Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 231/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-A PENALĂ

DOSAR NR-

1944/2009

DECIZIA PENALĂ NR.231/

Ședința publică din data de 02 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină

JUDECĂTOR 2: Niculae Stan

GREFIER - -

**************************

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectapeluriledeclarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații, și împotriva Sentinței penale nr.712/F din data de 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul intimat inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind apelantul intimat inculpat, a cărui asistență juridică este asigurată de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar și apelantul intimat inculpat, a cărui asistență juridică este asigurată de apărător ales, avocat, cu împuternicire la dosar.

Se prezintă în instanță interpretul de limbă, precum și apărătorul din oficiu desemnat de Baroul București pentru a asigura asistența juridică a apelantului intimat inculpat, avocat, care a solicitat să se ia act de încetarea delegației sale, ca urmare a prezentării apărătorului ales al acestuia și să se dispună asupra plății onorariului parțial cuvenit pentru serviciul prestat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că, pentru apelantul intimat inculpat, citația expediată la adresa din Turcia a fost restituită cu mențiunea"destinatar necunoscut", procedura de citare a acestuia fiind însă în mod legal îndeplinită la celelalte adrese.

Se prezintă în instanță numita, care învederează Curții că soțul său, apelantul intimat inculpat, este bolnav, fiind în imposibilitate de prezentare la acest termen de judecată. În dovedirea susținerii sale, depune la dosar, în original și în copie xerox, o rețetă medicală emisă la data de 01 noiembrie 2009 de Institutul Național de Boli Infecțioase "Prof. Dr. B". Întrebată fiind de C, arată că soțul său nu și-a angaja încă apărător ales, urmând să procedeze astfel până la termenul următor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că actul depus la dosar reprezintă doar o rețetă prin care s-au prescris apelantului intimat inculpat anumite medicamente, însă nu face dovada imposibilității sale de prezentare, în lipsa unui act emis de către un medic în acest sens.

Curtea, după deliberare, constată că actul prezentat reprezintă numai o rețetă prin care s-a recomandat urmarea unui tratament medicamentos, fără a face dovada imposibilității de prezentare a apelantului intimat inculpat în fața instanței, astfel că respinge cererea de amânare a judecării cauzei pentru acest motiv.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat arată că, la judecata în fond, acesta nu a fost citat la cabinetul său de avocatură, ci la domiciliul din Istambul, care reprezintă și adresa menționată în pașaport. Inițial, citația a fost restituită instanței de fond, întrucât proprietarul imobilului este unchiul inculpatului, iar ulterior acesta a fost citat la aceeași adresă, cu mențiunea de a i se lăsa citația la cutia poștală, în această modalitate inculpatul luând cunoștință de termenul acordat. În prezenta cale de atac, arată că mama apelantului intimat inculpat este cea care a semnat contractul de asistență juridică, însă el nu a luat cunoștință de termenul acordat, motiv pentru care apreciază că procedura de citare a acestuia nu este legal îndeplinită, impunându-se realizarea citării sale la adresa de domiciliu din Istambul, la fel ca în fața instanței de fond.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare a apelantului intimat inculpat este în mod legal îndeplinită pentru termenul de astăzi, întrucât acesta a fost citat și la adresa din Istambul, de unde citația a fost restituită cu mențiunea"destinatar necunoscut", astfel încât nu este niciun impediment pentru judecarea cauzei.

Curtea, după deliberare, constată că procedura de citare a apelantului intimat inculpat este în mod legal îndeplinită la termenul de astăzi, având în vedere că acesta a fost citat inclusiv la domiciliul cunoscut din Turcia, de unde citația a fost restituită cu mențiunea"destinatar necunoscut", fără a exista vreun motiv pertinent care să confirme susținerea apărătorului său în sensul că, deși ar locui în continuare la adresa respectivă, el nu a putut primi personal citația.

