Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 30/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR-
142/2010
DECIZIA PENALĂ NR.30/
Ședința publică din data de 01 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectapeluriledeclarate de inculpații și - împotriva Sentinței penale nr.1102/F din data de 08 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/28.01.2010 eliberată de Baroul București (atașată la fila 19 din dosar) și -, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/28.01.2010 eliberată de Baroul București (atașată la fila 20 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost comunicată la dosar copie de pe Sentința penală nr.1785/2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B, cu mențiuni privind situația executării pedepsei aplicate prin aceasta inculpatului -.
Apelantul inculpat, personal, întrebat fiind de către C, precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Apelantul inculpat -, personal, întrebat fiind de către C, precizează, la rândul său, că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelurilor.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat critică sentința atacată pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate acestuia, pe care le apreciază ca fiind disproporționat de severe în raport cu circumstanțele reale de săvârșire a faptelor, sens în care face referire la cantitatea mică a drogurilor, precum și cu persoana inculpatului, care a manifestat o atitudine procesuală sinceră, iar, la data arestării, avea un loc de muncă. Solicită, în consecință, reducerea pedepselor respective, conform art.74-76 din Codul penal, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat - critică sentința atacată pentru netemeinicie, tot sub aspectul individualizării pedepsei aplicate acestuia, solicitând reducerea ei, potrivit art.74-76 din Codul penal, prin luarea în considerare a cantității mici a drogurilor, a atitudinii procesuale sincere, precum și a împrejurării că inculpatul are doi copii minori în întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere, ca nefondate, a ambelor apeluri declarate în cauză, apreciind că, prin sentința atacată, s-a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților.
Învederează că inculpații nu se află la primul conflict cu legea penală, ci, dimpotrivă, amândoi sunt recidiviști.
Solicită menținerea măsurii arestării preventive a ambilor inculpați și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, cu privire la măsurarea arestării preventive, solicită să se constate că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia și să se dispună, în consecință, revocarea ei.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat -, cu privire la același aspect, solicită revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia.
Apelantul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de către apărătorul său.
Apelantul inculpat -, personal, având la rândul său ultimul cuvânt, arată că susține concluziile formulate de către apărătorul său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.1102/F din data de 08 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a hotărât astfel:
În baza art.334 din Codul d e procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și respectiv de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic. art.33 lit.a și 37 lit.a din Codul penal în infracțiunile prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și respectiv de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic. art.33 lit.a și 37 lit.b din Codul penal.
În baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.b, art.74 lit.c, art.76 lit.a și art.80 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 19 iunie 1982 în B, CNP -) la pedeapsa de 6 ani și 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art.65 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.b, art.74 lit.c, art.76 lit.d și art.80 din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 11 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 7 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplic. art.art.71 - 64 lit.a teza II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.35 alin.1 din Codul penal, a dispus ca, după executarea acestei pedepse, inculpatul să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 6 ani.
În baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.a, art.74 lit.c, art.76 lit.a și art.80 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul - (fiul lui și, născut la data de 03 martie 1962 în B, CNP -) la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art.61 din Codul penal, a revocat liberarea condiționată și a contopit restul rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.1785/2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B), de 407 zile de închisoare, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplic. art.71 - 64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.65 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.350 din Codul d e procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a ambilor inculpați.
În baza art.88 din Codul penal, a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaților perioada deja executată de către aceștia, începând cu data de 23 iunie 2009 și până la zi.
În baza art.17 alin.1 și 18 alin.1 din Legea nr.143/2000, a confiscat, în vederea distrugerii, cantitățile de 0,97 grame heroină; 4,16 grame heroină; 1,60 grame heroină și 10 comprimate methadonă.
În baza art.357 lit.e din Codul d e procedură penală, a dispus restituirea către inculpatul a telefonului mobil Nokia 2600, seria - - și a cartelei, seria -, indisponibilizate la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Sectorului 2 B, conform dovezii seria H nr.-/01.07.2009, întrucât nu au fost folosite la săvârșirea infracțiunilor.
