Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 87/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 87
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " tâlhărie" declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la data de 01 ianuarie 1990, aflat în prezent în Penitenciarul Iași împotriva deciziei penale nr.5 din 4 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane citate în cauză, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, ce substituie la acest termen pe av. ( apărător desemnat din oficiu), partea vătămată și reprezentantul legal -, lipsă fiind reprezentantul legal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii și prezența părților la termenul de astăzi, că este primul termen de judecată, că recursul declarat de inculpat nu a fost motivat și, s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul recurent arată că își menține recursul promovat.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că recursul declarat vizează latura penală, respectiv reindividualizarea pedepsei aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel.
Solicită instanței a se da mai multă eficiență circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, a se ține cont de faptul că a dat dovadă de o conduită procesuală corectă, a recunoscut și regretat sincer fapta pentru care a fost cercetat și condamnat, a recuperat parțial prejudiciul cauzat și dorește să achite și diferența rămasă de acoperit.
Reiterează cererea de admitere a recursului în sensul reducerii pedepsei sub cuantumul aplicat. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că motivele de recurs invocate de inculpat prin intermediul apărătorului nu pot fi primite. Instanța de fond făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, a avut în vedere și elementele de circumstanțiere a inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru o faptă similară.
Apreciază ca fiind legală și temeinică decizia recurată, recursul nefondat, motiv pentru care pune concluzii de respingere ca atare.
Partea vătămată -, având cuvântul, susține că nu a fost despăgubită de către inculpat nici până în acest moment. Lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului în sensul reducerii cuantumului de pedeapsă. Arată că regretă fapta și dorește să achite prejudiciul cauzat.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 3560 din 18 noiembrie 2009 Judecătoriei Iași, inculpatul - a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 lit. c raportat la art. 76 lit. b Cod penal (comisă la 03 septembrie 2009).
În baza art. 86 ind. 1 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 314/29 aprilie 2009 Judecătoriei Sector 2 B, rămasă definitivă prin neapelare la data de 11 mai 2009, pedeapsă ce va fi executată alăturat celei aplicate prin prezenta sentință.
Total pedeapsă de executat 7 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata executată din sentința penală nr. 314 din 29 aprilie 2009 Judecătoriei sector 2 B, 09 octombrie 2008 - 30 aprilie 2009, reținerii și arestării preventive începând cu 04 septembrie 2009 la zi.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat la plata sumei de 739 lei către partea civilă -, cu titlu de daune materiale.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 03.09.2009, în jurul orelor 2000, inculpatul - s-a deplasat in stația CF I - Nord, urcându-se în trenul accelerat 1837 I - T, staționat la linia 2. Inculpatul nu intenționa a se deplasa cu trenul, prezența sa având ca scop sustragerea de bunuri de la călători, inculpatul având asupra sa și un recipient (spray) conținând o substanță iritant - lacrimogenă pentru asigurarea reușitei.
Într-un compartiment, inculpatul a observat o tânără, respectiv pe partea vătămată -, în vârstă de 17 ani, care era singură și avea geanta personală lângă ea, pe banchetă. Întrucât condițiile erau favorabile, inculpatul a luat decizia de a sustrage bunurile acestei fete. Astfel, a intrat in compartiment și a pulverizat conținutul iritant - lacrimogen în zona feței părții vătămate, reușind a sustrage poșeta acesteia, care conținea mai multe bunuri: suma de 510 lei, telefon mobil Sony Ericsson, acte de identitate, valoarea totală fiind de 800 de lei.
Cu bunurile sustrase, inculpatul a coborât în fugă din trenul staționat în gară, părăsind zona respectivă. În- I, în tufișurile din fața scării blocului T 1 B, tr. 5, inculpatul a verificat conținutul genții, din aceasta sustrăgând suma de 510 lei și telefonul mobil marca Sony Ericsson cu încărcătorul acestuia, abandonând poșeta, actele și celelalte bunuri din interior pe spațiul. Inculpatul s-a deplasat pe strada - unde a extras cartela din telefonul sustras și a aruncat- Întâlnindu-se cu un cunoscut (al cărui nume sau adresă nu le cunoaște), inculpatul i-a propus să facă schimb de telefoane, fără a-i spune că telefonul aflat în posesia sa era furat. Astfel a primit un telefon Nokia în schimbul telefonului Sony Ericsson sustras de la partea vătămata. Din strada -, inculpatul s-a deplasat în zona Tg. din mun. I, unde a folosit o parte din banii găsiți în poșeta sustrasă (și-a cumpărat mâncare, țigări, cafele, sucuri) după care s-a deplasat într-o sală de jocuri electronice unde a folosit o altă parte din banii sustrași, jucându-i la aparate până la orele 2300, după care s-a deplasat într-o sală de internet unde a stat până în jurul orelor 0230(plata făcând-o cu o parte din banii sustrași).
La orele 0230, în sala de internet, zona Tg., inculpatul s-a întâlnit cu numitul, n locația menționată fiind depistat de organele de poliție sesizate de partea vătămată.
Asupra inculpatului a fosta găsit telefonul marca Nokia, care a fost predat la camera de corpuri delicte din cadrul I, și suma de 31 lei din totalul de 510 lei - sustrași din poșeta victimei - suma fiind restituită părții vătămate pe bază de dovadă.
Inculpatul a condus organele de politie la locul unde abandonase poșeta și restul bunurilor aflate în interiorul acesteia (str.-, în fata scării blocului, tr. V) - bunurile fiind găsite de poliție și restituite părții vătămate.
Certificatul medico - legal emis de I sub nr. 11 798 din 04.09.2009 relevă că partea vătămata -, în urma agresiunii suferite, a prezentat keratoconjunctivită care s-a putut produce prin contact cu substanța iritantă (posibil pulverizare cu spray) necesitând 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor, în succesiunea expusă mai sus, declarații care se coroborează conform art. 69 Cod procedură penală cu celelalte mijloace de probă administrate în ambele faze procesuale: plângerea și declarațiile părții vătămate -, procesele verbale de recunoaștere a inculpatului de către partea vătămată și planșele foto aferente (recunoaștere din grup, recunoaștere după foto în prezența martorilor asistenți), dovada recuperării parțiale a bunurilor sustrase de inculpat de la partea vătămată și dovada restituirii acestora, proces verbal de depistare a inculpatului de către organele de poliție, care relevă, printre altele, faptul că în urma unui control corporal efectuat asupra acestuia au fost identificate o parte din bunurile sustrase de acesta de la partea vătămată, precum și faptul că inculpatul a condus organele de politie la locul unde abandonase o parte dintre bunurile sustrase, bunuri ce au fost ridicate și restituite, planșa fotografică cuprinzând aspecte privind conducerea în teren a inculpatului, certificatul medico - legal emis de I sub nr. 11 798 din 04.09.2009, proces - verbal privind identificarea, ridicarea și predarea la camera de corpuri delicte din cadrul Iat elefonului mobil Nokia găsit asupra inculpatului, declarațiile martorilor, și, toate făcând dovada deplinei vinovății a inculpatului sub forma intenției directe în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
În drept,
Fapta inculpatului major - care, ziua de 03.09.2009, orele 2010, într-un mijloc de transport în comun - trenul accelerat 1837 I - T, folosindu-se de un spray cu efect iritant lacrimogen a agresat fizic partea vătămată - în vârsta de 17 ani, cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora a necesitat 6 - 7 zile îngrijiri medicale, reușind in acest mod să sustragă geanta personală a tinerei, ce conținea mai multe bunuri (510 lei, telefon Sony Ericsson, acte de identitate) având o valoare totală de 800 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" prev. de art. art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21lit. b Cod penal.
Împotriva sentinței, inculpatul - a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie în sensul redozării pedepsei aplicate, solicitând a se ține cont de faptul că a avut o conduită procesuală corectă, recunoscând integral comiterea faptei, astfel că sancțiunea penală apare ca fiind excesivă și nejustificată.
Prin decizia penală nr. 5 din 04 ianuarie 2010 Tribunalului Iașia fost respins ca nefondat apelul inculpatului - împotriva sentinței penale nr. 3560 din 18 noiembrie 2009 Judecătoriei Iași, sentință care a fost menținută.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus la zi durata arestării preventive de la 18 noiembrie 2009 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul constată că apelul declarat este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și necontestată de către recurent, tribunalul apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței atât a faptei de tâlhărie, astfel cum este prevăzută de legea penală, precum și a vinovăției făptuitorului, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de inculpat.
Trecând la individualizarea sancțiunii penale, instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate și nu selectiv în operațiunea judiciară de stabilire și aplicare a pedepsei.
În aceste condiții, solicitarea inculpatului apelant de a se analiza cu preponderență doar datele ce caracterizează persoana acestuia, respectiv împrejurarea că este tânăr și a adoptat o conduită sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal, ignorându-se celelalte criterii de stabilire în concret a gradului de pericol social al faptei și a circumstanțelor reale în care a fost comisă, intră în contradicție cu dispozițiile legale mai sus menționate.
Drept urmare, pe deplin justificat, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de a deposeda partea vătămată, în vârstă de 17 ani, în timp ce se afla în trenul accelerat I-T, de un telefon mobil în valoare de 800 lei, după ce, în prealabil, i-a pulverizat în zona feței conținutul unui spray paralizant, fapt ce i-a provocat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, prezintă un grad de pericol social corespunzător infracțiunii reținute, ținând seama de modul de săvârșire și împrejurările comiterii faptei și, în special, de persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie și nu a fost încadrat în muncă, neavând vreo ocupație sau o anumită calificare profesională.
În raport de elementele de mai sus care particularizează prezenta cauză și de împrejurarea că prezența inculpatului în instanță și opțiunea acestuia de a accepta să dea declarație nu reprezintă o obligație procesuală, ci un drept de care acesta a înțeles să uzeze și care a fost apreciat corespunzător de instanță, tribunalul constată că pedeapsa de 4 ani aplicată inculpatului a fost corect dozată și adaptată gravității faptei comise, dându-se eficiență circumstanțelor personale ale acestuia, pedeapsa fiind stabilită sub limita minimă prevăzută de legea penală.
Astfel fiind, tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă evaluare cauzală a datelor reale reținute în cauză, pe care le-a valorificat distinct în procesul de alegere a modalității de executare a pedepsei, considerând că doar executarea efectivă în regim de detenție poate asigura realizarea scopului sancțiunilor penale, de prevenire a comiterii de noi fapte penale și de reeducare a făptuitorului, având în vedere că suspendarea executării pedepsei anterioare nu a condus la stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia.
Față de datele oferite de înscrisurile aflate la dosar care relevă împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat pentru o faptă similară și este trimis în judecată pentru o alta de aceeași natură, tribunalul apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei stabilite de către prima instanță, întrucât ar lipsi total de eficiență pedeapsa aplicată în realizarea scopului educativ și de exemplaritate, precum și în posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și a unei resocializări pozitive a acestuia.
Întrucât criticile formulate în apel nu sunt justificate, nefiind susținute de datele dosarului, iar din actele și lucrările efectuate de prima instanță nu a rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, tribunalul urmează a respinge, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 379 pct. 1, lit. b Cod procedură penală, apelul formulat de inculpatul -, împotriva sentinței penale nr. 3560/18.11.2009, pronunțată de Judecătoria Iași, ce va fi menținută ca legală și temeinică.
Împotriva deciziei, inculpatul - a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul reindividualizării pedepsei.
Solicită instanței a se da mai multă eficiență circumstanțelor reale și personale ale inculpatului că a avut o conduită procesuală corectă, a recunoscut și regretat sincer fapta, a recuperat parțial prejudiciul cauzat și dorește să achite diferența, rămasă de acoperit. Solicită reducerea pedepsei sub cuantumul aplicat.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a făcut o apreciere justă a materialului probatoriu administrat în cauză, faptele și împrejurările reținute fiind reale și corespunzând probelor administrate. Faptele și vinovăția inculpatului în săvârșirea lor sunt dovedite dincolo de orice dubiu. Încadrarea juridică dată faptelor în infracțiunea de tâlhărie calificată este legală și temeinică.
Instanța de fond și instanța de apel au făcut o justă individualizare a pedepsei în raport de toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, în realizarea scopului și funcțiilor pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Instanțele au avut în vedere circumstanțele reale care reprezintă împrejurările și modalitățile de comitere ale infracțiunii și care au fost concretizate și relevate în încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie calificată, circumstanțe reale care agravează răspunderea penală a inculpatului. Acesta a săvârșit infracțiunea de tâlhărie într-un mijloc de transport, având asupra sa o substanță paralizantă, circumstanțe reale ce îi atrag răspunderea penală pentru infracțiunea de tâlhărie în formele ei agravante pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 7 la 20 de ani.
Instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța personală prev. de art. 74 lit. c Cod penal, respectiv atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei constând în comportarea sinceră în cursul procesului penal, căreia i-a dat eficiență sporită reducând pedeapsa sub minimul special de 7 ani închisoare la 4 ani închisoare pedeapsă aplicată, în contextul în care inculpatul a săvârșit această infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse anterioare de 3 ani închisoare, definitive. Starea de recidivă este la rândul ei o cauză de agravare a răspunderii penale alături de circumstanțele reale care califică conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie și care dă măsura profilului infracțional conturat perseverent al inculpatului.
Pedeapsa aplicată a fost just individualizată raportat la gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, modalități și împrejurări de săvârșire, consecințe produse, persoana inculpatului, criterii care au fost just evaluate aplicându-se o pedeapsă proporțională cu fapta și persoana inculpatului, retributivă și de natură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, funcție de constrângere, de prevenție și reeducare.
Pedeapsa de executat este însă rezultatul aplicării tratamentului sancționator obligatoriu al recidivei postcondamnatorii prin revocarea legală a beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, la care a fost condamnat anterior definitiv, și cumulul aritmetic între pedepse.
Soluția dată cauzei este legală și temeinică, iar criticile formulate în recurs sunt nefondate.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului și va menține decizia penală atacată, ca fiind legală și temeinică.
Conform art. 381 Cod procedură penală va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 04 ianuarie 2010 la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul -, împotriva deciziei penale nr. 5 din 04.01.2010, a Tribunalului Iași, pe care o menține. Deduce arestarea preventivă de după data de 04.01.2010.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
16.02.2010
2 ex.
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Dan Anton