Apelantul intimat inculpat, personal, fiind întrebat de C, arată, în traducerea interpretului de limba, că își menține declarația dată în fața instanței de fond și nu dorește să facă o nouă declarație, întrucât nu are de adus completări la aceasta.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelurilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra apelului Parchetului, critică sentința atacată, în primul rând, pentru un motiv pe care îl invocă oral, în completarea motivelor scrise de apel, arătând că instanța de fond a procedat la judecarea cauzei în condițiile în care procedura de citare a inculpatului nu a fost în mod legal îndeplinită. Astfel, solicită a se constata că inculpatul respectiv a fost trecut în citativ ca având termen în cunoștință, deși acesta nu a fost prezent niciodată în fața instanței de fond, fiind plecat din țară, întrucât îi expirase perioada de ședere. În aceste condiții, instanța de fond avea obligația de a dispune citarea acestuia pentru termenul când s-a judecat cauza la toate adresele cunoscute, fapt care nu s-a întâmplat. Pentru acest motiv și având în vedere că există un caz de indivizibilitate între faptele reținute în sarcina inculpatului și faptele de care sunt acuzați ceilalți inculpați trimiși în judecată, apreciază că se impune desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu privire la toți inculpații.

De asemenea, susține și motivele scrise de apel, în raport cu care critică sentința atacată sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art.117 din Codul penal, în privința inculpatului, având în vedere că acesta a comis mai multe infracțiuni pe teritoriul României, reprezentând un pericol public și, de asemenea, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate tuturor celor trei inculpați, pe care le apreciază ca fiind prea mici față de natura și gravitatea concretă a faptelor, modalitatea de comitere, cantitatea foarte mare a drogurilor ce au făcut obiectul activității infracționale (aproximativ 80 kilograme de heroină), amploarea acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică, precum și consecințele grave care s-ar fi produs prin punerea în circulație a drogurilor în situația în care activitatea infracțională nu ar fi fost sistată de către organele de urmărire penală, împrejurări în raport cu care apreciază că se impune aplicarea, pentru fiecare dintre inculpați, a câte unei pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, precum și aplicarea unui spor, având în vedere existența concursului de infracțiuni.

Concluzionând, solicită admiterea apelului declarat de Parchet și, în raport cu primul motiv invocat, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, care urmează a avea în vedere, cu ocazia rejudecării, și celelalte motive de apel susținute.

Apărătorul din oficiu al apelanților intimați inculpați și solicită, în temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, admiterea apelurilor declarate de aceștia și, pe fond, achitarea fiecăruia dintre ei, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor ce li se rețin în sarcină.

În acest sens, susține că nu există probe care să dovedească că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, cu atât mai mult cu cât autotrenul a trecut prin mai multe vămi, unde au fost efectuate controale, fără a se fi depistat droguri în interiorul acestuia.

De asemenea, apreciază că, în raport cu datele personale ale ambilor inculpați (necunoscuți cu antecedente penale, având familii și domicilii stabile), aceștia nu aveau motive de a săvârși fapte ilicite.

Totodată, solicită a se avea în vedere și faptul că, din convorbirile telefonice, nu rezultă că, între inculpați, s-ar fi folosit un limbaj codificat, aceștia discutând despre lucruri normale.

Cu privire la recursul declarat de Parchet, solicită ca acesta să fie respins, deoarece este nefondat.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat arată că se raliază primului motiv de apel susținut oral de către reprezentantul Ministerului Public, întrucât acesta constituie și unul dintre motivele propriului apel. Cu privire la celelalte două motive de apel ale Parchetului, formulate și în scris, solicită să se constate că acestea sunt nefondate.

În apelul propriu, solicită să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, întrucât acesta nu a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În susținerea acestei cereri, arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpaților și ale martorului și, astfel, a pronunțat o hotărâre de condamnare nelegală. Practic, la baza condamnării, se află doar o convorbire purtată între inculpat și tatăl său, în care cel dintâi se referea exclusiv la starea autovehiculului cu care se transportau fructe din Turcia în România, făcându-și griji cu privire la acestea, întrucât răspundea personal de acel transport. Acuzațiile aduse inculpatului sunt nefondate, întrucât el nu s-a aflat în Turcia la momentul când a fost încărcat autovehiculul și nici la momentul când i s-au adus modificări, în realitate acesta aflându-se în acea țară cu mult înainte, în vederea perfectării actelor sale de stare civilă, care să-i permită a se întoarce în România și a locui aici în mod legal. De asemenea, inculpatul nu a însoțit niciun moment transportul realizat cu autovehiculul respectiv. În concret, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului doar pe considerentul că acesta este fiul presupusului cap al activității infracționale, față de care, în prezent, se efectuează cercetări în Turcia. Mai arată că încărcătura autovehiculului a fost verificată în mai multe vămi, iar în România acesta a fost descărcat, portocalele transportate fiind predate beneficiarului. a lăsat autovehiculul, inclusiv cheile acestuia, într-o parcare specială, timp de o săptămână. Solicită să se observe și faptul că, în actele dosarului, nu se face referire la locul unde au fost găsite drogurile.

Pe de altă parte, susține că instanța de fond nu i-a acordat inculpatului prezumția de nevinovăție, considerându-l din vinovat, numai pentru faptul că a vorbit la telefon cu tatăl său.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra apelurilor declarate de inculpați, în raport cu motivul pe care l-a invocat oral în susținerea apelului Parchetului, solicită și admiterea acestora, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Cu privire la criticile aduse de inculpați sentinței atacate, arată că acestea sunt nefondate, întrucât vinovăția lor a fost temeinic dovedită, sens în care face referire la probatoriul administrat în cauză, respectiv procesele verbale de supraveghere operativă, convorbirile telefonice interceptate, declarațiile martorului și declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală.

De asemenea, solicită menținerea stării de arest preventiv în ceea ce îl privește pe inculpatul.

Apărătorul din oficiu al apelantului intimat inculpat, având cuvântul asupra acestei ultimei cereri, solicită ca, în temeiul art.300²rap. la art.160 alin.2 din Codul d e procedură penală, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, sens în care susține că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă niciun pericol pentru ordinea publică, în raport cu datele sale personale favorabile și cu poziția procesual cooperantă.

Apelantul intimat inculpat, personal, având ultimul cuvânt în traducerea interpretului de limbă, arată că nu este vinovat și solicită să fie judecat în stare de libertate, până la pronunțarea unui hotărâri definitive în cauză.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

PrinSentința penală nr.712/F din data de 07 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a hotărât astfel:

În baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, a condamnat peinculpatul(cetățean, fiul lui și, născut la data de 01 iunie 1962 în, Turcia) la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art.65 alin.2 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a --a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.26 din Codul penal rap. la art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 și art.75 lit.a din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art.293 alin.1 din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, a contopit cele trei pedepse principale, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 16 ani închisoare.

În baza art.35 alin.3 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a --a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a --a și lit.b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 aprilie 2008 și până la zi.

În baza art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

-. În baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, a condamnat peinculpatul(fiul lui și, născut la data de 11 septembrie 1965 în B, CNP -) la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 și art.75 lit.a din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, a contopit cele două pedepse principale, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 16 ani închisoare.

În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a --a și lit.b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 24 ianuarie 2008 și până la data de 27 februarie 2008.

III. În baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.75 lit.a din Codul penal, a condamnat peinculpatul(cetățean, fiul lui și, născut la data de 26 iunie 1983 în, Turcia) la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, a contopit cele două pedepse principale, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 16 ani închisoare.

În baza art.35 alin.3 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a --a și lit.b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a --a și lit.b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000, a dispus confiscarea cantității de 79.212,2 grame de heroină și a ambalajelor cu urme de droguri, depuse la. Direcția Judiciar și Evidență Operativă, conform dovezii seria D nr.-/25.01.2008, în vederea distrugerii acestora, potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.143/2000.

În baza art.357 alin.2 lit.e din Codul d e procedură penală, a dispus restituirea celor trei telefoane mobile (mărcile Nokia 1600, Nokia și Nokia 1100i), ridicate de inculpatul, celor două telefoane mobile (mărcile Sony Ericsson și Nokia 2310), ridicate de la inculpatul și celor două telefoane mobile (mărcile Nokia 6110 și Samsung), ridicate de la inculpatul, depuse la. C, conform dovezii seria - nr.- și la.F, conform dovezii seria - nr.-.

În baza art.117 din Codul penal, a dispus expulzarea inculpatului de pe teritoriul României, după executarea pedepsei.

În baza art.191 alin.2 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpatul la plata sumei de 10.700 lei și pe inculpații și la plata sumei de câte 10.400 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 23 ianuarie 2008, inculpatul a fost depistat când încerca să scoată de pe teritoriul României, prin Nădlac, cantitatea totală de aproximativ 80 kilograme de heroină, disimulată în structura metalică a semiremorcii cu număr de înmatriculare B-67-, atașată autotractorului marca Renault cu număr de înmatriculare B-67-, condus de martorul.

În urma controlului efectuat, s-a constatat existența unui perete metalic fals în interiorul semiremorcii (în partea frontală a acesteia), constituit din mai multe panouri, dispuse pe un cadru metalic, iar, după demontarea acelui perete fals, a fost descoperită o căptușeală din plumb, care, de asemenea, era confecționată artizanal și era aplicată atât pe partea frontală a semiremorcii, cât și pe panourile ce constituiau peretele fals, în spațiul astfel creat fiind descoperite 160 de pachete paralelipipedice ambalate în bandă adezivă, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare brună, despre care, prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/14.01.2007 întocmit de Laboratorul de Analize Fizico-Chimice din cadrul, s-a stabilit că era heroină în cantitate totală de 79.212,2 grame și avea o concentrație de 46,95%+2%.

Din declarațiile martorului, a rezultat că, în anul 2007, acesta l-a cunoscut pe numitul și a efectuat pentru el mai multe transporturi cu un, despre care a aflat ulterior că îi aparținea inculpatului. Potrivit martorului, prima oară când a vorbit cu, acesta l-a întrebat dacă vrea să facă bani, el răspunzându-i că face orice, dar nu vrea să se implice în afaceri cu droguri, bănuind că la acest aspect se referea interlocutorul său.

Cu ocazia celui de-al doilea transport efectuat de martorul în Turcia, cu autotrenul marca Renault având număr de înmatriculare B-67- și semiremorca având număr de înmatriculare B-67-, acesta s-a întâlnit în Istambul, la data de 28 decembrie 2007, cu numitul și cu un prieten al acestuia (inculpatul ), aceștia permițându-i să se întoarcă în România pentru a petrece Revelionul alături de familie și solicitându-i să revină în Turcia la începutul lunii ianuarie 2008, pentru a transporta din nou fructe până în România, autocamionul rămânând în Turcia, iar cheile fiindu-i predate lui.

La data de 08 decembrie 2007, ora 19:59, l-a contactat telefonic pe inculpatul (fiul său), care se afla în Turcia, ocazie cu care au discutat despre descărcarea mărfii din autotren și despre deplasarea acestuia într-un loc unde urma a fi amenajat, în interiorul semiremorcii, lăcașul în care intenționau să ascundă drogurile. Astfel, inculpatul l-a întrebat pe tatăl său cum vor proceda cu"termopanul"și dacă după descărcare vor duce autotrenul acolo, răspunsul acestuia fiind afirmativ, corectându-l pe fiul său, prin precizarea că nu se numește "termopan", ci"termoking", exact acela fiind locul în care s-a amenajat spațiul unde s-au descoperit drogurile, această convorbire evidențiind împrejurarea că inculpatul cunoștea exact locul de amplasare a ascunzătorii heroinei, respectiv partea din față a semiremorcii, mai exact locul în care este situată instalația de climatizare cunoscută sub numele"termoking". În mod evident, discuția dintre cei doi este lapidară, aceștia fiind precauți pentru cazul în care convorbirea era interceptată, însă, din conținutul acesteia, rezultă în mod clar că ea se referea la amenajarea spațiului pentru depozitarea drogurilor, neputând fi astfel negată implicarea inculpatului.