În baza art.191 alin.2 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpați la plata sumei de câte 1.500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul -, în sumă de 200 lei, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoareasituație de fapt:
În data de 23 iunie 2009, în jurul orei 1930, inculpatul a vândut martorului denunțător cantitatea de 1,04 grame de heroină, contra sumei de 400 lei și a deținut, pentru comercializare și consum propriu, cantitatea de 4,30 grame de heroină, precum și 15 comprimate de methadonă (inscripționate SN), o folie, o fiolă spartă și 3 seringi hipodermice.
În aceeași dată, în jurul orei 1930, în urma percheziției domiciliare efectuate la adresa de reședință din B,-, sectorul 2, inculpatul - a fost depistat deținând, în vederea comercializării, 13 doze tip bilă, conținând cantitatea de 1,71 grame de heroină.
Această situație de fapt a fost dovedită prin declarațiile celor doi inculpați (care au recunoscut în mod constant săvârșirea faptelor), declarațiile martorilor denunțători și, procesul-verbal de constatare a infracțiunilor flagrante, declarațiile martorului asistent și rapoartele de constatare tehnico-științifică.
Îndrept, Tribunalul a constatat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, prevăzute de art.2 alin.1 și 2 și respectiv de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, iar fapta inculpatului - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000.
În privința inculpatului, Tribunalul a constatat că acesta se află în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal (iar nu în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a din Codul penal, după cum s-a reținut în rechizitoriu), în raport cu pedeapsa anterioară de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.765/2002 a Judecătoriei Sectorului 2 B, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 11 august 2006, cu un rest rămas neexecutat de 683 de zile, care s-a împlinit la data de 19 septembrie 2008, mai înainte de săvârșirea celor două infracțiuni deduse judecății.
În privința inculpatului -, Tribunalul a constatat că acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a din Codul penal, în raport cu pedeapsa anterioară de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1785/2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 19 noiembrie 2008, cu un rest rămas neexecutat de 407 zile închisoare, care nu s-a împlinit până la săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
Lastabilirea și aplicarea pedepselor, Tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate în normele de incriminare, gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpaților, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestora.
Astfel, în cazul inculpatului, Tribunalul a reținut că acesta a săvârșit două infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, iar, în privința sa, sunt incidente două stări de agravare a pedepsei (recidiva și concursul de infracțiuni). De asemenea, a reținut că inculpatul a mai suferit anterior două condamnări, dintre care ultima la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, dar și faptul că, în concret, a traficat și deținut pentru consum o cantitate mică de droguri și a manifestat o atitudine procesuală constant sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptelor de care este acuzat, în raport cu ultima împrejurare acordându-i acestuia beneficiul circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit.c din Codul penal, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul lor special, prin aplicarea dispozițiilor art.76 lit.a și respectiv art.76 lit.d coroborate cu cele ale art.80 din Codul penal.
În cazul inculpatului -, Tribunalul a reținut că acesta a săvârșit o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, iar, în privința sa, este incidentă o stare de agravare a pedepsei (recidiva). De asemenea, a reținut că inculpatul a mai suferit anterior cinci condamnări, dar și faptul că, în concret, a deținut în vederea comercializării o cantitate mică de droguri și a manifestat o atitudine procesuală constant sinceră, recunoscând și regretând fapta de care este acuzat, în raport cu ultima împrejurare acordându-i acestuia beneficiul circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit.c din Codul penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul ei special, prin aplicarea dispozițiilor art.76 lit.a coroborate cu cele ale art.80 din Codul penal. Întrucât inculpatul în discuție a săvârșit o singură infracțiune (iar nu două, precum inculpatul precedent), Tribunalul a apreciat că acestuia trebuie să îi fie aplicată o pedeapsă mai mică decât primului inculpat.
Deoarece inculpatul - a săvârșit infracțiunea în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.1785/2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B), Tribunalul, făcând aplicarea dispozițiilor art.61 din Codul penal, i-a revocat acest beneficiu și a dispus, în consecință, contopirea restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, de 407 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății.
Împotriva acestei sentințe,au declarat apelîn termenul legalinculpatul(la data de 16 decembrie 2009, prin avocat și respectiv la data de 23 decembrie 2009, personal, din locul de deținere) șiinculpatul -(la data de 23 decembrie 2009, personal, din locul de deținere), niciunul dintre aceștia nemotivând în scris calea de atac exercitată în cauză.
Apelurile inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 18 ianuarie 2010.
