Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 644/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 644/2009
Ședința publică din 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 155/12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent, deținut în Penitenciarul Aiud, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și partea civilă intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul recurent arată că înțelege să critice hotărârea atacată, deoarece este nevinovat.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, având în vedere faptul că din materialul probator administrat nu rezultă cu certitudine că fapta a fost săvârșită de recurent. Precizează faptul că martora - a dat declarații contradictorii în fața organelor de poliție, iar în apel a afirmat că nu l-a văzut pe recurent. Mai arată că martorul a declarat că nu l-a văzut pe recurent. Precizează că martorii în cadrul urmăririi penale au declarat că recurentul a săvârșit fapta, iar în fața instanței aceștia au dubii, motive pentru care apreciază că există dubiu cu privire la vinovăția recurentului.
Partea civilă arată că înțelege să-și retragă plângerea și că întrucât este bolnavă nu mai dorește să fie citată în cauză.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, apreciind că vinovăția inculpatului a fost stabilită prin probele administrate în cauză, și anume: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, considerând că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 756/24.12.2008, Judecătoria Sibiu în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c a Cod Penal dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și -, ns. 5.06.1988 în Sibiu, jud. Sibiu, CNP:-, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71.Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b
Cod PenalPrin aceeași sentință s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză, iar în baza art. 14, 346 alin. 1.C.P.P. art. 998 - 999.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în, str. - nr. 7, jud. Sibiu, inculpatul fiind obligat la polata sumei de 350 lei despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în sumă de 600 lei.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut că în data de 28.07.2008, în jurul orei 11, partea civilă se deplasa spre Gara CFR Sibiu, pe lângă liniile de cale ferată, iar când a ajuns în dreptul depozitului, în timp ce partea civilă vorbea la telefonul mobil, inculpatul a venit în fugă din sens opus și i-a smuls lănțișorul de aur de la gât (care cântărea 2 și era în valoare de 350 lei), cruciulița atașată de acesta căzând în iarbă. Inculpatul a fugit apoi în direcția fabricii "Libertatea" fiind observat de martorii și -, iar la scurt timp după aceea partea civilă a ajuns în fugă lângă aceștia, le-a spus că inculpatul i-a furat lănțișorul, iar ei i-au comunicat direcția în care a luat- inculpatul. Între timp, inculpatul a ajuns în fugă la cântarul fabricii "Libertatea", unde a fost observat de martorul. Partea civilă a ajuns și ea lângă martor, l-a întrebat dacă văzuse pe cineva fugind, iar acesta i-a spus în ce direcție a luat-o acel, pe care martorul îl recunoscuse ca fiind inculpatul.
Între timp au sosit și organele de poliție, pe care le chemase partea vătămată, iar martorul le-a comunicat acestora identitatea inculpatului, partea civilă și lucrătorii de poliție s-au deplasat la locul unde i-a fost smuls lănțișorul, găsind cruciulița de aur în locul în care aceasta căzuse.
Starea de fapt a fost reținută din declarațiile părții vătămate (filele 9-11 dosar urmărire penală, filele 16-17), care se coroborează cu declarațiile martorilor și (filele 27-32 dosar urmărire penală, filele 35, 44-45) cu procesul - verbal de cercetare la fața locului (filele 12, 14-18 dosar urmărire penală), precum și procesele - verbale de prezentare pentru recunoaștere a inculpatului de către partea vătămată și martorul (filele 19-22, 23-26 dosar urmărire penală).
Inițial inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii (filele 43-45 dosar urmărire penală), relatând că a vândut lănțișorul unui taximetrist cu suma de 470.000 lei vechi în aproprierea fabricii "Libertatea", după care a cumpărat din acei bani un pachet de țigări, o pâine, o sticlă de suc și un feliat, după care s-a dus la sora sa, care locuia în imobilul situat pe-, într-o cameră vizavi de cea în care locuia inculpatul. A mai declarat că după aproximativ o J de oră a plecat la locuința tatălui său în comuna, unde a rămas până a doua zi, când s-a întors la Sibiu și, aflând de la sora sa că a fost căutat de poliție, s-a prezentat în data de 30.07.2008 la sediul Poliției Sibiu.
