Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 731/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 731/
Ședința publică din 03 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de revizuientul și de revizuientul împotriva deciziei penale nr.139/A din 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția Penală, în dosarul nr-.
În baza disp. art.304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții revizuienti și, personal, în stare de arest, asistați de avocat din oficiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza disp.art. 172 alin.7 Cod procedură penală se permite apărătorului din oficiu să ia contact cu revizuienții, deoarece aceștia se află în stare de arest.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile in stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestora, punând în discuție admisibilitatea recursului revizuientului.
Avocatul din oficiu pentru revizuienții și, solicită admiterea recursurilor declarate, casarea deciziei penale nr.139/A din 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și trimiterea cauzei în primă instanță în vederea rejudecării acesteia, cu cheltuieli judiciare.
Reprezentanta parchetului formulează concluzii de respingere ca inadmisibil a recursului declarat de revizuientul deoarece acesta nu a exercitat calea de atac a apelului și de respingere ca nefondat a recursului declarat de revizuientul.
Revizuientul, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 385/13 alin.3 Cod procedură penală, precizează că nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțată de prima instanță și lasă la apreciere modul de soluționare a recursului.
Revizuientul, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 385/13 alin.3 Cod procedură penală, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.62 din 3 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Brezoi, în dosarul nr-, în baza art. 393 cod pr.penală, s-a respins cererea formulată de revizuienții fiul lui și, născut la 06.08.1987 în Râmnicu V, CNP - și, fiul lui și, născut la 13.02.1986 în, județul O, CNP -.
Pentru pronunța această sentință, prima instanță constatat că cererile de revizuire formulate de cei doi condamnați nu sunt întemeiate, întrucât motivele invocate nu se regăsesc în cele 5 cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 Cod procedură penală.
În fapt, s- reținut că prin sentința penală 135 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Brezoi, inculpații și au fost condamnați definitiv la pedeapsă rezultantă de câte 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.1 și 2 lit. și alin. 21lit. și c, cu aplicarea art. 75 lit. din Codul penal.
În motivarea cererii de revizuire condamnații au învederat că dețin probe scrise și materiale noi care vor demonstra că situația de fapt reținută prin sentința atacată nu corespunde cu realitatea, iar martorii audiați în cauză au avut ezitări și oscilații în timpul procesului.
În termen legal, împotriva acestei sentințe, revizuientul-condamnat declarat apel, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond nu a dispus reaudierea martorilor, întrucât consideră că aceștia nu au relatat adevărul.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.139/A din 7 octombrie 2009, respins apelul declarat de către apelantul-revizuient. Pentru a pronunța această deciziei, instanța de apel a apreciat că este inadmisibilă cererea de revizuire prin care se tinde a se dovedi nesinceritatea unor martori audiați de către instanța de fond.
În asemenea situații, partea interesată, în speță revizuientul trebuie să se adreseze organelor de urmărire penală pentru a cerceta infracțiunea de mărturie mincinoasă și numai după obținerea unei hotărâri de condamnare pentru această infracțiune, poate formula cerere de revizuire în condițiile art. 394 alin.1 lit. Cod procedură penală.
De asemenea, tribunalul a constatat că nu poate fi admisă cererea de revizuire bazată pe dispozițiile art.394 alin.1 lit. Cod pr.penală, dacă împrejurarea de fapt invocată ca fiind nouă pe care revizuientul intenționează să dovedească prin alte probatorii, fost cunoscută de către instanța de fond și cele de casare. Într- atare situație, este vorba doar de un mijloc de probă nou, în completarea dovezilor deja administrate.
Or, pentru revizuire - cale extraordinară de atac - nu este admis să se continue judecata prin prelungirea administrării unor mijloace de probă, pentru dovedirea unor împrejurări de fapt cunoscute de către instanțele care au judecat cauza în fond și în căile ordinare de atac. Față de considerentele expuse, tribunalul, constatând că sentința apelată este legală și temeinică, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod pr.penală, a respins apelul declarat de revizuient.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs revizuienții și, solicitând casarea deciziei penale și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru a se completa probatoriul, în sensul solicitat prin cerere.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, curtea constată că recursul revizuientului este inadmisibil, iar recursul revizuientului este nefondat.
In ce privește pe revizuientul, sentința penală nr.62 din 3 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Brezoi, în acest dosar, a fost comunicată condamnatului la data de 16 iulie 2002, însă, ea a fost atacată cu apel doar de către, iar condamnatul, deși prezent la judecarea apelului, nu a invocat faptul că și el personal ar avea apel.
Condamnatul nu poate exercita direct calea de atac a recursului prin omiterea căii intermediare a apelului dat fiind faptul că art.385/1 alin.4 Cod pr.penală precizează în mod expres că "nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art.362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac". În concluzie recursul declarat de către revizuientul nu este permis de lege, urmând a fi respins ca inadmisibil.
In ceea ce privește recursul condamnatului, curtea constată că acesta a invocat, în esență, că poate produce probe noi pentru a dovedi faptul că martorii audiați au avut ezitări și oscilații pe tot parcursul depozițiilor lor, pentru a-și dovedi nevinovăția.
Se constată, deci, că revizuientul invocă motivul de revizuire prevăzut de art.394 lit.b Cod pr.penală, însă, așa cum a arătat și prima instanță, pentru a fi incident acest text de lege și a se putea proceda la rejudecarea unei cauze soluționate în mod definitiv, o condiție esențială este stabilirea anterioară a săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă de către un martor sau mai mulți, constatare care trebuie să decurgă dintr-o hotărâre de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art.260 Cod penal sau dintr-o ordonanță a procurorului care constată vinovăția martorului.
Cum nici unul dintre martorii audiați în cauză nu au fost dovediți în modalitatea menționată ca fiind mincinoși, în cauză nu se poate dispune revizuirea hotărârii.
De altfel, în afara declarațiilor martorilor la dosarul în care s-a stabilit vinovăția acestui revizuient, există declarațiile coinculpaților care îl incriminează, arătând cu lux de amănunte modalitatea în care au săvârșit infracțiunea.
Există chiar declarația revizuientului din data de 11 aprilie 2007 (74 dosar urmărire penală), în care descrise cum a pătruns în curtea părților vătămate și G, oameni în vârstă și cu handicap, pentru a sustrage fier vechi, însă, ulterior, au pătruns și în corpul de casă al părților vătămate în care acestea nu locuiau. bunuri importante, au decis să intre peste cei doi bătrâni care se încuiaseră și pentru a-i determina să deschidă ușa, au întărâtat câinele și în momentul în care unul dintre bătrâni a deschis ușa locuinței, l-a lovit cu o cărămidă în față pe G și toți trei inculpații au intrat peste bătrâni în casă, le-au pus obiecte de îmbrăcăminte în cap, i-au buzunărit și au cotrobăit prin casă, găsind doar o bancnotă de 50 lei și niște napolitane pe care le-au luat cu ei.
In același sens sunt și declarațiile date ulterior de revizuient la data de 12 aprilie 2007, atât în fața organelor de poliție cât și în fața procurorului, precum și cea de la data de 3 mai 2007, tot în fața procurorului, toate fiind declarații de recunoaștere și de descriere în amănunt a faptei, poziție pe care a avut-o acesta și la prezentarea materialului de urmărire penală.
Faptul că, ulterior, acesta și-a schimbat declarațiile nemairecunoscând săvârșirea faptei, nu constituie în sine o dovada că hotărârea definitivă prin care s-a constatat vinovăția sa nu este temeinică. Or, o cerință esențială a acordării revizuirii pe temeiul art. 394 lit.a Cod pr.penală, este aceea ca, urmare rejudecării să se ajungă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, așa cum cere art.393 alin.2 Cod pr.penală.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul, iar în baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală, recursul revizuientului va fi respins ca inadmisibil, conform celor expuse anterior.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală, cei doi recurenți vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuientul, fiul lui și, născut la 06.08.1987 în Râmnicu V, domiciliat în B,-, județul V, CNP - și ca nefondat recursul declarat de revizuientul, fiul lui și, născut la 13.02.1986 în, județul O, domiciliat în, str. -. -, -. A,. 1, județul V, CNP -, ambii aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr.139/A din 07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/18 2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Corina Voicu, Teodora
