Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALA NR.23/MP
Ședința lipsită de publicitate din data de 19 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului penal declarat de inculpatul - deținut în Spital Penitenciar Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.156 din data de 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru art.13 din Legea nr.678/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19 noiembrie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 156 din 24 martie 2008, în baza art.334 Cpp, a respins cererea inculpatului, privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.13 alin.2,3 din Legea nr.678/2001 în infracțiunea prev.de art.13 alin.2 din Legea nr.678/2001, ca nefondată.
În baza art.334 Cpp, a respins cererea aceluiași inculpat, privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.13 alin.2,3 din Legea nr.678/2001 în infracțiunile prev.de art.13 alin.2 din Legea nr.678/2001 și art.182 alin.2 Cp, cu aplicarea art.33 lit.a Cp, ca nefondată.
În baza art.197 Cpp, a respins ca nefondată cererea inculpatului privind anularea declarațiilor părții vătămate (04.09.2007) și martorilor (04.09.2007) și (03.09.2007), date în faza de urmărire penală.
În baza art.13 alin.2 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.74 alin.2 Cp și art.76 alin.1 lit.b Cp, a condamnat pe inculpatul - fiul lui - și, născut la data de 12.10.1982, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, jud.C, CNP -, domiciliat în C,-, jud.C, cetățean român, 8 clase, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b și e Cp după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori asupra părții vătămate.
În baza art.13 alin.2 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.74 alin.2 Cp și art.76 alin.1 lit.b Cp, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b și e Cp după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori asupra părții vătămate.
În baza art.13 alin.2 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.74 alin.2 Cp și art.76 alin.1 lit.a Cp, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b și e Cp după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori asupra părții vătămate.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.3 Cp, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b și e Cp, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.71, a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cp.
În baza art.88 Cp, a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 07.09.2007 la zi.
În baza art.350 Cpp rap.la art.160b alin.3 Cpp, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.346 Cpp rap.la art.14 și 17-18 Cpp, cu aplicarea art.998-999.civil, a obligat inculpatul la plata sumelor de 3000 lei către partea vătămata, 2000 lei către partea vătămată și 5000 lei către partea civilă, cu titlu de daune morale.
În baza art.191 Cpp, a obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La începutul lunii mai 2007, la domiciliul parții vătămate din localitatea de, com. jud.Constanta, a venit verișoara sa, care i-a cerut să meargă la un autoturism în care se afla inculpatul, ocazie cu care acesta a transportat-o in Constanta, sub pretextul că o va angaja ca barman într-un restaurant.
Partea vătămata, care nu împlinise 18 ani, a fost cazată într-un apartament situat la etajul 10 al unui bloc aflat pe Str.-, unde erau cazate și alte fete. Aici, inculpatul i-a adus la cunoștință minorei că de fapt a adus-o în C pentru a se prostitua pentru el într-un club.
Deși partea vătămată și-a manifestat refuzul, întrucât până atunci nu întreținuse raporturi sexuale, inculpatul a dus-o într-o cameră a apartamentului, unde, potrivit declarației victimei, a întreținut cu ea relații sexuale prin constrângere.
In aceeași seară, inculpatul a dus-o pe partea vătămată în barul, împreună cu celelalte fete, unde a amenințat-o că dacă nu se va prostitua pentru el, o omoară atât pe ea, cât și pe bunicii ei din localitatea Ramnicu de, com.
fiind în urma acestei amenințări, partea vătămată a practicat prostituția până la data de 08.08.2007, fiind invitată să danseze dezbrăcata de câtre șefa de sala a clubului, întreținând, totodată, raporturi sexuale cu diferiți clienți, de la care inculpatul primea in jur de 100 de euro pe oră.
Potrivit depoziției părții vătămate, programul începea in jurul orelor 21,00 și se termina in jurul orelor 04,00, când ea si celelalte fete erau de câtre inculpat in același apartament și încuiate. nu puteau părăsi nici barul, nici locuința, întrucât ușile de acces erau in permanență încuiate.
