Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Sentința 617/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
SENTINȚA PENALĂ Nr. 617
Ministerul Public reprezentat prin procuror - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 95/A/ 30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de furt calificat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosar motivele de recurs avute în vedere de inculpat și o caracterizare, înscrisuri ce sunt primite, datate și semnate de președintele completului de judecată.
Av. arată că nu este în măsură să depună actele în circumstanțiere de care a făcut vorbire la termenul anterior și că renunță la această probă.
Interpelate fiind părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului, având în vedere că probatoriul administrat nu dovedește vinovăția inculpatului. Nici instanța de fond și nici cea de apel nu a ținut cont de circumstanțele reale ale inculpatului, iar întreaga acuzare se bazează doar pe declarația martorului, care este contradictorie cu declarația inculpatului. Solicită a se constata că procesul verbal de cercetare la fața locului este lovit de nulitate întrucât martorii asistenți sunt rudele părții vătămate.Un alt aspect care ar fi trebuit să influențeze pedeapsa aplicată inculpatului după judecarea apelului este cel referitor la cazierul judiciar ala cestuia. Astfel, pentru una dintre pedepsele aplicate inculpatului a intervenit reabilitarea de drept și ar fi trebuit radiată din evidența cazierului judiciar iar mențiunea referitoare la punerea în mișcare a acțiunii penale pentru o altă faptă nu este reală, inculpatul neavând nici o calitate în acea cauză.
În subsidiar solicită admiterea recursului în sensul redozării pedepsei aplicate inculpatului având în vedere circumstanțele atenuante și situația familială acestuia.Precizează că inculpatul a achitat onorariu pentru apărător desemnat din oficiu.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că hotărârea atacată este legală și temeinică,iar inculpatul a invocat în recurs aceleași motive ca în fața instanței de apel, fără să administreze noi probe, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Declarând închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 628/25.09.2007 a Judecătoriei Vasluis -au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de:
- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1, lit. g, i Cod penal.
În temeiul art.33 lit. a pen. s-a constatat ca faptele pentru care inculpatul este judecat in prezenta cauza sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin 490/09.03.2006 a Judecătoriei Bârlad, așa cum a fost modificată prin 230/A/8.06.2006 a Tribunalului Vaslui și rămasă definitiva prin 615/17.10.2006 a Curții de APEL IAȘI.
S-a desfăcut cumulul aritmetic în pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare și pedeapsa de 5.000.000 Rol amendă penală aplicată prin 440/10.03.2005 a Judecătoriei Bârlad.
S-a descontopit pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicata prin 490/09.03.2006 a Judecătoriei Bârlad, așa cum a rămas definitivă prin 615/17.10.2006 a Curții de APEL IAȘI, în pedepsele componente punându-le în individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208, art.209 al.1, lit. g pen. și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 al. 2 pen.
In temeiul art.36 al.1 pen. s-a contopit pedeapsa aplicata prin prezenta hotărâre cu cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni fiecare, aplicate prin 490/09.03.2006 a Judecătoriei Bârlad, așa cum a rămas definitivă prin 615/17.10.2006 a Curții de APEL IAȘI, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-au menținut dispozițiile referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 5.000.000 Rol amendă penală aplicată prin 440/10.03.2005 a Judecătoriei Bârlad care va fi executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, în total 3 ani închisoare și 5.000.000 ROL amendă penală.
In temeiul art.71 al.2 pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - pen. pe durata executării pedepsei.
In temeiul art.36 al.3 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata durata executata de la 21.11.2006 si pana la zi.
S-a dispus emiterea unor noi forme de executare.
In temeiul art. 14, art. 346 pr. pen și art.998-999 civ s-a admis acțiunea civila formulata de si a fost obligat inculpatul sa plătească părții civile suma de 2000 lei reprezentând prejudicial cauzat și nerecuperat.
