Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 15/2010. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 23.07.2009
DECIZIA PENALĂ NR.15/
Ședința publică din data de 28.01.2010
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.174 din 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru inculpatul apelant lipsă, avocat ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se prezintă mama inculpatului care învederează că inculpatul este bolnav și nu se poate prezenta în instanță.
Apărătorul ales al inculpatului precizează că a luat legătura cu familia și nu a știut dacă se prezintă sau nu în instanță inculpatul, și având în vedere că procedura este îndeplinită apreciază că se poate judeca cauza.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare reținând vinovăția inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, și urmare a reținerii art. 74, 76 Cod penal, redozarea pedepsei, și aplicarea art.81, 82 cod penal având în vedere că, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a cooperat cu organele de urmărire penală, are 4 copii minori și este încadrat în muncă.
Procurorul pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției dată de prima instanță ca legală și temeinică care a aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată cu suspendarea executării sub supraveghere.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Tribunalul Arad prin sentința penală nr. 174 din 29 iunie 2009, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 20.11.1963 în localitatea, jud. A, cetățean român, domiciliat în localitatea,- județul A, fără forme legale în comuna, nr.1864, județul A, fără antecedente penale, CNP -, arestat în Penitenciarul Arad, la:
- 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, în formă continuată.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a condamnat pe același inculpat la:
- 8 (opt) luni închisoare pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc, fără drept, destinate consumului propriu, în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare fără aplicarea vreunui spor și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 86/1 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad.
În baza art. 86/2 Cod penal a fixat inculpatului un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 86/3 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte le datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b Cod procedură penală a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
A scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 21 mai 2009 până la zi.
În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată a confiscat în vederea distrugerii următoarele cantități de droguri: 52,4 grame cannabis depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - B cu dovada Seria H nr. -/29.05.2009; 15,3 grame cannabis depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - B cu dovada Seria H nr. -/29.05.2009; 7,8 grame cannabis depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR- B cu dovada Seria H nr. -/29.05.2009; 194,9 grame cannabis și cantitatea de 39 grame cannabis depuse la Camera de Corpuri Delicte a IGPR -
În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată a confiscat de la inculpat suma de 1300 lei.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 1200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță constatat următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în mai multe rânduri inculpatul a vândut colaboratului sub acoperire diverse cantități de cannabis, fiind depistat de organele de poliție.
La urmărirea penală inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
Instanța a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 25 martie 2009, în localitatea, din județul A, inculpatul a vândut colaboratorului sub acoperire, cu prețul de 500 lei, cantitatea de 62,94 gr. cannabis, în data de 3 aprilie 2009 inculpatul a vândut aceleiași persoane cantitatea de 20,51 gr. cannabis cu prețul de 500 lei, în data de 14 aprilie 2009 cantitatea de 9,9 gr. cannabis cu prețul de 300 lei, în data de 20 mai 2009 cantitatea de 227,27 gr. cannabis cu prețul de 650 Euro, în această din urmă ocazie inculpatul fiind depistat de organele de poliție, suma de 650 euro, în bancnote de câte 50 de euro ce au fost predate inculpatului fiind înseriate și descoperite asupra inculpatului.
De asemenea, cu ocazia percheziției corporale și a unei percheziții domiciliare au fost descoperite și ridicate 2,88 gr cannabis, respectiv 44,69 gr. cannabis pe care inculpatul le-a deținut fără drept în vederea consumului propriu.
În fața instanței inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, nedorind să declare nimic; instanța a reținut starea de fapt descrisă din declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală prin care acesta a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea arătată, din rapoartele de constatare tehnico-științifice efectuate la.D T, care atestă că substanțele vândute de inculpat sunt substanțe psihotrope respectiv cannabis, substanță ce face parte din tabelul anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000, din procesele verbale încheiate de colaboratorul sub acoperire, procesele verbale de redare a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice.
Fapta inculpatul de a vinde în patru rânduri droguri de risc colaboratului sub acoperire, în baza aceleiași rezoluții infracționale întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat care deține droguri de risc pentru consum propriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere pericolul social al faptelor săvârșite, felul drogurilor traficate, respectiv deținute fără drept, modalitatea de comitere a faptelor și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și care a avut o conduită procesuală sinceră, astfel că a aplicat acestuia o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal urmând totodată să aplice inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani, și o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Raportat la faptele săvârșite și la persoana inculpatului, potrivit celor mai sus arătate, instanța a apreciat că scopul pedepsei aplicate va putea fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, astfel că în baza art. 861Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, iar în baza art. 863alin. 1 Cod penal instanța a impus inculpatului respectarea următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad;
-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal și s- făct aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, privind suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza art. 350 alin. 3 Cod procedură penală a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în baza art. 88 alin. 1 Cod penal a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive din 2l mai 2009 la zi.
În baza art. 17 alin. 1, 18 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, instanța a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a următoarele cantități de droguri: 52,4 grame cannabis depusă la Camera de Corpuri delicte a IGPR- B cu dovada seria H nr. -/29.05.2009; 15,3 grame cannabis depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - B cu dovada seria H nr. -/29.05.2009; 7,8 grame cannabis depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR- B cu dovada seria H nr. -/29.05.2009; 194,9 grame cannabis și cantitatea de 39 grame cannabis depuse la Camera de Corpuri Delicte a IGPR -
În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 instanța a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului a sumelor realizate în urma comiterii infracțiunii respectiv suma de 1300 lei cu care inculpatul a vândut cantitățile de droguri colaboratorului sub acoperire.
Împotriva sentinței penale nr. 174/PI/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat apel, în termen legal, inculpatul, apel înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 23.07.2009.
În motivarea orală se arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât s-ar fi făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate în raport cu circumstanțele reale și personale și cu probele administrate în cauză, solicitând să se rețină în favoarea sa aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74.Cod Penal, să se reindividualizeze pedeapsa și să se pronunțe o condamnare cu suspendarea executării pedepsei în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege.
Analizând apelul declarat prin prisma prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 371 al.2 pr.pen. instanța constată că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul nereținerii incidenței dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a individualizării pedepsei accesorii și complementare, astfel că va admite apelul pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv declarația inculpatului, și colaboratorului sub acoperire, a investigatorului sub acoperire, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și din care reiese că inculpatul a deținut și a vândut, în patru rânduri, droguri de risc, respectiv cannabis colaboratorului sub acoperire, respectiv la data de 25.03.2009 cantitatea de 62,94 grame cu prețul de 500 lei, la data de 3.04.2009 cantitatea de 20,51 grame contra sumei de 500 lei, la data de 14.04.2009 cantitatea de 9,9 grame cu prețul de 300 lei, la data de 20 mai 2009 cantitatea de 227,27 grame cannabis cu suma de 650 euro. Tribunalul Arada efectuat o analiză completă și fundamentată a probelor administrate, pe care instanța de apel și-o însușește. De altfel, starea de fapt nu a fost contestată de inculpat în cursul urmăririi penale când aceasta a recunoscut comiterea faptei, chiar dacă în fața instanței de fond inculpatul și-a rezervat dreptul la tăcere. Inculpatul nu a putut fi ascultat în fața instanței de apel, întrucât deși legal citat nu s-a prezentat în fața instanței.
Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vânzare de droguri de risc în formă consumată prevăzută de dispozițiile art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și de deținere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000.
Instanța de apel constată că operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate nu se reduce la reținerea incidenței art. 16 din Legea 143/2000 modificata, întrucât partea generală a codului penal reglementează în art. 72 criteriile avute in vedere la aplicarea sancțiunii. Fiind o parte a activității de aplicare a legii penale, individualizarea judiciară nu se poate realiza decât în condițiile și în limitele stabilite de lege. impuse de principiul legalității nu se rezumă însă la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele unui cadru legal, ci și prin folosirea unor mijloace și pe baza unor criterii de apreciere determinate de lege și care sunt consacrate de art. 72.penal. Potrivit art.72 alin. 1.Cod Penal, instanța trebuie să aibă în vedere pe lângă limitele de pedeapsă fixate în partea specială, și gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ce privește elementele prevăzute de art.72 Cod Penal, nu se poate face abstracție de faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, reținându-se în sarcina sa comiterea unui număr mare acte materiale, inițiativa inculpatului în derularea tranzacțiilor, ceea ce denotă perseverența acestuia. Față de susținerea inculpatului -apelant referitor la faptul că, deși a recunoscut săvârșirea faptei și nu are antecedente penale, prima instanță nu au reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 c Cod Penal, trebuie avut în vedere că această circumstanță atenuantă este una judiciară, care nu operează automat, este lăsată la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o astfel de atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. Trebuie reținut și faptul că recunoașterea inculpatului a avut loc în condițiile în care a fost surprins în flagrant (proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 30.01.2008 - fila 94-96 dosar UP) și existau probe temeinice în susținerea vinovăției, iar consumul de droguri este probat pe baza rezultatelor analizei toxicologice. Recunoașterea anumitor împrejurări ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o așa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări. În acest context, recunoașterea faptei și lipsa antecedentelor penale dovedesc un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74.Cod Penal, ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate.
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În cauză se impune a avea în vedere caracterul continuat al infracțiunii, numărul actelor materiale, perseverența inculpatului, precum și faptul că referatele de evaluare psihologică nu constată o periculozitate mai redusă, că această conduită ar fi accidentală sau elemente favorabile deosebite în atitudinea acestuia. Mai trebuie avut în vedere că în urma individualizării judiciare a pedepsei potrivit criteriilor prevăzute de art.72 pen. pedeapsa aplicată trebuie să aibă un cuantum care să realizeze și funcția preventivă - educativă, în contextul în care infracțiunea a fost săvârșită și al caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp. Infracțiunile de trafic de droguri aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea persoanei, și chiar viața acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, iar reducerea excesivă a pedepsei pentru autorul unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Astfel fiind, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, respectiv pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
Împotriva sentinței penale nr. 174/PI/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat apel, în termen legal, inculpatul, apel înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 23.07.2009.
