Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 710/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.710/
Ședința publică din data de 06 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR - /
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr.221/13.07.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- privind pe intimatul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 Cod penal, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.594/02.11.2009 emise de Baroul Galați - Baroul Galați - Cabinet de avocat " ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătându-se că la data de 29.10.2009 TRIBUNALUL VRANCEAa înaintat dosarul nr.1679/P/2005 al acestei instanțe, după care;
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Avocat nu are alte cereri de formulat. Depune un memoriu formulat de inculpat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel sunt netemeinice pentru următoarele motive: inculpatului, in sarcina căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 lit.b și alin.21Cod penal, i s-a aplicat o pedeapsă extrem de blândă ca urmare a reținerii, in mod neîntemeiat, a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a Cod penal.
Din probele administrate in cauză rezultă că, in seara zilei de 22.11.2005, orele 17.30-18,00, împreună cu inculpatul, in timp ce se aflau in locuința părții vătămate, au deposedat-o prin violență de cinci bijuterii din aur, bunuri in valoare totală de 800 lei.
Inculpatul o cunoștea pe partea vătămată, pe care o mai vizitase in locuința sa și o ajutase la unele activități gospodărești, prilej cu care a observat că aceasta deține bijuterii din aur.
In ziua de 22.11.2005, inculpatul s-a întâlnit cu, consăteanul său, și, împreună au luat hotărârea să meargă la domiciliul părții vătămate sub pretextul achiziționării unei piese de mobilier. Cu acest prilej, inculpatul i-a adus la cunoștință inculpatului că partea vătămată este o persoană in vârstă, având bijuterii in domiciliu, după care au convenit să sustragă de la aceasta asemenea obiecte.
Partea vătămată a deschis ușa locuinței întrucât il cunoștea pe inculpatul, i-a invitat pe cei doi in imobil, aceștia arătându-se interesați de cumpărarea unui recamier.
Profitând de faptul că partea vătămată este o persoană in vârstă și locuiește singură, inculpatul a rupt cablul telefonului fix, pentru ca aceasta să nu poată sesiza organele de poliție, iar inculpatul a urmat-o in camera in care se afla recamierul, a lovit partea vătămată, după care i-a smuls de la gât un lănțișor, de la mână o brățară, precum și trei inele din aur, pe care le avea pe degete.
Din certificatul medico-legal aflat la fila 9 din dosar rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni pe cap și față, ce au necesitat pentru vindecare 4 - 5 zile îngrijiri medicale.
Urmare a strigătelor de ajutor ale părții vătămate, in ajutorul acesteia au venit două vecine. Intre timp, inculpatul a reușit să părăsească apartamentul iar inculpatul a fost imobilizat de un vecin și au fost sesizate organele de poliție.
Cu privire la inculpatul s-a dispus disjungerea cauzei întrucât acesta nu a putut fi găsit. La urmărirea penală acesta a recunoscut săvârșirea faptei insă in cursul cercetării judecătorești, cu prilejul audierii, a susținut că nu are vreo contribuție la comiterea infracțiunii de tâlhărie, fiind înlăturate ca nesincere aceste susțineri.
Faptul că inculpatul nu are antecedente penale poate constitui un element pe care instanța să il aibă in vedere la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie și nu la reținerea de circumstanțe atenuante.
Având in vedere și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, împrejurările concrete in care au acționat inculpații, faptul că celălalt inculpat, potrivit dosarului atașat și motivelor susținute in scris, a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru aceeași infracțiune, solicită să se dispună înlăturarea circumstanțelor atenuante și să fie condamnat inculpatul la o pedeapsă care să reflecte pericolul social al faptei comise și periculozitatea inculpatului.
In concluzie, reprezentantul Ministerului Public solicită să fie admis recursul declarat de parchet, să fie casate hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel și in rejudecare, să fie avute in vedere aspectele invocate.
In ceea ce privește arestarea preventivă, consideră că se impune menținerea acesteia subzistând temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, conform art.350 Cod procedură penală, iar, in baza art.88 cod penal, să fie dedusă reținerea și arestarea preventivă la zi.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, față de situația de fapt prezentată de reprezenantul Ministerului Public, precizează că inculpatul este o persoană simplă, din mediul rural, agricultor, muncind cu ziua pentru a-și întreține cei doi copii.
In ziua respectivă, după ce a terminat lucrul, a consumat băuturi alcoolice. S-a întâlnit cu coinculpatul, care se interesa de achiziționarea unui pat.
