Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 727/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.727/
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva deciziei penale nr. 353 din 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 211 cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 4886/2009, emisă de Baroul Constanța și intimatul parte vătămată, personal.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs aspect consemnat în procesul-verbal atașat la dosar. Totodată, precizează că își menține recursul declarat și că este arestat în altă cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, solicită în temeiul art.38515pct.(2) lit.a) Cod procedură penală admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Constanța și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală. Apreciază că hotărârea pronunțată de către instanța de apel nu este aptă să înlăture dubiul privind vinovăția inculpatului. O hotărârea de condamnare trebuie să se fundamenteze pe probe certe. Singurele probe care-l incriminează pe inculpat sunt declarațiile părții vătămate care sunt contradictorii. Ori aceste pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de tribunalul Constanța și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală.
Având cuvântul, intimatul parte vătămată arată că nu are nimic de spus și arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce urmează a se pronunța în cauză.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul și de menținere a deciziei pronunțată de Tribunalul Constanța ca temeinică și legală. Apreciază că în cauză au fost analizate declarațiile inculpatului și depozițiile martorilor. S-a constatat că deposedarea de bunuri a părții vătămate s-a făcut prin amenințare și violență. Mijloacele de probă de la dosar au fost coroborate de Tribunalul Constanța, care a apreciat în mod just vinovăția inculpatului. Urmează a se avea în vedere că acesta a mai suferit și alte condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului și alte infracțiuni similare cu cea din prezenta cauză. Solicită menținerea hotărârii de condamnare.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită reducerea cuantumului pedepsei.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 513/16.04.2009, Judecătoria Constanțaa hotărât:
În baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr.penală a achitat pe inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 211 alin.1,alin.2 lit.b și c și alin.2 ind.1 lit.b penal cu aplicarea art.37 lit.a penal.
În baza art. 350.pr.penală rap. la art. 140.pr.penală constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului și dispune punerea de îndată a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.17/2009 emis de Judecătoria Constanța, dacă inculpatul nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Conform art. 350 alin.2 pr.penală dispoziția privind punerea în libertate a inculpatuluieste executorie.
Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 3.02.2009 la zi.
În baza art. 14 și art. 346.pr.penală respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.75 pr.penala declaratiile părții vătămate facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Instanța reține contradicțiile existente în declarațiile pe care partea vătămată le-a dat pe parcursul acestui proces penal:dacă inițial a declarat că după ce a plecat din bar i-ar fi apărut în față inculpatul,insoțit de alte 2 persoane cu care inculpatul a stat la aceeași masă în bar (aspect infirmat de declarațiile martorilor și inculpatului)- iar inculpatul ar fi lovit-oăîn ceafă, în cea dea doua declarație partea vătămată nu a mai făcut nicio precizare legată de prezența acelor 2 persoane care l-ar fi însoțit pe inculpat, pentru ca în cursul cercetării judecătorești, în cea de-a treia declarație, partea vătămată să precizeze că a fostlovită în spatefără însă să vadă cine a lovit-o.
Deși partea vătămată a reclamat și sustragerea unuilănțișor de aur și a unei sume de bani( pe lângă hanoracul care îl purta, telefonul mobil și lănțișorul de ),bunuri care nu au fost recuperate, din mijloacele de probă a rezultat că partea vătămată purta în noaptea de 2.02.2009 un lănțișor la gât,acesta fiind cel restituit de inculpatul,lănțișorul nefiind din aur, ci din;relevantă sub acest aspect este declarația martorului care a arătat că partea vătămată purta la gât un lanț de culoarea albă. De asemenea din declarația acestui martor rezultă că partea vătămată nu avea asupra sa bani întrucât martorul este cel care a făcut cinste în bar.
Nu se poate pierde din vedere dincolo de aceste aspecte contradictorii relatate de partea vătămată că nu există la dosarul cauzei niciun act medical, respectiv nicio declarație a vreunui martor care să fi perceput direct sau indirect că partea vătămată ar fi fost victima unei acțiuni violente comise în noaptea de 2.02.2009,și care să confirme ipoteza prezentată de partea vătămată în ceea ce privește modalitatea în care bunurile au ajuns în posesia inculpatului.
Conform art.66 pr.penala inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia ( in acelasi sens fiind si art.6 par.2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ).
Dacă este de necontestat că inculpatul a intrat în posesia telefonului mobil, a lănțișorului din și a hanoracului purtat de partea vătămată,bunuri pe care le-a predat părții vătămate în momentul când a aflat că a fost reclamat, instanța constata ca nu s-a dovedit mai presus de orice dubiu, pe baza unor probe certe de vinovatie (declarații martori, acte medicale),împrejurarea ca partea vătămată ar fi fost deposedată prin exercitarea de violențe de acesteunuri, respectiv că pe lângă bunurile restituite de inculpat la secția de poliție,au mai rămas nerecuperateun lănțișor din aur și suma de 150 lei, astfel că nu întrunite elementele constituitive ale infracțiunii de tălhărie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului. În consecință, prima instanță a reținut că există un dubiu real in ceea ce privește modalitatea de luare în posesie a bunurilor aparținând părții vătămate (partea vătămată declarând că au fost utilizate violențe în acest scop, iar inculpatul tăgăduind, alte probe directe sau indirecte neexistând), instanta va retine acesta imprejurare in favoarea inculpatului, potrivit apărărilor formulate de inculpat în sensul că bunurile -hanoracul,telefonul și lănțișorul de i-au fost date voluntar de partea vătămată,în contul datoriei în țigări pe care aceasta o avea la el ( confirmate sub acest aspect și de martorii, și care au auzit o discuție între părți legată de niște țigări), deci pe baza unei înțelegeri, iar nu prin exercitarea de violențe, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective.
Prin decizia penală nr. 353/23.09.2009, Tribunalul Constanțaa hotărât:
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Pr. Pen. admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanta, împotriva sentinței penale nr. 513/16.04.2009 pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul nr-.
În baza art. 382 alin. 1. Pr. Pen. desființează sentința penală apelată și, rejudecând, dispune:
Face aplicarea art.37 lit.a si b pen. in cazul inculpatului.
In baza art. 211 alin.1, alin.2 lit.b si c si alin.21lit.b pen. cu aplicarea art. 37 lit.a si b pen. condamna pe inculpatul la pedeapsa de 7 ani si 6 luni inchisoare, pentru infractiunea de talharie.
Pedeapsa va fi executata in regim de detentie, conform art. 57.pen.
In baza art. 71.pen. dispune interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit.a teza a si b pen. pe durata pedepsei principale.
In baza art. 88.pen. scade din pedeapsa perioada retinerii si arestarii preventive, incepand cu data de 03.02.2009 si pana la data de 16.04.2009.
Constata ca inculpatul este arestat preventiv in alta cauza.
În baza art. 191 alin. 1. Pr. Pen. obligă inculpatul la plata sumei de 480 lei cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea cauzei în primă instanță.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a Pr. Pen. raportat la art. 10 lit. d Pr. Pen. art. 192 alin. 3. Pr. Pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că instanța de fond nu a dat o interpretare corespunzatoare acestuia, apreciind ca declaratia partii vatamate nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba, respectiv declaratii de martori sau acte medico-legale.
Instanța de apel a reținut că din procesul verbal aflat la fila 14 ds. ca partea vatamata s-a prezentat de indata la politie pentru a reclama comiterea infractiunii de talharie, respectiv la ora 23,25, de aici, coroborat si cu celelalte probe la care s-a facut referire mai sus se poate trage concluzia ca, partea vatamata cu adevarat s-a simtit lezata si s-a considerat victima unei talharii, fiind exclusa ipoteza relevata de inculpat cum ca, de comun acord partea vatamata i-a remis bunurile repective, inclusiv haina cu care era imbracata, in anotimpul, in contul unei datorii.
Plangerea partii vatamate se coroboreaza si cu declaratia martorilor, care l-au apelat pe inculpat, caruia i-a cerut sa se prezinte si sa restituie bunurile, lucru ce s-a si intamplat. Daca i-ar fi remis bunurile de buna voie este greu de acceptat ca partea vatamata ar fi reclamat fapta la politie.
Nu se poate accepta motivarea primei instante, ca declaratia partii vatamate trebuie coroborata si cu alte probe sau acte medicale, deoarece infractiunea de talharie se poate realiza si proferand amenintari la adresa unei persoane, si astfel aceasta sa cedeze si sa dea bunurile, iar acest lucru nu este mai putin grav.
Pretinderea unor probe directe in cazul unor infractiuni grave, care de regula se comit, in lipsa martorilor capabili sa redea adevarata situatie de fapt, infractiunile de acest gen, prin natura lor avand un caracter ocult, si neluarea in sema a declaratiei partii vatamate, care sustine versiunea ca a fost deposedata de bunuri prin amenintarea cu un cutit, bunurile reclamate ca fiind sustrase gasindu-se in posesia inculpatului, imediat dupa comiterea faptei, sunt aprecieri ale instantei de fond care trebuie inlaturate iar toate probele trebuie interpretate coroborat si nu in mod singular, astfel incat sa fie anihilata contributia lor la aflarea adevarului.
În concluzie, instanța de apel a apreciat că la dosarul cauzei sunt suficiente probe, astfel incat sa fie inlaturat orice dubiu, in ceea ce priveste nevinovatia inculpatului sub aspectul savarsirii infractiunii de talharie asupra partii vatamate, in loc public, pe timp de noapte, de catre o persoana inarmata cu un cutit.