La cererea Curții, s-a comunicat la dosar copie de pe Sentința penală nr.1785/F din data de 31 octombrie 2005 Judecătoriei Sectorului 2 B, cu mențiuni privind situația executării pedepsei aplicate prin aceasta inculpatului -.
Inculpații, fiind întrebați în mod explicit de către C, au precizat la termenul de astăzi că nu doresc să dea declarații în fața instanței de apel (poziție procesuală pe care au adoptat-o, de altfel, și în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, potrivit mențiunilor din încheierea de la termenul din data de 30 septembrie 2009 - fila 37, ), prevalându-se astfel de dreptul la tăcere care le este recunoscut de art.70 alin.2 din Codul d e procedură penală.
Cu ocazia dezbaterilor, ambii inculpați, care au beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, au criticat sentința apelată pentru netemeinicie, exclusiv sub aspectul individualizării pedepselor la care au fost condamnați în primă instanță, solicitând reducerea acestora, prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante judiciare deja reținute, în considerarea atitudinii procesuale sincere, a cantității mici a drogurilor, precum și a datelor lor personale favorabile (existența unui loc de muncă, în cazul inculpatului și respectiv a doi copii minori în întreținere, în cazul inculpatului -).
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căambele apeluricu care a fost sesizatăsunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Făcând o analiză judicioasă a întregului probatoriu al cauzei, prima instanță a stabilit, cu privire la ambii inculpați, o situație de fapt corectă (și, de altfel, necontestată), căreia i-a dat o încadrare juridică legală.
Astfel, este în afara oricărui dubiu că, la data de 23 iunie 2009, inculpatul i-a vândut martorului denunțător, în schimbul sumei de 400 lei, cantitatea de 1,04 grame de heroină și, de asemenea, la aceeași dată, cu ocazia percheziției domiciliare autorizate de judecător, în baza autorizației nr.225/22.06.2009 emisă de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (fila 16, ), a fost depistat deținând, atât în vederea comercializării, cât și pentru consumul personal, cantitatea de 4,30 grame de heroină și 15 comprimate de methadonă, precum și 3 seringi hipodermice și o fiolă din sticlă, pe care s-au pus în evidență urme de heroină.
Aceste fapte, ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere fără drept, pentru consumul propriu, de droguri de mare risc, prevăzute de art.2 alin.1 și 2 și respectiv de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, au fost recunoscute ca atare de către inculpat în toate declarațiile, niciodată retractate, date pe parcursul urmăririi penale, inclusiv în fața judecătorului care a dispus arestarea lui preventivă (filele 37-38, 41, 88 și 94 ), declarațiile respective coroborându-se, întru-totul, cu procesul verbal de constatare în flagrant a infracțiunilor (filele 21-24, ), cu procesele verbale de percheziție domiciliară și corporală (filele 25-28, ), cu raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/24.06.2009 (filele 43-45, ), precum și cu declarațiile concordante și necontestate ale martorului denunțător și martorului asistent (filele 74-79, ).
De asemenea, este mai presus de orice îndoială că, la data de 23 iunie 2009, cu ocazia aceleiași percheziției domiciliare autorizate de judecător, inculpatul - a fost depistat deținând, exclusiv în vederea comercializării, cantitatea de 1,71 grame de heroină.
Această faptă, ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, a fost recunoscută ca atare de către inculpat în toate declarațiile, niciodată retractate, date pe parcursul urmăririi penale, inclusiv în fața judecătorului care a dispus arestarea lui preventivă (filele 60-61, 64, 90 și 95, ), declarațiile respective coroborându-se, întru-totul, cu procesul verbal de constatare în flagrant a infracțiunii (filele 21-24, ), cu procesul verbal de percheziție domiciliară (filele 25-27, ), cu raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/24.06.2009 (filele 68-69, ), precum și cu declarațiile necontestate ale martorului asistent (filele 77-79, ).
În privința pedepselor aplicate inculpaților, Curtea, raportându-se la criteriile legale de individualizare, prevăzute în art.72 din Codul penal, precum și la scopul lor legal (punitiv și educativ-preventiv), astfel cum este definit de art.52 din Codul penal, constată că nu există motive pertinente care să justifice reducerea acestora, după cum s-a solicitat în apelurile deduse judecății.
În acest sens, Curtea reține că prima instanță a manifestat deja o clemență suficientă, coborând în mod consistent pedepsele respective sub limitele lor speciale minime (în cazul infracțiunii celei mai grave, de trafic de droguri de mare risc, cu 3 ani și 5 luni, în privința inculpatului și respectiv cu 4 ani și 6 luni, în privința inculpatului -), prin reținerea, în favoarea fiecăruia dintre ei, a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit.c din Codul penal, deși o astfel de reducere era doar facultativă, conform art.80 alin.2 din Codul penal, în condițiile în care inculpații sunt amândoi recidiviști, în forma prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal (primul inculpat) și respectiv de art.37 lit.a din Codul penal (al doilea inculpat).
Antecedentele penale ale inculpaților, astfel cum sunt relevate de fișele de cazier judiciar ale acestora (filele 34 și 55, ), deși constau în condamnări definitive anterioare (în număr de două, pentru inculpatul și respectiv de cinci, pentru inculpatul -) pronunțate pentru infracțiuni de altă natură decât cele care fac obiectul judecății în prezenta cauză (furt calificat, în cazul primului inculpat; furt calificat și înșelăciune, în cazul celui de-al doilea inculpat), dovedesc, din partea lor, un comportament antisocial aproape permanent, motivat, ca și în speță, de dorința obținerii facile, pe căi ilicite, de venituri materiale și neinhibat de pedepsele precedente, inculpații perseverând în activitatea infracțională în pofida beneficiului liberării condiționate ce le-a fost amândurora acordat din executarea acelor pedepse, care, în mod evident, nu și-au atins scopul educativ-preventiv.
Aspectele anterior menționate, ce caracterizează în mod obiectiv persoana fiecăruia dintre cei doi inculpați, constituie motive pertinente pentru menținerea pedepselor stabilite prin sentința apelată, cu atât mai mult cu cât acestea nu sunt deosebit de severe, în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite și, mai ales, cu împrejurarea că, deși au avut ca obiect cantități moderate de droguri de mare risc ( 5,34 grame de heroină și 15 comprimate de methadonă, în cazul inculpatului și respectiv 1,71 grame de heroină, în cazul inculpatului -), ele nu au constituit un episod izolat în viața inculpaților, ambii recunoscând că, în lipsa altor surse de venituri, au început să vândă droguri în urmă cu mai multe luni, obținând profit din aceste acțiuni.
În acest context, Curtea constată că atitudinea procesuală a inculpaților (într-adevăr sinceră și, de la început, cooperantă), precum și celelalte date personale favorabile, invocate de aceștia în susținerea apelurilor declarate (care nu fost, totuși, în măsură să-i determine la a-și reconsidera conduita infracțională) se reflectă deja în mod adecvat în pedepsele aplicate de către prima instanță, neputând primi o mai mare eficiență decât cea care le-a fost acordată prin sentința atacată.
În același timp, Curtea constată că pedepsele aplicate prin sentința respectivă au fost în mod just diferențiate între cei doi inculpați, în raport cu numărul infracțiunilor săvârșite și, de asemenea, cu cantitatea concretă a drogurilor care constituie obiectul material al acestora.
Față de considerentele expuse, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, nefiind identificate nici din oficiu motive de desființare a acesteia, Curtea, în temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, ambele apeluri declarate în cauză.
În temeiul art.383 alin.11rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea va menține măsura arestării preventive a ambilor inculpați, reținând că subzistă și la momentul procesual de față temeiurile ce au determinat inițial luarea acestei măsuri (art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală), întrucât, pe de o parte, prin confirmarea hotărârii de condamnare a inculpaților, se constată existența de probe certe în susținerea acuzațiilor aduse acestora, iar, pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că lăsarea lor în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere, îndeosebi, perseverența lor infracțională.
În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, Curtea va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 23 iunie 2009 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, Curtea îi va obliga pe apelanții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a fiecăruia dintre ei, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și - împotriva Sentinței penale nr.1102/F din data de 08 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
În temeiul art.383 alin.11rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpaților.
În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 23 iunie 2009 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, obligă pe apelanții inculpați la plata sumei de câte 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei fiecare, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpați.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 10.02.2010
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan
