Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 727/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 727
Ședința publică de la 08 Iulie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pe rol, soluționarea recursurilor penale promovate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 49/A de la data de 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat (aflat în stare de libertate), asistat de avocat ales, lipsind intimații - părți civile A și B - Sucursala DTS.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul recurentului - inculpat depune la dosar motive de recurs și concluzii scrise, împuternicire avocațială și biletul de externare emis de Spitalul Județean de Urgență Dr. Tr. S pe numele recurentului, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, susține motivele scrise de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 195 și 196 Cod procedură penală, deoarece, pe calea procedurii prevăzută de art. 195 Cod procedură penală nu se poate schimba dispozitivul unei hotărâri judecătorești, iar instanța de fond, schimbând conținutul minutei, a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută; au fost încălcate dispozițiile art. 378 alin. 3 Cod procedură penală și art. 383 alin. 1 Cod procedură penală, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate motivele de apel invocate și, de asemenea, s-a apreciat că s-au încălcat dispozițiile art. 309 Cod procedură penală, existând neconcordanță între minută și dispozitiv, ca urmare a pronunțării încheierii de îndreptare a erorii materiale din 18 februarie 2008.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursurilor declarate de Parchet și inculpat, casarea deciziei și sentinței și, în situația în care se va constata că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, să se constate că se impune achitarea inculpatului în raport de dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. d și e Cod procedură penală și art. 19 Cod penal, art. 46 alin. 1 Cod penal, iar într-un alt subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, precum și reducerea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul în raport de circumstanțele personale.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, în raport de motivele de recurs invocate de către acesta.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile formulate de apărătorul său ales.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 261 din 02 februarie 2009 Judecătoria Dr.Tr.S a dispus în baza art. 211 alin.1 si 2 ind. 1 lit. b pen. condamnarea inculpatului, la 7 ani închisoare in condițiile art. 64 alin.1 teza a II-a si lit.b
Cod PenalIn temeiul art. 88 a fost dedusă din pedeapsa aplicata reținerea de 24 de ore din 08.03.2008, s-a luat act ca părțile vătămate nu s-au constituit parți civile. In baza art. 191 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata 550 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 1010/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tr. S, a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 21lit. b Cod Penal, constând în aceea că, în ziua de 08.03.2008, în jurul orelor 11.00, inculpatul a plecat de la locuința sa pentru a căuta fier, mergând la in balastiera din afara satului unde se afla un utilaj folosit la extragerea agregatelor minerale. Inculpatul a urcat in cabina utilajului si cu ajutorul unor cuțite ce le avea asupra sa a reușit sa taie un conductor din cupru pe care apoi l-a secționat in mai multe bucăți, pe care le-a pus intr-o din material plastic.
Imediat, inculpatul a fost surprins de partea vătămata A ce efectua serviciul de paza la balastiera, inculpatul i-a solicitat acestuia sa îl lase sa plece, daca nu îl va tăia cu cuțitul, si întrucât nu a fost lăsat, intre cei doi a izbucnit o altercație in cadrul căreia partea vătămata Aaf ost zgîrîiat cu cuțitul pe obrazul stâng si tăiat la mâna. Intre timp lângă utilaj a ajuns si martorul, colegul părții vătămate, cei doi reușind sa-l imobilizeze pe inculpat, anunțând ulterior politia si salvarea.
Potrivit certificatului medico-legal, partea vătămata a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu sau de un corp dur cu margini ascuțite, leziuni ce pot data din 08.03.2008 si care necesita pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.
Faptele au fost probate cu declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, proces verbal de consemnare a sesizării, proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere, certificat medico-legal, adresa SC si SC Protectie SA.
S-a reținut în esență că, în data de 08.03.2008 se afla împreuna cu partea vătămata A la balastiera, au observat pe cineva lângă ea, partea vătămata s-a dus la si l-a găsit pe inculpat. Martorul a declarat ca atunci când s-a dus la a observat ca inculpatul era deja in si cu un cuțit tăiase instalația a acesteia, iar partea vătămata urcase deja la el, iar inculpatul ii solicita părții vătămate sa îl lase sa plece si avea un cuțit îndreptat înspre partea vătămata spunându-i ca daca nu îl lasă sa plece îl taie. In acel moment partea vătămata a încercat sa îl imobilizeze pe inculpat si acesta l-a tăiat in zona fetei, la si. Ulterior martorul împreuna cu partea vătămata au reușit sa îl imobilizeze si sa anunțe politia si salvarea.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S și de către inculpatul.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S a susținut că în mod greșit s-a dispus de către prima instanță, în baza disp. art. 195.C.P.P. îndreptarea unei erori materiale strecurate în sentință, în sensul că s-a făcut aplicarea disp. art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod Penal, în loc de art. 64 alin.1 teza a II a și lit. b Cod Penal, nefiind vorba despre o eroare materială, prima instanță nu a dat eficiență disp. art.195(3) C.P.P. în sensul că nu a efectuat mențiune despre îndreptarea erorii și la sfârșitul actului corectat, că astfel există o contradicție între minută și dispozitiv, precum și că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la confiscarea cuțitelor corp delict.
Prin Încheierea din 18 februarie 2009, Judecătoria Dr. Tr. Sad ispus, în baza art. 195 Cod procedură penală, îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentința penală nr. 261 din 02 februarie 2009, în sensul că s-a trecut în mod corect pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor.
Prin decizia penală nr. 49/A de la 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tr.S și inculpatul; s-a desființat parțial sentința, în ce privește latura penală, în sensul că:
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat în esență că fapta inculpatului, săvârșită in condițiile arătate anterior, constituie infracțiune de tâlhărie prevăzuta de art. 211 alin.1 i 2 ind.1 lit.b Cod Penal, iar din probele administrate s-a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiunii.
Din fișa de antecedente penale a rezultat că inculpatul a mai săvârșit infracțiuni in timpul minorității, însă aceste fapte, potrivit art. 38, nu atrag starea de recidiva.
La individualizarea judiciară a pedepsei, s-a avut în vedere faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, precum și faptul că prejudiciul material a fost integral recuperat, astfel că pedeapsa a fost coborâtă spre minimul prevăzut de lege.
Față de împrejurarea că partea vătămata A nu s-a constituit parte civila, instanța de apel a luat act de această împrejurare și, de asemenea, s-a constatat că, prin adresa nr. 799/06.01.2009, a precizat ca prejudiciul a fost recuperat si nu se mai constituie parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, cât și inculpatul.
În motivele scrise de recurs formulate de către Parchet, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 195 și 196 Cod procedură penală, deoarece, pe calea procedurii prevăzută de art. 195 Cod procedură penală nu se poate schimba dispozitivul unei hotărâri judecătorești, iar instanța de fond, schimbând conținutul minutei, a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută; au fost încălcate dispozițiile art. 378 alin. 3 Cod procedură penală și art. 383 alin. 1 Cod procedură penală, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate motivele de apel invocate și, de asemenea, s-a apreciat că s-au încălcat dispozițiile art. 309 Cod procedură penală, existând neconcordanță între minută și dispozitiv, ca urmare a pronunțării încheierii de îndreptare a erorii materiale din 18 februarie 2008.
Inculpatul solicită admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și, în situația în care se va constata că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, să se constate că se impune achitarea sa în raport de dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. d și e Cod procedură penală și art. 19 Cod penal, art. 46 alin. 1 Cod penal, iar într-un alt subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, precum și reducerea pedepsei la care a fost condamnat, în raport de circumstanțele personale; s-a invocat faptul că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 3 și 4 Cod procedură penală, întrucât era absolut necesară completarea probatoriului cu martorii solicitați de către inculpat, deoarece, din analiza probelor existente la dosar se poate observa că acele cabluri erau în partea de jos a utilajului și nicidecum în cabina acestuia; a invocat faptul că a fost agresat de partea vătămată, prezentând certificat medico-legal și a învederat instanței că a formulat plângere penală împotriva părții vătămate din cauza de față și a martorului care a fost prezent la locul faptei, menționând că inițial a recunoscut săvârșirea infracțiunii, deoarece a fost constrâns și obligat să declare în acest sens și, de asemenea, în mod incorect s-a reținut că are antecedente penale, deși a fost sancționat în perioada minorității.
Recursul declarat de Parchet este nefondat, iar recursul declarat de Parchet este fondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 10, 14, 18 Cod procedură penală și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, se constată următoarele:
Astfel, recurentul - inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 21lit. b Cod penal, constând în aceea că, la data de 08 martie 2008, acesta s-a deplasat de la locuința sa pentru a căuta fier vechi și, ajungând în zona în care se aflau utilaje care extrăgeau minerale, au urcat într-un astfel de utilaj pentru a sustrage cabluri, reușind să taie cu un cuțit un conductor de cupru pe care apoi l-a secționat în mai multe bucăți, fiind surprins însă de partea vătămată A care efectua serviciul de pază la balastieră, fiind amenințat de inculpat cu cuțitul, astfel încât, între cei doi s-a iscat o altercație, împrejurare în care partea vătămată a fost zgâriată cu cuțitul pe obraz și i s-a produs o tăietură la mâna, după care partea vătămată, împreună cu martorul au reușit să-l imobilizeze pe inculpat.
Susținerea recurentului - inculpat în sensul că starea de fapt reținută în cauză este greșită, este nefondată, întrucât există o eroare de fapt în înțelesul art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, atunci când situația de fapt - așa cum a fost reținută prin hotărârile atacate - este contrară actelor și lucrărilor dosarului, respectiv greșita stabilire a situației de fapt să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea inculpatului, cu toate consecințele care decurg din aceasta, pentru părțile din proces.
Ori, în cauză se constată că nu există nici o contradicție între probele administrate în cauză și soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, întrucât, în pofida poziției procesuale de nerecunoaștere a faptei reținute pe parcursul cercetării judecătorești, probele administrate în speță au condus instanțele la concluzia corectă că recurentul a comis infracțiunea de tâlhărie, așa cum a fost desprinsă mai sus.
Astfel, din procesul - verbal de cercetare la fața locului și declarația martorului G - care a participat la reconstituire - și a declarat că inculpatul, fără a fi constrâns de organele de poliție, a relatat împrejurările săvârșirii infracțiunii, inclusiv recunoașterea inculpatului în faza de urmărire penală, deoarece legea nu face nici o distincție în ceea ce privește valoarea probantă a mijloacelor de probă, după cum au fost administrate în faza urmăririi penale ori în aceea a judecății, neexistând un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului, în condițiile în care instanța a apreciat că numai prima dintre acestea exprimă adevărului și că simpla retractare nu poate produce efectual de a înlătura declarația retractată, cu atât mai mult cu cât, situația de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă și din alte probe ale dosarului.
Este nefondată și susținerea din recursul inculpatului și al Parchetului privind încălcarea dispozițiilor art. 378 alin. 3 Cod procedură penală de către instanța de apel, deoarece, analizând această hotărâre, rezultă că s-a pronunțat cu privire la toate motivele de apel invocate, inclusiv acela referitor la existența unei contradicții între minută și dispozitiv, în ceea ce privește pedeapsa accesorie.
Este nefondat și motivul de recurs invocat de inculpat în sensul aplicării dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, deoarece, pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării, este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, adică să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare sau emoție în psihicul infractorului, încât acesta să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă, săvârșind astfel infracțiunea. Ori, în cauza de față, inculpatul a fost surprins de partea vătămată în timp ce sustrăgea cabluri din balastiera unde acesta asigura paza, iar faptul că nu l-a lăsat să părăsească locul infracțional l-a solicitarea inculpatului nu reprezintă acte de natura celor avute în vedere de legiuitor în art. 73 lit. b Cod penal și nu justifică conduita ulterioară a inculpatului, care a aplicat lovituri cu cuțitul părții vătămate pentru a-și asigura scăparea.
De asemenea, este nefondat și motivul de recurs invocat de inculpat în sensul aplicării în cauză a dispozițiilor art. 46 alin. 1 Cod penal, conform cărora nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista, deoarece legea prevede condiții stricte care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru existența constrângerii fizice, ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei, în cauza de față, din actele existente la dosar rezultând că nu au fost îndeplinite aceste cerințe, cu consecința menționată mai sus.
Recursul declarat de Parchet este nefondat și cu privire la celelalte motive invocate, respectiv neconcordanța între minută și dispozitiv la hotărârea pronunțată de instanța de fond și încălcarea dispozițiilor art. 195 și 196 Cod procedură penală, întrucât dispozițiile legale menționate mai sus stabilesc că erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală sau instanța de judecată care a întocmit actul, făcându-se mențiune și la sfârșitul actului corectat, în cauza de față constându-se că, prin încheierea pronunțată la 18 februarie 2009 s-a îndreptat o eroare materială evidentă, strecurată în minuta și dispozitivul sentinței penale, în sensul că s-a indicat, cu referire la pedeapsa accesorie aplicată în cauză, și litera "a", nefiind - așa cum s-a invocat - o schimbare a dispozitivul unei hotărâri judecătorești, în afara dispozițiilor legale invocate și care ar atrage nulitatea absolută a unei astfel de hotărâri.
Recursul declarat de inculpat este însă fondat, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare, întrucât instanța de fond și cea de apel nu s-au orientat la un cuantum al pedepsei care să aibă drept consecință recuperarea inculpatului, chiar dacă acesta are antecedente penale ca urmare a condamnării în perioada minoratului, deoarece, pedeapsa nu trebuie percepută de inculpat ca o răzbunare din partea societății că a greșit, ci trebuie să trezească rezonanțe în plan psihologic și să conducă în final la redarea acestuia societății, o pedeapsă putând fi corectivă numai dacă ține seama de natura morală a omului și de capacitatea sa de a-și analiza faptele.
Ca urmare, se apreciază că scopul educativ al pedepsei și prevenția generală pot fi atinse și prin reducerea la 4 ani închisoare a pedepsei aplicată inculpatului, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante constând în faptul că este o persoană tânără, fără privarea de libertate, în condițiile suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În raport de aceste considerente, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de inculpat, se va casa în parte decizia penală nr. 49/A de la data de 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală și sentința penală nr. 261 din 02 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, sub aspectul laturii penale.
Se vor aplica dispozițiile art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal și va fi redusă pedeapsa aplicată inculpatului, de la 7 ani închisoare, la 4 ani închisoare.
În baza art. 861Cod penal, se va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, pe durata termenului de încercare, care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval stabilit de instanță de 3 ani, în total 7 ani.
În baza art. 863alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:- să se prezinte, la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți;- să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Se vor aplica inculpatului dispozițiile art. 863alin. 2 Cod penal și se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal.
Se vor aplica dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal, în sensul suspendării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
În raport de aceleași considerente, recursul declarat de Parchet va fi respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 49/A de la data de 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
Casează în parte decizia penală nr. 49/A de la data de 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală și sentința penală nr. 261 din 02 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, sub aspectul laturii penale.
Aplică art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal și reduce pedeapsa aplicată inculpatului, de la 7 ani închisoare, la 4 ani închisoare.
În baza art. 861Cod penal;
Dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, pe durata termenului de încercare care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval stabilit de instanță de 3 ani, în total 7 ani.
În baza art. 863alin. 1 Cod penal;
Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți;
- să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Se aplică art. 863alin. 2 Cod penal;
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal.
Aplică art. 71 alin. 5 Cod penal, în sensul suspendării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Menține celelalte dispoziții din hotărârile recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI împotriva deciziei penale nr. 49/A de la data de 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2009
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. apel:
Dact. 3 ex./ 16 Iulie 2009
-08 iulie 2009 -
- DTS va urmări și încasa de la recurentul - inculpat suma de 550 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Constantin
