Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.99
Ședința publică din data de 25 iunie 2008,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 08.02.1982, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.182/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de condamnat cu privire la pedeapsa de 7 ani și 9 luni închisoare aplicată prin 373/29.06.2004 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul revizuient în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu revizuientul.
Apelantul revizuient personal și prin apărător, declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat critică sentința pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale prin care i s-a aplicat condamnatului o pedeapsă de 7 ani și 9 luni închisoare, întrucât, așa cum rezultă și din declarațiile date în fața instanței de fond, la data când a avut loc fapta, respectiv 19.01.2004 acesta se afla la muncă. Deși a solicitat nu a fost audiat martorul V.
Consideră că se impune admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pe fond admiterea cererii de revizuire a sentinței de condamnare și audierea martorului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului declarat de revizuient împotriva sentinței penale nr.182/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, hotărâre care este legală și temeinică. Motivele invocate de condamnat nu sunt printre cele prevăzute în art.394 în C.P.P. calea extraordinară de atac a revizuirii nefiind administrate probatorii care, deja au fost administrate la instanța de fond.
Apelantul revizuient având personal cuvântul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond audierea martorilor domiciliat în, Podul, nr.4 și domiciliat în, Podul, nr.25. De asemenea solicită citarea coinculpatului - pentru a fi reaudiat, în prezent fiind major.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.182/27.03.2008, pronunțată de Tribunalul Prahovas -a respins ca neîntemeiata cererea de revizuire formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 08.02.1982, in prezent deținut in Penitenciarul P, privind pedeapsa de 7 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 373/29.06.2004 pronunțată de Tribunalul Prahova.
In baza art. 192 al.2 a C.P.P. fost obligat revizuientul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în suma de 100 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 373/29.06.2004 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar nr.2108/ 2004, prin care a fost condamnat la o pedeapsa de 7 ani și 9 luni închisoare.
In motivarea cererii condamnatul a arătat că hotărârea de condamnare este netemeinica si nelegala, acesta nefiind vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care i-a fost aplicata pedeapsa.
In probatoriu s-au depus la dosar acte, memorii ale condamnatului, s-a atașat dosarul de fond nr.2108/2004 al Tribunalului Prahova.
Examinând actele si lucrările dosarului, instanța de fond reținut că prin sentința penala nr.373/29.06.2004 Tribunalul Prahovaa aplicat condamnatului pedeapsa de 7 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea unor infractiunii de tâlhărie în formă calificată prev.de art.211 alin.2 lit.b,c și alin.2/1 lit.a,b cod penal.
S- reținut ca în seara zilei de 18.01.2004, în jurul orelor 19,30, partea vătămată -, se deplasa de la magazinul la care lucrează că vânzătoare, către domiciliul său, având asupra sa bunurile personale și banii rezultați din încasările zilei respective.
Partea vătămată a fost atacată de către și, fiind deposedată de 6.500.000 ROL și alte bunuri personale.
În urma acestei agresiuni, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale.
Referitor la învinuirea ce i s-a adus pentru comiterea acestei fapte în calitate de coautor, revizuentul a declarat inițial că nu a participat la comiterea acesteia, ulterior că, doar a asigurat paza, în timp ce minorul a atacat victima împreună cu numitul, iar apoi în fața instanței a susținut că nu a comis fapta, deoarece nu a fost prezent la locul faptei, fiind împreună cu concubina sa,.
Tribunalul a observat că revizuentul a manifestat o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal cu privire la participarea sa la comiterea faptei de tâlhărie, deși făptuitorul a recunoscut că a comis această faptă împreună cu. Chiar acesta a afirmat că a amenințat cu un cuțit pe partea vătămată, în timp ce revizuentul i-a smuls geanta din mână, ocazie cu care partea vătămată în timpul agresiunii, la rândul său l-a lovit pe acesta peste față.
S-a mai constatat că împotriva hotărârii de condamnare a declarat apel revizuentul, apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.380/06.09.2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI, astfel că sentința primei instanțe prin care s-a dispus condamnarea revizuientului a rămas definitivă prin nerecurare.
În calea ordinară de atac, revizuentul a contestat hotărârea atacată, motivat de faptul că nu a comis fapta de tâlhărie, întrucât la data respectivă se afla în incinta unui bar, situație ce poate fi dovedită cu martorul V, patronul acestui local.
În fața instanței de apel s-a invocat o altă situație de fapt decât cea prezentată în declarațiile date la organul de urmărire penală și în fața instanței.
În această situație s-a observat că, în cererea de revizuire, revizuientul a indicat o altă situație de fapt, în sensul că pe data de 19.01.2004 se afla la locul de muncă, situație ce poate fi confirmată de același martor mai sus-menționat.