La data de 02 ianuarie 2008, martorul a fost sunat de către, care i-a solicitat să meargă urgent în Turcia, întrucât autocamionul era încărcat, acesta ajungând cu avionul în Istambul la data de 04 ianuarie 2008, unde a fost așteptat de, care i-a comunicat că trebuie să plece la, unde se afla autocamionul, acolo urmând a se întâlni cu inculpatul. Ajuns în, martorul a stat câteva zile, până când autocamionul a fost încărcat cu citrice, dormind în acesta împreună cu numitul""(un prieten al lui ), ziua petrecându-și-o cu inculpatul, după care a pornit spre România, cheile autocamionului fiindu-i predate de către acesta din urmă. Martorul a declarat că, înainte de a prelua încărcătura de citrice pe care trebuia să o transporte în România, a constatat cu surprindere că semiremorca fusese spălată extrem de bine în interior.

La data de 11 ianuarie 2008, martorul a intrat în România prin G unde, întrucât în urma investigațiilor efectuate rezultase că în autotren era ascunsă o mare cantitate de heroină, s-a procedat la efectuarea unui control asupra lui, în vederea descoperirii drogurilor, însă, din cauza modului ingenios de ascundere, acestea nu au fost găsite.

Din procesele verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice, a rezultat că acest control a creat o stare de în rândul celor trei inculpați. Astfel, la data de 13 ianuarie 2008, ora 12:45, inculpatul l-a contactat telefonic pe inculpatul și i-a cerut numărul de telefon al numitului, pentru a-i transmite că, în seara anterioară, autotrenul condus de martorul a fost controlat, dar acesta nu i-a dat numărul de telefon, inculpatul spunându-i totodată că nu poate să-l sune nici pe inculpatul de pe telefonul său mobil, întrucât ambele telefoane sunt ascultate. După aproximativ două ore, inculpatul a fost contactat telefonic de către inculpatul, care, referindu-se la controlul vamal efectuat asupra autotrenului, se arăta mulțumit că nu s-a întâmplat nimic, având în vedere că mașina era"curată", spunându-i să stea liniștit. În continuare, a ora 17:31, numitul l-a contactat telefonic pe inculpatul și i-a cerut să meargă a doua zi, împreună cu inculpatul, pentru a se uita la mașină, să vadă cum arată în urma controlului, dar, pentru a-l liniști, acesta i-a comunicat că nu e nimic, întrucât au scos doar capul de tractor.

Inculpatul s-a deplasat în Turcia la data de 10 ianuarie 2008 și a revenit în România la data de 12 ianuarie 2008, aducându-l pe inculpatul, la scurt timp după intrarea autotrenului în România.

Inculpatul i-a transmis numitului, într-o convorbire telefonică, după trecerea autotrenului de vama G, că celălalt prieten a făcut vama, a terminat și se va duce să descarce, mașina va sta acolo, iar"unul va fi lângă el", situație în care sus-numitul i-a cerut să-l caute pe inculpatul, pentru a pleca în"partea cealaltă". O altă convorbire telefonică efectuată a doua zi între aceleași două persoane a relevat că revizia mașinii era, aceasta fiind pregătită pentru a pleca în Europa, iar inculpatul era persoana care trebuia să meargă la destinație, ceea ce demonstrează că rolul acestui inculpat era acela de a supraveghea transportul drogurilor și, de asemenea, că inculpatul era implicat în introducerea și scoaterea de pe teritoriul României a transportului respectiv.

La data de 20 ianuarie 2008, numitul l-a contactat telefonic pe fiul său, inculpatul, căruia i-a comunicat faptul că a doua zi s-ar putea să încarce autotrenul cu marfă pentru Europa, iar dacă nu încarcă o să plece gol. La data de 21 ianuarie 2008, inculpatul a fost contactat telefonic de conducătorul autotrenului, martorul, care l-a întrebat dacă a vorbit cu inculpatul, acesta răspunzându-i că a vorbit și "e în regulă tot", aspect care evidențiază legătura existentă între inculpații și și numitul.

Ajuns la destinație, martorul a descărcat citricele în Complexul Comercial, unde se aflau inculpații și, acesta din urmă încasând banii pentru cursă.

Martorul a declarat că, la data de 21 ianuarie 2008, în jurul orei 14:30, la solicitarea inculpatului, a plecat din B, mai exact din parcarea de la Jilava, către A, cu autotrenul cu care venise din Turcia, urmând să vorbească la telefon cu inculpatul, iar acesta să-i comunice programul, nefiindu-i astfel adusă la cunoștință destinația. Inculpatul urma să se deplaseze cu alt autovehicul, ceea ce demonstrează precauția acestuia de a nu fi descoperit, în cazul în care drogurile ar fi fost depistate. Martorul a mai declarat că, la A, inculpatul și prietena sa au avut probleme cu card-urile și dețineau puțini bani cash, ceea ce infirmă susținerile inculpatului respectiv în sensul că se deplasau în Germania doar pentru a cumpăra parchet, acesta neputând indica, de altfel, în concret, furnizorul de la care urma să achiziționeze parchetul.

Din procesul verbal de supraveghere operativă, a rezultat că inculpatul a supravegheat permanent și îndeaproape transportul de heroină, însoțind de la mică distanță autocamionul în care erau ascunse drogurile.

Cunoașterea de către inculpatul a existenței drogurilor în autotren a rezultat și din comportamentul său în momentul în care șoferul l-a anunțat despre controlul amănunțit al acestuia, efectuat de către lucrătorii vamali, inculpatul nemaivenind să se întâlnească cu șoferul, după cum stabiliseră, pentru a-i aduce rovinieta necesară pentru trecerea frontierei, ci transmițându-i un mesaj de pe telefonul mobil, în care a pretextat că merge să doarmă la un motel.

În dimineața zilei de 23 ianuarie 2008, după ce în seara precedentă la. Nădlac fusese efectuat controlul amănunțit al autotrenului și semiremorcii conduse de martorul, inculpatul l-a contact telefonic pe inculpatul, pe care l-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva negativ.

Totodată, în aceeași zi, numitul a contactat-o telefonic pe numita, pe care a întrebat-o în ce situație se află fiul său (inculpatul ) și inculpatul.

Din aceste împrejurări, a rezultat fără niciun dubiu și implicarea directă a inculpatului în activitățile privind deținerea, depozitarea, disimularea și transportul drogurilor, inclusiv după aducerea acestora în România.

telefonice avute de numitul cu un neidentificat din Turcia, în luna decembrie 2007, au relevat pregătirea transportului de heroină și necesitatea livrării acestuia într-un timp cât mai scurt. Deși nu se făcea referire directă la cuvântul droguri, conținutul discuțiilor este explicit în acest sens.

După descoperirea transportului de heroină, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, fiind depistat de către organele de poliție și legitimat la data de 10 aprilie 2008, când acesta s-a prezentat sub o identitate falsă, respectiv, folosindu-se de o carte de identitate falsă, pe care era inserată fotografia sa. În aceeași împrejurare, au fost descoperite asupra acestuia mai multe înscrisuri falsificate, care servesc la stabilirea identității, ce purtau fotografia sa și alte nume, respectiv o carte de identitate, un pașaport și un permis de conducere, emise aparent de către autoritățile bulgare.

La individualizarea pedepselor aplicate celor trei inculpați, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art.72 din Codul penal, gradul concret de pericol social al faptelor, împrejurările și modalitatea de comitere, caracterul transfrontalier și modul organizat al activității infracționale, cantitatea mare de droguri traficată, forma continuată a uneia dintre infracțiunile reținute în sarcina lor, precum și persoana acestora, care au avut o atitudine nesinceră.

Împotriva acestei sentințe,au declarat apelîn termenul legalParchetul de pe lângă Tribunalul București(la data de 13 iulie 2009) șiinculpații(la data de 21 iulie 2009), (la data de 13 iulie 2009) și (la data de 14 iulie 2009), cel dintâi personal, iar ultimii doi prin avocații lor aleși.

În motivele scrise de apel, expediate la data de 04 august 2009, Parchetul a criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub două aspecte:

1. omisiunea aplicării dispozițiilor art.117 din Codul penal, privind expulzarea, în cazul inculpatului;

2. greșita individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpați, fără a se da eficiență tuturor criteriilor prevăzute în art.72 din Codul penal și respectiv dispozițiilor art.52 din Codul penal.

Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi, 02 noiembrie 2009, reprezentantul Parchetului a susținut oral și un alt motiv de apel, invocând lipsa de procedură cu inculpatul la termenul când s-a judecat cauza de către instanța de fond, motiv în raport cu care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu privire la toți cei trei inculpați, întrucât faptele reținute în sarcina acestora se află în indivizibilitate.