În declarația dată în fața procurorului (filele 46-47) inculpatul a revenit, negând comiterea infracțiunii și a susținut că în data de 28.076.2008 s-a aflat în locuința concubinei sale, în imobilul de pe str. - și că a rămas acolo toată ziua, cu o singură excepție, când s-a dus la spălătoria de lângă bloc. Inculpatul a mai adăugat că a fost de două sau trei ori la acea spălătorie, de unde și-a cumpărat semințe, țigări și suc.
În fața instanței inculpatul a negat din nou săvârșirea infracțiunii și a declarat că în data de 28.07.2008, în timp ce se afla în locuința concubinei sale, au venit acolo numiții și, care i-au spus că este căutat de organele de poliție. Inculpatul a precizat că în jurul orei 12 s-a deplasat lângă Gara din Sibiu la sediul companiei TV.
Aceste ultime două declarații ale inculpatului s-a apreciat că au fost infirmate însă de propriile declarații anterioare (în care a relatat cu lux de amănunte cum a comis infracțiunea și ce a făcut ulterior), precum și de toate celelalte probe administrate în cauză, cu care primele declarații se coroborează sub toate aspectele.
În drept s-a considerat că fapta inculpatului de a sustrage în data de 28.07.2008, pe timp de zi, lanțul de aur de la gâtul părții civile, prin smulgerea acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. c
Cod PenalLa individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72.Cod Penal, și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 14, 346 alin. 1.C.P.P. art. 998 - 999.civ. instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea lănțișorului sustras părții civile, în cauză apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, inculpatul a declarat în termenul legal apel. Calea de atac promovată nu a fost motivată în scris, însă la susținerea orală, inculpatul a solicitat să fie achitat întrucât nu a comis fapta.
Prin decizia penală nr.155/2009 Tribunalul a respins ca nefondat apelul inculpatului fiul lui și -, ns. 5.06.1988 în Sibiu, jud. Sibiu, CNP:-, în prezent aflat în Penitenciarul Aiud, formulat împotriva sentinței penale nr. 756/24.12.2008 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.
În baza art. 192 al.2 C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 700 lei, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt care concordă cu materialul probator administrat în cauză, că aceasta a realizat o justă încadrare juridică a faptei și o judicioasă individualizare a pedepsei, luând în considerare criteriile impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 72, 52.
Cod PenalÎn ceea ce privește susținerea apelantului că nu el a comis fapta, tribunalul a arătat că aceasta este nefondată, deoarece că materialul probator administrat în cauză a dovedit fără dubiu vinovăția inculpatului. Astfel, declarațiile părții vătămate (în care aceasta în mod constatat l-a recunoscut pe inculpat ca fiind făptuitorul) se coroborează în special cu declarațiile martorilor - care l-a identificat primul pe inculpat, - - care în faza de urmărire penală l-a auzit pe inculpat recunoscând comiterea faptei, cu procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere a inculpatului la două zile după comiterea tâlhăriei, procesul verbal de cercetare la fața locului. Apărarea inculpatului - apelant, care a susținut că nu a comis fapta întrucât se afla la domiciliul său, nu a fost reținută ca fiind sinceră, având în vedere, pe de o parte, că nu a fost confirmată nici de martorul (care a relatat că inculpatul a venit la el după plecarea poliției și că apelantul a fost cel care a pretins că s-a aflat în fața blocului la sosirea agenților de poliție), iar pe de altă parte, s-a arătat că acesta variantă de apărare reprezintă cea de-a treia ipoteză susținută de inculpat (inițial, acesta recunoscând comiterea faptei, iar ulterior relatând că la momentul săvârșirii tâlhăriei se afla la domiciliul concubinei sale de unde a plecat la o spălătorie auto - 46 ori la gara Sibiu pentru a instala un program de la compania TV - 16 dos. judecătorie).
