Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 33/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 33/R/2009

Ședința publică din 20 ianuarie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Maria Boer Valentin Chitidean

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin

PROCUROR -.

S-a luat spre examinare recursul formulat de către DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr. 571/D din data de 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect restituirea cauzei la DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, în vederea refacerii urmăririi penale privind pe inculpații G, și -, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul asistat de apărător ales, avocat R din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar și inculpatul, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, avocat solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu de dosar și prezența la termenul de judecată anterior.

Apărătoarea aleasă a inculpatului depune un memoriu, solicitând a fi avut în vedere la soluționarea dosarului.

Reprezentanta DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus la dosarul cauzei, casarea sentinței penale atacate și rejudecând să se dispună trimiterea cauzei Tribunalului Cluj în vederea continuării cercetării judecătorești. S-a dispus restituirea dosarului la procuror pe motivul că actul de sesizare nu a fost legal întocmit, întrucât s-a dispus trimiterea în judecată pentru alte fapte decât cele pentru care s-a dispus efectuarea urmăririi penale. S-a arătat că nu s-a dat ordonanță de extindere a cercetării penale pentru perioada 2005-mai 2006, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Apreciază că în speță nu se impune extinderea urmăririi penale, întrucât nu există alte fapte noi descoperite, nu există împrejurări noi și nu au fost descoperite date cu privire la alte persoane. Art.300 proc.pen. prevede că actul de sesizare nu cuprinde aspecte de nelegalitate, iar prevederile art. 332 alin. 2.proc.pen. apreciază că acest text face referire la ambele cazuri în care se poate dispune restituirea cauzei la procuror, cazuri care nu sunt incidente în speță. Indiferent ce vătămare s-ar fi putut aduce inculpaților, atâta vreme cât li s-a adus la cunoștință în mod complet învinuirea și au fost ascultați în prezența apărătorului ales, aceasta s-a acoperit.

Consideră că soluția de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale este nelegală și solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj pentru a fi continuată cercetarea judecătorească, întrucât instanța de fond a fost legal sesizată.

Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită respingerea recursului declarat de DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate. Consideră că prin modul în care instanța de fond a fost sesizată au fost încălcate principiile fundamentale ale procesului penal, respectiv dreptul la apărare al inculpatului. Învinuirea adusă inculpatului și pentru care s-a efectuat urmărirea penală se referă la perioada mai 2006-martie 2007. a vis de aceste acte materiale se stabilește situația de fapt și se administrează probe. Declarațiile au fost luate inculpaților strict pe această perioadă și raportat la anumite acte materiale neexistând indicii din care să rezulte că ar mai fi alte acte materiale. Față de lipsa unei acuzații concrete nu ai cum să te aperi. Un fapt negativ general nu poate fi dovedit. Susține că s-a ajuns la situația în care punerea sub învinuire se face numai prin indicarea infracțiunii. Nu se poate ca parchetul să arate numai infracțiunea dacă există mai multe acte materiale. Infracțiunea continuată este formată din mai multe acte materiale, care dacă ar fi luate separat ar constitui o singură infracțiune. În penal se discută fapta și nu încadrarea juridică a faptei. Apreciază că lipsa ordonanței de extindere prev. de art. 238.proc.pen. face ca actul de sesizare să fie nelegal întocmit. Instanța de fond trebuie să verifice legalitatea sesizării din toate punctele de vedere, inclusiv raportat la condițiile de fond.

Susține că soluția pronunțată în cauză de către Tribunalul Cluj este corectă și solicită menținerea acesteia.

Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj ca nefondat. În motivarea recursului nu se face referire la încălcările aduse inculpatului, care au fost considerate vătămătoare de către instanță și care au dus la restituirea cauzei la procuror. A fost admisă excepția încălcării dreptului la apărare, însă motivele de recurs nu se referă deloc la acest aspect. Nelegala sesizare a instanței nu a fost analizată. a fost audiat fără a i se aduce la cunoștință învinuirea și pentru ce este cercetat în acest dosar, totodată luându-i-se declarație pentru alte fapte, decât cele pentru care a fost trimis în judecată. Art. 6.proc.pen. și art. 70.proc.pen. prevede că trebuie să i se aducă la cunoștință învinuirea înainte de a i se lua declarație. S-a început urmărirea penală pentru o perioadă de timp, însă la prezentarea materialului de urmărire penală nu este menționată etapa, perioada de timp în care a fost săvârșită infracțiunea. De unde putea să știe inculpatul pentru ce perioadă va fi trimis în judecată. S-a arătat că art. 238.proc.pen. nu prevede această situație cu privire la actele materiale, dar acest articol nu trebuie să fie privit în mod extinctiv.

Consideră că nu a fost încălcat doar codul d e procedură penală, ci și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe care România a ratificat-o în anul 1994. În speță este vorba de o nulitate absolută a urmăririi penale, impunându-se restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului susține poziția adoptată de colegii săi și solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj. În cauză nu a fost respectat dreptul la apărare al inculpatului. Acest aspect nu se poate suplini prin refacerea rechizitoriului întocmit în cauză, cu nerespectarea dreptului la apărare. Nu s-au respectat dispozițiile art. 273.proc.pen. respectiv urmărirea penală nu a fost începută cu privire la toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, astfel încât se impune menținerea hotărârii instanței de fond. Este incidentă nulitatea absolută a urmăririi penale, impunându-se restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat. În speță nu s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru faptele săvârșite în perioada 2005 - 2006. Pentru a putea dovedi că există infracțiune trebuie avute în vedere anumite elemente concrete. În favoarea inculpatului operează prezumția de nevinovăți, întrucât atâta vreme cât organele statului nu pot demonstra că inculpatul a fost într-un anumit moment într-un anumit loc nu se poate vorbi de săvârșirea unei infracțiuni. Urmărirea penală s-a efectuat pentru perioada 2006-2007, pentru perioada 2005-2006 instanța nu a fost legal sesizată. La acest moment există puține acte materiale, putând atrage soluția de achitare. Urmărirea penală este începută cu privire la acte materiale începând din anul 2006.

Soluția de restituire la procuror în vederea refacerii urmăririi penale este temeinică și legală și solicită menținerea acesteia.

Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b proc.pen. respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, cu consecința restituirii cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. În această cauză instanța de fond nu a fost legal sesizată. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru perioada 2005-martie 2007, însă la fila 39 din dosarul de urmărire penală există ordonanță de începere a urmăririi penale față de acest inculpat, în care se menționează perioada mai 2006-martie 2007. Ulterior inculpatul este audiat și i se aduce la cunoștință că a deținut, oferit și consumat droguri în perioada 2005-2007. La dosarul cauzei nu există ordonanță de extindere a cercetărilor și cu privire la perioada 2005-2006. Potrivit art. 238.proc.pen. extinderea cercetărilor se realizează și în situația în care se descoperă împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei. I s-a pus în sarcina inculpatului o perioadă infracțională de 1 an de zile, fără a exista ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale pentru faptele din perioada 2005-2006, în condițiile în care inculpatul a declarat că a consumat țigări împreună cu alte persoane începând cu anul 2006. Nu este vina inculpatului că nu i s-a explicat ce poate să atragă reținerea unei perioade infracționale în plus. Inculpatul s-a rezumat la a-și menține declarațiile date și nu a mai avut de făcut alte precizări. Rechizitoriul trebuie să se limiteze la faptă și la probe, însă în dosarul de urmărire penală nu există probe că în perioada 2005-2006 inculpatul ar fi desfășurat astfel de activități. În mod corect prima instanță a considerat că a fost încălcat art. 6 din proc.pen. și CEDO. S-a arătat că pentru aceste acte materiale nu ar fi trebui să existe la dosar ordonanță de extindere a cercetărilor penale. Însă organul de urmărire penală trebuie ca fiecare act în parte să-l aducă la cunoștința inculpatului.

În concluzie, solicită respingerea recursului declarat în cauză și restituirea cauzei la parchet, în vederea refacerii urmăririi penale.

Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului formulat și reținerea ca legală și temeinică a hotărârii Tribunalului Cluj, fiind temeinic argumentată. S-a făcut afirmația că inculpaților li s-a adus la cunoștință învinuirea, însă solicită să se constate că li s-a adus la cunoștință învinuirea doar la trei inculpați, aceștia rezumându-se la a declara că își mențin declarațiile date.

Soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală și solicită menținerea acesteia cu consecința restituirii cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

Apărătoarea aleasă a inculpatului, având cuvântul în replică, susține că simplul motiv al încălcării dreptului la apărare poate să ducă la restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.

CURTEA

Prin sentința penală nr.571/D din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza art. 300 rap. la art. 332 al. 2.pen.Cod Penal instanța s-a desesizat și a restituit cauza la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, pentru refacerea urmăririi penale privind pe inculpații G, -.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 2 alin.l din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.4 alinl din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată,faptă prev. și ped. de art. 2 alin.l din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal, introducere în țară de droguri de risc, faptă prev. de art.3 alin.l din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc pentru consum propriu în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin. 2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal;

pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 2 alin.l din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal, introducere în țară de droguri de risc, faptă prev. de art.3 alin.l din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc pentru consum propriu în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 2 alin.l din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.4 alin 1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.4 alin 1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.4 alin 1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că inculpații în perioada 2005-martie 2007 prin acte materiale repetate dar în baza unei rezoluții infracționale unice au deținut, consumat, vândut sau oferit spre consum cannabis și rezină de cannabis mai multor persoane, în privința inculpaților și reținându-se și că în perioada octombrie-noiembrie 2006 au introdus în țară 10 grame rezină de cannabis din care au oferit spre consum mai multor persoane.

Din actele dosarului rezultă că prin procesul verbal data de 16.03.2007 (aflat la fila 34 voI. 1) al -Serviciul Teritorial Clujs -a dispus începerea urmăririi penale față de numiții, și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.4 alin 1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal, sub aspectul stării de fapt reținându-se că începând cu luna mai 2006 și până în prezent prin acte materiale repetate aceștia au deținut consumat, vândut și oferit cannabis mai multor tineri din C-

Ulterior, prin ordonanța din 27.03.2007 s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de învinuitul și pentru infracțiunea prev. de art. 3 al. 1 din Legea nr. 143/2000, numitul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal, introducere în țară de droguri de risc, faptă prev. de art.3 alinl din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc pentru consum propriu în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.4 alin.l din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin. 2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal și numitul G pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.4 alin 1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal, în legătură cu aceștia din urmă reținându-se aceeași perioadă infracțională.

dintre învinuiți li s-a adus la cunoștință învinuirea, dreptul de a fi asistați de către un avocat, fiecare dintre ei acceptând să scrie câte o declarație personal, în legătură cu învinuirea adusă, după care au fost audiați în calitate de învinuiți, declarațiile lor fiind consemnate pe un formular tipizat

La data de 21.06.2007 prin ordonanță (fila 137-138) s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de numitul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu în formă continuată, faptă prev. și ped. de art.4 alin.l din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal, în fapt reținându-se că acesta în perioada 2005-2006 prin acte materiale repetate acesta a deținut, consumat, oferit și vândut cannabis în mod repetat mai multor tineri din C-N, acesta fiind audiat în legătură cu învinuirea ce i se aduce.

La data de 06.11.2007 și respectiv 07.11.2007, au fost reaudiați învinuiții G, și, ocazie cu care acestora li s-a adus la cunoștință învinuirea constând în aceea că au comis faptele descrise mai sus în perioada 2005-2007.

S-a menționat faptul că această aducere la cunoștință a învinuirii (în realitate o nouă învinuire, dat fiind faptul că perioada infracțională este mai mare cu circa 1 an) are loc doar formal, deoarece nu se face vorbire despre actele materiale în concret, pentru ca învinuiții să își facă apărarea în raport de această nouă învinuire, motiv pentru care nefiind explicată această extindere a perioadei infracționale, declarațiile sunt limitate la a fi menținute declarațiile anterioare, fără precizări suplimentare și nu au fost propuse alte probe în apărare.