Partea vătămată a precizat că inculpatul o bătea atât pe ea, cât și pe celelalte fete, sub pretextul că le supune unor teste pentru a verifica daca acestea îl amenința ca îl vor denunța la politie.
Întrucât partea vătămată a fost bătută de inculpat pentru a-i aduce și alte fete care să lucreze pentru el, aceasta a recomandat-o pe, din localitatea, jud.
In acest sens, împreună cu și inculpatul, partea vătămată s-a deplasat la domiciliul numitei, unde primii doi au convins-o pe aceasta să-i însoțească în C pentru a lucra ca barman.
Si de aceasta data, in vârstă de 17 ani, a fost obligată de către inculpat să se prostitueze în beneficiul său, cu mențiunea că, potrivit declarației parții vătămate, la un moment dat, aceasta a fost puternic tăiată pe față de către inculpat, sub pretextul că nu a trecut testele cerute.
Întrucât mama parții vătămate fusese plecată în Spania pentru a lucra ca menajeră în perioada noiembrie 2004-august 2007, iar la întoarcere a constatat dispariția fiicei, la data de 10.08.2007 aceasta a depus plângere la politie, în legătură cu exploatarea sexuală a minorei de câtre inculpat.
In depoziția dată, numita a susținut că, pe perioada absenței din țară, fiica sa a rămas în grija bunicilor, iar la data de 07.05.2007 a fost contactată telefonic de către rude, care i-au comunicat că minora a dispărut de la domiciliu.
s-a întors în țară la data de 03.07.2007 și din verificările efectuate a aflat că fiica sa lucra in barul din C,-, motiv pentru care a încercat sa pătrundă de mai multe ori in club, împreuna cu rudele sale, refuzându-li-se accesul.
La data de 09.08.2007, partea vătămata a luat legătura cu mama sa, comunicându-i ca în acea zi a reușit să fugă din barul unde fusese obligată să se prostitueze, astfel încât la data de 10.08.2007 reprezentantul său legal a formulat plângere penală, iar in aceeași zi minora a fost audiată de către lucrătorii de politie din cadrul de Combatere a Organizate C, iar ulterior la sediul -Biroul Teritorial Constanța, în prezența unui avocat din oficiu.
Pentru a se verifica cele declarate de, la data de 04.09.2007 a fost identificată și audiată, în prezența unui avocat din oficiu, la sediul. -Biroul Teritorial Constanta, partea vătămata.
Aceasta a confirmat că a fost căutată în localitatea, jud.T, de și, care i l-au prezentat pe inculpat, iar acesta din urmă i-a promis că o va angaja ca ospătar la clubul său, în schimbul unui salariu de 1500 lei.
Partea vătămata a declarat că a fost cazată în C, într-un apartament situat la etajul 10 al unui bloc și dusă apoi în clubul, unde inculpatul i-a adus la cunoștință că trebuie sa întrețină relații sexuale cu clienții.
Victima a precizat că nu putea să părăsească barul, întrucât ușa era în permanență încuiată de inculpat și că acesta nu primea decât cetățeni străini, fiindu-i teama de organele de politie. Partea vătămata a declarat ca, in urma amenințărilor inculpatului, a fost obligată să întrețină relații sexuale cu un client, iar banii au fost însușiți de câtre.
A mai declarat partea vătămată că a fost obligată să lucreze ca dansatoare până la data de 18.05.2007, când, nemulțumit de ea, inculpatul a tăiat-o cu briceagul pe obrazul stâng.
Întrucât victima sângera abundent, la club s-a deplasat mama inculpatului, care i-a solicitat acestuia sa o transporte la spital pentru a primi îngrijiri medicale.
Partea vătămata a primit îngrijiri medicale în aceeași zi, moment din care inculpatul nu a mai dus-o la bar, însă a sechestrat-o în apartament încă două săptămâni, până când rana i s-a vindecat parțial. Ulterior, inculpatul i-a dat bani de transport până la domiciliu, însă i-a atras atenția că dacă va povesti la poliție cele întâmplate își va petrece tot restul vieții într-un cărucior.