Au fost invitați in locuință de către partea vătămată, pe motivul că aceasta il cunoștea pe intimatul-inculpat, și i-a invitat la o cafea.
Apoi, partea vătămată i-a arătat coinculpatului recamierul intr-o altă cameră, acesta exercitând actele de violență. Auzind țipetele părții vătămate, inculpatul s-a speriat și a fugit.
In ceea ce privește ruperea cablului, acest aspect a fost obținut de la inculpat in timpul urmăririi penale pentru că, din 2005, trebuia să se arate un act din care să rezulte că inculpatul a participat efectiv la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. cablului de către inculpat nu este confirmată de nicio altă probă, acesta putea fi rupt și dintr-o greșeală.
Susține că inculpatul nu este coautor la infracțiunea de tâlhărie, pentru că nu a exercitat nici acte violențe și nici nu a sustras bunuri.
Pe de altă parte, se precizează in motivele de recurs că rezoluția infracțională a fost comună, adică au hotărât împreună să sustragă bunuri prin exercitarea actelor de violență.
Insă, dacă ar fi fost așa, ar fi participat și el la imobilizarea victimei, arată că inculpatul și-ar fi luat măsuri de prevedere, cu privire la posibilitatea ca victima să strige după ajutor.
Insă inculpatul nici măcar nu s-a aflat in încăperea in care s-au exercitat actele de violență.
In aceste condiții, in mod logic celălalt participant la săvârșirea infracțiunii a luat singur hotărârea infracțională de a exercita acte de violență asupra părții vătămate și de aod eposeda de anumite bunuri.
Inculpatul, când a aflat despre această rezoluție infracțională pusă in executare a fugit.
In ceea ce privește nesinceritatea inculpatului deoarece la instanță nu a mai recunoscut că a rupt cablul telefonului, însă situația de fapt a prezentat-o exact așa cum este menționată in rechizitoriu.
În ceea ce privește împrejurarea că a acceptat să îl însoțească pe inculpatul la partea vătămată, că a acceptat posibilitatea ca acest inculpat, profitând de vârsta înaintată a victimei, să sustragă bunuri de acolo, important este că la acel moment inculpatul nu a avut reprezentarea că urmează să se exercite acte de violență și nu ar fi acceptat să se întâmple acest lucru, fapt dovedit cu conduita ulterioară exercitării acestor acte de violență. Când a constatat săvârșirea acestora, inculpatul s-a desistat.
Fapta săvârșită de inculpatul poate fi o complicitate la furt calificat sau o complicitate la tentativă la tâlhărie.
Precizează că aspectele prezentate sunt elemente de circumstanțiere in favoarea inculpatului, atunci când se realizează individualizarea sancțiunii.
Intimatul-inculpat este căsătorit, are doi copii minori in întreținere, nici anterior și nici ulterior săvârșirii faptei nu a mai avut niciun contact cu legea penală și beneficiază de alte criterii de individualizare a pedepsei decât coinculpatul.
Invocă erori in motivele de recurs ale parchetului, astfel, se menționează art.74 lit.a Cod penal in condițiile in care a fost art.74 lit.a se referă la conduita bună anterior comiterii faptei.
Împrejurarea că instanța de fond și instanța de apel in mod greșit au reținut circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a, consideră că nesinceritatea greșit apreciată in sensul acesta de către organul de urmărire penală nu poate fi reținută.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și să fie menținută hotărârea pronunțată de instanța de apel, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care a executat-o in parte, fiind arestat preventiv in prezenta cauză.
Este de acord cu menținerea măsurii arestării preventive.
Intimatul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, regretă cele săvârșite, arată că are doi copii minori a căror creștere și educare dorește să le-o asigure. Lasă la aprecierea instanței recursul declarat de Parchet.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 726/21.04.2009 pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosarul penal nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului, deținut in Penitenciarul Focșani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1,2 lit.b si alin.21lit.c Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a si art. 76 lit.c Cod penal la 2 ani inchisoare.
In baza art.71 Cod penal, pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal.
S-a entinut starea de arest a inculpatului în baza art. 88 Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa de executat, durata executata de la 11.12.2008 si de la 18.12.2008 la zi.
A fost obligat inculpatul sa platesca suma de 750 lei cheltuieli judiciare catre stat din care 100 lei onorariu de avocat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în baza probelor administrate în cauză, următoarea situație de fapt:
In toamna anului 2005, inculpatul a efectuat lucrări de zugrăvit in apartamentul din Focsani, b-dul - 49, judetul V, situat in același bloc unde locuia si partea vătămata.
In acea perioada, a cunoscut-o pe partea vătămata, pe care a ajutat-o in locuința sa la unele activități, împrejurare in care a observat ca partea vătămata deține bijuterii din aur.
In ziua de 22.11.2005 inculpatul s-a întâlnit cu numitul, consăteanul sau, pe care-l cunoștea de mai mult timp si împreuna au luat hotararea sa se deplaseze in F, la domiciliul părții vătămate sub pretextul cumpărării unui recamier. Cei doi s-au deplasat cu un autoturism de ocazie, timp in care inculpatul i-a adus la cunoștința lui ca persoana pe care urma sa o viziteze este in vârstă si deține in locuinta bijuterii, propunându-i sa-i sustragă asemenea obiecte.
Autorii au ajuns la locuința părții vătămate, unde, după ce au sunat, l-a recunoscut pe si l-a invitat in casa, i-a servit cu o cafea. Cei doi s-au aratat interesati de cumpararea unui recamier si i-au solicitat proprietarei sa-i conduca in încăperea unde avea piesa de mobilier. Profitand de faptul că partea vatamata locuia singura si era in varsta, a rupt cablul telefonic pentru ca partea vătămată să nu aibă posibilitatea sa sesizeze eventala fapta iar a lovit-o pe aceasta intruna din incaperi si a trantit-o, dupa ce i-a smuls de la gat un lantisor, de la mana o bratara, si trei inele de la degete, din aur.
Datorită faptului că partea vătămata a tipat si a stigat dupa ajutor s-au alertat doua vecine, si, care au mers in aparatamentul partii vatamate. In acest timp, înainte ca cele doua martore sa ajungă la fata locului, inculpatul s-a speriat si a fugit, părăsind blocul, fără a fi observat de vreo persoana.
La rândul său, după ce a fost surprins, a fugit pe scările blocului, împrejurare in care a fost imobilizat de un locatar, si la intervenția martorelor si au sesizat organele de politie.
Pentru a constata dacă a reușit sa fuga de la locul faptei, inculpatul a revenit in scara blocului unde locuia partea vătămata, iar la intrare a fost surprins de administratorul asociației de proprietari, care nu a realizat ca si acesta a participat la comiterea faptei, lăsându-l liber spre deosebire de celalalt autor imobilizat, întrucât l-a recunoscut ca fiind una dintre persoanele care au executat lucrări de zugrăvit la un apartament si a fost convins ca prezenta acestuia in zona este întâmplătoare.
Pe parcursul anchetei s-au restituit părții vătămate lănțișorul si brățara de aur, care au fost abandonate de Silvicu chiar la locul comiterii faptei, insa nu au fost găsite cele trei inele de aur, in valoarea aproximativa de 800 lei, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva încheierii, partea vătămata a fost supusă examinării de către specialiștii SJML V, care prin raportul nr. 279/23.11.2005 a concluzionat ca acesta a suferit mai multe leziuni traumatice pe cap si pe fata, pentru care a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale.
După încarcerarea lui, si soția acestuia i-au trimis pachete la locul de detenție, pentru a-l determina pe condamnat sa nu-l denunțe ca fiind participant la comiterea faptei de tâlhărie.In cele din urmă, a sesizat Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA despre faptul că este persoana care nu a fost identificata inițial, după ce inculpatul nu i-a mai pus pachete la locul de deținere.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și inculpatul.
In apelul său, primul apelant consideră hotărârea primei instanțe nelegală și netemeinică deoarece:
- s-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă în raport cu gravitatea faptei săvârșite și cu pedeapsa aplicată celuilalt inculpat -, prin sentința penală nr.161/26.04.2006;
- nu s-a dispus în baza art.118 al.1 lit.e Cod penal, confiscarea specială de la inculpatul a sumei de 750 lei, reprezentând contravaloarea celor 3 inele din aur.
Inculpatul, în apelul său, solicită instanței să îi aplice o pedeapsă mai ușoară având în vedere că are o situație familială foarte grea.
In fața instanței de apel, a susținut, prin apărător, că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de tâlhărie și, în consecință, solicită achitarea sa, în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a și art. 10 lit.c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârșită de apelant.
TRIBUNALUL VRANCEAa apreciat că apelul Parchetului este fondat iar apelul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor apelanților cât și din oficiu, în condițiile prev.de art.371 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat că prima instanță a reținut, în general, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică dată faptelor este cea legală.
