Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 82/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 82
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTORI: Ioana Nonea, Elena Negulescu Elena Zăinescu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror ,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la 06.07.1984 deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 216 din 04.10.2007 a Tribunalului Buzău,
prin care a fost admis apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr. 78 din data de 16 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Pogoanele, pe care o desființează în parte, în latură penală, în sensul că reduce de la 8 (opt) ani închisoare la 6 (șase) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului,pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin.1 și 2 lit. b și c și alin.21lit. a și b Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 75 lit. c și art. 37 lit. b Aplică Cod Penal art. 71 și 64 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat în stare de arest, asistat din oficiu de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 6338/2007,aflată la fila 25 dosar.lipsind reprezentanții legali G,intimatul-inculpat, autoritatea tutelară - Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău,intimatele - părți vătămate, și reprezentanții legali și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu, cu acordul instanței a luat legătura cu recurentul-inculpat arestat.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului-inculpat și reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat critică ambele soluții pronunțate în cauză, sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului.
Solicită condorm art. 334.C.P.P. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat și aplicarea unor pedepse pentru această infracțiune.
Din declarația inculpatului și din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul a comis infracțiunile singur, fără participația fratelui său.
Acesta a sustras telefoanele de la părțile vătămate, profitând de neatenția acestora, neexercitând nicio violență, fără a mai fi de față și alte persoane.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea în parte a soluțiilor pronunțate, în sensul de a se constata că inculpatul a dat dovadă de sinceritate, a regretat faptele comise, iar o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de lege, își poate atinge scopul educativ.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată în cauză, ca fiind legală și temeinică.
Încadrarea juridică a faptelor este corect reținută de ambele instanțe, din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv din declarațiile părților vătămate care au descris modalitatea în care inculpatul a comis faptele, acesta exercitând violențe asupra lor, după care le-au fost sustrase telefoanele mobile, rezultă vinovăția inculpatului.
aplicate inculpatului corespund criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, iar modalitatea de executare este corect stabilită,față de gravitatea infracțiunii comise.
Solicită computarea din pedeapsa aplicată a reținerii și arestării preventive, începînd cu data de 03 iunie 2007, la zi.
Recurentul-inculpat având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului,schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt calificat și aplicarea unor pedepse pentru această infracțiune.
Precizează că a comis faptele singur, a sustras telefoanele de la părțile vătămate, profitând de neatenția acestora, neexercitând nicio violență, fără a mai fi de față și alte persoane.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Luând în examinare actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr.78 din 16 iulie 2007 a Judecătoriei Pogoaneles -a dispus condamnarea inculpatului (fiul lui G și, născut la 6 iulie 1984 în com. Smeieni, jud. B, cetățean român, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, îngrijitor de animale, recidivist, domiciliat în com., sat, jud.B), în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și alin.21lit. a și b cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit. și art.75 lit.c, la pedeapsa de 8 ani închisoare și 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conf. art.71 s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a și b
S-a menținut starea de arest și s-a computat deținerea începând cu data de 3 iunie 2007, la zi.
Prin aceeași sentință a mai fost condamnat și inculpatul minor ( fiul lui și, născut la 5.11.1990) domiciliat în comuna, sat, jud.B, pentru complicitate la tâlhărie prev. de art.26 rap.la art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și alin.21lit. a și b cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit.b și art.75 lit.c, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, suspendată sub supraveghere în condițiile art.861- 863lit. a-d rap. la art.1101
În latură civilă, s-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile, prejudiciul total în sumă de 270 lei fiind recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 2.06.2007, după orele 20,00, cei doi inculpați, care sunt frați, s-au deplasat cu căruța pe raza comunei, unde recurentul a continuat consumul de alcool până în jurul orelor 23,00, timp în care minorul a rămas în stradă asigurând paza căruței.
La ieșirea din bar, observând pe o bancă doi tineri recurentul s-a apropiat de aceștia și sub pretextul că dorește să verifice propria-i cartelă a determinat pe partea vătămată să accepte împrumutul telefonului mobil, aflat asupra sa.
Ca urmare, în momentul în care aceasta a detașat acumulatorul scoțându-i cartela, inculpatul i-a smuls telefonul mobil, s-a urcat în căruță și împreună cu fratele său minor s-au îndepărat în fugă de la locul faptei, în direcția satului.
În timp ce se deplasau pe traseul -, observând că din sens opus se apropia partea vătămată și că avea asupra sa un telefon mobil, la propunerea aceluiași recurent, cei doi frați au oprit căruța și sub amenințarea biciului l-au determinat să le predea bunul respectiv.
După însușirea telefonului, întrucât partea vătămată a insistat să-i fie restituit, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu biciul în zona picioarelor și un pumn în regiunea feței, după care au plecat la discoteca organizată pe raza satului, revenind în aceeași noapte la domiciliul din satul.
S-a constat că prejudiciul în sumă de 270 lei produs prin actele materiale descrise a fost recuperat integral prin restituirea celor două telefoane, urmare sesizării organelor de poliție.
Situația de fapt s-a stabilit prin coroborarea declarațiilor inculpaților cu declarațiile părților vătămate, procesele verbale de cercetare la fața locului, dovezile de ridicare-predare a bunurilor sustrase, precum și declarațiile martorilor, și.
Starea de recidivă s-a constatat față de pedeapsa rezultantă de 2 ani 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.387 din 4.03.2004 a Judecătoriei Buzău, din a cărei executare s-a liberat condiționat la 13.12.2005, cu un rest de 286 zile închisoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei.
Apreciind motivul de apel ca întemeiat prin decizia penală nr.216 din 4.10.2007 Tribunalul Buzăua desființat hotărârea atacată, în parte în latură penală, procedând la modificarea cuantumului pedepsei de la 8 ani, la 6 ani închisoare.
Restul dispozițiilor sentinței atacate s-au menținut, motivându-se că sunt temeinice și conforme legii.
Ambele hotărâri au fost recurate în termenul legal de același inculpat.
În principal, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din tâlhărie, în furt calificat, susținându-se că nu s-a făcut dovada însușirii celor două telefoane, prin violență, în sensul art.211, ci profitându-se de neatenția părților vătămate.
În subsidiar, s-a invocat netemeinicia cuantumului pedepsei, considerată excesivă față de sinceritatea și regretul manifestat în cursul procesului.
Criticile sunt întemeiate în parte.
Verificându-se hotărârile atacate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de casare invocate ce se încadrează în cazurile prev. de art.3859alin.1 pct.17 și 14 C.P.P. precum și din oficiu, în limitele alin.2 și 3 de sub același text de lege, Curtea constată că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului s-au stabilit corect în primele grade de jurisdicție, găsindu-și corespondent în probele administrate, ce au fost complet analizate și just apreciate.
Într-adevăr analiza comparativă a dispozițiilor art.208 și 211 determină concluzia că ceea ce diferențiează tâlhăria de infracțiunea de furt este elementul material ce intră în compunerea laturii obiective, însușirea fără drept a bunului aflat în detenția părții vătămate, realizându-se în cazul primei fapte prin violență, ori amenințarea, indiferent că acțiunea adiacentă are loc la momentul deposedării-imposedării, sau pentru păstrarea acestuia.
Prin declarațiile date în cursul procesului ambele părți vătămate au susținut că cele două telefoane mobile au intrat în posesia recurentului, contrar voinței lor, în primul caz - prin smulgere și îndepărtare în fugă de la locul faptei, iar în al doilea caz - sub amenințarea biciului, la adăpostul întunericului, pe un drum public și în lipsa altor persoane-, concretizată în final prin lovirea picioarelor și a feței.
De altfel, inculpatul a recunoscut modalitatea de operare prezentată de acesta, la cele două grade de jurisdicție, după pronunțarea instanței de fond, criticând exclusiv individualizarea pedepsei al cărui cuantum l-a considerat excesiv.
În atare situație, față de textele de lege mai sus citate și considerațiile făcute pe marginea acestora, rezultă că încadrarea juridică dată activității infracționale este legală iar condamnarea recurentului pentru tâlhărie în formă continuată prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și alin.21lit.a și b corespunde probelor administrate în cauză și practicii judiciare în materie.
