Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 784/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.784
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul, fiul lui și, născut la 12.02.1990, domiciliat în T, str. - -, Bloc 49,. 9, județul D, împotriva deciziei penale nr. 89 din 25.05.2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, împotriva sentinței penale nr.8/09.01.2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care în baza art. 334 cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1-2 lit. c și art. 211 lit. a Cod penal cu art. 99 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 lit. a, c Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele, Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal, art. 109 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 110 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilindu-se un termen de încercare de 6 luni, la care s-a adăugat cuantumul pedepsei aplicată de 1 an și 6 luni.
S-a tras atenția inculpatului minor asupra nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act că moștenitorul legal al părții vătămate ( - decedată), nu se constituie parte civilă, bunurile fiind restituite.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul inculpat pentru care a răspuns din oficiu avocat din cadrul Baroului P, potrivit delegației avocațiale nr. 5911/2009, fila 19 dosar, intimata parte vătămată, moștenitoarea defunctei, intimatele părți responsabile civilmente și, intimatele Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și Autoritatea Tutelară Primăria municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată, față de lipsa recurentului - inculpat, urmând ca acesta să fie citat cu mandat de aducere.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că lasă la aprecierea instanței față de cererea reprezentantului Ministerului Public, însă din punctul său de vedere cauza se află în stare de judecată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată că nu se impune amânarea cauzei și reluarea procedurii de citare a recurentului - inculpat -, așa cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că anterior au mai fost acordate două termene tot pentru lipsa acestuia pentru ai da posibilitatea să fie audiat, respinge cererea de amânare și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii în sensul că ambele instanțe au greșit prin schimbarea încadrării juridice dată faptei, calificarea juridică corectă fiind aceea de tâlhărie, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței.
Din probatoriile administrate în cauză și respectiv fotografiile judiciare aflate în dosarul de urmărire penală se poate observa cu ușurință aspectul tortiței rupte de la unul dintre cercei, ceea ce contrazice susținerea inculpatului făcută cu prilejul audierii sale în faza de apel.
Atitudinea sinceră a inculpatului a fost consemnată de instanța de fond și cea de apel, care au apreciat în mod greșit probatoriile administrate în cauză.
cerceilor de la le părții vătămate, într-un loc public, constituie tâlhărie și nu furt întrucât smulgerea unui obiect aflat pe corpul victimei implică violență, o rupere brutală a contactului material pe care deținătorul îl avea cu obiectul.
Chiar dacă inculpatul nu a lovit victima a exercitat o violență psihică, o siluire a voinței deținătorului, prin amenințarea implicită pe care o exprimă gestul său, astfel că există și o atingere adusă obiectului material adiacent.
În concluzie, pentru considerentele mai sus expuse solicită admiterea recursului în temeiul disp. art. 38515pct.d pr.pen. casarea ambelor hotărâri și rejudecând cauza să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat,solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu s-a demonstrat că victima a fost constrânsă și că ar fi suferit leziuni fizice.
Referitor la recursul declarat de recurentul - inculpat, precizează că lasă la aprecierea instanței de recurs.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 8/09.01.2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr-, în baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și art. 211 lit. a Cod penal, cu art. 99 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1-209 lit. a, c Cod penal, cu art. 99 și urm. Cod penal, iar în baza art. 208 alin.1 -209 lit. a, e Cod penal, cu art. 99 și 109 Cod penal a fost condamnat inculpatul -, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 110 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, a fost stabilit termenul de încercare de 6 aluni, la care se adaugă cuantumul pedepsei aplicate de 1 an pși 6 luni și s-a atras atenția inculpatului minor asupra nerespectării disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act în cauză că moștenitorul legal al părții vătămate decedate, nu s-a constituit parte civilă, iar în baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză, partea vătămată a fost luată prin surprindere de inculpatul minor, care s-a deplasat prin spatele ei, i-a smuls cerceii, neexistând nici un act de violență sau amenințare exercitate de inculpat.
Se arată în motivarea hotărârii că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, deoarece violențele trebuiau exercitate direct împotriva victimei și nu asupra lucrurilor (cerceii victimei), asemenea violențe, față de lucruri și care nu constituie o amenințare neputând realiza conținutul obiectiv al infracțiunii de tâlhărie.
Pentru fapta de furt calificat, prima instanță a reținut că inculpatul minor se face vinovat de săvârșirea acesteia și a dispus condamnarea, în limitele textului incriminator, reținând că aplicarea unei pedepse orientată către minimul prevăzut de lege corespunde scopului legii penale și că se poate dispune, totodată, suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 110 Cod penal.
Împotriva hotărârii pronunțată de Judecătoria Târgoviștea declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, care o critică pentru ilegalitate, în special arătându-se că în mod greșit prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei.
În motivele de apel se arată că fapta săvârșită de inculpatul - reprezintă infracțiunea de tâlhărie deoarece, în momentul în care victima era preocupată să își ridice corespondența din cutia poștală, inculpatul s-a apropiat de acesta, i-a smuls cerceii de la și a fugit, actele de agresiune fiind exercitate implicit și asupra părții vătămate, care a fost purtătoarea perechii de cercei smulsă de inculpat.
Se mai arată în motivele de apel, că hotărârea apelată este criticabilă și pentru nerespectarea disp. art. 485 alin. 2 Cod procedură penală, conform cărora ședința de judecată privind pe inculpatul minor este nepublică, prima instanță încălcând aceste dispoziții legale care, în opinia apelantei, se sancționează cu nulitatea absolută.
Inculpatul - a fost audiat în fața instanței de control judiciar, în prezența apărătorului din oficiu, în declarația sa acesta afirmând că recunoaște și regretă comiterea faptei pentru care a fost condamnat, că la momentul săvârșirii ei se afla împreună cu numitul și că au smuls cerceii părții vătămate, aceștia fiind desfăcuți și erau din aur. Precizează inculpatul că cerceii pe care i-au reparat după comiterea faptei au fost restituiți părții vătămate.
Analizând hotărârea apelată, pe baza lucrărilor și materialului probator administrat, a motivelor de apel invocate, a susținerilor inculpatului, dar și din oficiu, tribunalul prin decizia penală nr. 89/25.05.2009 a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște este nefondat.
În speță, smulgerea cerceilor care erau desfăcuți la le părții vătămate nu s-a făcut printr-o formă de constrângere a acesteia, pentru a-i înfrânge împotrivirea, iar deposedarea sa nu i-a produs, în timpul desfășurării acțiunii de furt, suferințe fizice sau morale. acțiunea violentă sau amenințarea în sensul prevederilor art. 211 Cod penal, luarea în mod brusc a lucrului aflat asupra unei persoane prin simpla detașare a acestuia dintr-un contact superficial (în cauză există probe temeinice care dovedesc că cerceii din aur erau desprinși la le părții vătămate, iar smulgerea lor nu a provocat decât deteriorarea cerceilor, nu și leziuni părții vătămate), nu a adus atingere relațiilor sociale ce constituie obiect juridic adiacent al infracțiunii de tâlhărie și, ca urmare, constituie numai infracțiunea de furt.
Rezultă fără putință de tăgadă că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, așa cum în mod corect a stabilit și instanța fondului, schimbarea încadrării juridice a faptei fiind soluția ce se impunea cu prioritate în cauză.
Raportat la cel de-al doilea motiv de apel invocat, anume că la data judecării cauzei, judecata a avut loc în ședință publică și nu nepublică, așa cum prevăd disp. art. 485 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată.
În cazul în care infractorul minor este judecat în ședință publică, încălcându-se articolul sus menționat, sancțiunea este nulitatea relativă ce operează potrivit art. 197 alin, 1 și 4 Cod procedură penală, numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului și nulitatea a fost invocată de parte până la un anumit moment procesual.
Dispoziția înscrisă în art. 485 alin. 2 Cod procedură penală se sancționează cu nulitatea relativă în cazul încălcării ei deoarece nu se referă la publicitatea ședinței de judecată, ci, dimpotrivă, constituie o excepție de la regulă.
În speța dedusă judecății este necesar ca partea interesată să dovedească vătămarea intereselor minorului ori să se constate că, prin judecarea în ședință publică, nu s-a putut afla adevărul și soluționa cauza în mod just. Niciuna dintre aceste situații nu se regăsesc în cererea de apel formulată, astfel încât tribunalul nu a considerat necesar să desființeze hotărârea apelată pentru motivul analizat.
Împotriva celor hotărâri judecătorești a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că fapta comisă de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie deoarece acțiunea de smulgere presupune o violență pe care inculpatul ar fi exercitat-o asupra părții vătămate.
În susținerea acestei încadrări juridice se menționează că unul dintre cerceii recuperați de la minorul coparticipant la faptă avea o tortiță ruptă.
De asemenea împotriva celor două hotărâri judecătorești a declarat recurs și inculpatul pe care însă nu l-a motivat în scris sau oral deoarece nu s-a prezentat în fața instanței. Această cale de atac fiind motivată de către apărătorul desemnat din oficiu care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului a criticilor invocate cât și conform disp. art. 3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este fondată așa cum se va arăta în continuare.
În genere situația de fapt este cea descrisă atât de către partea vătămată dar și de către inculpat și menționată de către instanța de fond în considerentele sentinței pe care a pronunțat-
Ambele instanțe au menționat că deposederea părții vătămate de cercei nu i-a produs acesteia, în timpul desfășurării acțiunii prin smulgere suferințe fizice. Pentru a stabili astfel, deși nu se precizează expres, există posibilitatea ca ambele instanțe să fi dat curs declarației inculpatului conform căreia a observat că partea vătămată ar fi avut cerceii desfăcuți.
Susținerea inculpatului conform căreia a văzut cerceii desfăcuți este destul de puțin probabilă deoarece astfel cum denotă fotografiile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului (fila51 dosar urmărire penală) partea vătămată purta, fular și palton.
Pe de altă parte așa cum se susține în motivele de recurs, din fotografiile efectuate cerceilor recuperați de la inculpat (fila 52 dosar urmărire penală) rezultă că unul dintre cercei nu mai are tortița cu care este agățat de obicei în, ceea ce înseamnă că aceasta s-a rupt cu ocazia activității inculpatului.
Din aceleași fotografii judiciare se observă că acești cercei sunt dintre aceia prevăzuți cu tortiță, element ce este necesar atașării la și nu cercei de tip "clips".
Având în vedere cele de mai sus Curtea apreciază că activitatea de deposedare a părții vătămate, de cercei, s-a făcut prin smulgerea acestora așa cum menționează de altfel și instanțele anterioare, iar dat fiind construcția lor este imposibil ca această smulgere să nu provoace suferințe fizice chiar și minime părții deposedate.
Așa cum rezultă din doctrină dar și din practica judiciară violența menționată de art. 211 alin.1 Cod penal nu presupune neapărat o suferință fizică din partea victimei care să fie constatată printr-un act medico -legal sau cel puțin să fie evidentă, fiind îndestulătoare pentru întrunirea acestui element constitutiv chiar și o suferință minimă. La această concluzie se poate ajunge și deoarece activitatea de întrebuințare de violențe este prevăzută alternativ cu acțiunea de amenințare, amenințare care, așa cum se cunoaște nu presupune o activitate directă a agresorului în dauna victimei.
Pentru cele de mai sus, Curtea consideră că activitatea inculpatului împreună cu minorul întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de tâlhărie săvârșită de către două sau mai multe persoane împreună.
Curtea, nu va reține și agravanta stabilită de către parchet conform căreia s-a comis în loc public pentru următoarele considerente:
Așa cum se constată smulgerea cerceilor a avut loc pe scara blocului unde locuia victima.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că ușa de la intrarea în bloc era prevăzută cu un tip "yală".
Pe de altă parte așa cum este cunoscut toți proprietarii apartamentelor unui bloc, în afară de suprafața respectivului apartament mai dețin cu titlu de cotă indiviză o parte din elementele comune ale blocului așa cum este și scara acestuia. Nu rezultă din declarația părții vătămate, ca proprietar al unei părți indivize din scara blocului că aceasta era accesibilă publicului, la orice oră și prin urmare și inculpatului.
Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va dmite recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, va casa în parte, în latură penală, ambele hotărâri și rejudecând în baza art.334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, e cu aplic. 99 și urm. Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 211 alin.1 și 21lit. a Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce-i va fi aplicată instanța va ține seama de faptul că acesta este minor, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, criterii ce vor fi reținute cu titlu de circumstanțe judiciare atenuante în baza art. 74 alin.1 lit. a, c, Cod penal. Reținând aceste circumstanțe atenuante, pedeapsa urmează a fi coborâtă sub minimul special prev. de lege în temeiul art. 76 lit. c Cod penal.
Ca modalitate de executare, având în vedere aceleași criterii mai sus expuse, Curtea va considera că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără ca aceasta să fie privativă de libertate.
Pentru acest ultim motiv, în baza art. 861Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863alin.1 Cod penal a căror respectare va fi asigurată de Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Va atrage atenția asupra disp. art. 864Cod penal privind revocarea suspendării pedepsei și va menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
De asemenea pentru considerentele anterior expuse, Curtea apreciază că recursul inculpatului este nefundat, urmând să fie respins cu această motivație în temeiul art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp. art. 192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
Casează în parte, în latură penală, ambele hotărâri și rejudecând în baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, e cu aplic. 99 și urm. Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 211 alin.1 și 21lit. a Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul fiul lui și al lui, născut la 12.02.1990 domiciliat în T, str. - -, bloc 49,. 9, județul la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare prin reținerea disp. art. 74- 76 Cod penal.
În baza art. 861Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863alin.1 Cod penal a căror respectare va fi asigurată de Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Atrage atenția asupra disp. art. 864Cod penal privind revocarea suspendării pedepsei.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definită.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05 noiembrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - -
Grefier
Red. FT/DC
2.ex./13.11.2009
f- - Judecătoria Târgoviște
a-- /
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