Inculpații, și nu și-au motivat în scris apelurile declarate în cauză, iar, cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi, 02 noiembrie 2009, au solicitat să se dispună achitarea lor, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, întrucât nu au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, în plus ultimul inculpat susținând, prin apărătorul său ales, și motivul de apel invocat oral de către reprezentantul Parchetului.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cătoate apelurilecu care a fost sesizatăsunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit art.291 alin.1 din Codul d e procedură penală, judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.

În speță, prin încălcarea acestei dispoziții legale imperative, instanța de fond a procedat la judecarea cauzei fără citarea inculpatului pentru termenul din data de 26 iunie 2009, când au avut loc dezbaterile.

În acest sens, Curtea constată că, pentru termenul anterior menționat, instanța de fond nu a emis pe numele inculpatului respectiv nicio citație.

Această situație a fost determinată de împrejurarea că, începând cu termenul din data de 31 martie 2009, inculpatul a fost considerat în mod greșit de către instanța de fond ca având termen în cunoștință, deși acesta nu a fost prezent personal în fața instanței respective nici la acel termen, nici la vreun alt termen (anterior sau ulterior) pe parcursul judecării cauzei în fond, după schimbarea completului de judecată inițial învestit, care funcționa în ziua de vineri, ca efect al admiterii cererii de abținere a judecătorului ce compunea acel complet, conform încheierii din data de 06 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr-, în urma acestui incident procedural cauza fiind repartizată aleatoriu unui alt complet de judecată, care funcționa în ziua de.

De altfel, din actele dosarului, rezultă fără niciun dubiu că acest inculpat a părăsit teritoriul României în data de 25 august 2008, după numai o zi de la data când a încetat de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă în privința sa în cursul urmăririi penale (filele 34 și 36-37 din Dosarul nr-).

Sub aspectul în discuție, Curtea constată că, potrivit art.291 alin.3 din Codul d e procedură penală, numai partea prezentă personal la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.

Prin urmare, împrejurarea că inculpatul l-a mandatat pe apărătorul lui ales inclusiv să-l reprezinte în fața instanței de fond, conform împuternicirii avocațiale atașate la fila 18 din Dosarul nr-, iar acest apărător s-a prezentat la termenul din data de 31 martie 2009 (ca, de altfel, și la celelalte termene de judecată), nu îndreptățea în mod legal instanța respectivă să acorde inculpatului în discuție termen în cunoștință și, ca atare, să nu-l mai citeze pentru termenele ulterioare.

În acest sens, Curtea observă că dispozițiile din materie penală (art.291 alin.3 din Codul d e procedură penală, anterior citat) sunt diferite de cele din materie civilă, potrivit cărora partea ia termen în cunoștință dacă a fost prezentă la o înfățișare, fie personal, fie prin mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul (art.153 alin.1 din Codul d e procedură civilă), astfel că, în primul caz, inculpatul primește termen în cunoștință numai dacă a fost prezent personal în fața instanței, iar nu și atunci când a fost doar reprezentat de avocat, conform art.174 alin.1 din Codul d e procedură penală.

De altfel, în același sens a apreciat, până la termenul din data de 31 martie 2009, și instanța de fond, care a dispus, la toate termenele anterioare, citarea inculpatului, în privința căruia a constatat de fiecare dată lipsă de procedură pe motivul nerestituirii la dosar a dovezilor de citare la toate adresele cunoscute, deși la acele termen acesta a fost reprezentat de apărătorul său ales.

În plus, la termenul respectiv, apărătorul ales al inculpatului a învederat în mod explicit instanței de fond că acesta i-a confirmat primirea citației emise pentru acel termen, astfel cum se consemnează în încheierea de ședință de la data de 31 martie 2009 (filele 94-97 din Dosarul nr-), precizare care nu a mai fost făcută de către acel apărător la niciunul dintre termenele ulterioare, când inculpatul nu a mai fost deloc citat.

Curtea mai constată că judecarea în fond a cauzei fără citarea inculpatului, prin încălcarea dispozițiilor imperative ale art.291 alin.1 din Codul d e procedură penală, i-a cauzat acestuia o vătămare gravă, privându-l de un proces echitabil, în condițiile în care s-a dispus condamnarea sa fără a fi fost ascultat vreodată de către instanța de judecată, iar vătămarea respectivă nu poate fi înlăturată decât prin anularea sentinței astfel pronunțate, potrivit art.197 alin.1 și alin.4 teza finală din Codul d e procedură penală, o asemenea soluție fiind impusă de necesitatea de a asigura o justă soluționare a cauzei în ceea ce îl privește.

De altfel, art.379 pct.2 lit.b din Codul d e procedură penală prevede în mod expres că judecarea cauzei în lipsa unei părți nelegal citate constituie unul dintre motivele legale de desființare a hotărârii pronunțate.

Curtea constată, de asemenea, că faptele reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului se află în indivizibilitate, conform art.33 lit.a din Codul d e procedură penală, cu faptele de care sunt acuzați, prin același act de sesizare, ceilalți doi inculpați ( și ), dovadă fiind însăși împrejurarea aplicării dispozițiilor art.75 lit.a din Codul penal în privința acestora, în cazul infracțiunilor de trafic (intern și internațional) de droguri de mare risc, situație în care disjungerea cauzei cu privire la ultimii doi inculpați, potrivit art.38 din Codul d e procedură penală, nu doar că nu ar fi în interesul unei bune judecăți, ci chiar ar fi de natură să afecteze justa soluționare a cauzei și corecta stabilire a încadrării juridice.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.379 pct.2 lit.b din Codul d e procedură penală, va admite toate apelurile cu care a fost sesizată, va desființa sentința penală atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, cu privire la toți cei trei inculpați, la aceeași instanță de fond, respectiv Tribunalul București.

În rejudecare, instanța de fond va analiza și se va pronunța și asupra celorlalte critici formulate de Parchet și inculpați în susținerea apelurilor declarate în cauză.

În temeiul art.383 alin.1¹rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, va menține măsura arestării preventive a inculpatului, întrucât subzistă și la actualul moment procesual temeiurile de fapt și de drept care au determinat inițial luarea măsurii respective, existând probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că el a săvârșit faptele penale de care este acuzat (relevante sub acest aspect fiind declarațiile constante ale martorului, convorbirile telefonice interceptate, procesele verbale de constatare și chiar propriile declarații din faza de urmărire penală) și, de asemenea, fiind cert pericolul pe care inculpatul îl reprezintă în continuare pentru ordinea publică, dovadă fiind implicarea sa într-o activitate infracțională extrem de periculoasă și bine organizată, cu ramificații transfrontaliere și consecințe sociale foarte grave, dar și împrejurarea că acesta s-a manifestat în concret în sensul ascunderii identității sale reale, săvârșind chiar o infracțiune în scopul de a se sustrage cercetărilor.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, toate cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar, conform art.189 alin.1 și 2 și respectiv art.190 alin.4 și 5 din Codul d e procedură penală, onorariul avocatului din oficiu pentru inculpații și, onorariul parțial al avocatului din oficiu pentru inculpatul (cuvenit acestuia, potrivit art.3 alin.1 din Protocolul nr.-/2008 încheiat între Ministerul Justiției și ) și onorariul interpretului de limbă (stabilit în echivalent pentru serviciul prestat de acesta) se vor suporta din fondul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații, și împotriva Sentinței penale nr.712/F din data de 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.

Desființează sentința penală apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, cu privire la toți inculpații, la aceeași instanță de fond, Tribunalul București.

Menține măsura arestării preventive a inculpatului.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpații și, în sumă de câte 300 lei, onorariul parțial al avocatului din oficiu pentru inculpatul, în sumă de 75 lei și onorariul interpretului de limbă, în echivalentul a 5 ore, se suportă din fondul.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpați.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red. jud. / Ex.2 / 09.11.2009

Președinte:Carmen Veronica Găină
Judecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan

#Judecator Carmen Veronica Gaina

Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 231/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 231/2009. Curtea de Apel Bucuresti