Motivul de casare invocat în subsidiar este însă întemeiat, criteriile de individualizare înscrise sub art.72 interpretându-se restrictiv.
În sensul acestor dispoziții legale, instanțele judecătorești sunt obligate ca la stabilirea cuantumului sancțiunilor penale, în cazul infracțiunilor contra patrimoniului, să țină seama în egală măsură și de cuantumul prejudiciilor produse persoanelor vătămate, alături de celelalte împrejurări ținând de persoana făptuitorului ori prezervarea ordinii publice.
Este real că legea penală sancționează atari fapte cu închisoare între 7 și 20 ani și interzicerea exercițiului unor drepturi iar în concret modalitatea de operare în cazul părții vătămate prezintă gravitate ridicată, prin comiterea acesteia asupra unei persoane ce se deplasa pe un drum județean, întorcându-se de la o discotecă organizată în mediu rural.
Avându-se însă în vedere cuantumul relativ redus al prejudiciului produs avutului particular, conduita sinceră adoptată de recurent pe parcursul procesului, precum și gradul de dezoltare psiho-fizică și socializare al acestuia raportat la instrucția liminară și consumul excesiv de alcool sub care a acționat, Curtea apreciază că sancțiunea de 6 ani închisoare este prea aspră, impunâdu-se reducerea acesteia spre limita minimă admisă de prevederile art.74 și 76, reținute la judecata apelului.
Prin urmare, rezultând că sub acest aspect hotărârile atacate sunt netemeinice, constatându-se cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.14 C.P.P. se va admite recursul declarat, casându-se în parte în latură penală decizia adoptată în apel și modificându-se pedeapsa principală, în sensul reducerii la 4 ani și 6 luni închisoare, cuantum suficient pentru prezervarea ordinii publice și supunerea inculpatului la programele de reeducare din cadrul instituționalizat.
Verificând din oficiu hotărârile atacate se constată că printr-o greșită interpretare a dispozițiilor art.71, în mod nelegal, prima instanță a aplicat inculpatului ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor electorale prev. de art.64 alin.1 lit.a teza 1, dispoziție menținută și la judecata apelului.
Atâta timp cât în antecedentele penale ale inculpatului nu există condamnări vizând exercițiul acestor drepturi, ori interdicții de natură a afecta dreptul constituțional, o atare sancțiune penală nu se justifică.
Drept consecință, întrucât îndreptarea nelegalității nu agravează situația recurentului în propria cale de atac, Curtea va proceda la reformarea hotărârilor examinate și sub acest aspect, limitând pedeapsa accesorie la dispozițiile art.64 alin.1 lit.a teza II
Restul dispozițiilor deciziei atacate fiind temeinice și conforme legii, se vor menține.
În prezenta cauză, recurentul a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, măsură dispusă prin încheierea nr.34 din 4.06.2007 a Judecătoriei Pogoanele, emițându-se mandatul nr-.
Față de prevederile art.38516rap.la art.381 se C.P.P. va computa din durata pedepsei perioada executată începând cu data de 3 iunie 2007, la zi.
Văzând și disp. art.192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei nr. 216 din 04.10.2007 a Tribunalului Buzău.
Casează în parte în latură penală hotărârea instanței de apel și modifică pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și alin.21lit. a și b cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit. și art.75 lit.c, în sensul că dispune reducerea de la 6 ani închisoare, la 4 ani și 6 luni închisoare.
pedeapsa accesorie, la interzicerea exercițiului dreptului prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza II ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în funcții elective publice ).
Menține în rest dispozițiile deciziei atacate.
din pedeapsa reținerea și arestarea preventivă conform mandatul nr- emis de Judecătoria Pogoanele, începînd cu data de 03 iunie 2007, la zi.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentînd onorariu apărător din oficiu pentru inculpat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Nonea, Elena Negulescu Elena Zăinescu
GREFIER
6 ex/7.02.2008
Red.
Tehnored.
f- Jud.
a- Tb.
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu Elena Zăinescu