In temeiul art. 191 pr. pen. a fost obligat inculpatul sa plătească statului suma de 1050 cu titlul de cheltuieli judiciare din care suma de 150 lei în cursul urmăririi penale si 900 lei in cursul judecații.
În temeiul art. 193 pr. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare efectuate de acesta
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut;
In noaptea de 22/23.04.2006, partea vătămată a lipsit de la domiciliu între orele 22,00-1,30, întrucât a fost la la slujba de . a doua zi fiind, iar la întoarcere a constatat ca persoane necunoscute au pătruns prin efracție în locuința sa și dintr-o cutie aflata în șifonier i-au sustras suma de 2000 lei.
Cu ocazia cercetării la fața locului, din locuința părții vătămate au fost ridicate, în prezența martorilor asistenți și, 5 urme papilare iar în urma constatării tehnico-științifice s-a stabilit ca 2 dintre urmele papilare ridicate - de pe o punga găsită în șifonier și de pe sertarul unei noptiere din locuința părții vătămate - conțin suficiente caracteristici dactiloscopice necesare identificării criminalistice.
Audiat în fața instanței, inculpatul a arătat ca nu a fost niciodată în locuința părții vătămate, iar în după-amiaza zilei de 22.04.2006 a fost la barul din sat împreuna cu unde am rămas pana în jurul orei 20 apoi am fost acasă, m-am schimbat și am plecat la pensiunea împreuna cu unde au rămas pana a doua zi dimineața (17).
Sub acest aspect însa, susținerea inculpatului este contrazisă de martorul care a declarat ca împreuna cu am fost la barul din sat unde am băut până în jurul orelor 9,30-10 când a închis barul, apoi am plecat la un restaurant la aprox.7 km. de sat (28).
Pe de altă parte, potrivit declarației dată de martora, mama inculpatului, Anul trecut în ziua de . în timpul zilei fiul meu a fost acasă, știu că a lucrat la un gard, iar spre seară a mers la pensiunea cu numitul. Fiul meu a plecat de acasă la ora 17 și s-a întors a doua zi dimineața (69).
In legătură cu banii cheltuiți în seara de 22/23.04.2006 la Pensiunea și a doua zi, în total 700 lei, inculpatul, care nu are un serviciu stabil, a declarat ca a avut bani întrucât a vândut câteva oi obținând suma de 800 lei și a precizat ca la vânzarea oilor am fost însoțit de numitul, dar nu pot preciza numele persoanei căreia i-am vândut oile (17)
Referitor la acest aspect însa, în fața instanței, martorul a declarat ca el este cel care a cumpărat de la inculpat cele 6 oi pentru care i-a plătit suma de 950 lei și acest lucru s-a întâmplat cu câteva zile înainte de Paști. (27).
Același martor, în declarația dată în cursul urmăririi penale (46 dosar urmărire penală), a afirmat că "Mai știu faptul că în luna martie 2006 cumnatul meu a vândut unei femei care locuiește în Bârlad, și știu că se numește, un nr. de 6 oi pentru care a primit de la aceasta suma de 300 euro. . aduc aminte cu siguranță că cumnatul meu a vândut oile în luna martie deoarece când le-a vândut acesta abia începuse fătările."
Potrivit declarației martorului (30) A doua sau a treia zi după Paști chiar inculpatul mi-a zis ca a vândut 9-10 oi dar nu mai țin minte exact. Mi-a zis ca le-a vândut înainte de Paști pentru ca ii trebuiau bani pentru sărbătorile de Paști .
Ca urmare a cercetării la fata locului, ocazie cu care s-a întocmit procesul verbal (de la 10-13 dosar urmărire penală ), din locuința părții vătămate au fost ridicate 5 urme papilare în prezenta martorilor asistenți si ( 43 si 79).
