Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 616/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 616/2008

Ședința publică din 13 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu

JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș

JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de

Procuror -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 141/A/2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind partea civilă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul declară că a formulat recurs pentru contopirea pedepselor.

Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare contopirea pedepselor, având în vedere motivele expuse de inculpat în memoriul cu motivele de recurs, aflat la fila 10.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de apel, atât cu privire la cuantumul pedepsei, precum și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei cu cel puțin 6 luni.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față:

În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 465/2008 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr- a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 lit. b, c al. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și 75 lit. c Cod penal în dauna părții vătămate.

În baza art. 61 Cp instanța a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate și a contopit restul de 338 zile din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sp 738/2005 a Judecătoriei Cluj N cu pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 Cp i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cp.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus durata arestului preventiv de la 22.12.2007 la zi.

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că la data de 21.12.2007 inculpatul împreună cu minorul în vârstă de 13 ani l-au tâlhărit pe partea vătămată într-un tren din gara, jud. A sustrăgându-i un telefon mobil, o cartelă telefonică în valoare de 7 Euro și suma de 350 lei.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud și inculpatul.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiuda adus critici de nelegalitate și netemeinicie hotărârii atacate arătând că inculpatului se impunea a-i fi confiscată suma de 100 lei întrucât de la partea vătămată acesta a sustras suma de 350 lei, părții vătămate fiindu-i restituită suma de 250 lei, ulterior aceasta nemaiconstituindu-se parte civilă; inculpatului nu i-au fost restituite o parte din bunurile acestuia ridicate cu ocazia percheziției corporale, încadrarea juridică reținută de instanța de fond nu cuprinde și al. 1, 2 ale art. 211 Cp; pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică raportat la starea de recidivă a inculpatului, atitudinea oscilantă a acestuia și împrejurările comiterii faptei.

În motivarea orală a apelului formulat de inculpatul hotărârea atacată a fost criticată pentru netemeinicie, cel în cauză arătând că pedeapsa aplicată este prea mare, astfel că dorește reducerea acesteia.

Prin decizia penală nr. 141/A/11.08.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud împotriva sentinței penale nr. 465/2008 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr-.

A fost desființată sentința penală atacată numai în ce privește nerestituirea către inculpatul a unor bunuri ridicate de la acesta cu ocazia percheziției corporale, cu privire la neconfiscarea sumei de 100 lei, precum și cu privire la nemenționarea al. 1, 2 ale art. 211 Cp cu ocazia stabilirii încadrării juridice a faptei inculpatului și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

S-a dispus restituirea către inculpatul a cartelei în valoare de 7 Euro și a unui pachet batiste de hârtie.

În baza art. 118 lit. e Cod procedură penală s-a dispus confiscarea sumei de 100 (una sută) lei de la inculpatul.

A fost menținută măsura condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată și s-a stabilit că încadrarea juridică completă a infracțiunii este aceea în art. 211 al. 1, 2 lit. b, c al. 2/1 lit. a Cp cu aplicarea art. 37 lit. a Cp și art. 75 lit. c Cp și nu art. 211 lit. b, c al. 2/1 lit. a Cp cu aplicarea art. 37 lit. a Cp și art. 75 lit. c Cp cum din eroare a reținut instanța de fond.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.

A fost respins apelul formulat de inculpatul împotriva Sp nr. 465/2008 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr-.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 22.12.2007 la zi.

În baza art. 192 al. 2 Cpp a fost obligat condamnatul la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați

În considerentele deciziei Tribunalul a expus următoarele argumente de fapt și de drept:

Tribunalul a reținut că la data de 21.12.2007 inculpatului i-au fost ridicate o serie de bunuri și bani fii. 38 dosar urmărire penală. Comparând lista bunurilor ridicate de la inculpat cu cele restituite părții vătămate ( fila 73 dosar - Judecătoria Aiud ) și cu cele restituite inculpatului în cursul judecății fii. 59 dosar - Judecătoria Aiud, instanța constată că au mai rămas de restituit acestuia din urmă o cartelă în valoare de 7 Euro și a unui pachet batiste de hârtie, astfel că va dispune în acest sens.

Totodată Tribunalul a mai reținut că părții vătămate i-a fost sustrasă cu ocazia săvârșirii infracțiunii de tâlhărie suma de 350 lei precum și un telefon mobil, ulterior fiindu-i restituită suma de 250 lei și telefonul mobil. In condițiile în care partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă se impunea confiscarea de la inculpatul a diferenței de 100 lei sustrasă părții vătămate conform dispozițiilor art. 118 lit. e Cpp.

În ce privește încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat cel în cauză Tribunalul a reținut că dintr-o eroare de redactare s-a omis menționarea al. 1, 2 ale art. 211 Cp astfel încât a fost menținută măsura condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată și s-a stabilit că încadrarea juridică completă a infracțiunii este aceea în art. 211 al. 1. 2 lit. b, c al. 2/1 lit. a Cp cu aplicarea art. 37 lit. a Cp și art. 75 lit. c Cp și nu art. 211 lit. b, c al. 2/1 lit. a Cp cu aplicarea art. 37 lit. a Cp și art. 75 lit. c Cp cum din eroare a reținut instanța de fond.

Cu privire la criticile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud și de inculpatul legate de cuantumul pedepsei aplicate prin Sp nr. 465/2008 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr-, Parchetul obiectând că este prea mică, iar dimpotrivă inculpatul arătând că este prea mare, Tribunalul a apreciat că, dimpotrivă, instanța de fond a făcut o justă aplicare în cauza de față a criteriilor de individualizare astfel cum sunt ele menționate în art. 72 Cp.

Astfel instanța de fond a aplicat pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare raportând pericolul social al faptei rezultat din modul de comitere al faptei și împrejurările în care a fost săvârșită, persoana inculpatului care este recidivist și care a avut o comportare inconstantă de-a lungul procesului, ținând cont și de limitele de pedeapsă (de la 7 la 20 de ani) prevăzute de art. 211 al. 2/1 Cp pentru fapta comisă de cel în cauză.

Tot raportat la aceste elemente Tribunalul a reținut că nu poate fi coborâtă pedeapsa aplicată de instanța de fond.

Astfel cel în cauză a comis fapta împreună cu un minor având vârsta sub 14 ani, în stare de recidivă, după ce a suferit în trecut alte 5 condamnări tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, atitudinea parțial sinceră avută în cursul procesului, inculpatul încercând să acrediteze ideea că principalul responsabil pentru comiterea faptei este minorul, toate aceste aspecte ducând la concluzia că nu trebuie coborâtă pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond.

In consecință instanța a menținut în rest dispozițiile sentinței atacate și a respins apelul formulat de inculpatul împotriva Sp nr. 465/2008 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr-.

Având în vedere probele care duc la presupunerea rezonabilă că cel în cauză a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, probe ce au determinat instanța de fond să pronunțe condamnarea acestuia, iar instanța de apel să mențină această soluție, faptul că tâlhăria este pedepsită de Codul Penal cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a celui în cauză prezintă pericol concret pentru ordinea publică ținând seama de fapta comisă precum și de trecutul infracțional al inculpatului astfel că Tribunalul în temeiul art. 350 Cpp a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus în baza art. 88 Cp din pedeapsă durata arestului preventiv de la 22.12.2007 la zi.

Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 3853Cod procedură penală inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub două aspecte, expuse în memoriul scris de la pagina 10:

1. cuantumul pedepsei aplicate și pe care o apreciază ca fiind prea severă;

2. omisiunea instanței de a contopi pedeapsa stabilită prin hotărârea atacată, cu cele aplicate în dosarul nr- a Judecătoriei Aiud și dosar nr- al Judecătoriei Ploiești.

Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat:

1. Verificând aspectul de netemeinicie, Curtea reține că sancțiunea penală aplicată (7 ani și 6 luni închisoare) corespunde pe deplin exigențelor instituite de art. 72 Cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul de pericol social al faptei, și care este unul ridicat, cât și cu elementele ce au conturat negativ profilul socio-moral al inculpatului, cu referire specială la statutul său de recidivist (art. 37 lit. a Cod penal).

2. Curtea arată că în circumstanțele date (modul concret de comitere al infracțiunii, urmările produse și care s-ar fi putut produce, atragerea unui minor în câmpul infracțional), o atenuare a răspunderii penale nu ar fi justificată de rațiuni plauzibile și nu ar corespunde posibilității și necesitării reale de reeducare a inculpatului.

3. Curtea sesizează că pedeapsa a fost stabilită, chiar și în contextul reținut mai sus, la limita minimă prevăzută de lege, aspect ce califică solicitarea inculpatului ca vădit nefondată.

4. Vizând cererea inculpatului adresată Curții, de a dispune contopirea pedepsei aplicate prin hotărârea atacată cu alte două pedepse aplicate de către Judecătoria Aiud și Judecătoria Ploiești, instanța arată că aceasta este vădit nefondată, urmând a fi formulată pe calea unei solicitări separate.

Prin decizia nr. 70 din 15 octombrie 2007, pronunțându-se într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății, cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care nu a fost dispusă de către prima instanță.

Curtea arată că în speța de față contopirea nefiind dispusă de către prima instanță, o cerere ulterioară devine ineficientă și nu este posibilă prin prisma deciziei sus arătate.

5. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.

Se va face aplicarea art. 88 Cod penal, privind computarea duratei executate, începând cu 22.12.2007, la zi.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 141/A/2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.

din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive de la 22.12.2007 la 13.11.2008.

Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

2 ex./19.11.2008

Jud. apel,

Jud. fond

Președinte:Maria Elena Covaciu
Judecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Mircea Bădilă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 616/2008. Curtea de Apel Alba Iulia