În plus, nu a avut loc reaudierea învinuiților și, în legătură cu aspectele precizate mai sus.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, tuturor celor 6 învinuiți li s-a adus la cunoștință încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost cercetați, fără descrierea stării de fapt, așa cum rezultă din procesele verbale întocmite la 7 și 9 noiembrie 2007.

La data de 16.01.2008 s-a întocmit rechizitoriul prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pentru infracțiunile descrise mai sus, sub aspectul stării de fapt reținându-se în privința fiecăruia dintre inculpați că infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată și deținere în vederea consumului de droguri de risc în formă continuată au fost comise în perioada 2005- martie 2007, cu mențiunea că din cuprinsul rechizitoriului nu rezultă care sunt actele materiale comise în cursul anului 2005 și de fapt, nu sunt precizate în concret perioadele infracționale în nici un caz în parte.

În acest context, s-a invocat excepția nelegalei sesizări a instanței de judecată conform art. 300.pen.Cod Penal și de asemenea, s-a solicitat conform art. 332 al. 2.pen.Cod Penal restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, argumentele fiind aproximativ aceleași, respectiv au fost încălcate dispozițiile privitoare la legala sesizare a instanței, în condițiile în care pentru perioada 2005-2006 nu există o ordonanță de începere sau de extindere a urmăririi penale față de inculpați, mai puțin față de inculpatul..

Potrivit art. 300 al. 1.pen.Cod Penal instanța este datoare să verifice din oficiu la prima înfățișare regularitatea actului de sesizare iar aliniatul 2 statuează că, atunci când sesizarea nu este făcută conform legii iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen acordat în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.

Pe de altă parte, conform art. 332 al. 2.pen.Cod Penal instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Dispozițiile art. 300 și respectiv 332.pen.Cod Penal constituie norme ce reglementează distinct două momente procedurale diferite, car nu se pot confunda, însă în realitate ele pot avea ca punct de plecare aceeași situație juridică, cum este și cazul de față.

Instanțele de judecată nu își desfășoară activitatea decât în baza unui act de sesizare, în cazul de față rechizitoriu, care este supus verificării instanței conform art. 300.pen.Cod Penal sub aspectul regularității sale, ceea ce desemnează condițiile de fond și de formă de a căror respectare depinde legala sesizare și investire a instanței, în acest context fiind avute în vedere natura actului de sesizare, dacă autorul actului era îndreptățit a-l emite, respectarea celorlalte cerințe de formă ale actului (ex. semnarea actului, aplicarea ștampilei instituției, confirmarea rechizitoriului etc.).

Strict formal, sub aspectele precizate mai sus rechizitoriul întocmit la data de 16.01.2008 ar putea fi considerat ca fiind legal întocmit.

În plus însă, conform art. 263.pen.Cod Penal rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată și sesizarea instanței de judecată trebuie să se limiteze la fapta (ori faptele) și persoana (ori persoanele) pentru care s-a efectuat urmărirea penală, în sensul că nu se poate dispune trimiterea în judecată pentru o faptă pentru care inculpatul nu a fost învinuit și ascultat în vederea exercitării dreptului său la apărare.

În același sens, urmărirea penală instituie și consacră garanții ale dreptului la apărare iar trimiterea direct în judecată a unei persoane față de care nu au operat aceste garanții nu este admis, un rechizitoriu ce a depășit aceste limite nefiind în principiu legal întocmit și neputând produce efectul trimiterii în judecată pentru acele fapte ori persoane față de care nu s-a efectuat urmărirea penală.

S-a reținut că într-adevăr, în cazul de față lipsește ordonanța procurorului de extindere a urmăririi penale și pentru perioada 2005-2006 și în plus, prin prisma celor precizate mai sus, dincolo de ambiguitatea și neclaritatea cu care procurorul descrie faptele de care inculpații au fost învinuiți, instanța a considerat că li s-a încălcat dreptul la apărare, deoarece nu li s-a explicat în ce constau noile acte materiale de comiterea cărora sunt învinuiți (după cum nu se precizează nici în rechizitoriu, descrierea faptelor fiind deosebit de succintă), unora dintre inculpați, nici nu li s-a adus la cunoștință noua învinuire, nu au fost reaudiați decât trei dintre ei și ca atare, nu și-au putut exercita dreptul la apărare, aceste lacune neputând fi suplinite prin prezentarea materialului de urmărire penală (unde li s-a adus la cunoștință doar încadrarea juridică) și nici de către instanța de judecată, câtă vreme judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare, conform art. 317.pen.Cod Penal, însă numai în măsura în care au fost parcurse celelalte etape obligatorii anterioare sesizării instanței.

Mai mult, pentru a determina în mod neîndoios ce se înțelege prin faptă și persoană arătate în actul de sesizare, este necesar ca art. 317.pen.Cod Penal să fie interpretat prin raportare la dispozițiile art. 263.pen.Cod Penal, ce reglementează cuprinsul rechizitoriului, în acest din urmă text de lege fiind prevăzut că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală.

Textul face vorbire de faptă, nu de încadrarea sa juridică, din această perspectivă argumentul invocat de procuror în sensul că urmărirea penală s-a început pentru infracțiunile respective, acestea fiind comise în formă continuată, iar actele din perioada 2005-2006 nu sunt altceva decât acte materiale din cuprinsul aceleiași infracțiuni iar instanța nu are decât să procedeze conform art. 335.pen.Cod Penal, nu a fost primit, câtă vreme procurorul prin rechizitoriu a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și pentru aceste acte, în privința cărora însă nu s-a desfășurat faza de urmărire penală și nu au fost respectate celelalte garanții ale dreptului la apărare al inculpaților.

S-a mai arătat că chestiunea în discuție nu ar fi prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, însă valabilitatea rechizitoriului în condițiile depășirii limitelor sale legale se examinează în cadrul unei nulități absolute conform art. 197 al. 2.pen.Cod Penal cel puțin din perspectiva respectării dreptului la apărare, inculpații fiind trimiși în judecată și pentru fapte pentru care nu s-a efectuat urmărirea penală.

Sub acest aspect, rechizitoriul face trimitere la alte fapte penale decât cele care au făcut obiectul urmăririi penale.

Așadar, regularitatea conținutului rechizitoriului (art. 263.pen.Cod Penal) ca act de sesizare al instanței se plasează în domeniul normei procesual-penale imperative de ordine publică iar încălcarea cerințelor legale referitoare la actul de sesizare se integrează cazului de nulitate absolută prevăzut expres de art. 197 al. 2.pen.

Cod Penal

Tot astfel, neefectuarea actelor procesual penale referitoare la extinderea urmăririi penale și neaducerea la cunoștința învinuiților a acestor aspecte în vederea exercitării efective a dreptului lor la apărare contravine art. 6, art.238 și art. 263.pen.Cod Penal ceea ce atrage incidența prevederilor art. 197 al. 4.pen.

Cod Penal

Concluzionând, inculpații au fost trimiși în judecată pentru altă faptă decât cea pentru care s-a efectuat urmărirea penală, sub acest aspect fiind incident cazul de nulitate prevăzut de art. 197 al. 2.pen.Cod Penal cu referire la regularitatea actului de sesizare și cazul de nulitate relativă prev. de art. 197 al. 4.pen.Cod Penal cu referire la încălcarea dreptului la apărare consacrat de art. 6.pen.

Cod Penal

Neîntocmirea actelor procesual penale de extindere a urmăririi penale și pentru perioada 2005-2006 motivat instanța în a admite ambele excepții, deoarece chestiunea nu poate fi rezolvată prin simpla refacere a rechizitoriului, ci se impune refacerea urmăririi penale cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege pentru această fază procesuală, urmând ca ulterior să aibă loc sesizarea instanței cu respectarea dispozițiilor art. 263.pen.

Cod Penal

In legătură cu nerespectarea dreptului la apărare invocată de apărătorul inculpatului pe considerentul că în faza de urmărire penală. fost asistat de același avocat ales, cu cel al inculpatului, deși între ei există interese contrare izvorând din poziția diferită a acestora față de acuzați de introducere în țară de droguri de risc, instanța a considerat că într-adevăr, nu a fost respectat dreptul la apărare al acestuia prin prisma obligațiilor stabilite în sarcina avocaților prin Statutul profesiei de avocat, articolele 119 și 120, din care rezultă că avocatul trebuie să se abțină să se mai ocupe de cauzele tuturor clienților implicați atunci când intervine un conflict între interesele acestora, în caz contrar putând fi pus în discuție caracterul efectiv al dreptului la apărare, pentru una dintre părțile implicate apărarea având caracter strict formal. Este evident că în cazul de față apărătorul ales al celor doi inculpați ar fi trebuit să ia poziție, însă în lipsa unei asemenea atitudini și față de împrejurarea că cei doi inculpați nu puteau lua la cunoștință unul de declarațiile celuilalt, dat fiind caracterul secret al urmăririi penale, instanța a considerat că era de datoria procurorului să intervină și să tranșeze problema, putând să intuiască existența contrarietății de interese și consecințele în planul respectării dreptului la apărare.

Pe cale de consecință, tribunalul a admis excepțiile invocate și în baza art. 300 rap. la art. 332 al. 2.pen.Cod Penal s-a desesizat și a restituit cauza la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, pentru refacerea urmăririi penale privind pe inculpații G,.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DIICOT Serviciul Teritorial Cluj,solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus la dosarul cauzei, casarea sentinței penale atacate și rejudecând să se dispună trimiterea cauzei Tribunalului Cluj în vederea continuării cercetării judecătorești. S-a arătat în motivarea recursului că s-a dispus restituirea dosarului la procuror pe motivul că actul de sesizare nu a fost legal întocmit, întrucât s-a dispus trimiterea în judecată pentru alte fapte decât cele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale. S-a arătat că nu s-a dat ordonanță de extindere a cercetării penale pentru perioada 2005-mai 2006, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

S-a arătat în motivarea recursului că în speță nu se impune extinderea urmăririi penale, întrucât actul de sesizare nu cuprinde aspecte de nelegalitate, iar prevederile art. 332 alin. 2.proc.pen. face referire la ambele cazuri în care se poate dispune restituirea cauzei la procuror, cazuri care nu sunt incidente în speță. Indiferent ce vătămare s-ar fi putut aduce inculpaților, atâta vreme cât li s-a adus la cunoștință în mod complet învinuirea și au fost ascultați în prezența apărătorului ales, aceasta s-a acoperit.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și a dispozițiilor legale în vigoare, Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel, prima instanță în mod corect a admis excepția nelegalei sesizări a instanței și a restituit cauza la procuror.

Pe lângă argumentele instanței de fond Curtea reține următoarele:

Printre cazurile de nulitate absolută prev. de art.197 al.2 pr.pen. se numără și cel privind sesizarea instanței,care în speță s-a făcut prin rechizitoriu. Acesta conform prev. art. 263.pr.pen. trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, printre altele, date privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și probele pe care se întemeiază învinuirea.

Rechizitoriul prin care se dispune trimiterea în judecată a inculpatului și sesizarea instanței de judecată trebuie să se limiteze la fapta (faptele) și persoana (persoanele) pentru care s-a efectuat urmărirea penală,în sensul că nu se poate dispune trimiterea în judecată pentru o faptă pentru care inculpatul nu a fost învinuit și ascultat, în vederea exercitării dreptului său la apărare,situație care se găsește și în speța de față. Urmărirea penală instituie anumite garanții ale dreptului la apărare și nu poate fi justificată trimiterea direct în judecată a unei persoane față de care nu au operat aceste garanții. De principiu, rechizitoriul care a depășit aceste limite nu este legal întocmit și nu ar trebui să producă efectul de trimitere în judecată pentru faptele și persoanele față de care nu s-a efectuat urmărirea penală. Întrucât aceste limite nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute (art.197 al.2 pr.pen.), valabilitatea rechizitoriului cu privire la faptele și persoanele ce depășesc aceste limite se examinează prin prisma existenței sau inexistenței vătămării procesuale, în cadrul unei nulități relative invocate în termenul legal în fața instanței de judecată. Dacă inculpatul acceptă judecata, aceasta se poate desfășura pentru toate faptele și persoanele cuprinse în actul de trimitere în judecată; în caz contrar, instanța restituie cauza procurorului pentru a efectua urmărirea și cu privire la aceste fapte sau persoane.

Raportat la dispozițiile art.332 pr.pen.deși inițial s-a prevăzut un singur caz de restituire pentru refacerea urmăririi penale,în practica instanțelor noastre judecătorești o astfel de restituire s-a dispus și atunci când s-au încălcat alte dispoziții legale aflate sub sancțiunea nulității absolute.Din aceeași practică se poate trage concluzia că restituirea este posibilă și în cazul încălcării dispozițiilor aflate sub sancțiunea nulității relative,dacă se constată că vătămarea produsă prin încălcarea legii de procedură nu s-ar putea înlătura astfel. Față de această practică,s-a considerat necesar să fie prevăzută în lege posibilitatea restituirii la procuror pentru refacerea unor acte de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii,dacă altfel nu se poate înlătura vătămarea produsă. Noua reglementare face astfel precizări provenite din jurisprudență,în sensul că se dispune restituirea cauzei la procuror și în cazul încălcării dispozițiilor privind sesizarea instanței,aceasta având în vedere regularitatea desfășurării urmăririi penale,prin trecerea cauzei prin stadiile procesuale obligatorii (punerea în mișcare a acțiunii penale,prezentarea materialului de urmărire penală,întocmirea rechizitoriului în condițiile legale de către procurorul competent,etc.)

În speță, așa cum corect a conchis și prima instanță, prin trimiterea în judecată a inculpaților pentru fapte comise in anul 2005-2006 pentru care nu s-a efectuat urmărirea penală (neexistând o ordonanță a procurorului de extindere a urmăririi penale pentru faptele comise în perioada 2005-2006),prin prisma prevederilor art.332 pr.pen.inculpaților li s-a încălcat dreptul la apărare, producându-se astfel o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Curtea apreciază că simpla mențiune de la prezentarea materialului de urmărire penală că faptele s-au comis în perioada 2005-2007, inculpații declarând doar că-și mențin declarațiile anterioare, nu acoperă această omisiuni.

În același sens, spre exemplificare, s-au pronunțat și alte instanțe, respectiv B, care prin.pen.154/A/1997 a concluzionat că în caz de neregularitate a rechizitoriului -constând în aceea că nu s-a limitat la faptele pentru care s-a efectuat urmărirea penală (în speță,începerea urmăririi penale dispunându-se pentru fapte comise începând cu luna mai 2006 și până în prezent în ceea ce-i privește pe inculpații, și - a se vedea 34 vol.I ), fiind încălcate prevederile art.263 pr.pen.- neregularitate care nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, prima instanță, conformându-se dispozițiilor art.300 al.2 pr.pen. trebuie să restituie dosarul procurorului,în vederea refacerii actului de trimitere în judecată.

De asemenea, în mod corect prima instanță a constatat că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaților și care, în faza urmăririi penale, deși aveau interese contrare, au fost asistați de același apărător ales, situație în care evident apărarea lor a fost doar formală,fiind incidente și în acest caz disp. art.332 al.2 pr.pen. privind restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

În consecință, Curtea apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, sens în care va respinge recursul - Serviciul Teritorial Cluj, ca nefondat.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL CLUJ - împotriva sentinței penale nr. 571//D din 6 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 400 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și 100 lei onorar parțial pentru apărător din oficiu.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Red./4.02.2009

Președinte:Iuliana Moldovan
Judecători:Iuliana Moldovan, Maria Boer Valentin Chitidean

#Judecator Iuliana Moldovan

Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 33/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 33/2009. Curtea de Apel Cluj