Pentru a se verifica cele declarate de către partea vătămată, s-au efectuat cercetări la Spitalul Județean C, ocazie cu care s-a constatat ca la data de 18.05.2007, orele 05,00, aceasta a beneficiat de îngrijiri medicale la obrazul stâng.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.545/LR/05.09.2007, partea vătămata a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur-înțepător (posibil briceag-cuțit), care pot data din 18.05.2007, necesitând 11-12 zile de îngrijiri medicale. La data examinării aspectul clinic a fost acela de sluțire, cu mențiunea că "acesta poate fi ameliorat prin mijloace de microchirurgie și lasero-chirurgie, putându-se ajunge la stadiul de prejudiciu estetic".
Întrucât în faza de judecată a fost efectuat raportul de expertiză medico-legală nr.8/LR/14.01.2008, potrivit căruia leziunea traumatică produsă prin lovire cu corp dur cu marginea ascuțită reprezintă un prejudiciu estetic, ce poate fi ameliorat prin tratament de specialitate, fără a întruni criteriile medico-legale pentru încadrarea în noțiunea de "slutire", în cauză a fost solicitat avizul Comisiei de Avizare si Control din cadrul INML Minovici
Prin avizul Comisiei nr.E- s-a concluzionat că, "in raport de vârsta, sexul și zona anatomică afectată, cicatricea provocată victimei nu poate fi îndepărtată total, chiar dacă poate fi ameliorată, astfel încât aceasta întrunește suficiente criterii pentru a se încadra în noțiunea de "sluțire", în accepțiunea art.182 Cod penal, fiind aptă a pune în condiții de inferioritate partea vătămata".
In același sens sunt și concluziile specialistului în chirurgie plastică, profesor doctor, care a precizat că nu se poate obține o "restitutio ed integrum", potrivit actului medical existent la fila 25 dosar.
Pentru inculpatul s-a prostituat în același local și minora, care a declarat că acesta a cazat-o într-un apartament de la etajul 10 al unui bloc din Constanta, începând cu luna februarie 2007, sub pretextul că o va angaja ca ospătară in barul.
Partea vătămată a susținut că inculpatul, prin amenințare si violentă, a obligat-o să practice prostituția, primind toți banii încasați de la clienți. A declarat că barul șiș apartamentul în care locuia erau in permanență închise, dar ca la un moment dat, profitând că inculpatul și-a uitat telefonul mobil, a contactat-o pe sora sa, solicitându-i să-l sune pe pe acel număr, sub pretextul ca mama sa este bolnavă și că dorește să o vadă.
Victima a precizat că la insistențele mamei inculpatului acesta a fost de acord să o lase să plece, solicitându-i să se întoarcă în accesai zi, însă minora nu a mai revenit.
Situația de fapt descrisa mai a fost dovedita prin următoarele mijloace de probă: plângerile si declarațiile parților vătămate, depozițiile reprezentantului legal al parții vătămate, numita, actele medico-legale, planșele fotografice, declarațiile martorilor, si, coroborate cu depozițiile inculpatului
Audiat fiind, inculpatul a negat comiterea faptelor reținute in sarcina, declarând ca mai multe persoane de sex feminin au lucrat de buna voie ca dansatoare in clubul sau de noapte, sens in care a solicitat audierea mai multor martori, care au confirmat aceasta versiune.
Apărarea inculpatului este lipsita de credibilitate, fapt pentru care instanța va înlătura probele solicitate, ca nefiind concludente si utile cauzei.
Astfel, in ceea ce privește depoziția martorei, aceasta este in mod vădit subiectiva, in condițiile in care fusese desemnata de câtre inculpat ca șefa de sala, iar din depozițiile parților vătămate a rezultat ca le invita pe fete cum sa danseze si sa se prostitueze.
Mai mult, partea vătămata a declarat ca, deși era bătuta deseori de câtre inculpat, martora se prostitua de bună voie in beneficiul acestuia, iar după închiderea localului a continuat să locuiască acolo, fiind întreținută de câtre și mama sa.
In ceea ce privește depoziția martorei, ea este la rândul său lipsită de obiectivitate, în condițiile în care aceasta susține ca părțile vătămate aveau o cheie a apartamentului în care erau cazate, putând pleca oricând, și că dansau ori serveau în bar, iar celelalte probe demonstrează contrariul.
In susținerea celor declarate de părțile vătămate evidențiem în mod deosebit depozițiile martorilor, și, care au precizat că minorele nu dețineau o cheie a apartamentului și că acestea fuseseră aduse în bar cu scopul de a fi exploatate sexual de câtre inculpat.
Din declarația martorului rezultă că i-a închiriat inculpatului apartamentul de la etajul 10 în care acesta a cazat victimele.
Martorul a declarat că a încercat să intre în apartament cu ocazia unei inundații ce avusese loc pe palier, ocazie cu care a constatat că din interior se auzeau voci ale unor persoane de sex feminin, care întrebate fiind, au declarat că nu aveau cheie, aceasta aflându-se în posesia inculpatului.
In faza judecății, s-a acreditat ideea că martorul ar fi declarat astfel, sub amenințarea efectuării de cercetări sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală, ca urmare a nedeclarării contractului de închiriere, sens în care s-a solicitat anularea depoziției, în condițiile art.197 Cod de procedură penală.
In egală măsură, inculpatul prin apărător a solicitat anularea declarației părții vătămate, întrucât aceasta ar fi fost audiată de către organul de poliție la data de 04.09.2007 fără a-i fi asigurată apărarea, deși era minoră, in condițiile în care ascultarea victimei avusese loc după o întrevedere cu lucrătorul de poliție, în cursul căreia i s-a cerut să declare adevărul, fapt asimilabil unei constrângeri sau determinări in scopul obținerii de probe, contrar art.68 Cod de procedură penala (fila 101).
Instanța apreciază că cele două cereri sunt nefondate, sens in care urmează a le respinge, întrucât cele susținute ca temei al anulării sunt speculații, atât martorul, cât și partea vătămată precizând în cursul cercetării judecătorești că mențin cele declarate în faza urmăririi penale, întrucât depozițiile au fost date in afara oricăror presiuni.
De asemenea, din punct de vedere legal, se poate observa ca, in ceea ce o privește pe partea vătămată, audierea in absenta unui apărător din oficiu in fața organului de poliție nu poate atrage nulitatea absolută a actului, ascultarea făcându-se în faza actelor preliminare, iar legea recunoscând dreptul la asistenta, iar nu obligativitatea asigurării apărării.
De altfel, același lucru este valabil si cu privire la declarațiile celorlalte părți vătămate, cu atât mai mult cu cat acestea au beneficiat de avocat din oficiu cu ocazia audierii de către procuror, iar urmărirea penala a fost începută fata de inculpat abia la datele de 28.08.2007 si 04.09.2007, astfel încât nulitatea nu ar putea opera cu privire la activități ce se înscriu in sfera actelor primare de cercetare penala.
Totodată, sancțiunea nulității nu poate opera cu privire la declarația părții vătămate din 04.09.2007, întrucât atenționarea organului de cercetare penala cu privire la necesitatea de a spune adevărul nu poate fi asimilata unei constrângeri sau determinări de a obține probe mincinoase, ci se înscrie printre masurile firești prevăzute de art.77 rup. la art.70 alin.2 teza a doua Cod de procedura penala, fie si in condițiile in care partea vătămată nu sesizase fapta organelor competente, infracțiunea urmărindu-se din oficiu.
In ceea ce privește împrejurarea ca asupra acestei declarații redactate pe calculator s-a intervenit scriptic, corectându-se cu pixul perioada indicata de către aceeași parte vătămată, ca fiind luna mai, nu se poate concluziona ca prin aceasta s-ar fi adus vreo vătămare care să atragă anularea actului, așa cum s-a solicitat de către inculpat (fila 140).
Nu exista nici o dovada ca prin aceasta îndreptare organul de urmărire penala a urmărit plasarea evenimentului cat mai aproape de data posibilei leziuni indicata in raportul de constatare medico-legala, deoarece respectiva întâlnire a avut loc la inițiativa parții vătămate, căreia inculpatul i-a cerut sa aducă si alte fete in bar.
Ori, este evident ca partea vătămata nu ar fi putut veni in barul nici in cursul lunii februarie, așa cum a susținut in faza judecații, si nici in intervalul martie-aprilie, ci abia in luna mai 2007, întrucât chiar partea vătămata a declarat ca s-a întâlnit cu inculpatul la începutul lunii mai si ca prin intermediul ei in local a ajuns si, fapt care nu se putea întâmpla decât ulterior acestei date.
Așadar, este evident ca partea vătămata s-a aflat in eroare cu privire la data reala a desfasurarii evenimentului, de vreme ce chiar inculpatul a susținut ca a cunoscut-o prin intermediul verisoarei sale, iar aceasta din urma fusese adusa in Constanta la începutul lunii mai 2007.
Mai mult, partea vătămata a declarat ca după plecarea sa din barul inculpatul a contactat-o tefefonic, solicitându-i sa se întoarcă, întrucât adusese mai multe fete, printre care si o fata pe nume, iar aceasta plecare avusese loc după aproximativ 3 luni de la venirea sa in luna februarie 2007.
Referitor la depoziția martorului, se poate observa ca acesta a depus mărturie de buna voie, atât in fata instanței, cat si in fata organului de urmărire penala, declarând o serie de aspecte esențiale in aflarea adevarului, a fi influențat prin promisiuni, amenințări sau alte modalitatea de constrângere.
Declarația lui servește lamurii cauzei, in raport de împrejurarea ca ea se coroborează atât cu susținerile parților vătămate, dar mai ales cu depoziția martorei, care a recunoscut ca s-a deplasat la apartamentul indicat de câtre fiica sa, in care nu a putut intra deoarece persoanele din interior nu aveau cheie.
Martora a mai declarat ca după întoarcerea la domiciliu partea vătămata era foarte supărata, nu avea nici un si nu a dorit sa-i relateze amânunte, precizând doar ca nu dorește ca altcineva sa treacă printr-o experiența asemănătoare cu a sa.
Faptul ca parții vătămate ii era restricționata libertatea de mișcare rezita din depoziția aceleiași martore, care a precizat ca, in urma discuțiilor tefefonic, a dedus ca fiica nu putea pleca decât cu permisiunea cuiva si ca, numai după ce s-a plâns mamei inculpatului la telefon, acesteia i s-a făcut mila si i-a dat voie sa plece.
Cat privește insa susținerea martorei, in sensul ca, in urma discuției cu fiica ei aflata in Spania, aceasta si retrage plângerea, instanța nu o va lua in considerare, in condițiile in care manifestarea de voința exprimata are un caracter indirect, poziția victimei nu a fost lămurita in urma audierii nemijlocite de câtre instanța, iar declarația nu produce efecte in planul răspunderii penale a inculpatului.
In aceeași ordine de idei nu poate fi primita solicitarea inculpatului de a fi înlăturate din ansamblul materialului probator declarațiile parților vătămate si, sub motivul ca i-a fost respinsa proba cu efectuarea confruntării de câtre procuror, încălcându-se dispozițiile art.6 din CEDO.
Aprecierea pertinentei si utilitarii oricărei probe este lăsata la latitudinea organului judiciar, iar simpla împrejurare ca in cursul judecații nu a mai fost posibila audierea acestor parți vătămate, din motive obiective, nu conduce la înlăturarea valorii probante a declarațiilor date in faza urmăririi penale, cu atât mai mult cu cat ele nu sunt singurele probe pe care se întemeiază acuzarea.
Elocvente in stabilirea situației de fapt sunt si declarațiile martorelor si.
Prima a declarat ca inculpatul le ținea încuiate pe fete in apartament, astfel incot ele nu puteau parași locația de buna voie, același tratament fiindu-le aplicat si in bar, unde victimele întrețineau relații sexuale cu clienții in doua separeuri delimitate prin draperii de restul clubului.
Comportamentul agresiv al inculpatului rezulta si din depoziția martorei, aceasta declarând ca a amenințat-o cu un cuțit sa practice prostituția, insa ea l-a refuzat categoric, motiv pentru care a fost lăsata sa plece, după ce fusese sechestrata in bar timp de o noapte. A mai declarat martora ca in noaptea respectiva partea vatămata avusese relații sexuale cu un client, consumarea raportului sexual fiind constatata prin faptul ca a observat cu ocazia curteniei prezervativul folosit.
Cele susținute au fost declarate in mod voluntar de martora, in afara oricăror presiuni, astfel incot solicitarea inculpatului de anulare a declarației din 04.09.2007, doar pentru motivul ca audierea ar fi avut loc la domiciliul acesteia este nefondata, atâta vreme cat martora si-a menținut si reiterat declarația, aducând detalii semnificative in cursul judecații.
Inculpatul si martora au negat ca partea vătămata ar fi fost tăiata pe fata cu un briceag, insa aparerile formulate sunt lipsite de orice fundament, cața vreme depoziția victimei se coroborează nu doar cu actele medico-legale, ci si cu depoziția parții vătămate.
De asemenea, nu poate fi primita apărarea inculpatului, in sensul ca la data internării partea vătămata ar fi declarat ca s-ar fi tăiat din neatenție intr-un de sticla, întrucât prin simpla vizualizare a fotografiilor judiciare aflate la dosar se poate constata ca tăietura provocata pe obraz prezintă caracterele unei leziuni produse prin taierecu corp ascuțit.
In același sens sunt si concluziile actelor medicale, leziunea cauzata victimei neputându-se produce prin lovire de corp ascuțit, chiar daca victima a declarat contrariul cu prilejul acordării primelor îngrijiri medicale.
In ceea ce privește declarațiile celorlalți martori audiați in apărare, instanța urmează a le înlătura ca neconcludente, întrucât depozițiile martorelor si sunt in evidenta contradicție cu declarațiile parților vătămate, iar martorii G, si au declarat ca nu le cunosc pe partile vătămate si, deci, nu aveau de unde sa cunoască amânunte referitoare la faptele deduse judecații, oferind doar detalii privind închirierea apartamentului inculpatului si desfășurarea activității localului.
Nefondate sunt si cererile inculpatului de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii comise asupra parții vătămate, atât in ceea ce privește înlăturarea alin.3 al art.13 din Legea nr.678/2001, cu argumentul leziunea produsa victimei nu se încadrează in noțiunea de slutire, cat si in ceea ce privește înlăturarea acestei agravante si reținerea in concurs a infracțiunii prev.de art.182 alin.2 Cod penal, cu motivarea ca fapta are caracter distinct, legătura cu activitatea de exploatare sexuala a victimei.
După cum s-a arătat anterior, in cauza nu pot fi reținute concluziile raportului de expertiza medico-legala efectuat la cererea inculpatului de câtre SML Constanta, întrucât prin avizul Comisiei de Avizare si Control din cadrul INML nr.E- s-a stabilit ca, in raport de vârsta, sexul si zona anatomica afectata, cicatricea provocata victimei nu poate fi îndepărtata total, chiar daca ea poate fi ameliorata, astfel incot aceasta întrunește suficiente criterii pentru a se încadra in noțiunea de "slutire", in accepțiunea art.182 Cod penal, fiind apta a pune in condiții de inferioritate partea vătămata.
In același sens sunt si concluziile specialistului in chirurgie plastica, profesor doctor, care a precizat ca nu se poate obține o "restitutio ed integrum", potrivit actului medical existent la fila 25 dosar.
De asemenea, nu se poate susține ca fapta de slutire ar avea caracter distinct, atâta timp cat vătămarea a avut loc pe fondul agresiunilor comise asupra tuturor victimelor, in scopul exploatării lor sexuale, context in care acestea, deci inclusiv minora, au fost supuse unor așa-zise teste pentru a nu denunța infracțiunile organelor de politie si a li se încerca puterea de rezistenta.
Din declarațiile parților vătămate si cele ale martorilor rezulta faptul ca inculpatul a cunoscut starea lor de minoritate, întrucât de fiecare data le solicita buletinele de identitate.
Prin urmare, este neîntemeiata susținerea inculpatului in sensul ca partile vătămate i-au declarat ca împliniseră vârsta de 18 ani, cu atât mai mult cu cat din declarația numitei rezulta ca inculpatul i-a organizat o petrecere in bar cu ocazia majoratului, iar martora a declarat ca i-a solicitat de mai multe ori buletinul fiicei, iar acesta a refuzat restituirea, după care l-a ars.
In drept, faptele inculpatului care, in perioada februarie-august 2007, le-a recrutat prin amenințare, le-a cazat si exploatat pe minorele, si, obligându-le sa practice prostituția si sa lucreze ca dansatoare in barul in beneficiul sau, iar parții vătămate i-a provocat o leziune care a condus la slutirea acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.13 alin.2, art.13 alin.2 si art.13 alin.2,3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut in vedere ca inculpatul, deși nu a recunoscut savarsirea faptelor, a avut o atitudine corespunzătoare in relația cu organele judiciare, încercând sa contribuie la aflarea adevărului prin probele solicitate, nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat din punct de vedere social, are o ocupație, preocupări artistice (muzicale) si sportive care, in ciuda unei agresivitatea instalate pe un fond de labilitate psihică, îl recomanda ca o persoana cu șanse sporite de reintegrare in societate.
Drept urmare, ținând cont de caracterizarea inculpatului ce rezulta atât din înscrisurile depuse la dosar, cat si din depozițiile martorilor, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.74-76 Cod penal, referitoare la circumstanțele atenuante judiciare, și i-a aplicat pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare din infracțiunile deduse judecații.
Pe latura civila, instanța a apreciat ca faptele, prin natura lor, au de natura a provoca victimelor o puternica suferința psihica ce se impune a fi reparata prin echivalent bănesc, ținând cont de starea lor de minoritate, de agresiunile de ordin fizic sau psihic și durata tratamentului la care au fost supuse, motiv pentru care urmează a obliga pe inculpat la plata de daune morale, stabilite în mod diferențiat, in raport de împrejurările concrete, indiferent după cum victimele s-au constituit sau nu parți civile in cauza.
Împotriva sentinței penale nr. 156 din 24 martie 2008 Tribunalului Constanțaa declarat apel inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de apel se solicită desființarea sentinței penale și rejudecând să se dispună:
1) - schimbarea încadrării juridice din două fapte prev. de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 678/2001 și o faptă prev. de art. 13 alin. 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 33 lit. a cod penal, în infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal;
2) - schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal în infracțiunile prev. de art. 189 alin. 3 cod penal și art. 329 alin. 1 cod penal cu aplic. art. 33 lit. a cod penal;
3) - să se constate nulitatea absolută a actelor de urmărire penală și a actelor de judecată a cauzei în fond întrucât, competența materială nu aparținea Biroului Teritorial Constanța al DIICOT, ci aparține Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, conform art. 25 cod pr. penală;
4) - să se dispună, în baza art. 11 pct. 2 lit. a cod pr. penală, rap. la art. 10 lit. a cod pr. penală, achitarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse din probele dosarului se constată următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Constanța nr. 51/D/P din 19.09.2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 678/2001 ( 2 fapte ) și art. 13 alin. 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, reținându-se că în perioada februarie - august 2007, le-a recrutat prin amenințare, le-a cazat și le-a exploatat pe minorele, obligându-le să practice prostituția și să lucreze ca dansatoare in barul " " în beneficiul său, iar numitei i-a provocat o leziune care a condus la sluțirea acesteia.
1.Cu privire la motivul 3 de apel
Prin Legea nr. 508/2004 a fost in cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca structură specializată în cadrul eficientizării luptei împotriva infracțiunilor prevăzute în art. 12 din această lege, iar la nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel s-au înființat servicii ale direcției, iar la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale, s-au înființat birouri.
