Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-A PENALĂ

Dosar nr-

(Număr în format vechi 2840/2009)

DECIZIA PENALĂ NR.66

Ședința publică de la 12 IANUARIE 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca

JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina

JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana

GREFIER: - -

**************************

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.

Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpații, împotriva deciziei penale nr.163 A din data de 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales - avocat G - cu delegație depusă la dosar, recurentul inculpat personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat ce substituie pe avocat - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimații părți civile SC SRL,.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.

Pentru recurentul inculpat, apărătorul ales învederează instanței că prin cererea de recurs promovată se aduc critici celor două hotărâri sub aspectul greșitei încadrări juridice date faptei reținute în sarcina celui pe care îl apără, dar și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate acestuia, pentru faptele săvârșite. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în ceea ce privește cele două părți vătămate și, în sensul că simpla declarația a inculpatului nu poate avea forță probantă câtă vreme nu se coroborează cu altă probă administrată în cauză, deși există declarațiile părților vătămată, ale unor martori și un certificat medico-legal în ceea ce privește partea vătămată, nu este dovedit că cel pe care îl apără a exercitat acte de violență asupra celor două părți vătămate în scopul deposedării de bunuri.

Invocând cazul de casare prev de art.385 ind.9 al.1 pct.17 și pct.14 cod pr penală, solicită a se dispune admiterea recursului în temeiul art.385 ind.9 al.1 pct.2 lit,d Cod pr penală în sensul casării celor două hotărâri și, în temeiul art.334 Cod pr penală, a se dispune schimbarea încadrării juridice din art.211 al.1, al.2 lit.b,c si art.211 al.2 ind.1 lit.a Cod penal în art.208 al.1 -209 al.1 lit.a,e,g Cod penal pentru fiecare dintre faptele comise, pe cale de consecință, aplicarea unor pedepse corespunzătoare faptelor, cu aplic art.72 cod penal, a se da eficiență maximă circumstanțelor atenuante - care au fost reținute și de către instanța fondului, cu dozarea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Mai solicită a fi înlăturată agravanta reținută în defavoarea inculpatului, având în vedere că cel pe care îl apără nu este recidivist, prezenta faptă fiind concurentă cu fapta pentru care execută pedeapsa, a se avea în vedere poziția cooperantă dar și participarea efectivă la săvârșirea faptei.

Pentru recurentul inculpat, apărătorul din oficiu, de asemenea, arată că recursul promovat vizează schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile de tâlhărie în cele de furt, apreciind că în cauză nu există probe care să ateste că părțile vătămate au fost agresate pentru a le fi sustrase bunurile, și, pentru a se evita o eroare judiciară, solicită admiterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public arată că cele două instanțe au reținut în mod corect situația de fapt, dând o corectă încadrare juridică a faptelor comise de către cei doi inculpați, pedepsele aplicate inculpaților fiind în mod judicios individualizate în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor dar și cele personale ale fiecărui inculpat, inculpații profitând de starea de ebrietate în care se aflau părțile vătămate, reușind să sustragă cu ușurință bunurile acestora, doveditoare fiind declarațiile inculpatului, ale părților vătămate, ale martorilor audiați în cauză, concluziile certificatului medico-legal, dar și împrejurarea că inculpații au recunoscut sustragerea bunurilor. Așa fiind, în raport de modul elaborat în care inculpații au săvârșit faptele, de faptul că inculpații nu se află la primul conflict cu legea penală, în timpul minoratului suferind condamnări pentru fapte de furt, solicită a se dispune respingerea recursurilor, ca nefondate.

Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 143/2009 a Judecătoriei Oltenițas -a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a celor două fapte reținute în sarcina inculpatului - zis, din dispoz. art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹lit. a Cod Penal, în dispoz. art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, e și g Cod Penal, formulată de inculpat, prin apărătorul său ales.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a celor două fapte reținute în sarcina inculpatului, din dispoz. art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹lit. a Cod Penal, în dispoz. art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, e și g Cod Penal, formulată de inculpat, prin apărător ales.

A fost admisă cererea de reținere a circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c în Cod Penal favoarea inculpatului - formulată de inculpat, prin apărător.

A fost respinsă cererea de reținere a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74.Cod Penal în favoarea inculpatului formulată de inculpat, prin apărător.

În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹lit. a Cod Penal, cu aplic. art. 74 lit. c și art. 76 lit. b Cod Penal, a condamnat pe inculpatul - zis, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹lit. a Cod Penal, cu aplic. art. 74 lit. c și art. 76 lit. b Cod Penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod Penal, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71.Cod Penal, a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii de 5 ani, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b

Cod Penal

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

II. În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹lit. a Cod Penal, a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹lit. a Cod Penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod Penal, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 86⁵alin. 1.Cod Penal și art. 85 alin. 1.Cod Penal, a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 73/20.03.2007, rămasă definitivă prin neapelare la data de 2.04.2007, a Judecătoriei Oltenița, a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele componente de:

- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a și i Cod Penal, cu aplic. art. 99.Cod Penalsăvârșită la data de 16.03.2005, aplicată prin sentința penală nr. 365/22.05.2006 a Judecătoriei Oltenița,rămasă definitivă prin neapelare la data de 5.06.2006;

- 1 an și 6 luni închisoare aplicatăprin aceeași sentință penalăpentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a și i Cod Penal, cu aplic. art. 99.Cod Penal,săvârșită la data de 23.04.2005;

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 691/23.11.2006 a Judecătoriei Oltenița,rămasă definitivă la 11.12.2006, pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e Cod Penal, cu aplic. art. 99.Cod Penal,săvârșită la data de 29.06.2005;

- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 73/20.03.2007 a Judecătoriei Oltenița, pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g și i Cod Penal, cu aplic. art. 99 și art. 109 alin. 1.Cod Penal,săvârșită la data de 17/18.04.2006.

În baza art. 36 alin. 1.Cod Penal rap. la art. 33 lit. a-34 lit. b Cod Penal, a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 73/20.03.2007 a Judecătoriei Oltenița cu pedeapsa de 7 ani aplicată prin prezenta sentință penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 36 alin. 2.Cod Penal, a contopit cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 365/22.05.2006 a Judecătoriei Oltenița cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 691/23.11.2006 a Judecătoriei Oltenița, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe o perioadă de 3 ani și 6 luni reprezentând termenul de încercare stabilit prin această din urmă sentință penală.

În baza art. 86⁴.Cod Penal și art. 83 alin. 1.Cod Penal, a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare și dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa închisorii de 7 ani aplicată prin prezenta sentință.

În total, inculpatul execută pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71.Cod Penal, a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei de 8 ani și 6 luni închisoare, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b

Cod Penal

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 346.pr.pen. rap. la art. 998.civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat, în solidar, pe inculpații - și să-i restituie suma de 640 lei pe care i-au sustras-

A obligat pe partea civilă SC SRL să-i restituie partii civile brățara din aur din 14 K, în greutate de 26,19 gr. care a format obiectul contractului de amanet nr. 2741 din 15.02.2007, lăsată în custodie conform procesului-verbal din 16.03.2007.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat, în solidar, inculpații să-i plătească, cu titlu de daune materiale suma de 1302 lei, din care suma de 500 lei reprezintă contravaloarea telefonului, suma de 620 lei i-a fost sustrasa de către inculpați si suma de 182 lei reprezintă diferența dintre indemnizația de concediu medical, respectiv 14 zile, și salariul pe care l-ar fi realizat.

A obligat pe partea civilă SC SRL să-i restituie partii civile bijuteriile pe care le detine in custodie potrivit procesului-verbal din 16.03.2007, respectiv o bratara din aur de 14 K, având o greutate de 18,52 gr. și un lanț din aur de 14 K, în greutate de 7,95 gr. care au format obiectul contractului de amanet nr. 3008 din 3.03.2007.

A admis acțiunea civilă formulată de partea civila SC SRL si a obligat, în solidar, inculpatii să-i plătească suma de 1579,5 lei si comisioanele aferente menționate in cele doua contracte de amanet.

În baza art. 191 alin. 2.pr.pen. a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În. art. 193 alin. 1 și 4.pr.pen. a obligat fiecare inculpat să plătească părții civile suma de 225 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, înregistrat la Judecătoria Oltenița sub nr -, au fost trimiși în judecată inculpații inculpații, zis "" pentru savarsirea infractiunilor prevăzute și pedepsite de art. 211 alin 1, alin 2 lit b, c si alin 2/1 lit ac.p. ( pct. 1 R), art.211 alin 1, alin 2 lit b,c și alin 2/1 lit ac.p. (pct. 2 R), ambele cu aplicarea art.33lit a, și, pentru săvarsirea infractiunilor prevăzute și pedepsite de art. 211 alin 1, alin 2 lit b, c si alin 2/1 lit a (pct. 1 R), art.211 alin 1, alin 2 lit b,c și alin 2/1 lit ac.p. (pct. 2 R), ambele cu aplicarea art.33 lit a

Prin actul de sesizare a instanței se rețin în fapt următoarele: La data de 14.02.2007, în jurul orei 21,30, în timp ce se deplasau pe B-dul -, - și l-au văzut pe care tocmai închidea magazinul pe care îl deține în zonă, la parterul unui bloc.

Cunoscându-l și considerându-l "un om bogat" au luat hotărârea să-l deposedeze de valorile pe care le avea asupra sa, scop în care l-au urmărit cca 30 după care s-au apropiat și l-au lovit până a căzut. Și-au însușit suma de 680 lei și o brățară din aur pe care partea vătămată o purta la mână, părăsind apoi zona.

Si-au împărțit în mod egal banii iar a doua zi, s-a deplasat în B și a amanetat brățara contra sumei de 785,70 lei la o firmă de profil respectiv SRL. Din banii obținuți, 350 lei i-au revenit inculpatului -.

În seara de 02.03.2007, - și l-au remarcat între clienții barului Select, situat pe str. - din Oltenița, pe care purta bijuterii din aur și se afla în evidentă stare de ebrietate, fapt de care au hotărât să profite pentru a-l tâlhări. Au așteptat ca acesta să părăsească localul, l-au urmărit și după ce s-a despărțit de amicii săi, într-o zonă neluminată l-au lovit, trântindu-l la sol. I-au sustras apoi telefonul mobil Nokia, lănțișorul și brățara ambele din aur, portofelul conținând actele și suma de 1000 lei. Au împărțit banii, iar, pe data de 03.03.2007, la solicitarea învinuitului -, a amanetat bijuteriile pentru suma de 793 lei la magazinul deținut de SC SRL, pentru serviciul prestat a primit 5 lei iar 300 lei i-au revenit lui.

Actele părții vătămate le-au abandonat în holul primăriei Oltenița unde au fost găsite de către martorul, iar telefonul mobil l-a păstrat învinuitul.

Datorită stării de ebrietate în care se găseau și a faptului că au fost luate prin surprindere de atacul inculpaților, niciuna dintre părțile vătămate nu a opus rezistență și nu a observat amănunte legate de persoana acestora. Totuși, primele indicii în acest sens au fost furnizate de partea vătămată care, imediat după sesizarea organelor de poliție (05.03.3007), l-a recunoscut pe - după planșa foto, ca fiind persoana pe care, în drumul său spre casă, a observat-o în zona barului DO-RE-MI, privindu-l insistent.

- a recunoscut săvârșirea infracțiunilor în împrejurările și modul descris anterior și în baza declarațiilor sale a fost identificat care a condus organele de poliție la magazinul SRL.

Aici au fost identificate: contractul nr 2741/15.02.2007 încheiat de și având ca obiect amanetarea unei brățări din aur de 14 K în greutate de 26,19, ce prezenta toate particularitățile (model, dimensiune, greutate și defecte) indicate de partea vătămată care a recunoscut-o fără ezitare. confirmă că a văzut brățara la fratele său în luna februarie 2007 aflând că acesta intenționează să o amaneteze. S-a mai identificat contractul nr 3008/03.03.2007 încheiat de și având ca obiect amanetarea unui lanț și a unei brățări, ambele din aur de 14 k, în greutate totală de 26,46 ce corespund de asemenea descrierii părții vătămate care le-a recunoscut ca aparținându-

Reprezentanții SRL au refuzat predarea bunurilor invocând calitatea de dobânditori de bună-credință motiv pentru care ele le-au fost lăsate în păstrare atrăgându-li-se atenția că nu pot fi înstrăinate sau distruse (procese -verbale - fil.62-63, 74-75).

nu a fost audiat în cauză întrucât ulterior săvârșirii infracțiunilor a părăsit teritoriul țării, sustrăgându-se cercetărilor.

- a susținut că la săvârșirea infracțiunii din 14.02.2007 a participat și învinuitul iar avea cunoștință că bijuteriile amanetate provin din săvârșirea unei tâlhării.

Afirmațiile nu erau însă susținute de alte probe cu caracter obiectiv (probe care, de exemplu, există și dovedesc implicarea lui în săvârșirea celor două in fracțiuni) iar ulterior chiar - a revenit asupra lor. Față de s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de tâlhărie iar față de neânceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de tăinuire.

- a avut o atitudine sinceră în cursul urmării penale.

Întrucât a prezentat un certificat medical care atestă că a fost internat la Spitalul Clinic Prof. Dr.. cu diagnosticul "tulburări de comportament neagresive socializate pe fond de personalitate cu trăsături dizarmonice" prin ordonanța din 15.06.2007 s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice care a stabilit că inculpatul are discernământul păstrat în raport cu infracțiunile săvârșite. s-a sustras însă cercetărilor din investigațiile efectuate reieșind că se află în prezent în Franța, la o adresă necunoscută.

Părtile vătămate s-au constituit părti civile în procesul penal cu sume reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase: 2100 lei ( ), respectiv 3220 lei ( ) sume ce includ și valoarea bijuteriilor amanetate ce nu au fost restituite, rămânând în păstrarea la SC amanet SRL până la soluționarea cauzei.

Rechizitoriul a fost întocmit în baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de sesizare, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarații părți vătămate, adeverințe medicale și copie foaie observație care confirmă faptul agresării părții vătămate (la care s-a constat minor, contuzie toracică, contuzie coapsă ), declarații inculpați, declarații martori, proces verbal de identificare a contractelor de amanet și a bijuteriilor și planșa foto aferentă, proces verbal de prezentare a bijuteriilor pentru recunoaștere și planșă foto aferente, copie contract amanet nr 3008/2007, dovadă ridicare copii contracte, dovezi de ridicare și restituire a documentelor recuperate către partea vătămată, dovadă primire a certificatului de garanție pentru telefonul Nokia aparținând părții vătămate, contract de amanet nr 2741/2007.

In faza de judecată au fost audiați: părtile civile și, martorii -, și inculpatul - -.

La dosar au fost depuse împuternicire avocațială, copii de certificat medical, sentințele penale nr. 365 /22.05.2006, nr. 691/23.11.2006 și nr. 73/20.03.2007 însoțite de un referat întocmit de Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Oltenița.

Prin sentința penală nr. 37/11.02.2008 Judecătoria Oltenițas -a pronunțat asupra cauzei.

Tribunalul Călărași, prin decizia penală nr. 228 A/11.12.2008, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița și de partea civilă SC SRL, a desființat în tot sentința penală nr. 37/2008 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instante, luând act că inculpatii și - sunt arestați în alte cauze.

Tribunalul a reținut că procedura de citare cu SC SRL, s-a efectuat numai prin afișare, situație în care instanța de judecată avea obligația, în virtutea rolului activ, să solicite de la Registrul Comertului date cu privire la sediul acestei societăți, întrucât citarea cu această parte nu a fost posibilă. Prin cererea de apel SC SRL a indicat o altă adresă, astfel că partea civilă nu a avut cunoștință de proces și nu s-a putut prezenta în instanță pentru a-și susține apărarea sau pretentiile suferind, o vătămare în drepturile sale. In speță, părtii SC SRL nu i s-a dat posibilitatea să se constituie parte civilă în cauză, iar instanța a obligat această parte la restituirea bijuteriilor către o altă parte civilă.

Impotriva acestei decizii penale au declarat recurs cei doi inculpati, care a fost însă respins de Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin decizia penală nr. 76/20.01.2009.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oltenița, după desființarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare, la data de 7.04.2009, sub nr-.

Pentru a se conforma deciziei instantei de apel și pentru a evita folosirea tertipurilor de către partea civilă SC SRL care a indicat mai multe adrese, soldate cu desființarea hotărârii, instanța a dispus, din oficiu, la termenul din 21.04.2009, o adresă către Oficiul Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul București, pentru a comunica sediul social al acestei părti civile. Drept urmare, Oficiul Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul București, prin adresa de la fila 10, comunicat că sediul social al părtii civile SC SRL, este situat în- -.13,. 2,.8,. 74 sect. 3, unde s-a dispus citarea acesteia.

In cauză au fost audiați partea civilă, inculpatii - - și precum și martora.

Partea civilă a declarat că pretinde să-și recupereze lănțișorul din aur în greutate de 8 gr. brățara din aur de 18,5 gr. valoarea telefonului sustras de 500 lei și suma de 1000 lei, care i-a fost sustrasă din portofel, dar și suma de 1400 lei, reprezentând diferența dintre salariul net pe care l-ar fi realizat și indemnizația de concediu medical primită, în condițiile în care avea un salariu de 2800 lei și a primit o indemnizație pe concediu, în sumă de 1400 lei.

Partea civilă a mai declarat că își rezervă dreptul de a preciza, ulterior, valoarea în lei a lănțicului și a brățării din aur, și pretinde să fie dezdăunat de inculpati, cu contravaloarea bijuteriilor din aur, în cazul în care nu-i vor fi restituite, precum și cu suma de 450 lei, reprezentând onorariu de avocat pe care l-a plătit avocatului.

Inculpatul - - declarat că recunoaște săvârșirea faptelor cu mentiunea că nu a lovit nici o parte vătămată și recunoaște că a luat din bunuri. De aceea, apreciază că nu constituie tâlhării, faptele comise, întrucât nu a lovit părtile vătămate pentru a le lua bunurile.

Nu-și amintește bine cine a lovit părtile vătămate, întrucât era în stare de ebrietate. Nu-și mai menține declarațiie în sensul că inculpatul a lovit părtile vătămate. Părtile vătămate, au fost lovite de unul dintre ei, sau numitul, nu-și amintește bine, întrucât era în stare de ebrietate, dar a luat bunurile. Nu-și amintește părtile vătămate întrucât a fost beat, de aceea nu-și mai menține restul declarațiilor date în cauză. Este de acord să despăgubească părtile vătămate cu sumele pretinse. Nu a văzut care dintre cele două persoane, sau, a lovit-o pe partea vătămată întrucât se afla la circa 50. A fost chemat de amândouă persoane, când partea vătămată se afla la pământ și a luat bunurile de la partea vătămată. Nu a văzut dacă cele două persoane au lovit-o pe partea vătămată sau aceasta a fost lovită de alte persoane. Este de acord să despăgubească părtile civile alături de celălalt inculpat. Nu știe de cine a fost lovită partea vătămată, întrucât nu a fost lângă prietenii lui, și. Nu știe dacă partea vătămată a fost lovită întrucât nu a fost acolo.

Inculpatul a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptelor. Nu le-a lovit pe părtile vătămate și nici nu a sustras bunuri de la ele. Numitul al cărui nume nu îl cunoaște, a lovit ambele părti vătămate, în timp ce inculpatul - nu se afla lângă ei, adică lângă el și. Acesta din urmă i-a dat un lănțic și o brățară pe care le-a depus la amanet și a luat banii pe ele, bani pe care l-a dat lui, iar i-a dat 50 lei. Se afla la circa 7 - 8, 10, când a lovit părtile vătămate. Bunurile au fost luate de, inculpatul -, nu a luat nici un bun de la nici o parte vătămată, ci a văzut că doar avea bunuri în mână.

In cazul fiecărei părti vătămate, l-a văzut pe dându-i lui - - lănțicul și brățara, probabil să le vândă. După ce fiecare parte vătămată a fost lovită, el și cu l-au chemat pe - - care, de fiecare dată, a venit lângă ei, dar nu a luat nici un bun de la fiecare parte vătămată. Nu a avut nici o înțelegere cu inculpatul - și nici cu în sensul de a-l tâlhări.

Martora a declarat că este mama părtii vătămate, și că își mentine declarațiile date în cauză, întrucât a spus adevărul. Deși l-a căutat toată noaptea, împreună cu soțul ei, pe fiul lor, l-a găsit dimineața, la spital. A fost abordată de inculpatul - și de familia acestuia, în sensul ca fiul ei să-și retragă plângerea, spunându-i că îi vor da banii și aurul, urmând să se întâlnească la Scoala nr. 2 din Oltenița, unde-i vor da banii și aurul, însă să nu se ducă la poliție. A fost abordată și de fratele inculpatului care a tras-o de păr și i-a adus injurii, pe motivul că ea și fiul ei, au mințit la poliție și i-a făcut dosar fratelui său. Fiul ei a fost adus pe targă la spital și nu a putut să vorbească cu el a doua zi, întrucât fiul ei nu putea să vorbească de bătut ce era. Când și-a revenit, fiul ei a spus că nu a văzut cine l-a lovit, dar l-a văzut pe - pe o bancă, identificându-l într-o fotografie arătată de organele de poliție.

La dosar, au mai fost depuse copii acte medicale și împuterniciri avocațiale.

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, instanța a reținut în fapt că inculpatii - - și, în seara zilei de 14.02.2007, în jurul orei 21,30 se deplasau pe b-dul - din mun. Oltenița jud. C și, la un moment dat, au văzut-o pe partea vătămată, care închidea magazinul pe care-l deține în zonă, la parterul unui bloc, luând hotărârea să-l deposedeze de bunurile pe care le avea asupra sa, considerându-l "un om bogat." In acest scop, inculpatii au urmărit-o pe partea vătămată circa 30. după care, s-au apropiat de ea, iar inculpatul a lovit-o pe aceasta până a căzut, timp în care ambii inculpati au deposedat-o pe partea vătămată de suma de 680 lei și de o brățară din aur pe care partea vătămată o purta la mână, astfel cum a declarat inculpatul - în faza de urmărire penală, în prezența avocatului desemnat din oficiu să-l apere, la data de 16.03.2007 (filele 104-105) și la data de 13.08.2007 când a fost audiat de procuror (fila 146), depoziții care se coroborează cu declarația aceluiași inculpat dată în fața instantei, în cadrul primului ciclu de judecată ( filele 88 - 89).

In fața procurorului inculpatul a declarat "Este adevărat că în seara de 14.02.2007, după lăsarea întunericului, în timp ce mă deplasam cu pe str. -, l-am observat pe, pe care-l cunoșteam din vedere și pe care am hotărât să-l deposedăm de bunuri. Ne-am apropiat de el și l-a lovit până când a căzut, inconștient, după care ne-am însușit o sumă de bani al cărui cuantum nu-l mai rețin (câteva milioane de lei) pe care îi avea într-un buzunar în care eu l-am controlat, în timp ce i-a luat brățara. "

Inculpatii au împărtit banii în mod egal, iar brățara sustrasă a fost amanetată de către inculpatul care s-a deplasat în mun. B, la SC SRL, în schimbul sumei de 785,70 lei, din care suma de 350 lei i-a revenit inculpatului - -.

De asemenea, în seara zilei de 2.03.2007, cei doi inculpati, au văzut- pe partea vătămată, în barul Select situat pe str. - din mun. Oltenița, că avea asupra lui bijuterii din aur și se afla într-o evidentă stare de ebrietate, ceea ce i-a determinat pe inculpati să ia hotărârea de a-l tâlhări. In acest scop au așteptat ca partea vătămată să părăsească barul, au urmărit-o și după ce s-a despărțit de amicii săi, într-o zonă neluminată, a lovit-o, doborând-o la pământ. Partea vătămată a fost lovită de către inculpatul, după care, inculpatul - - i-a luat brățara din aur, iar lănțișorul din aur, portofelul cu acte și suma de 1.000 lei și telefonul mobil marca Nokia au fost sustrase de către inculpatul. Inculpatii au împărtit banii sustrasi de la partea vătămată, iar lănțișorul și brățara din aur i le-au dat lui, care le-a amanetat la aceeași societate de profil, SC SRL pentru suma de 793 lei, din care inculpatului i-a revenit suma de 300 lei, iar pentru serviciul prestat de fratele său, acesta a primit 5 lei. Ulterior, actele părtii vătămate au fost lăsate în holul Primăriei mun. Oltenița, unde au fost găsite de către martorul -, în timp ce telefonul mobil marca Nokia a fost păstrat de asemenea de, astfel cum reiese din declarațiile date de inculpatul -, în faza de urmărire penală (filele 27 - 28, fila 146), la prezentarea materialului de urmărire penală dar și în faza de judecată (filele 88 și 89).

Depoziția inculpatului - dată în fața instantei la termenul din 16.06.2009, în sensul că nu-și mai mentine declaratiile conform căreia inculpatul nu a lovit părtile vătămate, nu poate fi reținută de instanță, fiind contrazise chiar de propriile declarații anterioare, îndeosebi de depozițiile date în faza de urmărire penală în care a relatat că inculpatul a lovit fiecare parte vătămată, și că au luat hotărârea de a le tâlhări, împreună, pe fiecare dintre acestea.

De aceea, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării judiciare a celor două fapte reținute în sarcina inculpatului - - din dispoz. art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și și alin. 2 /1 lit. a, în dispoz. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și formulată de inculpat prin apărătorul său ales. Faptul că inculpatul - - a luat hotărârea împreună cu coinculpatul de a tâlhări fiecare parte vătămată, constituie autorat la infractiunile reținute în sarcina sa prin rechizitoriul, chiar dacă inculpatul - - nu a lovit părtile vătămate ci a profitat de starea de inconștiență a acestora, urmare a actiunilor de lovire executate de coinculpatul și a sustras bunurile mentionate mai sus, de la fiecare parte vătămată.

Instanța a respins și cererea de schimbare a încadrării juridice a celor două fapte reținute în sarcina inculpatului din aceleași dispoziții, mentionate în rechizitoriu, în dispoz. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit.a, e și g formulată de acest inculpat prin apărătorul său ales, întrucât inculpatul - - a relatat fără echivoc că au luat împreună hotărârea de a deposeda fiecare parte vătămată, apoi inculpatul a exercitat asupra fiecărei părti vătămate actiuni de lovire soldate cu lăsarea în stare de inconștiență a fiecărei părti vătămate, urmată de sustragerea de bunuri de la acesta. Totodată, instanța va respinge și cererea de reținere de circumstante atenuante judiciare prev. de art. 74, în favoarea inculpatului, formulată de acest inculpat prin apărător, întrucât în cauză nu există nici o împrejurare care să poată fi reținută de instanță ca având caracterul unei circumstante atenuante judiciare, iar, inculpatul nu a avut o atitudine sinceră în fața instantei, declarând că nu a comis faptele și că coinculpatul - - nu a luat nici un bun de la nici o parte vătămată, în timp ce acest din urmă inculpat, a recunoscut că a sustras bunuri de la fiecare parte vătămată, fiind deci contrazis de inculpatul - -.

In raport de considerentele de fapt expuse, instanța a reținut în drept că fiecare inculpat se face vinovat de comiterea în concurs real a câte două infractiuni de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și și alin. 2/1 lit., urmând a fi trași la răspundere penală.

In condițiile în care inculpatul - - a recunoscut săvârșirea faptelor deduse judecății, instanța a reținut în favoarea acestuia, circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 lit. urmând face aplic. art. 74 lit. b

Instanța a reținut, conform fișei de cazier judiciar, că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 73/20.03.2007 a Judecătoriei Oltenița, rămasă definitivă prin neapelare la data de 2.04.2007, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, pentru infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i cu aplic. art. 99 și art. 109 alin. 1, săvârșită la data de 17/18.04.2006. Deci, rezultă că infractiunile comise de inculpatul deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infractiunea de furt calificat săvârșită la data de 17/18.04.2006.

In consecință, instanța, în raport de dispoz. art. 86/5 alin. 1 și art. 85 alin. 1, a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 73/20.03.2007 a Judecătoriei Oltenița, rămasă definitivă prin neapelare la 2.04.2007. Totodată a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și a repus în individualitatea lor pedepsele componente de:

In raport de dispoz. art. 36 alin. 1, rap.la art. 33 lit. a- 34 lit. b instanța a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 73/20.03.2007 a Judecătoriei Oltenița cu pedeapsa de 7 ani care îi va fi aplicată prin prezenta sentință penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

A reținut că concurente sunt și faptele comise la datele de 16.03.2005 și 23.04.2005 pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 365/22.05.2006 a Judecătoriei Oltenița la câte 2 pedepse de un an și 6 luni închisoare, cu infractiunea săvârșită la data de 29.06.2005 pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 691/23.11.2006 a Judecătoriei Oltenița, rămasă definitivă la data de 11.12.2006 la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

De aceea, în temeiul art. 36 alin. 2.Cod Penal, a contopit cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 365/22.05.2006 a Judecătoriei Oltenița cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 691/23.11.2006 a Judecătoriei Oltenița, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

Infractiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite în termenul de încercare de 3 ani și 6 luni, al pedepsei închisorii de un an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 691/23.11.2006, rămasă definitivă la data de 11.12.2006 ceea ce impune aplicarea în cauză a dispoz. art. 86 /4 și art. 83 alin. 1 p, în baza cărora instanța a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a acestei pedepse de un an și 6 luni închisoare și a dispus ca inculpatul să execute această pedepsei, alături de pedeapsa închisorii de 7 ani, care-i va fi aplicată prin prezenta sentință.

Prin urmare, inculpatul va executa, în total, pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare.

In ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că în faza de urmărire penală, SC SRL - prin avocat ales, a cărui delegație se află la fila 76 din dosarul de urmărire penală, a declarat că se constituie parte civilă, aspect consemnat în procesul verbal de la filele 74 - 75 din dosarul de urmărire penală, întocmit de organele de urmărire penală.

Prin urmare, această societate nu a fost introdusă din oficiu în cauză, în calitate de parte civilă, ci în urma manifestării sale de voință de a participa în cauză în calitate de parte civilă.

Această parte civilă a primit, cu titlu de amanet, conform contractelor de amanet nr. 3008/3.03.2007 (fila 77 din dosarul de urmărire penală) și contractului de amanet nr. 2741/15.02.2007, bijuteriile sustrase de inculpati de la cele două părti vătămate pentru care a plătit suma de 1579,5 lei, urmând ca la împlinirea termenelor din contractele de amanet să-i fie restituite sumele, dar și comisioanele aferente convenite prin cele două contracte de amanet. Bijuteriile sustrase de cei doi inculpati au fost lăsate în custodie SC SRL, conform procesului verbal de lăsare în custodie din 16.03.2007 aflat la filele 117 - 118 din dosarul de urmărire penală.

Instanța a reținut că în cadrul primului ciclu de judecată, ce a format obiectul dosarului penal nr. -, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 640 lei, care a fost sustrasă din buzunar și cu brățara din aur în greutate de 27,5 grame, care de asemenea i-a fost sustrasă de către cei doi inculpați, (fila 46).

De asemenea, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1400 lei, reprezentând diferența dintre salariul net pe care-l realiza și indemnizația aferentă concediului medical, cu suma de 1000 lei ce i-a fost sustrasă din portofel, suma de 500 lei contravaloarea telefonului mobil marca Nokia solicitând să-i fie restituite brățara din aur de 18 grame și lănțișorul din aur de 8 grame.

Inculpatul - - a achiesat la pretentiile părtilor civile, declarând în fața instantei că este de acord să le despăgubească, alături de celălalt inculpat.

De aceea, în temeiul art. 346 rap.la C.P.P. art. 998 civil, instanța a admis actiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat, în solidar, pe cei doi inculpati, să-i restituie suma de 640 lei care i-a fost sustrasă.

Totodată, a obligat pe partea civilă SC. SRL să-i restituie părtii civile, brățara din aur de 14 karate, în greutate de 26,19 grame care a format obiectul contractului de amanet nr. 2741/15.02.2007 și care i-a fost lăsată în custodie conform procesului verbal din 16.03.2007.

In același timp, a admis în parte actiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat, în solidar, pe cei doi inculpati să-i plătească suma de 1302 lei, cu titlu de daune materiale, din care suma de 500 lei, reprezintă contravaloarea telefonului, suma de 620 lei, reprezintă suma care a fost sustrasă în timpul comiterii infractiunilor, iar suma de 182 lei, astfel cum rezultă din adresa de la fila 100, iar nu de 1400 lei, cât a pretins partea civilă, reprezintă diferența dintre indemnizația de concediu medical de 14 zile, și salariul net pe care l-ar fi realizat.

Pe de altă parte, partea civilă SC a fost obligată să restituie părtii civile, bijuteriile pe care le deține în custodie potrivit procesului verbal din 16.03.2007, și anume o brățară din aur de 14 karate, având o greutate de 18,52 grame și un lanț din aur de 14 karate, în greutate de 7,95 grame, care au format obiectul contractului de amanet nr. 3008/3.03.2007.

Totodată, instanța a admis actiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL și a obligat, în solidar, pe inculpati, să-i plătească suma de 1579,5 lei și comisioanele aferente, conform celor două contracte de amanet și dispozițiilor de plată, aflate în dosarul de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații - și dar și partea civilă SC SRL.

Inculpatul solicită admiterea apelului și schimbarea încadrării juridice a faptei din tâlhărie săvârșită asupra părții vătămate în infracțiunea de furt calificat motivat de faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă acțiunea de violență a inculpatului asupra părții vătămate, leziunile evidențiate pe corpul acestuia sunt zgârieturi provocate prin căderea gardului.

Inculpatul apelant arată că singura probă care îl incriminează sunt declarațiile inculpatului -, acestea însă fiind contradictorii, inculpatului - având serioase probleme psihice.

Pentru fapta de tâlhărie comisă împotriva părții vătămate, inculpatul, prin apărător, solicită achitarea în baza art.10 lit.c C.P.P. fapta nefiind comisă de el, nicio probă nu conduce la participația sa, partea vătămată nedeclarând că inculpatul ar fi cel care l-a lovit.

Inculpatul apelant apreciază hotărârea primei instanțe nelegală întrucât nu cuprinde motivele respingerii cererii de schimbare a calificării juridice a faptei și nici pentru respingerea cererii de achitare.

În subsidiar inculpatul pentru considerentele arătate mai sus solicită redozarea pedepsei aplicate, aplicarea art.74 și 76 Cod penal și ca efect al aplicării acestor texte de lege, diminuarea pedepsei sub limita inferioară prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina sa.

Pe latură civilă inculpatul solicită ca în funcție de criticile aduse hotărârii instanței de fond să fie obligat la plata contravalori bunurilor sustrase doar de la partea civilă.

Și inculpatul - critică hotărârea fondului apreciind că în mod greșit și netemeinic s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei comise în dauna părții vătămate, din probele existente la dosar nu rezultă sub nicio formă că această parte vătămate a fost agrestă.

Inculpatul apreciază că instanța de fond a făcut o analiză selectivă a probelor în scopul menținerii actului de inculpare.

Și acest din urmă inculpat, -, ca și cel dintâi, susține că părțile vătămate au fost lovite de oat reia persoană, respectiv, cu privire la care organele de urmărire penală a dispus scoaterea de sub urmărire penală fără ca acesta să fie audiat.

Inculpatul - solicită astfel schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în două infracțiunii de furt calificat pentru care în raport de circumstanțele personale și reale în care au fost săvârșite faptele să se dispună aplicarea art.74 și 76 Cod penal și pe cale de consecință aplicarea unei pedepse minime prevăzută de lege iar în situația în care instanța de control judiciar va aprecia că încadrarea juridică dată de parchet și menținută de prima instanță este corectă solicită reevaluarea pedepsei în raport de dispozițiile art.72 Cod penal.

Partea civilă nu și-a motivat cererea de apel.

Apreciind asupra apelurilor declarate în cauză tribunalul le-a constatat nefondate.

Astfel, tribunalul a constatat că fapta de tâlhărie comisă de cei doi inculpați împotriva părții vătămate este dovedită suficient. În primul rând deposedarea părții vătămate ca acțiune scop este dovedită prin contractul de amanet nr.2741/15.02.2007 încheiat între având ca obiect amanetarea unei brățări din aur de 14K în greutate de 26,19 grame ce prezintă toate caracteristicile indicate de partea vătămată și care a semnat fără ezitare. Cealaltă acțiune conjugată ce intră în conținutul infracțiunii de tâlhărie, respectiv acțiunea de constrângere, ca acțiune mijloc, rezultă atât din declarația inculpatului - cât și a părții vătămate, pagina 99, care arată că după faptă avea dureri în zona coastelor unde a fost lovit de cei doi infractori, dar a refuzat spitalizarea.

În declarația sa, pagina 104, inculpatul - arată; ". am luat hotărârea împreună cu să-l batem pe și să-i furăm banii și bijuteriile întrucât știam că acesta este un om bogat.

L-a urmărit și la o distanță de 20-30 l-am ajuns din urmă, iar l-a lovit cu pumnii și cu picioarele de mai multe ori până acesta a căzut. Eu i-am furat lui suma de 6.800.000 lei vechi din buzunarul sacoului cu care era îmbrăcat, iar i-a luat de la mână o brățară din aur.".

Pentru aceste susțineri tribunalul a constatat că fapta de tâlhărie comisă împotriva părții vătămate este dovedită, fiind comisă de cei doi inculpați astfel că cererea de schimbare a încadrării juridice nu poate fi primită.

Cât privește cererea de achitare a inculpatului pentru fapta de tâlhărie avându-l ca parte vătămată de în baza art.10 lit.c nici C.P.P. aceasta nu este justificată.

Apărările inculpatului sunt infirmate de actul medical eliberat pe numele părții vătămate și care evidențiază urmele agresiunii la care a fost supus, de declarațiile martorilor cu care partea vătămată a consumat alcool în local anterior faptei, de declarațiile părții vătămate, dar mai ales de declarațiile inculpatului în care arată modalitatea de comitere a faptei și înțelegerea făcută în prealabil cu inculpatul.

Și în acest caz bijuteriile sustrase de la această parte vătămată au fost amanetate conform contractului nr.3008/2007pe numele, fratele inculpatului.

Așa fiind, tribunalul a apreciat că faptele de tâlhărie există și sunt dovedite.

Chiar dacă inculpatul - nu a lovit-o pe partea vătămată acesta a luat hotărârea de aot âlhări pe victimă împreună cu coinculpatul, a profitat de imposibilitatea de apărare a victimei care aflată în stare avansată de ebrietate s-a prăbușit la pământ urmare loviturilor primite de la inculpatul, atitudine avută de inculpat și în cazul celei de a doua faptă de tâlhărie privind-o pe partea vătămată.

Nici cererea de redozare a pedepselor aplicate nu va fi primită față de gravitatea faptelor deduse judecății.

Instanța de apel a reținut și faptul că ambii inculpați sunt arestați în altă cauză ceea ce conturează perseverența infracțională în cazul acestora și gradul de periculozitate ridicat.

Pe latură civilă cauza este soluționată corect.

Instanța de fond în mod judicios a stabilit că SC SRL a formulat cererea de constituire de parte civilă, aceasta a primit cu titlu de amanet bijuteriile sustrase de inculpați în baza contractelor nr.3008/2007 și 2741/2007 dar pe care urma să le restituie titularilor contractelor la îndeplinirea termenelor stipulate. Cum ulterior s-a depistat că bijuteriile provin din tâlhărie în mod corect societatea de amanet trebuie obligată la restituirea acestora adevăraților proprietari urmând a primi comisioanele și sumele avansate de la titularii contractelor de amanet care au beneficiat de aceste sume pe nedrept, în speță cei doi inculpați.

Așa fiind, în baza art.379 pct.1 lit.b instanța C.P.P. a respins apelurile declarate de inculpații - și și de partea civilă SC SRL B împotriva sentinței penale nr.143/2009 a Judecătoriei Oltenița, a obligat fiecare apelant la cheltuieli judiciare către stat și a luat act că inculpații sunt arestați în altă cauză.

Împotriva deciziei penale au formulat recursuri inculpații - și.

Inculpatul - critică hotărârea sub aspectul greșitei încadrări juridice date faptei reținute în sarcina sa, dar și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate acestuia, pentru faptele săvârșite. Se arată că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în ceea ce privește cele două părți vătămate și, în sensul că simpla declarația a inculpatului nu poate avea forță probantă câtă vreme nu se coroborează cu altă probă administrată în cauză, deși există declarațiile părților vătămată, ale unor martori și un certificat medico-legal în ceea ce privește partea vătămată, nu este dovedit că inculpatul a exercitat acte de violență asupra celor două părți vătămate în scopul deposedării de bunuri.

Recurentul inculpat arată că recursul promovat vizează schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile de tâlhărie în cele de furt, apreciind că în cauză nu există probe care să ateste că părțile vătămate au fost agresate pentru a le fi sustrase bunurile.

Cu privire la primul caz de casare invocat de inculpat, Curtea constată că dispozițiile art. 385 ind.9 al.1 pct.17 nu C.P.P. sunt incidente în cauză.

Inculpații invocă lipsa probelor sub aspectul infracțiunii de tâlhărie, în sensul că nu există dovezi că ar fi agresat părțile vătămate, că ar fi acționat violent, ci numai cu privire la sustragerea bunurilor.

Curtea constată că în mod corect instanța de fond și cea de apel au reținut vinovăția ambilor inculpați în calitate de coautori ai unei infracțiuni de tâlhărie.

La data de 2.03.2007 s-a înregistrat la Poliția Municipiului Oltenița sesizarea numitei, mama părții vătămate, în care arată că fiul acesteia a fost bătut de persoane necunoscute care l-au deposedat de mai multe bunuri, arătând totodată că acestuia i-au fost acordate îngrijiri medicale la Spitalul Municipal Oltenița (fila 9 dup).

Organele de poliție s-au deplasat la domiciliul părții vătămate, constatând că aceasta se află la pat, partea vătămată declarând că a fost agresionată de trei persoane. Ulterior partea vătămată a precizat că nu le-a putut vedea fizionomia, fiind lovit brusc și din spate cu pumnul și apoi cu picioarele în timp ce se afla la pământ.

Martorul a indicat organelor de poliție locul unde l-a găsit căzut în stare de inconștiență pe partea vătămată (filele 10 - 17).

Partea vătămată a precizat însă la data de 5.03.2007 că a observat în apropierea barului unde consumase în acea seară băuturi alcoolice, o persoană așezată pe o bancă, care o privea insistent și pe care a recunoscut-o din fotografiile prezentate de organele de poliție (fila 22 dup).

La insistențele organelor de poliție partea vătămată s-a prezentat la Spitalul de Urgență, o copie a fișei de examinare fiind atașată la dosar, fiind menționat în aceasta că partea vătămată s-a prezentat cu traumatism craniocerebral minor, contuzie toracică, contuzie coapsă.

La data de 6.03.2007 martora a predat organelor de poliție actele de identitate, cardurile și înscrisurile aparținând părții vătămate și găsite de aceasta (fila 78).

La data de 16.03.2007 a fost audiat inculpatul - care a declarat în prezența apărătorului că a fost în barul la data de 2.03.2007, împreună cu, că l-a observat pe partea vătămată și la ieșirea din bar au hotărât să îl bată și să îi ia banii. L-au urmărit pe acesta și după ce s-a despărțit de persoanele cu care consumase băuturi alcoolice inculpatul l-a lovit pe partea vătămată, acesta a căzut la pământ și i-au sustras bijuterii, bani și portofelul cu acte, banii și bijuteriile împărțindu-i ulterior (fila 27 dup).

La aceeași dată martorul a condus organele de poliție la sediul SC SRL unde acestea au constatat existența unui contract de amanet nr. 3008/3.03.2007 pe numele martorului, contract ce a avut ca obiect amanetarea unei brățări și a unui lanț din aur (fila 62).

La data de 19.03.2007 i-au fost prezentate părții vătămate bijuteriile amanetate de inculpatul la SC B, partea vătămată recunoscând brățara și lănțișorul care i-au fost sustrase la data de 2.03.2007 (fila 24, proces verbal fila 68 dup).

Cu privire la partea vătămată, Curtea constată că la data de 15.03.2007 partea vătămată a fost solicitată de organele de poliție să dea o declarație în legătură cu agresiunea a cărei victimă a fost la data de 14.02.2007 (fila 97), aceasta arătând că la data de 14.02.2007 orele 21,30, în timp ce se deplasa pe bd. - s-a trezit culcată la pământ, în stare de ebrietate, fără a putea preciza dacă a căzut sau a fost agresionată, sesizând că îi lipsesc o brățară din aur și suma de 600 lei. Partea vătămată arată că a sesizat organele de poliție la acel moment dar nu s-a prezentat la vreo unitate spitalicească și nu a depus plângere la momentul acela întrucât nu era sigură de circumstanțele în care a pierdut bunurile.

La data de 20.03.2007 i-a fost prezentată părții vătămate o brățară ridicată de la SC SRL - contract nr. 2741/15.02.2007 pe numele, brățară pe care partea vătămată a recunoscut-o ca fiind aceea pe care o purta la data de 14.02.2007.

Inculpatul - a recunoscut în declarația datată 13.08.2007, în prezența apărătorului, în cursul urmăririi penale, faptul că împreună cu la data de 14.02.2007 au deposedat-o pe partea vătămată de o brățară și suma de 600 lei, după ce inculpatul a lovit-o pe aceasta până a căzut la pământ (fila 146). De asemenea, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii din data de 2.03.2007 împreună cu.

Curtea constată că probatoriul administrat în cauză dovedește că la data de 14.02.2007 cei doi inculpați au acționat împreună și au exercitat acte de violență asupra părții vătămate, în condițiile în care partea vătămată nu a formulat la acea dată plângere la organele de poliție, infracțiunea fiind descoperită și partea vătămată identificată strict ca urmare a declarațiilor date de martorul, a identificării contractelor de amanet și a bunurilor sustrase la SC SRL. La data de 16.03.2007 fiind audiat inculpatul - a recunoscut comiterea ambelor infracțiuni, descriind modalitatea în care a acționat împreună cu coinculpatul, declarații pe care și le-a menținut ulterior.

Chiar în cursul judecății inculpatul -, deși afirmă că el nu a lovit părțile vătămate, declară, în cuprinsul aceleiași declarații "nu-mi mai amintesc bine cine a lovit părțile vătămate, întrucât eram în stare de ebrietatepărțile vătămate au fost lovite de unul dintre ei, sau numitul nu am văzut care dintre cele două persoane, sau a lovit-o pe partea vătămată ".

Inculpatul afirmă că nu a lovit personal părțile vătămate, dar recunoaște că asupra acestora au fost exercitate violențe - "numitul a lovit ambele părți vătămate".

De asemenea, nu are relevanță împrejurarea că părțile vătămate nu s-au prezentat la INML pentru a se stabili numărul de zile de îngrijire medicală întrucât pentru existența infracțiunii de tâlhărie nu este necesară stabilirea unui număr de zile de îngrijire medicală, și nici măcar nu există cerința ca părțile vătămate să prezinte leziuni, ci este suficient ca inculpații să fi acționat în mod violent, în orice mod. Or, rezultă din înscrisurile medicale ale părții vătămate, din declarațiile părții vătămate și chiar din declarațiile inculpaților - și faptul că ambele părți vătămate au fost lovite.

În raport de probatoriul expus, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1,2 lit. b și c și alin.2¹lit. a Cod penal, astfel că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor comise de inculpați în două infracțiuni de furt calificat nu este întemeiată.

Referitor la cel de-al doilea caz de casare invocat prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14.C.P.P. Curtea constată că acesta nu este incident în privința inculpatului -.

Instanța de fond a dat dovadă de clemență și a reținut în favoarea inculpatului - circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.c Cod Penal, deși inculpatul nu a recunoscut în totalitate comiterea celor două fapte și a oscilat în declarații pe parcursul procesului penal. Instanța de fond a făcut și aplicarea art. 76.Cod Penal, reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, reținând problemele de sănătate psihică ale inculpatului, care are discernământul păstrat în raport de faptele reținute în sarcina sa.

O reducere a pedepsei sub acest cuantum stabilit de prima instanță nu se justifică în raport de gravitatea faptelor în concret - două infracțiuni de tâlhărie în concurs, comise prin același mod de operare, premeditat, asupra a două persoane în imposibilitate de a se apăra, prin exercitarea de violențe repetate, fapte comise la un interval scurt de timp, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale pentru infracțiuni de furt calificat, comise în timpul minorității.

Cât privește solicitarea de a fi înlăturată agravanta reținută în defavoarea inculpatului, Curtea constată că nici prima instanță nici instanța de apel nu au reținut vreo circumstanță agravantă cu privire la inculpat și de asemenea nu au reținut starea de recidivă, faptele pentru care a fost condamnat anterior inculpatul fiind comise în timpul minorității.

Așa fiind, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul.

Și referitor la inculpatul se constată că instanța a apreciat în mod corect cuantumul pedepsei aplicate inculpatului precum și împrejurarea că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 74.Cod Penal, deoarece inculpatul este cunoscut cu antecedente penale fiind condamnat anterior pentru multiple fapte de furt calificat comise în timpul minorității, astfel că nu se poate reține existența unei bune conduite anterior comiterii infracțiunii. De asemenea, atitudinea sa procesuală a fost una oscilantă și de nerecunoaștere, s-a sustras urmăririi penale prin plecarea în străinătate, astfel că cercetările în această cauză au avut loc după ce inculpatul a fost arestat în altă cauză.

Nu este incident nici art. 74 lit.b Cod Penal, întrucât inculpatul nu a procedat la despăgubirea părților civile până la acest moment.

Curtea constată că referitor la inculpatul nu sunt incidente alte împrejurări care să conducă la reducerea pedepsei aplicate acestuia, care, de altfel, a fost stabilită de prima instanță în cuantumul minim prevăzut de lege.

Cât privește recursul declarat de inculpatul, Curtea constată că acesta este fondat, dar pentru alte considerente decât cele indicate de recurent.

Prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 86⁴și art.83 alin.1 Cod penal.

Se constată că faptele deduse judecății, comise la datele de 14.02.2007 și 2.03.2007, sunt concurente cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.73/20 03 2007 pronunțată de Judecătoria Oltenița, definitivă la data de 02 04 2007 (pentru fapta săvârșită la data de 17/18 04 2006).

În mod corect prima instanță a procedat la anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.73/20 03 2007 pronunțată de Judecătoria Oltenița și a descontopit această pedeapsă rezultantă în pedepsele componente.

Procedeul utilizat însă de instanța de fond de a efectua contopiri parțiale între pedepsele repuse în individualitatea lor și apoi de a face aplicarea art. 86⁴și art.83 alin.1 Cod penal pentru unele dintre acestea, în condițiile în care s-a procedat anterior la anularea suspendării sub supraveghere potrivit art. 86⁵și art. 85 al.1 este Cod Penal greșit.

Instanța a dispus în mod incorect, în mod concomitent, atât anularea suspendării sub supraveghere potrivit art. 86⁵și art. 85 al.1 cât Cod Penal și revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pentru două pedepse pe care le-a contopit anterior chiar prin sentința atacată.

Tehnica de redactare a hotărârii folosită de instanță contravine și Deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nr. 42/13.10.2008, potrivit căreia n cazul în care instanța este învestită prin același act de sesizare cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 85 din Codul penal.

Potrivit acestei decizii, pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată astfel:

- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății;

- se va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei pronunțate anterior;

- se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa a cărei executare a fost inițial suspendată condiționat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă;

- pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârșită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.

În speța de față sunt incidente dispozițiile art. 40.Cod Penal, deoarece faptele pentru care au fost aplicate pedepsele cu închisoarea cu suspendarea sub supraveghere a executării sunt comise în timpul minorității.

Procedeul greșit utilizat de instanță are relevanță și sub aspectul greșitei stabiliri a pedepsei finale pentru inculpatul, ca urmare a greșitei revocări a suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare și în consecință greșita cumulare a acesteia cu pedeapsa de 7 ani închisoare, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este nelegală.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală Curtea va admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.163/A/12 11 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală și a sentinței penale nr.143/25 06 2009 pronunțată de Judecătoria Oltenița, județul C, în dosarul penal nr-.

Va casa în parte decizia și sentința recurate și în fond rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății în cauza de față, în cele două pedepse componente de câte 7 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunile de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, 2 lit. b și c și alin.2/1 lit. a Cod penal, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal va contopi cele două pedepse de câte 7 ani închisoare aplicate inculpatului în prezenta cauză pentru infracțiunile de tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit. b și c și alin.2¹lit. a Cod penal, săvârșite la data de 14 02 2007 și respectiv 02 03 2007, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.73/20 03 2007 pronunțată de Judecătoria Oltenița, definitivă la data de 02 04 2007 (pentru fapta săvârșită la data de 17/18 04 2006), stabilindu-se pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare,

În temeiul art. 40 alin.1 Cod penal rap. la art.34 lit. b Cod penal va contopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare sus-menționată cu fiecare dintre cele trei pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentințele penale nr.365/22 05 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița, definitivă la 05 06 2006 și respectiv nr.691/23 11 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița, definitivă la 11 12 2006, în pedepsele cele mai grele, de câte 7 ani închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b Cod penal va contopi cele trei pedepse rezultante de câte 7 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei de 7 ani închisoare drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

Va înlătura aplicarea art.86⁴și art.83 alin.1 Cod penal.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Va constata că recurenții inculpați sunt arestați în altă cauză.

În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare în recursul inculpatului rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală va obliga pe recurentul inculpat - la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.385/15 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.163/A/12 11 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală și a sentinței penale nr.143/25 06 2009 pronunțată de Judecătoria Oltenița, județul C, în dosarul penal nr-.

Casează în parte decizia și sentința recurate și în fond rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății în cauza de față, în cele două pedepse componente de câte 7 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunile de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, 2 lit. b și c și alin.2/1 lit. a Cod penal, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal contopește cele două pedepse de câte 7 ani închisoare aplicate inculpatului în prezenta cauză pentru infracțiunile de tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit. b și c și alin.2¹lit. a Cod penal, săvârșite la data de 14 02 2007 și respectiv 02 03 2007, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.73/20 03 2007 pronunțată de Judecătoria Oltenița, definitivă la data de 02 04 2007 (pentru fapta săvârșită la data de 17/18 04 2006), stabilindu-se pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 40 alin.1 Cod penal rap. la art.34 lit. b Cod penal contopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare sus-menționată cu fiecare dintre cele trei pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentințele penale nr.365/22 05 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița, definitivă la 05 06 2006 și respectiv nr.691/23 11 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița, definitivă la 11 12 2006, în pedepsele cele mai grele, de câte 7 ani închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b Cod penal contopește cele trei pedepse rezultante de câte 7 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei de 7 ani închisoare drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

Înlătură aplicarea art.86⁴și art.83 alin.1 Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

În temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva acelorași hotărâri.

Constată că recurenții inculpați sunt arestați în altă cauză.

În temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare în recursul inculpatului rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe recurentul inculpat - la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

-escu

GREFIER

Red. RM

2 ex./8.02.2010

Trib.

Jud. Hodel,

Președinte:Moroșanu Raluca
Judecători:Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana

#Judecator Morosanu Raluca

Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Bucuresti