Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.83/MP
Ședința publică din 6 OCTOMBRIE 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian
Grefier - I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA și de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 113/25.02.2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, având ca obiect tâlhărie (art.211 Cod Penal) art. 194.
Cod PenalLa apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat și intimat, asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă intimatul inculpat reprezentat de avocat oficiu în baza delegației depuse la dosar, lipsă intimatul parte civilă, reprezentantul legal, prezent intimata parte responsabilă civilmente, lipsă autoritatea tutelară și participantul Serviciul de Probațiune.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Recursurile sunt declarate în termen potrivi art. 3853cod pr. penală și motivate conform art. 38510cod pr. penală.
Curtea aduce la cunoștința recurentului inculpat disp.art. 70 al. 2 cod pr. penală în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație, și i se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lui, acesta precizând că nu dorește să dea declarații în fața instanței de recurs și își menține declarațiile anterioare.
Curtea întreabă părțile dacă mai au cereri, probe, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursurile în stare de judecată și în baza art. 38513cod pr. penală acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului parchetului, casarea deciziei recurate ca netemeinică și nelegală, criticând-o pentru greșita menținere a hotărârii de achitare a inculpaților pentru infracțiunea de șantaj, și pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă.
Arată că din probele administrate în cauză rezultă fără nici un dubiu că inculpații se fac vinovați de infracțiunea de șantaj, comis ulterior consumării infracțiunii de tâlhărie, după ce prin smulgere și amenințare, au sustras și păstrat bunul furat, respectiv un telefon mobil, lezând în principal relațiile contra patrimoniului, și în secundar împotriva persoanei, cei doi inculpați amenințând-o cu moartea pe partea vătămată, pentru a le da suma de 300 lei a doua zi. Starea de temere creată în acest fel de inculpați părții vătămate, a persistat pe parcursul unui interval de timp, aceștia întrebuințând amenințările în scopul obținerii ulterioare a unei sume de bani. Arată că inculpatul minor a sustras telefonul, iar inculpatul major l-a amenințat.
În concluzie, solicită condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de șantaj, și majorarea cuantumului pedepsei pentru tâlhărie, în condițiile prev. de art. 861cod penal.
Avocat -, pentru recurentul inculpat, solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, și admiterea recursului declarat de inculpat, potrivit art. 3859pct.18 cod pr. penală, casarea deciziei recurate ca netemeinică și nelegală, întrucât instanța de apel, dar și cea de fond, în mod greșit a interpretat probele administrate, întrucât din acestea nu rezultă că inculpatul se face vinovat de fapta de tâlhărie, acuzarea s-a întemeiat doar pe declarația părții vătămate și a unui martor, care cunoștea situația de fapt de la partea vătămată, iar martorii în apărare au declarat că nu a fost nici o altercație sau amenințare între inculpați și partea vătămată. În concluzie, solicită achitarea inculpatului potrivit art. 10 lit. b cod pr. penală.
Avocat, pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, menținerea deciziei tribunalului, apreciind că pedepsele au fost corect aplicate, raportat la criteriile art. 72 cod penal, față de prejudiciul modic recuperat și circumstanțele perssonale ale inculpaților.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefundat, întrucât din probe rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Recurentul inculpat arată că este nevinovat.
Reprezentantul legal al inculpatului - mama acestuia, arată că nu a mai avut probleme cu legea penală.
CURTE
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin sentința penală nr.1063/13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- s-a hotărât:
Conf. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d proc.pen. au fost achitați inculpații:, respectiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 194 alin. 1.pen. cu aplic. art. 99 si urm. pen. respectiv art. 194 alin. 1.pen. cu aplic. art. 75 lit. c pen.
In baza art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c si alin. 2 lit. a pen. rap. la art. 99 si art. 109.pen. cu aplic. art. 74 alin. 2 si art. 76 alin. 1 lit. c pen. a fost condamnat inculpatul: - fiul lui si, născut la data de 29.06.1990, in mun. Constanta, cetățean R, studii 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație si fără loc de munca, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, -, cu domiciliul in, - -,. 27,. B,. 4,. 29, jud. Constanta, lapedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
In temeiul art. 81 rap. la art. 110.pen. s- suspendat condiționat executarea pedepsei aplicata prin prezenta inculpatului, pedurata termenului de încercare de 3 (trei) ani,care se socotește de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conf. art. 82 alin. 3.pen.
Conf. art. 359.proc.pen. s- atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 si art. 84.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II a si lit. b pen.
Conf. art. 71 alin. 4.pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendarii condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut si arestat preventiv in cauza de la data de 07.03.2008 pana la data de 02.04.2008 inclusiv.
Conf. art. 350 rap. la art. 357.proc.pen. s- revocat măsura preventiva a obligării inculpatului de a nu părăsi tara, dispusa prin încheierea din data de 04.07.2008 a Judecătoriei Constanta, def. prin dec. pen. nr. 626/08.07.2008 a Tribunalului Constanta.
In baza art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c si alin. 2 lit. a pen. cu aplic. art. 74 alin. 2, art. 75 alin. 1 lit. c, art. 76 alin. 1 lit. b si art. 80.pen. a fost condamnat inculpatul: - fiul lui si -, născut la data de 26.06.1976, în Târgu L, jud. M, cetățean R, studii 11 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație si fără loc de munca, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, -, cu domiciliul in,-,. 26,. A,. 3,. 15, jud. Constanta, lapedeapsa de 2 (doi) ani si 6 (sase) luni închisoare.
In temeiul art. 81.pen. s- suspendat condiționat executarea pedepsei aplicata prin prezenta inculpatului, pedurata termenului de încercare de 4 (patru) ani si 6 (sase) luni,care se socotește de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conf. art. 82 alin. 3.pen.
Conf. art. 359.proc.pen. s- atras atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 si art. 84.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II a si lit. b pen.
Conf. art. 71 alin. 4.pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendarii condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut si arestat preventiv in cauza de la data de 07.03.2008 pana la data de 08.07.2008 inclusiv.
S-a admis în parte pretențiile civile formulate de partea civila, prin reprezentant legal.
In baza art. 14, art. 17 si art. 346.proc.pen. rap. la art. 998 si urm. civ. au fost obligați, în solidar, inculpații, acesta in solidar cu partea responsabila civilmente (), si, la plata sumei de 2.000 lei către partea civila, prin reprezentant legal, cu titlu de daune morale.
S-a luat act că prejudiciul material a fost recuperat prin restituire.
Conf. art. 191 alin. 2 si 3.proc.pen. au fost obligati inculpatul, acesta in solidar cu partea responsabila civilmente (), la plata sumei de 100 lei, si inculpatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține, în fapt, următoarele:
Inculpații și, minor, se cunoșteau anterior prezentelor fapte, fiind vecini în orașul, mun.
n seara zilei de 06.03.2008, în jurul orelor 21.00, partea vătămată s-a deplasat pe str. -, din, în fața. 26, cu scopul de a se întâlni cu o prietenă, martora. De menționat că martora și inculpatul locuiau în același bloc, dar la scări diferite, în timp ce inculpatul locuia la un bloc din imediata apropiere - 27.
În acel moment, pe respectiva stradă, se aflau și inculpații și, care locuiau, astfel cum s-a arătat, în blocurile situate la locul săvârșirii faptei. Observând-o pe partea vătămată, în vârstă de doar 15 ani, care era singură și se afla în așteptarea martorei, cei doi inculpați s-au hotărât să-i sustragă telefonul mobil pe care aceasta îl avea asupra sa.
Astfel, cei doi s-au apropiat de partea vătămată, moment în care inculpatul a apucat șnurul de care era prins telefonul mobil, telefon ce se afla în buzunarul de la pantalonii părții vătămate. Atunci, minorul, văzând că inculpatul minor încearcă să-i sustragă telefonul, trăgând de șnurul acestuia, s-a opus, punând mâna sa peste buzunarul pantalonilor, pentru a opri luarea telefonului.
În acest moment, a intervenit inculpatul, care a luat-o de mână pe partea vătămată, pentru ca aceasta să nu se mai opună, înlesnind, astfel, acțiunea de sustragere a telefonului de către inculpatul minor.
, ambii inculpați i-au adresat amenințări părții vătămate minore, spunându-i că, dacă ripostează, o vor lovi.
După ce au studiat telefonul, astfel însușit, pentru a constata calitățile acestuia, inculpatul, i-a pus în vedere părții vătămate că, dacă dorește să-i fie restituit telefonul mobil marca LG U 880, va trebuie să se prezinte a doua zi, în jurul orelor 21.00, cu suma de 300 lei, pentru a-și recupera bunul ce-i aparținea.
În acest timp, inculpatul a scos cartela din telefon și a restituit-o părții vătămate, după care, auzind inițiativa coinculpatului, a scos o bucată de hârtie din buzunar, pentru a întocmi un bilețel; în acest bilețel ( 14 - 15 ), întocmit în 2 exemplare, dintre care unul remis lui, s-a precizat că partea vătămată și-a lăsat telefonul amanet la "", urmând să-1 recapete după ce va remite suma de 300 lei.
Sub amenințările celor doi inculpați, care l-au avertizat că, dacă se duce la aceștia acasă, va fi "mort", a semnat acel "bilet", fără a riposta în nici un mod. Totodată, inculpații i-au spus părții vătămate că, oricum, nu se va întâmpla nimic, chiar dacă merge la poliție.
După ce i-au luat telefonul și au perfectat în scris înțelegerea verbală, cei doi au plecat; în timp ce se îndepărtau, a sosit la locul faptei martora.
Din declarațiile acesteia, a rezultat că, odată ce a ajuns lângă partea vătămată, a observat că aceasta este foarte speriată și, întrebând-o ce s-a întâmplat, acesta i-a spus că, în urma cu nici 10 minute, în timp ce se afla lângă blocul 26, 2 băieți, pe nume "" și, i-au luat telefonul mobil din buzunar și l-au amenințat cu acte de violență, dacă va spune cuiva de cele petrecute ( 26 - 27; 84).
Martora a mai relatat că, deși nu are cunoștință despre eventuale violențe exercitate asupra minorului, l-a perceput ca fiind foarte speriat, ea încercând să-l liniștească, astfel aflând și că partea vătămată trebuia să le remită suma de 300 lei, la data de 07.03.2008, dacă dorește să mai primească telefonul înapoi.
Totodată, instanța reține, prin coroborarea declarațiilor părții vătămate ( 9 - 12; 69) cu cele ale martorei, că nu se afla în nici un fel de relație cu nici unul dintre inculpați, cunoscându-i pe aceștia doar din vedere, din cartierul în care locuiau cu toții.
Situația de fapt reținută de instanță și expusă anterior se fundamentează, punctual, pe plângerea și declarațiile părții vătămate minore, precum și pe declarațiile martorei, în sensul art. 75.proc.pen. contribuind în mod esențial la aflarea adevărului în cauză. Astfel, se remarcă poziția constantă, cu referire la cele întâmplate, exprimată de autorii respectivelor declarații, care poziție nu este susceptibilă, în opinia instanței, de nici un fel de dubii. Cu referire la numita, trebuie arătat că, deși este cert că aceasta nu a fost martor ocular, a fost martor indirect la cele întâmplate părții vătămate; prin aceea că a fost prezentă la locul faptei, imediat după consumarea acesteia, și a aflat în mod direct, necenzurat, sub impresia momentului, de la victimă despre cele întâmplate, depoziția acesteia prezintă o însemnătate esențială, verificată și de celelalte mijloace de probă (respectiv dovada de ridicare și de restituire a bunului - 23 - 24, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă - 16 - 22 ).
Cu referire la poziția procesuală a inculpaților, instanța ia act de inconstanța acesteia și de numeroasele versiuni oferite, pe care le califică drept indicii de nesinceritate.
Astfel, fiind audiați, inculpații au negat, inițial, în parte, acuzațiile aduse, pentru ca ulterior, cu ocazia efectuării și a altor acte de cercetare penală, să-și schimbe poziția inițială.
Cu ocazia primelor audieri, inculpații au recunoscut, în parte, săvârșirea faptelor, atribuind, însă, responsabilitatea acțiunilor lor, fiecare, asupra celuilalt.
Din declarațiile lui, date în cursul urmăririi penale,într-o primă variantă, individuală, instanța reține că i-a sustras telefonul părții vătămate; văzând că inculpatul minor refuza să-i restituie telefonul, inculpatul a intervenit, spunând lui că, pentru restituirea telefonului, trebuia să se prezinte a doua zi, în același loc, cu suma de 300 lei, înțelegere consemnată în scris de inculpatul minor. Totodată, inculpatul a recunoscut că, pe fondul stării de ebrietate, a bruscat partea vătămată, în sensul că a împiedicat-o să își recupereze telefonul mobil de la coinculpat.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, precum și în dosarul penal nr- al Tribunalului Constanța, minorul a negat că ar fi sustras telefonul părții vătămate, susținând,mai întâi, că inculpatul l-ar fi luat, iar,ulterior, că i 1-a dat de bunăvoie pentru a asculta muzică; în această ultimă ipoteză, l-a acuzat pe de sustragerea telefonului din mâna sa și de refuzul de a-1 restitui părții vătămate. Mai mult decât atât, inculpatul minor a declarat că a adresat amenințări cu acte de violență fizică, atât minorului, cât și lui însuși (sens în care a și întocmit bilețelul în cauză). În fundamentarea acestei apărări, a fost indicat numitul, ca și martor ocular al întregului episod, persoană care, însă, nu a putut fi identificată în urma investigațiilor operative desfășurate ( 28 ).
Cu ocazia efectuării confruntării dintre cei doi inculpați, pe de o parte, și dintre fiecare din inculpați cu partea vătămată, pe de altă parte, precum și în cursul cercetării judecătorești,într-o a doua variantă, comună, inculpații au arătat că partea vătămată minoră avea obligația de a-i restitui inculpatului un telefon mobil, pe care îl primise cu titlu de împrumut, în urmă cu aproximativ o lună; întrucât aceasta nu își onorase obligația, inculpatul, fără să amenințe, i-a cerut telefonul personal al părții vătămate, care l-a înmânat de bunăvoie, ca și garanție a restituirii împrumutului sau a contravalorii bunului. La dorința și inițiativa lui a fost întocmit respectivul bilet, sub semnătură privată. Totodată, au fost retractate declarațiile în sensul amenințărilor exercitate de asupra părții vătămate, respectiv asupra inculpatului minor.
În apărare și în argumentarea variantei ultime, comune, au fost audiați martorii ( 82), - ( 83) - cu privire la prezența lor la locul faptei și la aspectele observate, respectiv ( 113) și (parțial - 114) - cu privire la împrumutul survenit între cei 2 minori.
Cu referire la primii 2 martori, aceștia au atestat că, trecând pe la locul faptei, au observat grupul celor 3 părți, dar că nu au observat nimic neobișnuit, ciudat sau anormal între aceștia, cu atât mai puțin bruscarea sau agresarea părții vătămate. Fără a contesta buna credință a martorilor, instanța arată că nu este cerut de legiuitor ca violențele, respectiv amenințările, la care se referă art. 211.pen. să atingă un anumit nivel de intensitate sau să se materializeze si exteriorizeze de o manieră observabilă pentru eventuale terțe persoane. În mod indubitabil, aceste manopere pot fi subtile, insidioase, dar să corupă inevitabil voința părții vătămate.
Cu referire la declarațiile ultimilor 2 martori, instanța le apreciază ca fiind nesincere, date pro causa, exclusiv pentru a se cantona pe versiunea comună a faptelor, adoptată de cei 2 inculpați. Pentru acest considerent, nu le va avea în vedere pe fondul cauzei. martori, ca și așa-numitul, precum și poziția procesuală variabilă a inculpaților, constituie elemente certe de nesinceritate a autorilor și tentative de inducere în eroare a organelor judiciare, cu privire la aflarea adevărului și soluționarea cauzei.
Trebuie precizat și că, în opinia instanței, împrejurarea dezbătută în sensul dacă inculpații s-au aflat împreună, în același timp, la locul faptei, sau dacă, dimpotrivă, a venit ulterior celor 2 minori, constituie o falsă problemă, fără implicații asupra fondului cauzei. Esențial este că inculpații au acționat coordonat și concertat, în modalitatea expusă anterior. De asemenea, falsă este și problema stării de ebrietate în care s-a aflat inculpatul, atât timp cât nu au fost stabilite indubitabil elementele prev. de art. 49.pen. situație în care ar fi operat cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv circumstanța atenuantă corespunzătoare.
În sensul art. 69.proc.pen. instanța constată că declarațiile inculpaților nu pot servi la aflarea adevărului, întrucât, deși se susțin și verifică reciproc, nu se coroborează cu faptele sau împrejurările ce rezultă din ansamblulcelorlaltemijloace de probă existente în cauză, analizate anterior în mod detaliat.
Raportat la stadiul procesual, apreciază că inculpații nu au reușit să demonstreze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție, în sensul art. 66.proc.pen. așa încât prezumția de nevinovăție a acestora nu mai este operantă în cauză.
Cu referire la infracțiunea simplă de șantaj, prev. de art. 194 alin. 1.pen. instanța urmează să dispună achitarea inculpaților, apreciind că faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii - latura subiectivă, pentru următoarele considerente:
Astfel, infracțiunea de șantaj este calificată prin scop, în sensul că vinovăția cu care acționează făptuitorul trebuie să îmbrace forma intenției directe (art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a pen.), prin prisma scopului special urmărit - dobândirea în mod injust a unui folos, pentru sine sau pentru altul. Existența acestui scop reprezintă o condiție esențială pentru existența infracțiunii de șantaj, în caz contrar neputând fi antrenată răspunderea penală a inculpaților.
Instanța precizează că suma de bani pe care victima urma să o plătească pentru recuperarea telefonului, reprezintă prestația sa personală, obiectul material al faptei penale, circumscris noțiunii de "a da".
Pe de altă parte, apreciază că telefonul mobil nu poate fi considerat per se drept scop urmărit de făptuitori, întrucât aceștia se aflau deja în posesia bunului, tratativele cu victima purtând tocmai asupra modalității de restituire a telefonului către aceasta.
În consecință, întrucât un atare scop special nu a putut fi identificat în manoperele exercitate de inculpați, în baza conf. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. d proc.pen. va achita inculpatii:, respectiv, sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art. 194 alin. 1.pen. cu aplic. art. 99 si urm. pen. respectiv art. 194 alin. 1.pen. cu aplic. art. 75 lit. c pen.
Față de ansamblul cauzei, este aprecierea instanței că inculpații au săvârșit fapta de tâlhărie, expusă anterior, prevăzută de legea penală, cu forma de vinovăție cerută de legiuitor, intenția directă, prevăzând și urmărind rezultatul produs în urma sustragerii, prin exercitarea de violențe (fizice - smulgere și psihice - amenințări), a bunului (însușirea telefonului mobil pe nedrept, în scopul valorificării lui), în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a pen.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpații și criticând-o pentru netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 113/25.02.2009, TRIBUNALUL CONSTANȚAa dispus următoarele:
"În baza art.379 pct.2 lit.a Cod.proc.pen.
Admite, ca fondate, apelurile declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CONSTANȚAapelanții inculpați - domiciliat în,-, -.26,.A,.15, județul Constanta si - domiciliat în, str. -, -.28,.1,.23, județul Constanta, împotriva sentinței penale nr.1063/13.10-2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
Desființează sentința penală apelată și rejudecând dispune:
cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 2(doi) ani închisoare la 1(unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și alin.21 lit.a Cod.pen. cu aplicarea art.99 Cod.pen. și art.109 Cod.pen. art.74 alin.1 lit.a și alin.2 Cod.pen. și art.76 alin.1 lit.c Cod.pen.
În baza art.81 Cod.pen.
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.
În baza art.82 Cod.pen. în ref. la art.110 Cod.pen.
Stabilește termen de încercare de 2(doi) ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 1(unu) an.
În baza art.88 Cod.pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 07.03.2008 și până la data de 02.04.2008.
cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare la 1(unu) an și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c și alin.21 lit.a Cod.pen. cu aplicarea art.75 alin.1 lit.c Cod.pen. art.74 alin.1 lit.a și alin.2 Cod.pen. și art.76 alin.1 lit.b Cod.pen. și art.80 Cod.pen.
În baza art.81 Cod.pen.
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.
În baza art.82 Cod.pen.
Stabilește termen de încercare de 3(trei) ani și 6(șase) luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2(doi) ani.
În baza art.88 Cod.pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 07.03.2008 și până la data de 08.07.2008.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii.
Menține celalate dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.189 Cod.proc.pen.
Suma de 300 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea avocat, se avansează fin fondurile către Baroul Constanța.
În baza art.192 alin.3 Cod.proc.pen.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, se constată următoarele:
Prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina acestora că, în seara zilei de 06.03.2008, în jurul orelor 21.00, aflându-se în loc public, au sustras, prin smulgere și folosirea de amenințări, un telefon mobil LG de la partea vătămată în vârstă de 15 ani, cerându-i în schimbul recuperării acestuia suma de 300 lei.
În urma unei analize temeinice a întregului material probator administrat în cursul procesului penal, prima instanță a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, dispunând în acest sens achitarea celor doi inculpați, care însă au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În opinia instanței de apel, din acest punct de vedere soluția instanței de fond este legală și temeinică.
În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie inculpații, audiați la instanța de fond, au declarat că nu se fac vinovați de săvârșirea acesteia.
Inculpatul și-a susținut nevinovăția și în fața instanței de apel.
Inculpatul nu a fost audiat la instanța de apel, întrucât, deși avea termen în cunoștință, acesta nu s-a mai prezentat în instanță.
În opinia instanței de apel, în mod corect au fost înlăturate declarațiile date de inculpați în faza de cercetare judecătorească, având în vedere contradicțiile existente între aceste declarații și cele date în cursul urmăririi penale, precum și faptul că susținerile acestora nu sunt confirmate de probele care au fost administrate.
Astfel, analizând toate declarațiile pe care inculpații le-au dat în cursul procesului penal se constată că acestea prezintă numeroase contradicții.
Inițial, inculpatul a declarat că în timp ce stătea în fața blocului l-a văzut pe inculpatul, care era băut, că s-a dus la partea vătămată și i-a luat telefonul din mână, spunându-i că pentru a i-l restitui să-i aducă suma de 300 lei. A mai precizat că inculpatul i-a adresat amenințări părții vătămate, de genul "îți dau un cap în gură, te omor, să nu umble cu prostii că-l va ".
În următoarele declarații date în cursul urmăririi penale inculpatul a susținut că în timp ce asculta muzică la telefonul părții vătămate, care i-l dăduse de bună voie, a venit inculpatul, care era în stare de ebrietate și i l-a smuls din mână. A mai declarat că deși i-a spus că telefonul este al părții vătămate, inculpatul a început să-i adreseze acesteia amenințări. Referitor la biletul pe care l-a scris a susținut că a făcut acest lucru întrucât și el a fost amenințat de inculpatul.
Inculpatul a arătat, în prima declarație dată în cursul urmăririi penale, că în seara respectivă s-a întâlnit cu inculpatul, care era împreună cu partea vătămată. A mai relatat că, din ce-și mai amintește, inculpatul a luat de la partea vătămată un telefon pe care trebuia să-l înapoieze a doua zi contra unei sume de bani, iar el l-a bruscat pe partea vătămată.
Tot în cursul urmăririi penale, în cuprinsul altei declarații, inculpatul a declarat că în timp ce vorbea cu celălalt inculpat s-a apropiat de ei partea vătămată, care se cunoștea cu inculpatul . Datorită stării de ebrietate în care se afla a susținut că nu știe ce s-a întâmplat, dar că l-a auzit pe partea vătămată strigând după inculpatul și cerându-i să-i restituie telefonul, împrejurare în care el i-a spus că pentru a-l primi înapoi să vină a doua zi cu suma de 300 lei. Inculpatul a negat că ar fi ținut de mâini și ar fi amenințat pe partea vătămată, arătând că doar l-a împins când s-a îndreptat spre inculpatul. În altă declarație a susținut că datorită stării de ebrietate nu poate preciza dacă i-a adresat amenințări sau alte cuvinte părții vătămate.
Referitor la biletul în care s-a consemnat că partea vătămată trebuia să vină cu suma de 300 lei pentru a-și recupera telefonul inculpatul a recunoscut că a fost scris de către el, însă pentru că a fost amenințat de inculpatul. Acesta din urmă, a declarat inițial că nu cunoaște nimic referitor la existența vreunui bilet pentru recuperarea telefonului, după care a precizat că biletul a fost scris de către inculpatul.
Se poate constata că încă din cursul urmăririi penale au existat contradicții între declarațiile date de cei doi inculpați, fiecare dintre ei încercând să-și minimalizeze contribuția la săvârșirea infracțiunii. Astfel, inculpatul a declarat că a fost amenințat de către inculpatul, în timp ce acesta din urmă a susținut că a primit o palmă de la inculpatul.
Contrar celor susținute în declarațiile date în cursul urmăririi penale, în declarația dată la instanță cu ocazia soluționării recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea sa preventivă, inculpatul a declarat că i-a propus părții vătămate să facă schimb de telefoane și în timp ce se uita la telefonul acestuia s-a apropiat inculpatul care i-a luat telefonul din mână. În această situație a susținut că s-a panicat și i-a cerut inculpatului să-i restituie telefonul părții vătămate, însă acesta a început să-i adreseze amenințări. De asemenea, a mai arătat că biletul l-a scris la solicitarea inculpatului.
Cu aceeași ocazie, inculpatul a declarat că în ziua respectivă se afla în stare de ebrietate și în declarațiile date în cursul urmăririi penale a relatat tot ce și-a amintit în legătură cu cele întâmplate.
Cu ocazia efectuării confruntării cu inculpatul, inculpatul a prezentat o altă variantă, susținând de această dată că telefonul i-a fost dat de partea vătămată, întrucât în urmă cu ceva timp îi împrumutase telefonul său, pe care acesta îl pierduse, urmând să i-l restituie în momentul în care îi făcea rost de un telefon identic. A mai arătat că în acest timp a venit și inculpatul care i-a luat telefonul din mână și a plecat imediat. Ulterior, a susținut că la solicitarea părții vătămate a scris biletul pe care a trecut suma de 300 lei și numele inculpatului.
Inculpatul a confirmat declarația dată de inculpatul cu ocazia confruntării.
Aceeași variantă au prezentat inculpați și cu ocazia confruntării cu partea vătămată, care însă nu a confirmat susținerile acestora, precum și cu ocazia audierii la instanța de fond.
Nu poate fi primită nici susținerea inculpaților potrivit căreia după completarea biletului partea vătămată ar fi plecat acasă, iar ei au mai rămas în fața blocului. Astfel, avem în vedere declarația martorei care a arătat că s-a întâlnit în seara respectivă cu partea vătămată, care era speriat și care i-a povestit că în timp ce o aștepta, cei doi inculpați s-au luat de el, iar inculpatul i-a luat din buzunar, trăgând de șnur, telefonul mobil, fiindu-i cerută suma de 300 lei pentru a-l recupera.
Nu poate fi primită nici apărarea inculpaților potrivit căreia partea vătămată ar fi dat declarațiile influențat fiind de tatăl său, având în vedere că prima persoană căreia i-a povestit ce s-a întâmplat a fost martora, care l-a sfătuit să le povestească și părinților săi.
În ceea ce privește declarațiile martorilor și - în mod corect au fost înlăturate de instanța de fond, în condițiile în care nu se coroborează cu declarațiile date de inculpați și cu celelalte probe administrate în cauză.
Ceea ce este surprinzător în declarațiile acestor martori este faptul că aceștia au susținut că partea vătămată și cei doi inculpați râdeau și se amuzau, aspect care nu a fost susținut de nici unul dintre inculpați în declarațiile pe care le-au dat în cursul procesului penal. Din contră, astfel cum rezultă din aceste declarații, discuțiile dintre părți au fost cât se poate de serioase.
În raport de cele expuse mai sus și în opinia instanței de apel rezultă că inculpații și se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
La stabilirea și aplicarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod.pen.
Considerăm însă că în raport de modalitatea concretă în care a fost comisă infracțiunea și de circumstanțele personale ale inculpaților se impune să se dea o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante care au fost reținute în favoarea acestora și, prin urmare, să li se aplice pedepse mai ușoare, prin redozarea acestora.
Rezultă din actele dosarului că față de inculpați s-a luat în cursul urmăririi penale măsura reținerii și arestării preventive, fiind puși în libertate în cursul cercetării judecătorești.
Prin urmare, se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art.88 Cod.pen. care prevăd că timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate.
Cu privire la infracțiunea de șantaj, sub aspectul laturii obiective infracțiunea presupune o constrângere exercitată asupra unei persoane, pentru a-i impune să facă sau să nu facă ceva împotriva voinței sale. Față de esența infracțiunii, constând în încălcarea libertății morale a persoanei, constrângerea trebuie să fie de natură a produce celui împotriva căruia se exercită a stare de temere, deoarece, numai în felul acesta, fapta, aducând atingere libertății morale a persoanei, va constitui o infracțiune contra acestei libertăți, respectiv infracțiunea de șantaj.
Constrângerea trebuie exercitată prin violență sau amenințare.
Nu rezultă din probele administrate în cauză că a existat o constrângerea exercitată în acest scop de către cei doi inculpați asupra părții vătămate. Chiar aceasta în declarația dată în fața instanței de judecată a arătat că la întrebarea sa ce garanței va avea că-i va fi restituit telefonul, în schimbul unei sumei de bani cerută, inculpatul a venit cu propunerea de a întocmi acel bilet.
Pe de altă parte, așa după cum s-a arătat și în literatura de specialitate, atunci când cererea făptuitorului de referă la remiterea unui bun, se pot naște dificultăți în legătură cu încadrarea juridică corectă a faptei ca infracțiune de șantaj sau de tâlhărie. Deși între aceste două infracțiuni există asemănări, ambele având obiecte juridice speciale - relațiile sociale referitoare la libertatea persoanei și cele referitoare la patrimoniul acesteia - ele se deosebesc, esențial, prin aceea că în cazul șantajului sunt încălcate, în primul rând și în principal, relațiile sociale referitoare la libertatea persoanei, pe când în cazul tâlhăriei sunt încălcate, în primul rând și în principal, relațiile sociale referitoare la patrimoniul acesteia.
În ceea ce privește critica vizând obligarea inculpaților la plata de despăgubiri civile către partea vătămată aceasta este neîntemeiată.
După cum a precizat și instanța de fond, dispozițiile art.17 alin.1 Cod.proc.pen. prevăd că acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, iar potrivit dispozițiilor alin.3 instanța este obligată să se pronunțe din oficiu, asupra reparării pagubei și a daunelor materiale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.
In termen legal, impotriva aceste decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanta și inculpatul.
Recursul inculpatului nu a fost motivat in termenul prevazut de lege.
Recursul procurorului vizeaza, pe de o parte mentinerea unei hotarâri gresite de achitare a inculpatului și, sub aspectul savârsirii infractiunii de santaj și greșita individualizare a pedepselor, fiind apreciate ca având cuantum prea redus.
Recurentul inculpat, oral, a criticat decizia sub aspectul greșitei mențineri a hotaririi de condamnare pronunțata de prima instanta, apreciind că probele administrate nu conduc la concluzia savirsirii de catre el a infractiunilor pentru care a fost condamnat.
Verificind hotarirea recurata, potrivit art. 385/14 cod pr. penală, in referire și la art. 385/9 al.3 cod pr. penală, Curtea apreciaza ca ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, in ce priveste criticile formulate de recurentul inculpat, curtea constata ca instanta de apel în mod corect a mentinut hotarirea de condamnare a inculpatilor pentru savirsirea iunfractiunii prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. b,c și al. 21lit. a cod penal, intrucit probele administrate in cauza conduc la concluzia ca faptele respective deduse judecatii au existat si au fost savirsite cu intentie de catre inculpati, fiind incidente disp. art. 345 al. 2
C.P.P.Cu intentie, prin amenintare si violenta, inculpatii au adus atingere patrimoniului părtilor vătămate, iar faptele lor intruneau elementele constitutive a infractiunii de tilharie calificata.
retinute in actul de sesizare ca fiind specifice infractiunii de santaj, nu pot constitui o infractiune disctincta, conexa infractiunii de tilharie, intrucit nu au caracter autonom săvârșirii infracțiunii complexe de tilharie și in raport de modalitatile multiple de savirsire a acesteia.
In mod corect, prima instanta a pronuntat o hotarire de achitare a inculpatilor sub aspectul savirsirii infracțiunii prev. de art. 194 al.1 cod penal și in concluzie, sub acest aspect critica formulata in recursul procurorului apare ca neintemeiata.
De asemenea si crtica procurorului vizând gresita individualizare a pedepselor apare ca neintemeiata, intrucit pedepsele au fost just dozate, având cuantum substanțial, iar prin aplicarea art. 81 od penal și in raport de executarea partiala in timpul arestarii preventive a inculpatului major, se considera că au produs un efect in constiinta inculpatilor, nemaifiind necesară executarea efectiva a acestora pentru realizarea scopului preventiv al pedepselor.
Ca atare, intrucit criticile formulate de recurenti sunt neântemeiate, curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri cu aplicarea corespunzatoare a dispozițiilor art. 189 si art. 192 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515al. 1 pct.1 lit. b cod procedură penală.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și inculpatul, împotriva deciziei penale nr.113 din 25 februarie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA și a sentinței penale nr.1063 din 13 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța.
Dispune plata din fond Jao norariului apărătorului din oficiu AVOCAT de 50 lei și avocat de 200 lei.
Obligă recurentul inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în sumă de 400 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
I
Red.jud.fond.
Red.dec.apel.
Red.jud.rec.
Tehnodact.2 ex./ 15 Octombrie 2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Lungu, Marius Cristian