Potrivit art. 12 lit. g din Legea nr. 508/2004, in cadrul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 678/2001 competent să efectueze urmărirea penală se face în mod obligatoriu de un procuror din cadrul acestei direcții. Întrucât în cauza e față s-a respectat această prevedere legală, se va respinge ca nefondat acest motiv de apel.
2.Cu privire la primele două motive de apel.
Distincția dintre trafic de persoane prevăzută de art. 12 și respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea ce proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 cod penal, este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi; în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, aceasta fiind apărarea de libertate a vieții și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 din codul penal, apărarea funcțiilor unor oameni în relațiile de conviețuire socială și de asigurarea licită a mijloacelor de existență. În situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani, ori de alte foloase pentru obținerea persoanei care au autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001. Această infracțiune este unică, în raport de numărul subiecților pasivi, faptele fiind în concurs real, chiar dacă acțiunea inculpatului este caracterizată de unitatea de timp și loc. În raport de aceste considerente, se apreciază că în mod legal și temeinic, instanța de fond a încadrat juridic faptele inculpatului.
3.Cu privire la motivul patru al apelului.
Potrivit art. 63 al. 2 cod pr. penală, probele nu au valoare dinainte stabilită, iar in conformitate cu art. 62 din același cod, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată au îndatorirea să lămurească pe bază de probe, cauza sub toate aspectele. Rezultă astfel că, mijloacele de probă la care se referă art. 64 cod pr. penală, pot fi administrate în orice fază a procesului penal, inclusiv în aceea a urmăririi penale, și cum legea nu face nici o distincție în ceea ce privește valoarea probantă în raport cu faza în care mijloacele de probă sunt administrate în cauză și să se ajungă la concluzia că, inculpatul a săvârșit faptele penale.
În cauză, deși inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor, învederând că mai multe persoane de sex feminin au lucrat de bună voie ca dansatoare ca dansatoare în clubul său de noapte. Vinovăția inculpatului este dovedită indubitabil, prin probele de urmărire penală, respectiv declarațiilor părților vătămate, din care se relatează modul în care a fost racolată și obligată să se prostitueze în folosul inculpatului, de declarațiile martorilor, și, care au precizat că minorele nu dețineau o cheie a apartamentului și că acestea fuseseră aduse în bar cu scopul de a fi exploatate sexual de către inculpat, motiv pentru care le ținea încuiate pe fete în apartament, astfel încât ele nu puteau părăsi locația de bună voie, același tratament fiindu-le aplicat și în bar, unde victimele întrețineau relații sexuale cu clienții în două separeuri delimitate prin draperii, de restul clubului. Comportamentul agresiv al inculpatului, rezultă din depoziția martorei, aceasta declarând că inculpatul a amenințat-o cu un cuțit să practice prostituția, însă întrucât l-au refuzat, după ce fusese sechestrată în bar timp de o noapte, a fost lăsată să plece. Acest comportament violent este demonstrat și de actul medico -legal din care rezultă că, partea vătămată, a fost tăiată pe față cu un briceag, probe care se coroborează cu declarația părții vătămate. De precizat că, toate aceste declarații au fost luate în prezența avocatului inculpatului, deci în condiții legale, probe care înlătură declarațiile celorlalți martori audiați ca fiind nesincer, întrucât acestea nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală, se va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
În baza art. 160 cod pr. penală, se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce din pedeapsa aplicată arestul preventiv de la 24.03.2008.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, inculpatul va fi obligat la 1000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 150 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, sume ce se vor plăti din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală,
Respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul - deținut în Spital Penitenciar Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.156 din data de 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Menține măsura arestării preventive a inculpatului.
Deduce perioada executată în arest preventiv, de la 24.03.2008, la zi.
Obligă inculpatul apelant la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 150 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, sume ce se vor plăti din fondurile în cont Barou
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 19 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
3 ex./27.11.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir
