Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 979/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
1497/2009
DECIZIA PENALĂ NR.979
Ședința publică din 06 iulie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Damian
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de procuror.
Pe rol solu ionarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 367/A/03.06.2009, pronun ată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în edin ă publică a răspuns recurentul- inculpat, aflat în stare de arest i asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr.-/30.06.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 8), lipsă fiind intimatul-parte vătămată
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de edin ă, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art.38513C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate în temeiul disp. art.3859pct.14 pr.pen. i pe fond redozarea pedepsei, considerând că este prea mare în raport de fapta comisă.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul a recunoscut i regretat săvâr irea infrac iunii, re inută în sarcină sa.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Consideră că pedeapsa de 7 ani i 6 luni a fost just individualizată în raport de comiterea infrac iunii de tâlhărie în formă continuată, prev. și ped. de art.211 alin 1 și 2 lit.b și c, alin.21lit.a pr.pen. cu aplic. art. 33 lit.a pen. astfel că hotărârea instan ei de fond este temeinică și legală.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, arată că lasă solu ia la aprecierea instan ei de judecată.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.330/28.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 6 B în dosar nr- în baza art.211 alin.1, 2 lit.b, c și alin.211.a Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul la 7 ani și 6 luni închisoare.
A făcut aplic.art.71-64 lit.a teza a II a, b Cod penal.
S-a constatat că este arestat în altă cauză.
S-a luat act ca partea vătămata G nu s-a constituit parte civila în cauză.
In baza art.118 lit.e Cod penal s-a dispus confiscarea sumei de 220 lei de la inculpat.
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 14.07.2008, în jurul orei 00.25, organele de poliție din cadrul DGPRB- Secția 20 Poliție, sector 6, au fost sesizate de către numitul G despre faptul că in seara de 13.07.2008, în jurul orei 23.40, în timp ce se deplasa pe pasarela Podul ce tace legătura cu Calea și auto a Podului, direcția T-, a fost agresat de două persoane necunoscute, una dintre acestea lovindu-l în tâmplă dreaptă cu o piatră.
În urma loviturii, partea vătămată a căzut iar cei doi indivizi i-au sustras din buzunarele pantaloni lor telefonul mobil Nokia, culoare argintie, cu negru cu nr. - și suma de 70 de lei, prejudiciul total fiind în valoare de 1000 de lei. După ce l-au deposedat de bunuri, cei doi indivizi au fugit înspre Calea,. Partea vătămată a arătat că nu îi poate recunoaște pe cei doi indivizi, reținând doar semnalmente referitoare la constituția acestora, deoarece era întuneric și a căzut în urma loviturii.
Cu ocazia cercetării la fața locului, organele de poliție nu au identificat martori din cauza orei și a zonei izolate iar partea vătămată a indicat locul comiterii infracțiunii.
În urma prezentării de către partea vătămată a actelor de proveniență ale mobilului, s-a stabilit seria - a acestuia - - în baza autorizațiilor nr. 237/18.07.2008 de localizare a postului telefonic și nr. 236/18.07.2008 de interceptare și înregistrare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, s-a constatat că terminalul mobil marca Nokia N7, cu seria - -, a fost folosit începând cu data de 14.07.2008, ora 00.16, la aproximativ 30 de minute de la săvârșirea faptei, împreună cu postul telefonic -, cartelă prepay.
A fost identificată persoana la care se afla telefonul sustras și care l-a folosit cu nr. de apel -, anume martorul, angajat ca barman la SC Euro SRL, cu punct de lucru în, lângă stația de metrou.
Fiind audiat, martorul a arătat că începând cu data de 13.07.2008 a lucrat în de noapte între orele 19.00 și 06.00. La aceeași dată, în jurul orelor 00.30, În bar a intrat un individ pe care îl cunoștea ca fiind om al străzii cu porecla " Cap de mort", care i-a oferit spre vânzare pentru suma de 400 de lei un telefon mobil marca Nokia, de culoare maro cu gri, despre care a menționat că nu l-a furat.
Fiindcă nu avea suma respectivă, martorul i-a dat in schimb telefonul său marca Sony Ericsson și suma de 150 de lei.
După ce a luat telefonul marca Nokia, a introdus în el cartela personală cu nr. de apel -.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, arătând în cuprinsul motivelor orale de apel ca solicita redozarea pedepsei, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale făptuitorului.
Prin decizia penală nr.367/A/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat ca apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate pe parcursul urmăriri penale și a cercetării judecătorești.
În mod corect s-a reținut ca la data de 13.07.2008, în jurul orelor 23,40 în timp ce se afla pe pasarela Podului din sector 6, prin violență inculpatul (lovind-o cu o piatra cu diametrul 18 cm în zona tâmplei), a deposedat-o pe partea vătămata G de un telefon mobil Nokia N 73 si suma de 70 lei, iar la data de 15.07.2008 în timp ce se afla pe calea în dreptul pasajului de la str.9 -, prin violență a deposedat-o pe partea vătămata de suma de 440 lei și alimente (valoarea prejudiciului - 500 lei).
Instanța de fond a aplicat în mod corect criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal și anume: gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului și circumstanțele atenuante sau agravante, ca și criterii de individualizare alăturate si distincte, să fie avute in vedere numai după ce instanța de judecată și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa, luată in considerare, desigur, în ansamblul ei, așa cum s-a manifestat nu numai Înainte, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.
Potrivit concepției ce a prezidat redactarea art.72 Cod penal "gradul de pericol social al faptei săvârșite" și "persoana infractorului" constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonomă, fiecare cu un conținut propriu, deosebit de al celuilalt.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului, pe de o parte, și împrejurările care atenuează răspunderea penala pe de altă parte, trebuie subliniat că există legătură indisolubilă, acestora din urmă este reducerea mi, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozității persoanei făptuitorului.
Fără asemenea modificări - de o anumită amploare in gradul de pericol social, nici o circumstanță -ar putea fi "atenuanta" sau.agravanta" pentru ca ar lipsi temeiul atenuării sau agravării răspunderii penale.
Când face parte din pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art.72 Cod penal are în vedere gradul de pericol social concret al acelei faptei, care nu poate fi conceput in afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.
Dacă orice pedeapsa se aplică infractorului pentru ca, pe această cale, să se obțină intimidarea și, in cele din urmă, reeducarea lui - în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni - atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-I intimideze și, mai ales, să-I reeduce. O cunoaștere completă multilaterală a persoanei infractorului implică investigații în următoarele direcții:
a ) starea psihofizică și structura biologică a infractorului. Un infractor aflat intr-o stare psihofizică normală se bucură de întreaga capacitate de înțelegere și voință, are reprezentarea exactă a acțiunilor sale și a rezultatelor lor.
h) particularitățile psihice ale persoanei infractorului. Există totuși unele legături între comportamentul antisocial - inclusiv cel infracțional - și anumite trăsături psihice ale persoanei: impulsivitatea, indiferență afectivă, egocentrismul, agresivitatea, opoziția și scepticismul.
Referitor la profilul social al inculpatului s-a reținut faptul că acesta nu are ocupație și loc de munca și a avut o poziție sincera pe parcursul urmăririi penale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecând, în fond, redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată, având în vedere că a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
În drept a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859punctul 14 Cod procedură penală.
Analizând decizia recurată prin prisma criticii formulate, respectiv al cazului de casare prevăzut de art.3859punctul 14 Cod procedură penală, dar și al cazurilor de casare ce pot fi invocate din oficiu, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.317 proc. pen. "judecata se mărginește la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare al instanței".
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c și alin.21lit.a Cod penal față de partea vătămată G (fapta de la punctul 1 din rechizitoriu), dispunându-se totodată prin actul de sesizare și scoatrerea de sub urmărire penală a învinuitului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c și alin.21lit.a Cod penal față de partea vătămată (fapta de la punctul 2 din rechizitoriu), întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.
Investită cu soluționarea apelului inculpatului ce a vizat exclusiv modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei, instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, respectiv că la data de 13.07.2008 inculpatul, aflându-se pe pasarela Podului a deposedat-o prin violență pe partea vătămată G de un telefon mobil marca Nokia N 73 și suma de 70 lei și că la data de 15.07.2008 același inculpat, aflându-se pe Calea, a deposedat-o pe partea vătămată de suma de 440 lei și alimente.
Or, așa cum am arătat anterior, pentru cea de-a doua faptă s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată, împrejurare față de care Curtea constată că cenzura procesului de individualizare judiciară a pedepsei, realizată de către instanța de apel, a avut în vedere ambele fapte, fiind practic în imposibilitate de a verifica soluția instanței de apel sub acest aspect, în condițiile în care aceasta a analizat gradul de pericol social a două fapte penale deși fusese investită doar cu una dintre acestea.
Pe de altă parte, Curtea observă că instanța de apel s-a mărginit la a enumera criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal și a face exclusiv considerații de ordin abstract, teoretic, cu privire la "persoana infractorului", fără a analiza gradul de pericol social concret al faptei care se stabilește, potrivit dispozițiilor art.181alin.2 Cod penal, în raport de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Întrucât instanța de apel nu a analizat în fapt niciunul din aceste criterii, ba mai mult a făcut vorbire de 2 fapte deduse judecății atunci când a apreciat că situația de fapt a fost corect reținută, Curtea constată că recurentul-inculpat a fost practic lipsit de o cale de atac, instanța de apel neanalizând criticile pe care le-a adus hotărârii fondului sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, ceea ce echivalează cu însăși nepronunțarea asupra apelului, situație ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.10 teza a II-a proc. pen.
Drept urmare Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.c teza I proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul.
- casa, în întregime decizia penală recurată și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță - Tribunalul București.
Văzând și disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 367/A/03.06.2009, pronun ată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
Casează, în întregime decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță - Tribunalul București.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red.
Dact./07.08.2009
Ex.2
Red / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. / Judecătoriei Sector 6 B
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Carmen Veronica Găină, Damian