Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 693/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 693/ DOSAR NR-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Aurelia Munteanu judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT _ Biroul Teritorial Covasna
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT _ Biroul Teritorial Brașov, împotriva sentinței penale nr. 86/S pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Dezbaterile în fond în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 22 octombrie 2009, când,
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 86/S din 23 iunie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală și art. 300 Cod procedură penală, a dispus restituirea cauzei privind pe inculpații, G, și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și inițierea sau aderarea la un grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Brașov, în vederea refacerii actului de sesizare și a actelor de urmărire penală, fiind menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Rechizitoriul întocmit la data de 11 februarie 2009 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, Biroul Teritorial Brașov nu cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de art. 263 alin. 2 Cod procedură penală, atât în expozitiv,cât și în partea dispozitivă, fiind indicate un număr de 5 părți vătămate cu identitate protejată, și. Organele de cercetare penală nu au precizat nici identitatea reală a acestor persoane și nici adresa de la care acestea ar putea fi citate în cadrul cercetării judecătorești, atribuindu-le o identitate ascunsă.
Instanța apreciază că ascunderea datelor de identificare a părților vătămate contravine dispozițiilor legale care guvernează procesul penal, sancțiunea fiind nulitatea absolută a actului de sesizare prin nerespectarea dispozițiilor referitoare la mențiunile obligatorii din rechizitoriu.
Prevederile art. 86/1 și următoarele cod procedură penală referitoare la datele de protecție a datelor de identificare a martorilor nu se aplică prin analogie și părților vătămate în procesul penal. Aceste dispoziții nu se aplică părții vătămate sau părții civile, ci se referă la martor, fiind de strictă interpretare și aplicare. Din interpretarea prevederilor art. 4 alin. 1 lit. e și f din Legea nr. 211/2004, se instituie obligația procurorului de a încunoștința victimele infracțiunilor cu privire la drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părții vătămate și ale părții civile, precum și în legătură cu condițiile și procedura pentru a beneficia de dispozițiile art. 86/1 și următoarele. Deci, victimele infracțiunii au posibilitatea de a alege să participe în procesul penal ca persoană vătămată, parte vătămată sau parte civilă, ori să renunțe la calitatea de parte vătămată sau parte civilă, în sensul că persoana vătămată poate fi ascultată ca martor în procesul penal. Referitor la modul de ascultare al părții vătămate și părții civile, prevederile art. 77 Cod procedură penală fac trimitere la dispozițiile privitoare la audierea învinuitului sau inculpatului care se aplică în mod corespunzător. Având în vedere că art. 70 alin. 1 Cod procedură penală instituie obligația organului de urmărire penală și al instanței de judecată de a identifica inculpatul înainte de ascultare cu privire la nume, prenume, poreclă, data și locul nașterii și orice alte date relevante pentru stabilirea situației sale personale, iar aceste dispoziții se aplică și în ceea ce privește partea vătămată sau partea civilă, este de natura evidenței că acestea nu pot participa în procesul penal cu o identitate ascunsă în lipsa unei reglementări exprese. Mai mult, procedându-se în acest fel, se aduce atingere principiului prevăzut de art. 6 alin. 1 din CEDO în sensul că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, dar și dreptului la apărare al inculpaților. Ca atare, instanța a constatat că rechizitoriul a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 263 Cod procedură penală, este lovit de nulitate absolută, iar în conformitate cu prevederile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală se impune a fi refăcut.
Împotriva hotărârii sus menționată a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate privind soluția de restituire a cauzei în vederea refacerii actului de sesizare și actelor de urmărire penală, conform art. 332 alin. 2 Cod procedură penală și art. 300 din Codul d e procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de apel, parchetul a arătat că nu orice deficiență a actului de sesizare este sancționată cu nulitatea absolută. Omisiunea din rechizitoriu a dispozițiilor art. 263 alin. 2 Cod procedură penală nu atrage nulitatea absolută, atâta vreme cât o asemenea neregularitate ar putea fi îndreptată de îndată sau prin acordarea unui termen în acest sens. Cu sprijinul DIICOT și B s-a realizat procedura de citare a părților vătămate cu identitate protejată, parte din acestea fiind prezente în instanță și ascultate cu privire la eventuala constituire de parte civilă. În acest context, nimic nu împiedica instanța de fond în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 211/2004. Totodată, acordarea identității protejate părților vătămate este legală, legiuitorul optând pentru instituirea unor reguli speciale de ascultare a victimelor traficului de persoane, insistându-se pe ideea unei protecții juridice după modelul protecției martorului, precum și a ocrotirii vieții private și a identității.
Legea a prevăzut măsuri eficiente de protejare a victimelor în cazul procesului penal, respectiv păstrarea anonimatului acestora. De asemenea, Curtea Europeană a arătat că dreptul la o procedură contradictorie implică în esență posibilitatea pentru părțile într-un proces de a lua cunoștință de toate piesele și lucrările dosarului. În cazul unei audieri, procedura contradictorie presupune dreptul fiecărei părți de a participa la declarația dată și de a formula întrebările pe care le consideră necesare. De altfel, Curtea Europeană a arătat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenție cu privire la principiul contradictorialității atunci când sunt propuși în acuzare martori cu identitate protejată, atâta vreme cât aceștia au fost audiați în așa fel încât părțile au avut posibilitatea de a formula în mod direct întrebări.
Totodată, nici principiul legalității armelor nu a fost încălcat. Ca atare, parchetul a apreciat că nu există nici un motiv real pentru a se susține că declarațiile părților vătămate sunt lovite de nulitate absolută,astfel că s-ar impune refacerea acestora, atâta vreme cât declarațiile luate cu identitate reală sunt păstrate la sediul parchetului, conform art. 86/1 Cod procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, parchetul a solicitat casarea hotărârii și continuarea judecării de către Tribunalul pentru Minori și Familie.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 24 alin. 1 Cod procedură penală, persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal se numește parte vătămată, dacă exercită acțiunea civilă se numește parte civilă, conform al. 2 al aceluiași articol, declarațiile acestora constituind mijloace de probă, astfel încât este firesc să se procedeze de către instanță la ascultarea lor (art. 326 Cod procedură penală), în primă etapă reținându-se datele privitoare la identitatea, starea civilă și materială, alte date personale, iar în a doua etapă, relatările pe care le fac asupra faptei săvârșite și a împrejurărilor în care a avut loc.
Potrivit art. 77/1 Cod procedură penală, ascultarea părții vătămate și a părții civile poate avea loc în modalități speciale, asemănătoare cu cele prevăzute pentru martori, în vederea protecției acestora.
Astfel, în cazul în care este periclitată viața, integritatea corporală sau libertatea părții vătămate și a părții civile, procurorul sau instanța de judecată poate admite ca aceasta să fie ascultată fără a fi prezentă fizic în locul unde se află ședința de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice aflate în dotarea organului judiciar, dispozițiile privitoare la protecția datelor de identificare a martorilor neaplicându-se prin analogie.
A interpreta aceste din urmă dispoziții în sensul aplicării lor și în privința părții vătămate sau a părții civile înseamnă a extinde legea penală, respectiv a aplica legea penală la fapte care nu sunt prevăzute în normele sale, situație de neadmis și în contradicție cu principiul legalității.
În speță, plecând de la prevederile art. 4 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunii și având în vedere dispozițiile legale menționate privitoare la protecția datelor de identificare a martorilor, organul de urmărire penală, extinzând legea penală prin analogie, a creat oat reia instituție, aceea a "victimelor cu identitate protejată", situație de nepermis, aducându-se în primul rând atingere principiului legalității.
Ca atare, victimele unei infracțiuni au posibilitatea de a alege, fie în a participa la procesul penal ca și parte vătămată sau parte civilă, fie să renunțe la această calitate, urmând a fi ascultată ca și martor.
A susține că, în atare situație, victimei îi sunt restrânse drepturile stabilite prin legile penale, este lipsită de suport legal, nimic neîmpiedecându-le a formula cereri de compensație financiară la tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază, cerere ce urmează a fi soluționată pentru acordarea de compensație financiară victimelor infracțiunilor, în complet format din doi JUDECĂTORI: Aurelia Munteanu, Nicoleta Țînț, Laura Popa
Mai mult, procedând la ascunderea identității reale a părților vătămate, respectiv civile, inculpaților li s-a încălcat grav dreptul la apărare și, în conformitate cu art. 6 alin. 3 lit. a și b din CEDO orice arestat are, în special, dreptul să fie informat în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit supra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa, deci inclusiv aducerea la cunoștință a identității persoanelor care acuză, atunci când participă în procesul penal ca și părți vătămate/civile.
Procedându-se într-un alt mod decât cu respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește audierea părților vătămate/civile și, pe cale de consecință, a inculpaților, față de modul în care s-a realizat, a adus atingere și principiului contradictorialității, sancțiunea fiind nulitatea relativă care nu poate fi înlăturată în nici un alt mod decât prin refacerea actelor de urmărire penală, cu respectarea dispozițiilor legale încălcate, așa cum legal și temeinic a conchis și instanța de fond.
Potrivit art. 197 alin. 1 Cod procedură penală, încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestui act.
În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul formulat de parchet.
Revocarea măsurii preventive se dispune atunci când nu mai există niciun temei care să justifice menținerea ei.
Cum în speță, temeiurile ce au condus la luarea față de inculpați a unei măsuri preventive nu s-au schimbat, hotărârea instanței de fond este la adăpost de orice critică și din acest punct de vedere.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 al 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, Serviciul Teritorial Brașov, împotriva sentinței penale nr. 86/S din 23 iunie 2009 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, pe care o menține.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 400 lei pentru inculpatul G se suportă din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați B și se include în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 600 lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
GREFIER,
Red. M/.06.11.2009
Dact./12.11.2009
2 ex.
jud- fond-
Președinte:Aurelia MunteanuJudecători:Aurelia Munteanu, Nicoleta Țînț, Laura Popa