In ceea ce priveste critica ce vizeaza stabilirea corecta a starii de recidiva, in sensul retinerii si a dispozitiilor art.37 lit.b pen. tribunalul a retinut ca, din fisa de cazier judiciar reiese ca acesta a fost condamnat de 7 ori la pedepse cu inchisoarea, ultima condamnare de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 141/14.02.2008, ce a fost contopita cu alte pedepse prin sentinta penala nr. 686/22.04.2008 a Judecatoriei Medgidia, s-a stabilit pedeapsa finala de 7 ani si 6 luni inchisoare, ce a fost executata in perioada 22.10.2004 si eliberat la data de 25.11.2008, cu un rest ramas neexecutat de 386 de zile, atrage retinerea dispozitiilor art. 37 lit a pen. iar condamnarea de 1 an inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 2357/08.12.2009 a Judecatoriei Constanta, atrage retinerea dispozitiilor art 37 lit.b pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, recursul fiind motivat în termen.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului, expuse cu ocazia dezbaterilor de la temenul din data de 10.12.2009, s-a solicitat, în temeiul art.38515pct.(2) lit.a) Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Constanța și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, apreciindu-se că hotărârea pronunțată de către instanța de apel nu este aptă să înlăture dubiul privind vinovăția inculpatului, o hotărârea de condamnare trebuind să se fundamenteze pe probe certe iar singurele probe care-l incriminează pe inculpat sunt declarațiile părții vătămate care sunt contradictorii; ori acestea pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
La termenul din data de 10.12.2009, recurentul inculpat arătat că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
În recurs nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând decizia pronunțată de instanța de apel în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpat nu este fondat pentru următoarele:
Instanța de apel a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct 1 lit. a Cp.
Astfel, Curtea reține că în mod netemeinic instanța de fond a apreciat ca declaratia inculpatului in care acesta arata ca partea vatamata i-a dat de buna voie bunurile este cea mai credibila, iar instanta de fond pentru a pronunta solutia de achitare s-a bazat pe aceasta versiune, desi nici in sustinerea acesteia nu exista probe certe care sa o sustina.
Declaratiile inculpatului sunt contrazise de declaratiile martorilor si ale partii vatamate, din prezenta cauza.
Astfel, martorul a aratat ca, inculpatul a stat la aceeasi masa cu ei, la care statea si partea vatamata, a sesizat ca cei doi au vorbit, iar la un moment dat au plecat din bar si inculpatul si partea vatamata; ulterior in bar au venit agenti de paza care l-au incunostiintat ca partea vatamat a fost talharita. Cand a luat legatura cu inculpatul telefonic acesta i-a spus ca partea vatamata i-a facut plata tigarilor pe care le datora, iar la scurt timp acesta s-a prezentat la politie cu bunurile ce au fost restituite partii vatamate.
Martorul, barmanul locatiei in care au stat partile si care poate fi apreciat mai obiectiv si echidistant in raport de partile implicate a relatat ca, i-a vazut stând de vorba pe inculpat si pe partea vatamata, insa partea vatamata a plecat prima, apoi inculpatul care, la parasirea barului i-a cerut un cuțit, spunandu-i ca ii va iesi si lui ceva, insa pentru a nu fi implicat in vreun incident l-a refuzat. A mai precizat ca nu a vazut ca partea vatamata sa aiba bani in seara respectiva, si convingerea lui era ca nu avea, intrucat martorul a facut cinste si a platit consumatia.
De asemenea, Curtea constată că langerea p. partii vatamate se coroboreaza si cu declaratia martorilor, care l-au apelat pe inculpat, caruia i-a cerut sa se prezinte si sa restituie bunurile, lucru ce s-a si intamplat. Daca i-ar fi remis bunurile de buna voie este greu de acceptat ca partea vatamata ar fi reclamat fapta la politie.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, instanța de apel efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Curtea mai reține că în mod corect, instanța de apel a reținut si dispozitiile art.37 lit.b pen. având în vedere că din fisa de cazier judiciar reiese ca acesta a fost condamnat de 7 ori la pedepse cu inchisoarea, ultima condamnare de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 141/14.02.2008, ce a fost contopita cu alte pedepse prin sentinta penala nr. 686/22.04.2008 a Judecatoriei Medgidia, stabilindu-se pedeapsa finala de 7 ani si 6 luni inchisoare, ce a fost executata in perioada 22.10.2004 si eliberat la data de 25.11.2008, cu un rest ramas neexecutat de 386 de zile
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. 2 Cpp, în mod corect instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urma a fi aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cp. și a stabilit pentru inculpat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunii și persoanei inculpatului.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepselor.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 38515alin.(1) pct.(1). lit.b) Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 353 din 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, Curtea va oblige pe recurentul inculpate la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală, dispune plata onorariului apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, în favoarea avocat, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin.(1) pct.(1). lit.b) Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva deciziei penale nr. 353 din 23 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală, dispune plata onorariului apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, în favoarea avocat, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Conform art.309 alin.(3) Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.12.2009.
Președinte, Pentru judecător -, Judecător
- aflat în concediu, în baza art. 312.C.P.P.
semnează președinte complet -
Grefier,
Jud. fond:
Jud.apel:
Tehnored.dec.jud: -
2 ex./28.12.2009
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Daniel Dinu, Adriana