Analizându-se cererea de revizuire s-a observat de către tribunal că în primul rând, fapta dedusă judecății a fost comisă în seara zilei de 18 ianuarie 2004 și nu pe data de 19 ianuarie 2004, astfel că, este inutilă administrarea oricărei probe, pentru a se dovedi că la această dată inculpatul revizuent se afla într-un alt loc decât cel la care s-a comis fapta.
În cel de-al doilea rând, tribunalul a apreciat că cererea de revizuire este admisibilă numai în cazul în care se invocă date și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute instanței cu ocazia judecării cauzei în fond.
Acest motiv este prevăzut de art.394 lit.a cod pr.penală, și s-a constatat că nu este aplicabil în cauză, întrucât revizuentul nu a invocat date și împrejurări noi pe care prima instanță și instanța de apel nu le-a cunoscut.
Totodată, în cadrul revizuirii este inadmisibil să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja constatate pe baza probelor administrate în fața primei instanțe și a celor de control judiciar, deoarece s-ar încălca autoritatea de lucru judecat al hotărârilor penale definitive.
Împotriva sentinței penale nr. 182/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în termen legal a declarat apel revizuientul susținând în esență că nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, întrucât așa cum rezultă din declarațiile date, la data când a avut loc fapta, respectiv la 19.01.2004 se afla la muncă, situație ce poate fi dovedită cu martorii V și, a căror audiere o solicită pentru a dovedi nevinovăția sa.
Curtea, examinând hotărârea apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.373 și 372 p, constată că apelul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Prima instanță a apreciat în mod corect că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art.394 alin.1 lit.a p, deoarece acest text stabilește posibilitatea de revizuire a hotărârilor penale definitive atunci când există fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanțele anterioare ce au soluționat cauza.
Însă, potrivit art. 394 alin.2 cod proc.penală, acesta constituie un motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
În speță, revizuientul a solicitat audierea a doi martori care să dovedească nevinovăția sa, în sensul neparticipării sale la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, susținând că acești martori, dintre care unul este V, pot confirma că la momentul respectiv inculpatul s-a aflat în alt loc decât cel al comiterii faptei.
Ori, acest aspect a fost invocat și în fața primei instanțe, dar și ca motiv de apel, revizuientul solicitând audierea martorului V atât cu ocazia cercetării judecătorești în fața instanței de fond dar și în calea ordinară de atac. instanțele legal investite au respins această cerere deoarece s-a constatat că mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal, confirmă fără putință de tăgadă, existența faptei și vinovăția inculpatului.
Prin urmare, nu se poate susține că aspectele invocate de revizuient în această cerere nu ar fi fost cunoscute de instanțele anterioare, deci de instanțele ce au soluționat cauza în fond și respectiv în calea ordinară de atac exercitată, dimpotrivă revizuientul formulând această apărare atât cu prilejul soluționării cauzei în primă instanță, cât și cu ocazia judecării acesteia în calea de atac.
Atât în doctrină cât și în practica judiciar s-a stabilit în mod constant, iar instanța supremă a confirmat prin decizii repetate, că prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii nu se poate tinde la prelungirea probațiunii, prin administrarea altor mijloace de probă, decât cele deja administrate, dar prin care să se dovedească o situație de fapt total opusă celei reținute în mod definitiv de instanțele anterioare.
Interpretarea textului prevăzut de art.394 alin.1, lit.a cod pr.penală a stabilit constant că, noțiunea de noutate la care se referă acesta, privește faptul ce trebuie dovedit și nu mijlocul de probă prin care se tinde la dovedirea acestuia, astfel încât în situația în care faptele ce trebuie dovedite nu prezintă caracter de noutate, cererea de revizuire nu este admisibilă.
Ori, în speță, așa cum am arătat, faptele ce trebuie dovedite au fost deja confirmate prin depoziții de martori, cât și prin alte mijloace de probă, astfel că sub acest aspect, caracterul de noutate nu este îndeplinit și prin audierea martorilor solicitați de revizuient nu s-ar putea dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare a acestuia câtă vreme celelalte mijloace de probă administrate infirmă aspectele invocate de revizuient în cererea sa, cât și cu ocazia judecării sale în fond și în calea ordinară de atac.
Față de considerentele expuse curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, astfel că apelul va fi respins ca nefondat conform art.379 pct.1 lit.b
C.P.P.Vazand si disp.art. 192 al.2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 8.02.1982 în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.182/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă apelantul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru apelantul arestat de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Cr.G/MM
4 ex./04.07.2008
f-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Ștefana Anghel
