Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.87/R/2008
Ședința publică din 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela judecător
Judecător: - - - vicepreședintele instanței
Procuror:
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți, născut la 20.06.1979, din Penitenciarul Oradea și, născut la 7.04.1981, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.1/A din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, decizie care menține în totul sentința penală nr.1207 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, inculpații fiind trimiși în judecată sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.b, c Cod penal și alin.2/1 lit.a, b Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.764/2008 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 29.01.2008 și inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat A, în baza delegației nr.762/2008 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 29.01.2008, lipsă fiind intimatul parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent avocat depune la dosarul cauzei un memoriu formulat personal de către inculpat.
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor cu care a fost investită.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, avându-se în vedere motivele arătate de inculpat în declarația de recurs și memoriul depus la dosar, în principal, solicită achitarea inculpatului potrivit prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală. Se susține că din întreg materialul probator de la dosarul cauzei nu rezultă săvârșirea faptei de către inculpat și potrivit principiului de dreptin dubio pro reosingura soluție ce se impune este aceea de achitare a inculpatului. În subsidiar, în situația în care instanța de recurs va considera că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei, solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să i se reducă pedeapsa aplicată de instanța de fond.
Apărătorul inculpatului recurent avocat A solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate, în sensul achitării inculpatului potrivit prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, având în vedere că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Astfel, se susține că din probele administrate nu rezultă că fapta a fost săvârșită de inculpat, iar partea civilă a arătat la instanța de fond că nu are pretenții civile.
Procurorul apreciază că hotărârile instanței de fond și apel sunt legale și temeinice, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, se consideră nevinovat și susține că autorii faptei sunt de fapt alte persoane și nu și-a putut dovedi nevinovăția pentru că nu i s-au admis probe.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a achiesat la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1207 din 12.09.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal și alin.21lit.a și b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul - la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71 Cod penal și art.64 lit.a teza II și b Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestului preventiv, din 24 ianuarie 2007 la zi.
II. În baza art.334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prev. și ped. de art. 211 alin.2 lit.b și c Cod penal și alin.21lit.a și b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, în infracțiunea prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.b și c Cod penal și alin.21lit.a și b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.39 alin.1 Cod penal, a fost contopită pedeapsa din prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2324/21 decembrie 2005 Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr.574/R/23 noiembrie 2006 Curții de Apel Oradea și a fost aplicată acestuia, pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare, cu aplicarea art.71 Cod penal și art.64 lit.a teza II și b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2324/21 decembrie 2005 Judecătoriei Oradea.
În baza art.88 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată din 2 februarie 2007, la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei, emis în baza sentinței penale nr.2324 din 21 decembrie 2005 Judecătoriei Oradea și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei hotărâri.
S-a constatat că partea vătămată nu mai are pretenții civile în cauză.
În baza art.112 lit.f și art.188 Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 1000 lei, în sensul obligării celor 2 inculpați în mod egal, la plata acestei sume în favoarea statului.
S-a dispus ca onorariul în sumă de 40 lei, pentru avocat din oficiu, precum și onorariile în sumă de câte 100 lei, pentru avocatele din oficiu și, de la Baroul Bihor, să fie achitate din fondurile Ministerului Justiției, în baza delegațiilor nr.876/16 februarie 2007, nr.1030 și 1031/26 februarie 2007.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la câte 300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În seara zilei de 7 ianuarie 2007 - zi de duminică - în jurul orelor 21, partea vătămată se deplasa pe str. - - din
Când a ajuns în fața Restaurantului "Dorum - Dorum", partea vătămată a fost acostată de inculpații și, care au lovit-o și au trântit-o la pământ, i-au pus cuțitul la gât și au deposedat-o de două telefoane marca Nokia, un inel din aur ce-l avea pe deget și un portofel, în care se afla cartea de identitate și suma de 50 lei, după care au părăsit în fugă locul faptei.
În ziua următoare 8 ianuarie 2007 partea vătămată a fost examinată medico-legal, la Serviciul de Medicină Legală al Județului
În constatarea medico-legală, depusă la fila 28 din dosar, s-a menționat că, partea vătămată prezintă leziune post traumatică: temporal drt. zonă tumefiată de 2/2 cm, sensibilă la palpare, ce poate data din 7 ianuarie 2007. Leziunea s-a produs prin lovire cu corp contondent dur și nu necesită zile de îngrijiri medicale.
În cursul cercetărilor penale, cu ocazia prezentării pentru recunoaștere din grup, partea vătămată i-a recunoscut pe cei doi inculpați, fără ezitare, ca fiind autorii faptei săvârșite asupra sa.
Având în vedere declarațiile părții vătămate și probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului, infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.b și c și alin.21lit.a și b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71 Cod penal și art.64 lit.a Teza II și b Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală, instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestului preventiv, din 24 ianuarie 2007 la zi.
Fapta inculpatului, astfel cum a fost prezentată, constituie infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.b și c și alin.21lit.a și b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, ce s-a reținut prin schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art.334 Cod procedură penală - din infracțiunea prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.b și c și alin.21lit.a și b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
În baza textelor legale arătate, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.
Așa cum s-a reținut la încadrarea juridică a faptei, inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art.37 lit.a Cod penal, al cărei prim termen îl constituie pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2324/21 decembrie 2005 Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 574/R/23 noiembrie 2006 Curții de Apel Oradea, în executarea căreia a fost arestat la 2 februarie 2007 - după săvârșirea infracțiunii din prezenta cauză.
În baza art.39 alin.1 Cod penal, prima instanță a contopit pedeapsa din prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2324/21 decembrie 2005 Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 574/R/23 noiembrie 2006 Curții de Apel Oradea și a aplicat acestuia, pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare, cu aplicarea art.71 Cod penal și art.64 lit.a teza II și b Cod penal.
Instanța de fond a constatat că inculpatul este arestat în executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinței penale nr. 2324/21 decembrie 2005 Judecătoriei Oradea.
În baza art.88 Cod penal, prima instanță a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată din 2 februarie 2007, la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei, emis în baza sentinței penale nr.2324/21 decembrie 2005 Judecătoriei Oradea și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei hotărâri.
La individualizarea pedepselor aplicate celor 2 inculpați, instanța a avut în vedere persona acestora - amândoi fiind cunoscuți cu multiple antecedente penale, încă din perioada minoratului. Cei doi inculpați au fost condamnați pentru infracțiuni de furt și tâlhărie.
Inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, prev. și art.37 lit.b Cod penal, al cărei prim termen îl constituie pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1591/2002 a Judecătoriei Oradea. În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat la 13 februarie 2001, fiind liberat condiționat la 4 decembrie 2002, cu un rest rămas neexecutat de 661 zile închisoare - rest care s-a împlinit până la data săvârșirii infracțiunii din prezenta cauză.
Inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art.37 lit.a Cod penal, astfel cum s-a arătat.
De asemenea, la individualizarea pedepselor aplicate celor 2 inculpați, instanța a avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al acestora, valoarea prejudiciului cauzat părții vătămate, precum și atitudinea inculpaților față de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Instanța de fond a constatat că partea vătămată nu mai are pretenții civile în cauză.
În baza art.112 lit.f și art.188 Cod penal, prima instanță a dispus confiscarea specială a sumei de 1000 lei - obținută de inculpați în urma săvârșirii infracțiunii - în sensul obligării celor 2 inculpați, în mod egal, la plata acestei sume în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații și, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală și în rejudecarea cauzei, achitarea lor în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, motivând că nu au săvârșit fapta pentru care sunt judecați. În subsidiar, au solicitat instanței reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond.
Prin decizia penală nr.1/A din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr- au fost respinse ca nefondate apelurile penale declarate de inculpați, menținându-se în totul sentința apelată și obligați apelanții să plătească statului suma de 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare în apel.
S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Onorariile apărătorilor din oficiu și de 150 lei, conform delegațiilor nr.5120/2007, 5119/2007 și 5196/2007 s-a dispus a se vira din fondurile Ministerului Justiției în favoarea BAROULUI DE Avocați
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, aceasta reținând în mod just că recunoașterea neechivocă făcută de partea vătămată asupra celor 2 inculpați, ca autori ai tâlhăriei comisă asupra sa, atât cu ocazia recunoașterii din grup a inculpaților, cât și cu ocazia confruntării sale cu aceștia, se coroborează cu certificatul medico-legal depus la dosarul cauzei și demonstrează că partea vătămată a fost victima unei infracțiuni de tâlhărie și că aceasta a fost comisă de inculpați. Instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt neconcludente probele testimoniale administrate la solicitarea inculpaților și că acestea nu dovedesc alibiul invocat în cauză. Astfel, martorul este fratele inculpatului, poziția sa fiind în mod evident subiectivă, în plus, susține în mod neverosimil că, în calitate de administrator la o societate de construcții, a efectuat lucrări de renovare la apartamentul său și că la data săvârșirii faptei, pe tot parcursul zilei, inculpatul s-a aflat la locuința sa, pentru executarea acestora. Data săvârșirii faptei este într-o zi de duminică, ceea ce creează un evident dubiu asupra probabilității celor relatate de martor. Martorul, propus de inculpatul, este verișorul acestuia, nu s-a prezentat în instanță, iar inculpatul înțelege să facă dovada alibiului cu o scrisoare ce i-a fost adresată de martor, în care se arată că la ora când partea vătămată a fost tâlhărită cei doi au fost împreună în alt loc. Instanța de fond a reținut corect că această scrisoare nu este concludentă și totodată că depoziția martorului, dată în faza de urmărire penală, este subiectivă.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor 2 inculpați, instanța de fond a valorificat în mod just criteriile prev. de art.72 Cod penal, reținând gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, participația penală, atitudinea nesinceră a inculpaților, cât și calitatea de recidiviști a acestora. Față de aceste elemente, instanța de apel a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate.
Întrucât fapta de care sunt judecați inculpații este o faptă gravă, implicând și o agresiune asupra persoanei, iar pe de altă parte, împotriva acestora s-a pronunțat deja o hotărâre de condamnare în primă instanță, iar pedeapsa aplicată inculpatului este ridicată, tribunalul a menținut starea de arest a acestuia și a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și achitarea lor în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, cu motivarea că, din întreg materialul probator de la dosarul cauzei nu rezultă săvârșirea faptei de către inculpați și potrivit principiului de dreptin dubio pro reosingura soluție ce se impune este aceea de achitare a inculpaților. În subsidiar, în situația în care instanța de recurs va considera că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptei se solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să li se reducă pedeapsa aplicată de instanța de fond.
Examinând hotărârile recurate, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursurile sunt nefondate, astfel că vor fi respinse ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Primele două instanțe au reținut o stare de fapt, bazată pe probe suficiente, concludente și just interpretate, administrate atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței.
În raport de această stare de fapt, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată. Astfel, partea vătămată în plângerea pe care a adresat-o organelor de poliție, i-a descris pe agresori în mod amănunțit, iar cu ocazia recunoașterii din grup i-a indicat fără nici o ezitare, acest fapt fiind confirmat de către martorii asistenți. Pe de altă parte, declarația părții vătămate se coroborează și cu certificatul medico-legal din care rezultă că aceasta a suferit o vătămare corporală în zona capului, vătămarea fiind produsă prin lovire cu un corp contondent și cu declarația martorei Timea ( fila 17 dosar urmărire penală ), potrivit căreia în data de 8.01.2007 inculpatul i-a povestit că în ziua anterioară împreună cu un prieten poreclit "", pe str.- - au bătut o persoană, sustrăgându-i 2 telefoane mobile și bani. Martora mai arată că, organele de poliție i-au prezentat o fotografie în care l-a recunoscut pe "" ca fiind.
În ceea ce privește apărările inculpaților în mod corect au fost înlăturate, instanța de apel motivând detaliat și temeinic motivele pentru care nu au fost reținute.
Pedepsele aplicate sunt just individualizate și cu respectarea tuturor criteriilor prev. de art.72 Cod penal. Nu se impune reducerea acestora, având în vedere modul de săvârșire al faptei precum și persoana inculpaților aflați în stare de recidivă; cu multiple condamnări.
În baza art.381 raportat la art.385/16 alin.2 Cod procedură penală, va deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi pentru inculpatul.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul recurent să plătească statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu A și vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, fiul lui și al lui, născut la 20 iunie 1979 și, fiul lui și al lui, născut la 7 aprilie 1981 împotriva deciziei penale nr.1/A din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu A și, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi, pentru inculpatul.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 06.03.2008
Jud.apel/
Jud.fond/
Tehnored.dec./
3 ex./06.03.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Crișan Marinela