Singura inexactitate în stabilirea situației de fapt de către instanța de fond s-a constatat în ceea ce privește susținerea că "probabil" cele trei inele din aur ale părții vătămate au fost însușite de către inculpatul.
Dacă din nici o probă administrată în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul-apelant și-a însușit cele trei inele din aur ale părții vătămate, prima instanță nu putea să rețină și acest aspect în sarcina inculpatului, bazându-se doar pe o posibilitate.
Partea vătămată, a susținut în mod constant că inculpatul a lovit-o și a deposedat-o și de cele trei inele din aur, în timp ce inculpatul a asistat doar, părăsind apartamentul părții vătămate în momentul când aceasta a început să țipe după ajutor.
Faptul că toate cele trei inele nu au mai fost găsite asupra inculpatului, nu poate conduce la concluzia că acele bunuri au fost însușite de către inculpatul. In acest caz dubiul nu poate decât să profite inculpatului-apelant.
Pentru acest motiv s-a apreciat că măsura confiscării speciale prev.de art.11 lit.e Cod penal nu poate fi aplicată inculpatului apelant.
Având în vedere că în cauză partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, instanța nu l-a putut obliga pe inculpatul la despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea celor 3 inele din aur așa cum a solicitat primul apelant, întrucât s-ar încălca principiul disponibilității în acțiunea civilă.
Susținerea apelantului în sensul că nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie cât și solicitarea acestuia de a fi achitat în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.c Cod procedură penală, nu au fost reținute întrucât acestea nu au suport în probatoriul cauzei.
Astfel, partea vătămată a susținut că în seara zilei de 22.11.2005 a primit în apartament pe inculpați și că, dintre cei doi inculpați, partea vătămată cunoștea doar pe inculpatul care mai fusese în apartamentul părții vătămate.
Inculpatul a susținut în mod constant că o cunoștea pe partea vătămată, că în seara de 22.11.2005 a fost în apartamentul acesteia, împreună cu inculpatul și că a asistat la agresarea victimei de către acesta.
In declarația dată de inculpatul în data de 11.12.2008, în prezența apărătorului său, acesta a arătat că se cunoștea cu celălalt inculpat de mai mult timp fiind consăteni, că în data de 22.11.2005 s-a întâlnit cu acesta, împrejurare în care i-a spus că partea vătămată deține obiecte din aur și tot atunci hotărând împreună să se deplaseze la domiciliul părții vătămate pentru a-i sustrage bijuteriile din aur.
In aceiași declarație inculpatul a arătat că după ce partea vătămată i-a invitat în apartament, a smuls cablul de la telefonul părții vătămate pentru ca aceasta să nu poată sesiza fapta ce urma să o săvârșească.
Toate aceste probe se coroborează cu declarațiile inculpatului, cu declarațiile martorilor audiați în cauză, cu procesul verbal din 22 2005 încheiat la fața locului și cu raportul de constatare medico-legală întocmit la.
Din aceste probe rezultă cu claritate că ambii inculpați au hotărât să săvârșească faptele că aceștia și-au împărțit sarcinile și că în aceste condiții, inculpatul-apelant a participat în calitate de coautor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în data de 22.11.2005.
Faptul că nu a fost găsit la locul faptei ori că nu și-a însușit din bunurile sustrase, nu prezintă relevanță juridică.
de la locul faptei nu poate fi interpretată ca desistare, în condițiile art.22 Cod penal, întrucât a părăsit apartamentul victimei când aceasta a început să țipe după ajutor, iar vecinii se alertaseră.
In ce privește individualizarea pedepsei, instanța de apel a constatat că în condițiile în care s-au reținut circumstanțe atenuante, prev.de art.74 lit.a Cod penal, în mod justificat, pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în condițiile privative de libertate, nu este în concordanță cu gravitatea faptei și nu este de natură a contribui în mod eficient la realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, așa cum cer disp.art.52 Cod penal.
Pentru aceste ultime considerente, apelul Parchetului a fost apreciat ca fiind fondat și a fost admis.
In baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, hotărârea primei instanțe a fost desființată în ce privește individualizarea pedepsei.
Față de aceste considerente, TRIBUNALUL VRANCEA, prin decizia penală nr.221/13.07.2009 a dmis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani împotriva sentinței penale nr.726 din 29.04.2009 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul penal nr- privind pe inculpatul.
A desființat sentința în ceea ce privește individualizarea pedepsei.
A majorat pedeapsa de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A respins ca nefondat apelul inculpatului declarat împotriva aceleiași sentințe.
A menținut starea de arest a inculpatului si a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 29.04.2009, la zi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, care apreciază hotărâre recurate ca fiind netemeinice sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului, solicitând majorarea acesteia, nejustificându-se reținerea de circumstanțe atenuante având în vedere conduita nesinceră a inculpatului pe timpul cercetării judecătorești, care a susținut că nu a avut nicio contribuție la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanțele, pe baza analizei probelor administrate în cauză a constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
Astfel, inculpatul este persoana care o cunoștea pe partea vătămată deoarece a ajutat-o la diverse activități în locuința sa, împrejurare în care a observat că partea vătămată deține bijuterii de aur.
Inculpatul este persoana care la 22.11.2005, întâlnindu-se cu numitul, consăteanul său, au luat hotărârea să se deplaseze în F la domiciliul părții vătămate sub pretextul cumpărării unui recamier, aducându-i la cunoștință că partea vătămată este o persoană în vârstă și deține bijuterii.
Din declarațiile părții vătămate rezultă că inițial cei doi inculpați pentru aod etermina pe partea vătămată să deschidă ușa s-au prezentat ca fiind lucrători la Compania de Electricitate iar ulterior, după ce partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat, le-a permis accesul în locuință.
Din declarația dată de inculpat în faza de urmărire penală rezultă că acesta a smuls cablul de la telefonul părții vătămate pentru ca aceasta să fie în imposibilitate de a anunța organele de poliție de săvârșirea infracțiunii ce urma să fie săvârșită asupra sa.
Toate acestea formează convingerea părții că inculpatul este coautor la infracțiunea de tâlhărie deoarece cei doi inculpați au hotărât împreună să săvârșească fapta împărțindu-și rolurile în sensul că inculpatul să asigure accesul în locuința părții vătămate fără a-i crea acesteia suspiciuni sub pretextul achiziționării unui recamier despre inculpatul știa că partea vătămată vroia să îl vândă iar celălalt inculpat să desfășoare acte materiale pentru sustragerea bijuteriilor părții vătămate.
În consecință, încadrarea juridică dată faptelor de coautor la infracțiunea de tâlhărie este legală și temeinică.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea apreciază că în mod judicios instanțele au reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante în sensul că este la primul impact cu legea penală și, de asemenea, având în vedere contribuția sa efectivă la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, o contribuție mult mai redusă decât activitatea infracțională a celuilalt inculpat, care a exercitat în mod nemijlocit actele materiale de violență asupra părții vătămate în dormitor în condițiile în care inculpatul se afla în sufragerie.
De altfel, chiar conduita imediată săvârșirii faptei a inculpatului, care auzind țipetele părții vătămate agresate de celălalt inculpat s-a speriat și a fugit din locuință, formează convingerea instanței că încă din acel moment inculpatul a conștientizat gravitatea faptei săvârșite, ceea ce au îndreptățit instanțele la reținerea de circumstanțe atenuante.
Totuși, având în vedere contribuția sa la săvârșirea infracțiunii, în sensul că datorită lui partea vătămată, care il cunoștea, a permis accesul celor doi inculpați în locuință, mai precis având în vedere calitatea sa de coautor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, Curtea apreciază că menținând circumstanțele atenuante reținute de instanță în favoarea sa se impune majorarea pedepsei aplicate pentru a se asigura pe deplin scopul prevăzut de art.52 Cod penal.
În consecință, se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și în rejudecare se va majora pedeapsa aplicată inculpatului, urmând a se menține starea de arest a acestuia și a se deduce din pedeapsă perioada arestării preventive cu începere de la 18.12.2008 la zi.
Deoarece celelalte mențiuni ale hotărârilor recurate sunt legale și temeinice, urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva deciziei penale nr.221/13.07.2009 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- (sentința penală nr.726/29.04.2009 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-) privind pe intimatul-inculpat (CNP:-, fiul lui și, născut la 26.02.1974 în comuna județul V, cu domiciliul în comuna, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G).
Casează în parte decizia penală nr.221/2009 a Tribunalului Vrancea și sentința penală nr.726/2009 a Judecătoriei Focșani și în rejudecare:
Majorează de la 3 ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsă perioada reținerii din data de 11.12.2008 și perioada arestării preventive cu începere de la 18.12.2008 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /10.11.2009
Tehnored. -/ 2 ex./26.11.2009
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