În aceste condiții, tribunalul a concluzionat că judecătorul fondului în mod corect a reținut vinovăția inculpatului la comiterea faptei.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând, prin avocat, casarea hotărârilor atacate și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs avocatul inculpatului a susținut că există un puternic dubiu privind vinovăția inculpatului deoarece a din materialul probator administrat nu rezultă cu certitudine că fapta a fost săvârșită de recurent. În acest sens a arătat că martora - a dat declarații contradictorii în fața organelor de poliție, iar în apel a afirmat că nu l-a văzut pe recurent iar martorul a declarat că nu l-a văzut pe recurent. S-a mai susținut că martorii au declarat, în cadrul urmăririi penale, că recurentul a săvârșit fapta, iar în fața instanței aceștia au dubii.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 15 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea reține următoarele:
Instanțele au reținut, în temeiul probatoriului administrat în mod corect starea de fapt. Aceasta a fost descrisă amănunțit de către instanța de fond și de apel în considerentele hotărârilor astfel că reiterarea ei nu se impune în analizarea recursului.
Susținerile recurentului referitoare că există un dubiu în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa sunt neîntemeiate, sub acest motiv, recursul fiind nefondat. În mod constant partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat ca fiind autorul tâlhăriei de care este învinuit. Aceste declarații se coroborează cu declarațiile martorului - depozițiile acestuia fiind constante atât în cursul urmăririi penal cât și în cursul cercetării judecătorești. În mod corect au fost considerate pertinente declarațiile martorilor - și care au descris corect ținuta în care ere inculpatul la momentul săvârșirii infracțiunii și în fața organelor de cercetare penală martorul l-a recunoscut pe acesta ca fiind autorul infracțiunii. Faptul că ulterior în fața instanței de judecată acesta din urmă a declarat că nu îl mai poate identifica cu certitudine pe inculpat nu afectează recunoașterea efectuată la poliție și este explicabil prin intervalul scurs de la data săvârșirii faptei și împrejurării că inculpatul nu făcea parte din cercul de cunoscuți ai acestuia. De asemenea relevant în ansamblul probator este faptul că în prima declarație luată inculpatului acesta a recunoscut fapta săvârșită și a declarat în detaliu modul comiterii ei, declarație care se coroborează cu cea a victimei. Apărările invocate de inculpat au fost în mod corect înlăturate de instanțe ca nesincere și nesusținute probator, martorii propuși în susținerea variantelor de apărare nerelevând aspectele susținute de inculpat.
Curtea reține și că încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat a fost corectă.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei Curtea constată că, având în vedere lipsa de antecedente penal a inculpatului și conduita bună a acestuia anterior săvârșirii infracțiunii, instanțele trebuiau să facă aplicarea dispozițiilor art.74 litera a din codul d e procedură penală și să stabilească acestuia o pedeapsă sub minimul special.
Ținând seama de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de atr.72 din codul penal, respectiv de conduita inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii, de modalitatea în care aceasta a fost comisă, de prejudiciul cauzat dar și de conduita inculpatului, care a dat declarații contradictorii pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, vădind o poziție nesinceră, Curtea apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi realizat prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 3 ani și 10 luni.
Față de cele ce preced în temeiul art. 385 indice 15 alin.1 pct.2 lit. d din codul d e procedură penală Curtea va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 155/12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- și va casa decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 756/24.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar penal nr- numai sub aspectul cuantumului sancțiunii penale aplicate inculpatului și pe care, prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a, 76 Cod penal, o va stabili la 3 ani și 10 luni închisoare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Instanța va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 155/12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 756/24.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar penal nr- numai sub aspectul cuantumului sancțiunii penale aplicate inculpatului și pe care, prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a, 76 Cod penal, o stabilește la 3 ani și 10 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. / Tehnored.
2 ex./28.10.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu, Leontin