În motivarea orală se arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât s-ar fi făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate în raport cu circumstanțele reale și personale și cu probele administrate în cauză, solicitând să se rețină în favoarea sa aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74.Cod Penal, să se reindividualizeze pedeapsa și să se pronunțe o condamnare cu suspendarea executării pedepsei în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege.
Analizând apelul declarat prin prisma prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 371 al.2 pr.pen. instanța constată că hotărârea atacată este temeinică sub aspectul nereținerii incidenței dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a individualizării pedepsei accesorii și complementare, astfel că va respinge apelul pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv declarația inculpatului, și colaboratorului sub acoperire, a investigatorului sub acoperire, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și din care reiese că inculpatul a deținut și a vândut, în patru rânduri, droguri de risc, respectiv cannabis colaboratorului sub acoperire, respectiv la data de 25.03.2009 cantitatea de 62,94 grame cu prețul de 500 lei, la data de 3.04.2009 cantitatea de 20,51 grame contra sumei de 500 lei, la data de 14.04.2009 cantitatea de 9,9 grame cu prețul de 300 lei, la data de 20 mai 2009 cantitatea de 227,27 grame cannabis cu suma de 650 euro. Tribunalul Arada efectuat o analiză completă și fundamentată a probelor administrate, pe care instanța de apel și-o însușește. De altfel, starea de fapt nu a fost contestată de inculpat în cursul urmăririi penale când aceasta a recunoscut comiterea faptei, chiar dacă în fața instanței de fond inculpatul și-a rezervat dreptul la tăcere. Inculpatul nu a putut fi ascultat în fața instanței de apel, întrucât deși legal citat nu s-a prezentat în fața instanței.
Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vânzare de droguri de risc în formă consumată prevăzută de dispozițiile art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și de deținere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000.
Instanța de apel constată că operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate nu se reduce la reținerea incidenței art. 16 din Legea 143/2000 modificata, întrucât partea generală a codului penal reglementează în art. 72 criteriile avute in vedere la aplicarea sancțiunii. Fiind o parte a activității de aplicare a legii penale, individualizarea judiciară nu se poate realiza decât în condițiile și în limitele stabilite de lege. impuse de principiul legalității nu se rezumă însă la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele unui cadru legal, ci și prin folosirea unor mijloace și pe baza unor criterii de apreciere determinate de lege și care sunt consacrate de art. 72.penal. Potrivit art. 72 alin. 1.Cod Penal, instanța trebuie să aibă în vedere pe lângă limitele de pedeapsă fixate în partea specială, și gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ce privește elementele prevăzute de art. 72.Cod Penal, nu se poate face abstracție de faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, reținându-se în sarcina sa comiterea unui număr mare acte materiale, inițiativa inculpatului în derularea tranzacțiilor, ceea ce denotă perseverența acestuia. Față de susținerea inculpatului -apelant referitor la faptul că, deși a recunoscut săvârșirea faptei și nu are antecedente penale, prima instanță nu au reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 c Cod Penal, trebuie avut în vedere că această circumstanță atenuantă este una judiciară, care nu operează automat, este lăsată la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o astfel de atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. Trebuie reținut și faptul că recunoașterea inculpatului a avut loc în condițiile în care a fost surprins în flagrant (proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 30.01.2008 - fila 94-96 dosar UP) și existau probe temeinice în susținerea vinovăției, iar consumul de droguri este probat pe baza rezultatelor analizei toxicologice. Recunoașterea anumitor împrejurări ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o așa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări. În acest context, recunoașterea faptei și lipsa antecedentelor penale dovedesc un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74.Cod Penal, ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate.
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În cauză se impune a avea în vedere caracterul continuat al infracțiunii, numărul actelor materiale, perseverența inculpatului, precum și faptul că referatele de evaluare psihologică nu constată o periculozitate mai redusă, că această conduită ar fi accidentală sau elemente favorabile deosebite în atitudinea acestuia. Mai trebuie avut în vedere că în urma individualizării judiciare a pedepsei potrivit criteriilor prevăzute de art.72 pen. pedeapsa aplicată trebuie să aibă un cuantum care să realizeze și funcția preventivă - educativă, în contextul în care infracțiunea a fost săvârșită și al caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp. Infracțiunile de trafic de droguri aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea persoanei, și chiar viața acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, iar reducerea excesivă a pedepsei pentru autorul unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Astfel fiind, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, respectiv pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct.1 lit.b pr.pen. respinge apelul declarat de inculpatul împotriva sentințe penale nr. 174 din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art. 192 al.2 pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. 09.02.2010
Tehnored.
2ex/09.02.2010
Prima inst. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 15/
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
În temeiul art. 379 pct. 1 lit.b pr.pen. respinge apelul declarat de inculpatul împotriva sentințe penale nr. 174 din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art. 192 al.2 pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 15/
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
În temeiul art. 379 pct. 1 lit.b pr.pen. respinge apelul declarat de inculpatul împotriva sentințe penale nr. 174 din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art. 192 al.2 pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
ss/indescifrabil ss/indescifrabil
Conform cu originalul
GREFIER
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu