Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 865/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 865
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.181/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu G, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului șa cum a fost el formulat, revenirea la încadrarea juridică dată prin actul de inculpare și așa cum rezultă din probele administrate în cauză.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii date ca fiind temeinică și legală.
Inculpatul, având cuvântul, solicită respingerea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 99/28.04.2009 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr-, n temeiul art. 334 cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. 1 și 2, lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. b și din codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit b cod penal, în art. 180 alin. 2 cod penal, art. 193 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit.a, art. 37 alin. 1 lit b cod penal
În temeiul art. 180 alin. 2 pen, art. 37 alin. 1 lit. b cod penal, a condamnat inculpatul G ( fiul lui și, născut la data de 12.08.1981 în T, cetățenie română, studii 5 clase, fără ocupație, recidivist,. în comuna, sat, nr. 238, jud. T, CNP -) la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe în dauna părții vătămate cu domiciliul în sat nr. 36,Com jud.
II. În temeiul art. 193 alin. 1 cod penal, art. 37 alin. 1 lit. b cod penal, a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare în dauna părții vătămate.
III. S-a constatat că infracțiunile descrise la pct. I și II au fost săvârșite în condițiile art. 33 alin. 1 lit a cod penal.
În temeiul art. 33 alin. 1 lit a cod penal și 34 alin. 1 lit. bac ontopit pedepsele aplicate la pct. II și III, iar în urma contopirii i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ( șase) luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1(una) lună, inculpatul urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 7(șapte) luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 cod penal s-a interzis condamnatului drepturile prev. de art 64 alin. 1 lit. a și b din codul penal pe durata executării pedepsei.
IV. În temeiul prevederilor art. 346 cod procedură civilă a constatat că partea civilă a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului prin constituirea de parte civilă din faza de urmărire penală.
În temeiul art. 191 cod procedură penală a obligat inculpatul să achite în favoarea statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare și s-a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile către Baroul Timiș pentru onorariul avocatului din oficiu
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, nr. 411 bis/P/2008 a fost trimis în judecată inculpatul G pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie a infracțiunii de tâlhărie, în formă agravată, reținându-se că în data de 30.09.2007, în jurul orelor 20,00 pătruns în locuința părții vătămate Fancia, unde prin întrebuințarea violenței fizice și psihice a deposedat-o pe aceasta de două lănțișoare din aur, cauzând un prejudiciu material de 700 lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 211 alin. 1 și 2 lit B, alin. 2 ind. 1 lit b și c cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 alin. 1 lit. b cod. penal.
Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, care au fost avute în vedere la dispunerea soluției de trimitere în judecată a acestuia sunt: declarațiile părții vătămate ( 4, 36,39-40), declarațiile învinuitului ( 49-52,72), declarațiile martorilor ( 41-47), procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto ( 5-21), raport de constatare medico legală nr. 2845/01.10.2007 al IML T ( 37), raportul de expertiză psihiatrico legală a inculpatului nr. 3057/31.10.2007-02.11.2007 al IML T ( 67).
În cursul urmăririi penale, partea vătămată Fancia a arătat că se constituie parte civilă, pentru recuperarea sumei de 700 lei, reprezentând contravaloarea lănțișoarelor sustrase.
În circumstanțierea persoanei învinuitului s-a reținut că acesta are antecedente penale care atrag starea de recidivă postexecutorie, fiind condamnat și executând o pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin nr. 82/11.05.2000 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 253/A/22.08.2000 a Curții de Apel Alba Iulia, constatându-se că este predispus la săvârșirea faptelor cu violență.
S-a mai reținut că a suferit multiple internări la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță ( 53-60), chiar în prezentul dosar luându-se față de învinuit măsura de siguranță a internării provizorie, iar prin nr. 99/25.03.2008 a Judecătoriei Deta, s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri. ( 63-65)
S-a mai arătat că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu, în acest caz asistența fiind obligatorie. Inculpatul s-a prezentat în fața instanței la termenul de judecată din data de 14 octombrie și 11 noiembrie 2008, când a arătat că nu dorește să fie audiat de către instanță ( 23,29).
În probațiune a fost încuviințată audierea martorilor propuși prin rechizitoriu, fiind audiați martorii ( 47), ( 98), ( 99), s-a omis audierea martorului, făcându-se aplicarea disp. art. 327 alin. 3 din codul d e prec. pen. la termenul de judecată din data de 24.03.2009.
La același termen de judecată, din data de 24.03.2009, inculpatul și-a manifestat dorința de a fi audiat de către instanță, declarația sa fiind consemnată și aflată la fila 100 din dosar.
Ca urmare a contradicțiilor existente între declarațiile părții vătămate, date în cursul urmăririi penale, întrucât în cursul cercetării judecătorești deși s-a prezentat la un termen, partea vătămată Fancia nu a fost audiată, s-a repus cauza pe rol, instanța apreciind că se impune audierea acestei părți. La termenul de judecată din data de 28.04.2009, partea vătămată Fancia s-a prezentat și a consimțit să de-a declarație, care se află la fila 113 dosar. Totodată, partea vătămată, constituită parte civilă, în cursul urmăririi penale a arătat că renunță la constituirea de parte civilă și la pretențiile civile formulate față de inculpat.
La același termen de judecată, în condițiile art. 334 proc. Pen. instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice.
Din examinarea probatoriului administrat, atât în faza de judecată cât și în faza de urmărire penală, prima instanță a reținut u privire la starea de fapt, că în cursul zilei de 30.09.2007, inculpatul Gat recut pe la partea vătămată Fancia, care la domiciliul său are deschis un punct de lucru ( magazin și bar cu 2 mese de servire), ocazie cu care a consumat diverse produse achiziționate ( suc, înghețată, bere), după care a plecat, mutându-se la un alt bar, unde a mai consumat alte băuturi alcoolice.
În cursul serii aceleiași zile, a revenit la magazinul părții vătămate, care era deja închis, dar partea vătămată cunoscându-l pe inculpat i-a deschis și l-a poftit înăuntru, crezând că acesta mai dorește să achiziționeze ceva, cele două persoane având o discuție cât se poate de normală și politicoasă, până când, din senin, fără o justificare rațională și pertinentă, inculpatul G, care avea asupra sa în buzunar un cuțit, la scos și a început să o înjure pe partea vătămată,amenințând-o că o omoară, imobilizând-o și punându-i lama cuțitului la gât. După aceste operațiuni, partea vătămată încercând să scape din strânsoarea inculpatului, lăsându-se în jos, i-a lăsat inculpatului în mână haina sa (tricoul pe care îl purta) și reușind să scape. Inculpatul a prins-o din nou pe partea vătămată, când aceasta a ajuns în dreptul porții și a lovit-o de această dată, cu mânerul cuțitului, în zona capului, cauzându-i astfel leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2 zile de îngrijiri medicale ( raportul de constatare medico legală nr. 2845/01.10.2007 al IML T - 37 dos UP).
Deși a exercitat aceste acte de violență și amenințări asupra părții vătămate, inculpatul nu a formulat nici o pretenție materială, nu i-a cerut părții vătămate să-i dea nici un bun dintre cele care se aflau în locuința acesteia sau asupra sa, nici partea vătămată și nici inculpatul neputând justifica atitudinea acestei manifestări. Această stare de fapt reiese din corelarea declarațiilor părții vătămate ( 113,. 20 dos, UP), declarațiile inculpatului (100, 49-52,72 dos. UP) care se coroborează cu declarațiile martorilor ( 47,.23 dos. UP), ( 98), ( 99),
De asemenea, partea vătămată, fiind întrebată dacă poate susține că inculpatul i-a sustras cele două lănțișoare de aur, pe care aceasta susține că le purta tot timpul la gât și pe care nu le-a mai găsit ulterior, nu a putut confirma această susținere.
-i-se părții vătămate să motiveze de ce în primele declarații date în urmăririi penale, imediat după săvârșirea faptei ( la data de 30.09.2007. - 20, verso, dos UP) a declarat că atunci când a fost amenințată de către inculpat acesta nu i-a cerut nimic( bani bunuri sau valori), ci când a tras-o de tricou din spate a " simțit că cele două lănțișoare s-au rupt" iar în declarațiile ulteriore pe care le-a dat, tot în cursul urmăririi penale ( respectiv la data de 31.01.2008., 56 verso dos. UP) a declara că după ce a lovit-o inculpatul i-a "smuls lănțișoarele de la gât ", partea vătămată a clarificat această neconcordanță, declarând în fața instanței (fila 113 dosar) că acea declarație nu a fost scrisă de domnia sa, ci a fost reformulată de către organul de cercetare penală, iar domnia sa nu a declarat și nici nu înțelege să susțină această variantă, întrucât nu poate afirma că inculpatul i-ar fi sustras aceste lănțișoare.
Martorii ( 98), și ( 99), ce au fost audiați în cursul cercetării judecătorești au arătat, că-și mențin numai declarațiile date la filele 25 și 61 din dos. de urmărire penală ( în care susțin că știu de la partea vătămată că aceasta a fost amenințată ți lovită de către inculpat), afirmând că alte aspecte nu cunosc, ambele persoane în vârstă, și ambele temându-se ca nu cumva declarația lor să fie cea care conduce la condamnarea inculpatului, pe care îl știau ca fiind un " băiat bun". De asemenea ambele au arătat că aspectele declarate le cunosc de la partea vătămată, care le-a povestit cele declarate imediat. Chiar partea vătămată Fancia a confirmat acest aspect și totodată a reiterat ideea că nu domnia sa le-a spus că i s-ar fi "smuls" lănțișoarele de aur de către inculpat, ci numai că după acel incident nu le-a mai găsit.
Instanța remarcă faptul că la sesizarea sa organul de cercetare penală, a consemnat faptul că partea vătămată a sesizat faptul că numitul Ga" pătruns în locuința sa, amenințând-o cu cuțitul. După ce victima s-a lupta cu agresorul, acesta a ieșit din casă și nu se știe în ce direcție a fugit" - procesul verbal 23 dos. UP.
Este evident așadar că partea vătămată nu a "reclamant" nici o deposedare de bunurile sale, nedeclarând că inculpatul i-ar fi "sustras", cu sau fără violență, vreun bun. De altfel, inculpat pe tot parcursul urmăririi penale (declarațiile învinuitului ( 49-52,72) a susținut că nu a solicitat și nici nu a sustras nici un bun de la partea vătămată.
Având în vedere starea de fapt reținută mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 334 cod procedură penală, constatând că încadrarea juridică dată prin actul de sesizare, nu se confirmă, prin probatoriul administrat, a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. 1 și 2, lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. b și din codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit b cod penal, în art. 180 alin. 2 cod penal, art. 193 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit.a, art. 37 alin. 1 lit b cod penal.
Pentru infracțiunile pentru care s-a dispus schimbarea încadrării, a constatat că există manifestarea de voință expresă a persoanei vătămate pentru exercitarea acțiunii penale ( menționată în partea introductivă a prezentei hotărâri).
În ceea ce privește acțiunile inculpatului G, care în data de 30.09.2007 a exercitat acțiuni de lovire asupra părții vătămate Fancia, cauzându-i astfel leziuni la nivelul feței, cutiei craniene și a mâinilor, lovind-o cu un corp dur ( cuțitul la care a făcut referire chiar inculpatul), potrivindu-se ca descriere cu corpul dur la care se face mențiune în raportul de constatare medico legală nr. 2845/01.10.2007 al IML T ( 37 dos. UP), leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2 zile de îngrijiri medicale, îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și pedepsite de art. 180 alin. 2 cod penal, inculpatul fiind în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 alin. 1 lit b cod penal, raportat la condamnarea din nr. 82/11.05.2000 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 253/A/22.08.2000 a Curții de Apel Alba Iulia ( 48 dos. UP).
Pentru această infracțiune, în temeiul art. 180 alin. 2 pen, art. 37 alin. 1 lit. b cod penal, prima instanță la condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, la individualizarea acestei pedepse având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal, precum și faptul că inculpatul a recunoscut sincer săvârșirea acestei fapte, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, starea de recidivă a inculpatului, care deși a mai fost condamnat și a executat chiar o parte din pedeapsă, nu a dat dovadă de evitare a situațiilor care-l determină să devină violent, faptul că, deși știa că suferă de anumite afecțiuni, care pe fondul consumului de alcool se agravează( diagnosticul din raportul de expertiză psihiatrico legală fiind tulburare mixtă de personalitate, consum nociv de alcool) apreciind că inculpatul era dator în primul rând să evite consumul de alcool, pe fondul căruia nu-și mai poate controla comportamentul ( discernământul său fiind apreciat ca "ușor diminuat" din acest punct de vedere).
În ceea ce privește acțiunile inculpatului G, care în data de 30.09.2007 a exercitat acțiuni de amenințare asupra părții vătămate Fancia, amenințând-o cu cuțitul și punându-i acesteia lama cuțitului la gât, creându-i acesteia temerea efectivă că va trece la exercitarea violențelor cu care a fost amenințată, îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și pedepsite de art. 193 cod penal, inculpatul fiind în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 alin. 1 lit b cod penal, raportat la aceeași condamnare anterioară ( 48 dos. UP).
Pentru această infracțiune, în temeiul art. 193 alin. 1 cod penal, art. 37 alin. 1 lit. b cod penal, instanța l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei)luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare în dauna părții vătămate Fancia, la individualizarea acestei pedepse, având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal, precum și celelalte elemente ce caracterizează persoana inculpatului, descris mai sus.
Instanța a reținut că faptele descrise mai sus au fost săvârșite în concurs real, respectiv în condițiile reglementate de art. 33 lit. a cod penal, motive pentru care în temeiul art. 33 lit a și 34 alin. 1 lit. bac ontopit pedepsele aplicate, iar în urma contopirii i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ( șase) luni închisoare la care se adaugă un spor de 1(una) lună, inculpatul urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 7(șapte) luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 cod penal, dată fiind natura infracțiunilor reținute de către instanță, i s-au interzis condamnatului drepturile prev. de art 64 alin. 1 lit. a și b din codul penal pe durata executării pedepsei.
Prima instanță a constatat că partea civilă Fancia a renunțat la pretențiile civile ( 700 lei - daune materiale) formulate împotriva inculpatului prin constituirea de parte civilă din faza de urmărire penală.
Împotriva sentinței menționate a declarat apela Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta, criticând soluția ca netemeinică în raport cu schimbarea încadrării juridice în condițiile art. 334.C.P.P. a faptei inculpatului G din infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 1 și 2 lit. b și al. 2/1 lit. b și c pen. cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b pen. în infracțiunea de lovire prev. de art. 180 al. 2.pen. cu aplic. art. 37 al. 1, lit. b pen. și infracțiunea de amenințare prev.de art. 193 al. 1.pen. cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b pen. cu aplic. art. 33 al. 1 lit. a pen. în condițiile în care prin violență fizică și psihică a deposedat-o pe partea vătămată de două lănțișoare din aur, creându-i acesteia un prejudiciu în valoare de 700 lei.
Prin DP nr. 181/A/17.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta, împotriva sentinței penale nr. 99/28.04.2009 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr-.
A fost desființată sentința apelată și rejudecând cauza, în baza art. 180 al. 2.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. a fost condamnat inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 12.08.1981 în T, CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul Arad, la o pedeapsă de, 2( doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire privind partea vătămată Fancia.
În baza art. 193 al. 1.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de, 1( un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare împotriva aceleași părți vătămate.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, la care adaugă un spor de 6(șase) luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de,2( doi) ani și 6(șase) luni închisoare.
Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a -II-a, b și c pen. în limitele art. 71.pen.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și în limitele art. 379.C.P.P. a constatat că prima instanță în raport cu probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în ceea ce privește latura penală a cauzei, în condițiile în care conform declarației părții civile, audiată în 28.04.2009 ( fila 113 dosar fond), a precizat că a fost amenințată cu un cuțit care i-a fost pus la gât de către inculpat, a fost lovită în zona feței și în gură de acesta, dar nu poate afirma că inculpatul a smuls și sustras cele două lănțișoare pe care le avea ca gât în momentul intrării inculpatului în magazin, subliniind că declarația din 31.01.2008 de la fila 56 dosar p, a fost scrisă de lucrătorul de poliție care a reformulat expresiile părții civile în sensul că aceasta ar fi afirmat că inculpatul i-a smuls lănțișorul de la gât, fapt nereal și nesusținut de partea civilă.
Inculpatul în declarația pe care a dat-o în fața instanței de judecată ( fila 100 dosar fond), a recunoscut agresarea părții vătămate în condițiile reținute și confirmată de partea vătămată și de actul de sesizare al instanței, precizând însă că partea vătămată nu a avut nici un lănțișor la gât în momentul în care a agresat-o, aceeași declarație inculpatul a susținut-o în cursul cercetării penale ( fila 50 dosar p), în care menționează că nu i-a luat și nu a deposedat-o pe partea vătămată de bijuterii sau alte bunuri.
Martora, care inițial în declarația dată în cursul urmăririi penale ( fila 61), a menționat că partea civilă purta la gât lănțișorul ei și al soțului predecedat și că după data de 320.09.2007 nu a mai văzut-o pe partea civilă să poarte lănțișoarele, la instanța de fond revine asupra declarației menționate și precizează că nu este sigură dacă în ziua menționată a purtat lănțișoarele respective, dar confirmă faptul că partea vătămată i s-a plâns că i-au dispărut lănțișoarele.
Prima instanță a apreciat de asemenea că inițial partea vătămată a sesizat organul de cercetare penală împotriva inculpatului care a pătruns în locuința sa, a amenințat-o cu cuțitul și după ce aceasta s-a luptat cu agresorul acesta a ieșit din casă și a fugit într-o direcție necunoscută ( proces verbal, fila 23 dosar p).
În consecință, neputându-se reține în sarcina inculpatului sustragerea lănțișoarelor părții vătămate prin amenințare, violențe ( partea vătămată a necesitat 2 zile de îngrijiri medicale, conform expertizei L T), sau punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, în mod temeinic și legal a fost schimbată încadrarea juridică în infracțiunile de lovire, prev. de art. 180 al. 2.pen. și respectiv de amenințare, prev. de art. 193 al. 1.pen. toate cu aplic. art. 37 lit. b pen. și a art. 33 lit. a pen.
Prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 180 al.2.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. iar pentru infracțiunea prev. de art. 193 al. 1.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 luni închisoare, iar în urma contopirii acestor pedepse, în baza art. 33 lit. a pen. rap. la art. 34 lit. b pen. în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de o lună de zile, pedeapsa totală pe care inculpatul urmează să o execute a fost stabilită la 7 luni închisoare, cu interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b pen. în limitele art. 71 al. 2.pen.
În raport cu modul în care a fost soluționată latura penală a cauzei prin aplicarea pedepselor menționate, instanța de apel a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, sub aspectul cuantumului prea mic al acestora, în raport cu pericolul social concret al acțiunii inculpatului ( agresiune cu cuțitul asupra părții vătămate în magazinul acesteia, loviri repetate în cap, etc.) și nu în ultimul rând raportat la starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b pen. cu antecedente de infracțiuni violente (tâlhărie, tentativă de viol, vătămare corporală), pedepsele aplicate sunt prea mici.
În consecință, pentru aceste considerente, tribunalul a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, a desființat sentința apelată și în rejudecarea cauzei, în baza art. 180 al. 2.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 2( doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire privind partea vătămată Fancia.
În baza art. 193 al. 1.pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1( un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare împotriva aceleași părți vătămate.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, la care va adăuga un spor de 6(șase) luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2( doi) ani și 6(șase) luni închisoare și a interzis acestuia exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a -II-a, b și c pen. în limitele art. 71.pen. menținând în rest dispozițiile sentinței apelate.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș criticând-o pentru netemeinicie pe motiv că instanța a reținut o altă stare de fapt decât cea care se desprinde din analiza materialului probator administrat în cauză.
Se arată că partea vătămată a declarat că inculpatul a amenințat-o cu un cuțit pe care i l-a pus la gât amenințând-o cu moartea în cazul în care v-a striga după ajutor și după o luptă ce avut loc între cei doi i-au fost smulse cele două lănțișoare de aur pe care le purta asupra sa. De asemenea toți martorii audiați în cauză au confirmat faptul că partea vătămată purta la gât lănțișorul ei și a fostului ei soț decedat iar după incident nu a mai fost văzută cu aceste bijuterii.
Revenirea părții vătămate asupra declarațiilor date inițial nu este în măsură să determine schimbarea încadrării juridice fără să raporteze această revenire la contextul general ce rezultă din ansamblul probelor administrate.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu conform prev. art. 38510, al.21, cpp, se constată că recursul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:
Din actele de la dosar se reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211, al.1 al.2 lit. b și al.21, lit. b și c cp pe motiv că seara zilei de 30.09.2007 la orele 19,30 acesta a intrat în imobilul în care locuia partea vătămată Fancia a pe care a imobilizat-o cu un cuțit pe care l-a pus la gâtul victimei pe are apoi a lovit-o cu la nivelul feței și a cutiei craniene până când a căzut la podea după care a smuls de la gâtul părții vătămate două lănțișoare de aur, pe care aceasta le purta în mod obișnuit, după care a fugit de la fața locului
Instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în infracțiunile de lovire și amenințare, prev. de art. 180 al.2 cp și art. 193 cp iar instanța de apel a menținut schimbarea de încadrare apelul parchetului fiind admis doar pentru majorarea pedepsei.
Curtea apreciază că schimbarea de încadrare juridică s-a făcut printr-o interpretare eronată a probelor administrate având în vedere doar declarația părții vătămate care susține în fața instanței de judecată că nu poate afirma cu certitudine că inculpatul i-a smuls cele două lănțișoare și că a observat doar că după plecarea inculpatului și când a ieșit în stradă nu mai avea asupra sa cele două lănțișoare.
Instanța de fond a ignorat,în totalitate, probele administrate în cursul urmăririi penale din care rezultă o altă stare de fapt decât cea reținută de instanță și care nu au fost înlăturate.
Se are în vedere în acest sens declarația părții vătămate dată în data de 30.09.2007 în fața unui lucrător de poliție chiar în ziua în care a fost tâlhărită prilej cu care aceasta arată că după ce a fost lovită de inculpat și a căzut la pământ i-au fost smulse cele două lănțișoare de la gât.
Declarația acesteia se coroborează cu Procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 01.10.2007, întocmit de organele de poliție in care se face o descriere a locuinței părții vătămate și a locului în care s-a produs infracțiunea și cu acel prilej, în prezența unor martori asistenți partea vătămată a indicat locul în care a fost agresată și deposedată de cele două lănțișoare.
Aceste probe se coroborează de asemenea cu declarația martorului care a precizat în fața instanței și în dosarul de urmărire penală că în seara respectivă l-a auzit pe inculpat spunând că nu are bani dar are un plan pentru seara respectivă și urma să-i facă felul cuiva precum și cu declarațiile martorilor și care au participat împreună cu partea vătămată la căutarea lănțișoarelor imediat după incident sau a martorilor, cărora inculpata le-a povestit despre incidentul care a avut loc și cărora le-a spus că inculpatul i-a smuls de la gât cele două lănțișoare.
Prin urmare față de toate aceste probe simpla declarație a părții vătămate în fața instanței de judecată,în care își nuanțează susținerile din cursul urmăririi penale după un interval îndelungat de timp de la săvârșirea faptei, nu poate prezenta un argument suficient pentru schimbarea încadrării juridice.
Așadar se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie astfel că în baza art. 38515, pct.2, lit. d cpp va fi admis recursul parchetului, se vor casa cele două hotărâri atacate și rejudecând cauza în baza art. 211 al.1, al.2, lit. b, al.21, lit.b și c cp, cu apl. art. 37 lit. b cp va fi condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa de 7 ani, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza -2-a, lit. b cp, pe durata prev. de art. 71 cp.
Se constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.14 art.346 cpp va fi obligat inculpatul să plătească părții civile Fancia suma de 700 lei cu care aceasta s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penal, reprezentând despăgubiri civile respectiv contravaloarea celor două lănțișoare sustrase.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.181/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia penală nr.181/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș și sentința penală nr.99/2009 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr- și rejudecând cauza:
În baza art.211 al.1, alin.2, lit.b, alin.21lit.b și c cu Cod Penal aplicarea art.37 lit.b condamnă Cod Penal pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa de: 7 (șapte) ani închisoare, cu interzicerea dreptului prev. de art.64 lit.a teza 2-a, lit.b p pe durata prev. de art.71
Cod PenalInculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă inculpatul să plătească părții civile Fancia suma de 700 lei despăgubiri civile.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 07 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED: CC/10.09.2009
Dact: 2 exempl/ 15 2009
Primă instanță: Judecătoria Deta
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Ion Dincă