Potrivit concluziilor din raportul de constatare tehnico științifică efectuata în cauza și depusa la 31-36 dosar urmărire penală. papilare notate cu foto 1 si foto 3 in prezentul raport, ridicate de pe o punga găsita în șifonierul din camera de pe partea de N, respectiv foto 1, și de pe sertarul noptierei din camera de pe partea de N, respectiv foto 3, cu ocazia cercetării la fața locului în cazul furtului din locuința numitului din satul com. Banca, jud. V, comis la data de 23.04.2006, au fost create de degetul mare de la mana dreapta a numitului
Întrucât inculpatul a solicitat proba cu expertiza criminalistica a urmelor papilare ridicate de la locuința părții vătămate cu ocazia cercetării la fața locului, în cauza a fost efectuat si depus la 91-96 dosar Raportul de expertiza criminalistica nr. 113/27.07.2007.
Concluziile raportului de expertiza criminalistica au confirmat faptul ca urmele papilare ridicate de pe sertarul noptierei și de pe o punga din șifonierul părții vătămate, au fost create de impresiunea degetului mare de la mana dreapta a numitului.
Raportat la situația de fapt instanța a reținut necorelarea și inconsecvența declarațiilor date de inculpat și de martori în cursul urmăririi penale și a judecății, fapt ce conduce la ideea de nesinceritate.
Mai mult, potrivit disp. art. 66 pr. pen. "(1)Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. (2) În cazul în care există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.", ori în cauză există probe clare ale vinovăției inculpatului (rapoarte de constatări tehnico științifice și de expertiză) a căror lipsă de temeinicie inculpatul nu a reușit să o probeze.
Având în vedere situația de fapt reținută mai sus, așa cum rezulta din probatoriul administrat în cauza, instanța a apreciat ca în cauza a fost dovedita săvârșirea de câtre inculpatul, cu vinovăție, a infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1, lit. g, i pen. și a aplicat acestuia o pedeapsa de 3 ani închisoare ce nu va fi coborâtă sub limita minima speciala prevazuta de lege întrucât inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu a recuperat prejudiciul cauzat.
Constatând ca faptele pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauza sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin 490/2006 a Judecătoriei Bârlad, așa cum a fost modificata prin 230/A/2006 a Tribunalului Vaslui și rămasă definitiva prin 615/17.10.2006 a Curții de APEL IAȘI, instanța să a desfăcut cumulul aritmetic din mai sus amintită in pedepsele rezultante de 1 an si 6 luni închisoare aplicata prin 490/2006 a Judecătoriei Bârlad și pedeapsa de 5.000.000 lei ROL amenda penală aplicată prin 440/10.03.2005 a Judecătoriei Bârlad.
A descontopit pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicata prin 490/09.03.2006 a Judecătoriei Bârlad, așa cum a rămas definitivă prin 615/17.10.2006 a Curții de APEL IAȘI, în pedepsele componente pe care le va pune in individualitatea lor, astfel: pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, art. 209 al.1, lit. g pen. și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 pen.
In temeiul art.36 al.1 pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata prin prezenta hotărâre cu cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni fiecare, aplicate prin 490/09.03.2006 a Judecătoriei Bârlad, așa cum a rămas definitivă prin 615/17.10.2006 a Curții de APEL IAȘI, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Au fost menținute dispozițiile referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 5.000.000 ROL amendă penală aplicată prin 440/10.03.2005 a Judecătoriei Bârlad, care va fi executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, în total 3 ani închisoare și 5.000.000 Rol amendă penală.
In temeiul art. 71 al.2 pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c pen. pe durata executării pedepsei.
In temeiul art. 36 al.3 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata durata executata de la 21.11.2006 pana la zi, și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare.
In temeiul art. 14, art. 346 pr. pen și art. 998-999 civ. constatând că între fapta inculpatului și prejudiciul suferit de există legătură de cauzalitate și sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a admis acțiunea civila formulata de si a obligat pe inculpat sa plătească acestuia suma de 2000 lei reprezentând prejudicial cauzat și nerecuperat.
In temeiul art. 191 pr. pen. inculpatul a fost obligat sa plătească statului suma de 1050 lei cu titlul de cheltuieli judiciare din care suma de 150 lei în cursul urmăririi penale si 900 lei in cursul judecații (din care 800 lei contravaloarea expertizei criminalistice.).
În temeiul art.193 pr. pen. inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare efectuate de acesta, respective onorariu avocat potrivit chitanțelor depuse la 39 și 126.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a criticat în primul rând, modalitatea de administrare a probelor cu referire la prelevarea urmelor papilare și tehnica de verificare a acestora.
Astfel, se susține mai întâi că cercetarea la fața locului s-a efectuat în prezența martorilor asistenți și, fiica și respectiv nepotul părții vătămate, ceea ce contravine, în opinia apelantul lui, dispozițiilor art. 192 pr. pen. și ar atrage nulitatea acestui act și a actelor subsecvente, potrivit art. 197 al. 4 pr. pen.
În același sens, apelantul arată că cei doi sunt persoane interesate în cauză, datorită gradului de rudenie apropiat cu partea vătămată și implicării lor în actele de urmărire penală, în condițiile în care ei au mers mai întâi la fața locului și abia după aceea au anunțat organele de poliție, care au consemnat că locul faptei a suferit modificări anterior sosirii specialistului criminalist.
Al doilea motiv de apel privește raportul de expertiză criminalistică întocmit la cercetarea judecătorească în fața instanței de fond, despre care se apreciază că este incomplet deoarece expertul a omis să se pronunțe cu privire la unul dintre obiectivele stabilite și anume dacă este posibil să se indice obiectele de pe care au fost prelevate urmele după peliculele foto existente. Apelantul urmărește prin această apărare să se determine dacă era posibil ca urmele papilare respective să fi fost transferate de pe alte obiecte atinse de inculpat, având în vedere și momentul identificării autorului.
C de al treilea motiv de apel se referă la înscrierea în cazierul judiciar a unei condamnări pentru care a intervenit reabilitarea și a unei mențiuni provizorii eronate cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale în dosarul nr. 14810/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, în care inculpatul nu are nici o calitate.
Ultimul motiv de apel privește modul de apreciere a probelor, fără a se lua în considerare efortul inculpatului de a dovedi că în perioada în care a avut loc furtul adică în noaptea de 22/23.04.2006 acesta se afla pe drumul spre Pensiunea, unde a rămas până dimineața, local care se află la aproximativ 7 km. de sat. Mai arată inculpatul că în opinia sa i s-au încălcat dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție iar instanța de fond s-a limitat a critica unele necorelări între declarațiile martorilor, fără a elucida toate aspectele legate de intervalul orar în care s-a comis fapta raportat la traseul urmat de inculpat în acea noapte.
Se mai critică respingerea probei testimoniale la instanța de fond.
Concluzionând, inculpatul solicită achitarea apreciind că nu se face vinovat de fapta care i se impută și în subsidiar raportat la probatoriul administrat în circumstanțiere, să i se aplice o pedeapsă sub minimul special stabilit de lege, mai mică decât la fond.
În susținerea motivelor de apel, inculpatul a depus înscrisuri în circumstanțiere (acte de stare civilă, un referat de anchetă socială, o caracterizare) s-au audiat doi martori la solicitarea apelantului și s-au solicitat din oficiu relații de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad.
Prin decizia penală nr. 95 /30.04.2008 a Tribunalului Vasluia fost respins ca nefondat apelul.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 25 septembrie 2007 la 20 februarie 2008.
Tribunalul a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, în concordanța cu materialul probator administrat în cauză și a stabilit vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate.
Inculpatul a contestat modalitatea de administrare a probelor care au condus la constatarea vinovăției sale dar criticile aduse sunt nefondate.
În primul rând inculpatul apreciază că procesul-verbal de cercetare la fața locului și respectiv de constare a prelevării urmelor papilare identificate ca fiind ale inculpatului sunt lovite de nulitate absolută pentru încălcarea dispozițiilor art. 129, 92 pr. pen. în ceea ce privește martorii asistenți.
Tribunalul constată, în primul rând că potrivit art. 129. pr. pen. cercetarea la fața locului se face în prezența martorilor asistenți, afară de cazul când aceasta nu este posibilă. Prin urmare, textul nu impune prezența martorilor asistenți sub sancțiunea nulității absolute deoarece prevede și ipoteza efectuării acestui act procedural și în lipsa oricăror martori.
În al doilea rând, faptul că martorii asistenți au fost fiica și respectiv nepotul părții vătămate nu sunt de natură să atragă nulitatea cercetării la fața locului și a procesului verbal întocmit cu această ocazie în condițiile art. 197 al.4 pr. pen.
Legiuitorul permite în procesul penal ascultarea martorilor care sunt rude cu părțile din cauză pentru stabilirea situației de fapt și a vinovăției celui învinuit de săvârșirea unei infracțiuni. Printr-un argument de interpretare a fortiori putem ajunge prin urmare la concluzia că prezența celor doi martori care sunt rude cu partea vătămată este cu atât mai mult permisă în condițiile în care nu s-a realizat decât descrierea locului faptei și că cei doi nu au calitatea de persoane interesate.
Prelevarea urmelor papilare s-a efectuat de către tehnicianul criminalist iar prezența martorilor nu a avut nici o relevanță sub acest aspect, dată fiind natura specială a urmelor și tehnicile științifice de prelevare.
Mai susține inculpatul că locul săvârșirii faptei a suferit modificări dar în procesul-verbal se consemnează că modificările au fost cauzate de partea vătămată care a intrat în camera în care s-a comis furtul deci nu de martori.
În plus, trebuie avut în vedere și susținerea inculpatului în sensul că nu a fost în vizită la partea vătămată și nu își poate explica prezența urmelor sale papilare la locuința acestuia. De asemenea, nu a rezultat din probe că ar exista o stare de dușmănie între părți sau că partea vătămată ar fi avut vreun interes să însceneze o asemenea faptă inculpatului și nici o altă explicație plauzibilă pentru prezența unor urme papilare ale inculpatului în casa părții vătămate.
Un alt element constă în faptul că una dintre urmele identificate ca fiind ale inculpatului a fost prelevată de pe o punga de plastic, despre care se poate susține că ar fi fost posibil să fie atinsă de inculpat chiar dacă este greu de imaginat o asemenea ipoteză. cea de a doua urmă însă a fost prelevată de pe un sertar, ceea ce îl plasează pe inculpat la locul săvârșirii faptei. Concluziile constatării tehnico-științifice criminalistice (31 dos. urm. pen.) au fost confirmate de expertiza criminalistică efectuată în cauză.Intervalul de o lună dintre data comiterii faptei și momentul identificării inculpatului a fost determinat de necesitatea prelucrării urmelor și comparării lor cu cele existente în baza de date.
Nu este fondată critica referitoare la modul în care expertul a răspuns la obiectivele formulate, expertiza fiind completă din acest punct de vedere deoarece concluziile conțin răspunsuri la toate obiectivele formulate de instanță.
Modalitatea și obiectele de pe care au fost prelevate urme papilare sunt descrise în procesul-verbal de cercetare la fața locului și confirmate prin depozițiile martorilor asistenți și fotografiile judiciare efectuate. Nu există indicii în cauză că nu s-ar fi respectat normele referitoare la tehnica de prelevare a amprentelor și cu atât mai puțin că ar fi fost substituite aceste urme cu altele de pe obiecte atinse de inculpat.
De altfel, chiar dacă nu se constituie într-o probă de vinovăție ci într-un indiciu, care se coroborează cu celelalte probe, trebuie avute în vedere și concluziile specialistului psiholog, cu privire la evidențierea unor modificări semnificative care pot fi interpretate ca indici cerți ai comportamentului simulat al inculpatului, testat cu aparatul poligraf ( 62 urm. pen).
În afară de aceste aspecte, pentru constatarea vinovăției inculpatului, instanța de fond a avut în vedere și neconcordanțele existente între declarațiile martorilor și ale inculpatului.
Martorul, cel cu care inculpatul a fost la bar atât în sat cât și ulterior la Pensiunea, a declarat ca a stat cu inculpatul în sat la bar până în jurul orei 9,30-10 seara, după care au plecat la pensiunea, aflată la aproximativ 7 km de sat, în timp ce inculpatul arată că a stat cu la bar până în jurul orelor 20, după care a mers acasă și s-a schimbat și a plecat la pensiunea, unde au ajuns la 22,30-23,00.
inculpatului, care încearcă să acrediteze ideea că a plecat mai devreme spre Pensiunea este infirmată chiar de mama acestuia, care declară că fiul său a plecat de acasă în jurul orelor 17 și nu a mai revenit până a doua zi dimineață.
Pe de altă parte, nici martorii audiați în apel la cererea inculpatului nu au conturat o altă situație de fapt.
Martorul (49 apel) a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul, care era însoțit de numitul în seara zilei de 21 aprilie 2006, cei doi îndreptându-se spre Pensiunea. După audierea acestui martor și fixarea termenului în cauză, în timpul aceleiași ședințe, s-a depus la dosar un înscris semnat de martor, care arată că de fapt s-a întâlnit cu inculpatul în seara de . dar nu a indicat corect data când a fost audiat deoarece a fost emoționat. Tribunalul constată că această revenire la declarație are un caracter extrajudiciar și nu are valoare probatorie, nefiind consemnată în fața instanței, sub jurământ. Chiar dacă s-ar lua în considerare această modificare, ea nu este relevantă pentru stabilirea nevinovăției inculpatului deoarece nu se precizează momentul în care martorul i-a întâlnit pe cei doi pentru a se putea verifica apărarea inculpatului.
C de al doilea martor, ( 87) arată că în noaptea de . în anul 2006 mers la pensiunea, unde l-a găsit pe inculpat, care a rămas acolo până dimineața.
Nici acest martor nu relatează exact ora la care a ajuns la acel local și nici nu poate confirma cu certitudine că inculpatul a stat toată noaptea la masă sau dacă a mai lipsit.
sunt diferite și în ce privește distanța din comuna până la Pensiunea. afirmă că sunt 10 km, care se parcurg în 2 ore, că este o distanța de 5- 7 km iar drumul durează 40 de minute iar inculpatul că sunt 7 km și cam 1- 1,5 ore de drum.
Având în vedere că într-o ora se parcurg în mod normal aproximativ 6 km, dat fiind faptul că inculpatul este o persoană tânără, este probabil că au parcurs distanța din sat până la pensiune într-o oră sau chiar mai puțin, ceea ce nu exclude săvârșirea faptei de către inculpat, în condițiile în care partea vătămată declară că a plecat la slujba de . pe la orele 22,00. dat fiind timpul scurs de la producerea acestor evenimente, este posibil ca declarațiile să nu fie foarte exacte cu privire la orele indicate, în condițiile în care toți cei audiați au indicat orele cu aproximație. spune că au ajuns la pensiune în jur de 23- 23,30, își amintește că a ajuns la pensiune în jur de 22-23 deci intervalul probabil al sosirii celor doi la pensiune este de o oră și J.
Era posibil, în aceste condiții, ca inculpatul să fi sustras banii părții vătămate și apoi să fi mers împreună cu celălalt inculpat la Pensiunea, unde să ajungă aproximativ în jurul orei 23, fiind văzuți de martorul.
Apare nesinceră în aceste condiții depoziția lui, care este diferită de a inculpatului în ceea ce privește succesiunea faptelor anterior plecării la Pensiune.
Contradicții au existat între martori (mama inculpatului și martorul ) și cu privire la momentul în care ar fi fost valorificate oi de către inculpat și care a fost destinația banilor obținuți.
Toate aceste elemente contradictorii între depozițiile martorilor, unite cu probele științifice și cu concluziile testării poligraf conduc la concluzia că în mod justificat instanța de fond a înlăturat prezumția de nevinovăție a inculpatului și l-a condamnat pentru fapta săvârșită. Concluzia privind vinovăția apelantului s-a bazat pe analiza și interpretarea ansamblului materialului probatoriu, fără a se acorda o valoarea absolută vreuneia dintre probe.
Inculpatul nu a fost privat nici de dreptul la apărare, în condițiile în care s-au propus și administrat probe la solicitarea sa atât la fond cât și în apel și nici nu s-a încălcat prezumția de nevinovăție, care a fost înlăturată în mod judicios ca urmare a probatoriului administrat.
În considerarea celor arătate, se reține că nu sunt fondate motivele de apel care vizează modalitatea de administrare a probelor și constatarea nevinovăției inculpatului.
Nici motivul de apel prin care se solicită redozarea pedepsei nu este fondat. Instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului - în cadrul criteriilor generale prevăzute de art.52,72, pen. - cu luarea în considerare a împrejurărilor comiterii faptei, a prejudiciului produs și a elementelor ce caracterizează persoana inculpatului.
Din fișa de cazier judiciar existentă la 36 din dosarul de fond și mandatul de executare nr.993/2006 emis de Judecătoria Bârlad, rezultă că inculpatul a mai suferit până în prezent trei condamnări, dintre care una pentru o faptă similară și concurentă cu aceea care face obiectul prezentei judecăți.
Perseverența infracțională manifestată de inculpatul apelant evidențiază un grad de pericol social care a fost corect evaluat de instanța de fond în procesul complex al individualizării pedepsei.
De altfel, cuantumul pedepsei aplicate la fond se situează la limita minimului special de 3 ani prevăzut de lege și este de natură a asigura reeducarea inculpatului și atingerea scopului prevăzut de art.52 al.1 teza ultimă pen.: "prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni". Probele administrate pentru circumstanțierea persoanei inculpatului se reflectă în cuantumul redus al pedepsei.
Pedeapsa astfel determinată este corect individualizată raportat la faptă și persoana inculpatului, având relevanță la stabilirea cuantumului pedepsele definitive și nu faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Înscrierea eronată efectuată în cazierul judiciar al inculpatului în ce privește punerea în mișcare a acțiunii penale în dos.nr.1810 /2006 al parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad poarte face obiectul unei proceduri de rectificare așa cum este aceasta reglementată de art. 22 din Legea cazierului judiciar nr.290/2004 și nu se poate îndrepta în prezenta cale de atac.
În termen hotărârea a fost recurată de inculpată cu motivarea că nu s- dovedit vinovăția inculpatului având în vedere contradicțiile dintre declarațiile martorului și ale inculpatului, că procesul verbal de cercetare a locului faptei este lovit de nulitate, că fișa de cazier judiciar a inculpatului nu este corectă, că pedeapsa aplicată este prea mare.
Recursul formulat nu este fondat.
Prima instanță și instanța de apel au reținut o situație de fapt conformă cu probele administrate și au individualizat corect pedeapsa.
Critica care privește probele care au stat la baza stabilirii situației de fapt a fost corect analizată de instanța de apel, tribunalul neînsușindu-și această critică a răspuns motivat la toate aspectele invocate de inculpat.
Pentru aceleași considerente reținute de tribunal critica inculpatului cu privire la contradicțiile dintre declarația martorului și a inculpatului, nulitatea procesului verbal și cazierul judiciar, este neîntemeiată.
Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, perseverența infracțională a inculpatului nu permite coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru aceste motive, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 95/A din 30.04.2008 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.12.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Otilia Susanu, Aurel Dublea
