Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 579/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 579
Ședința publică de la 30 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Anton Dan
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de Ministerul Public - DIICOT Serviciul Teritorial Vaslui împotriva sentinței penale nr. 434/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat asistat de av., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru inculpatul intimat depune la dosarul cauzei un memoriu și arată că nu are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că recursul declarat de Ministerul Public - DIICOT Serviciul Teritorial Vaslui vizează sentința penale nr. 434/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui prin care a fost admisă excepția privind încălcarea dreptului la apărare și s-a dispus restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale. A fost respinsă excepția privind nelegalitatea prezentării materialului de urmărire penală. În fapt, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.
În recursul procurorului, motivat în scris, se arată că nu se poate reține că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare, că instanța de fond a reținut în mod nelegal faptul că, după modul în care s-a desfășurat activitatea de urmărire penală, inculpatul nu a beneficiat de un drept la apărare efectiv, ci de unul formal. Se consideră că instanța de fond a apreciat în mod subiectiv faptul că inculpatului nu i s-a respectat acest drept, iar cele reținute în hotărârea recurată nu au corespondent în actele de urmărire penală efectuate în cauză.
Astfel, la data de 24.03.2008 inculpatului i s-au adus la cunoștință potrivit disp. art. 70 Cod procedură penală, fapta de care este învinuit, încadrarea juridică, în ce constă fapta imputată, precum și prevederile art. 6 Cod procedură penală. Din cuprinsului procesului verbal aflat la fila 18 dosar urmărire penală rezultă clar că inculpatul a luat cunoștință despre posibilitatea pregătirii și exercitării apărării. Mai mult, încă de la momentul aducerii la cunoștință a tuturor drepturilor de care beneficiază învinuitul sau inculpatul, acestuia i s-a asigurat asistența juridică din oficiu, fapt confirmat de semnătura apărătorului desemnat din oficiu care apare la rubrica "avocat". Totodată, inculpatul a declarat că nu dorește apărător ales și că este de acord să dea declarații în prezența apărătorului din oficiu, fapt consemnat în procesul verbal.
Un alt aspect reținut de instanța de fond se referă la faptul că inculpatului "i s-au luat declarații de către anchetatori și a dat declarație scrisă de el, aproape în același interval orar (11,40-12,30-13,50) și că datorită acestui fapt apărătorul inculpatului nu putea fi efectiv la toate declarațiile inculpatului, în condițiile în care declarațiile au fost luate de același anchetator - procuror". Instanța de fond a mai apreciat faptul că apărătorul inculpatului nu a fost prezent la toate declarațiile pe care acesta le-a dat în fața organelor de urmărire penală, fără a avea un suport real. Chiar instanța arată faptul că, pe toate declarațiile pe care le-a dat inculpatul există semnătura apărătorului din oficiu, fapt ce conduce la concluzia certă că apărătorul a fost prezent; că nu există nicio dispoziție legală cu privire la existența unei persoane de timp care să se scurgă între declarațiile pe care le dă inculpatul. Se poate observa că la data de 24.03.2008, ora 11,30, inculpatului i s-au adus la cunoștință dispozițiile referitoare la drepturile pe care le are, iar în intervalul 11,40-11,44 acesta a dat o declarație olografă cui privire la învinuirea ce -a fost adusă la cunoștință.
Față de toate acestea, consideră că au fost respectate disp. art. 69 alin. 2 Cod procedură penală prin care se stabilește că organul de urmărire penală, în cazul în care învinuitul sau inculpatul consimte să dea o declarație, înainte de a-l asculta, îi cere să dea o declarație personal. Ulterior, între orele 11,45-12,20 și 13,25-13,45 inculpatul a fost audiat de procuror în prezența apărătorului din oficiu.
Un alt aspect reținut de instanța de fond a fost acela că, înainte de a i se aduce la cunoștință inculpatului învinuirea, au fost audiați mai mulți martori. În mod greșit prima instanță a reținut că organul de urmărire penală era obligat, cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii, să-i facă cunoscut inculpatului că au fost audiați martori în cauză, întrucât întreaga activitate de urmărire penală efectuată într-o cauză penală se aduce la cunoștința inculpatului cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în condițiile art. 250.C.P.P. Totodată, urmează a se avea în vedere și faptul că dispozițiile Codului d e procedură penală prevăd că, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul poate să facă declarații suplimentare sau să formuleze cereri noi, ceea ce în cauză inculpatul nu a solicitat. În cursul urmăririi penale el și-a angaja apărător ales pe av., care nu a solicitat probe în apărarea inculpatului și nici nu a făcut obiecții cu privire la legalitatea urmăririi penale, deși, ulterior, în fața instanței de judecată, a invocat în mod nelegal și netemeinic că inculpatului nu i s-a respectat dreptul la apărare.
A mai reținut instanța de fond că din actele de urmărire penală a rezultat că minorii și au fost audiați de procuror în același interval orar în care era audiat și inculpatul. în acest sens solicită a se avea în vedere că prima instanță nu a verificat efectiv actele de urmărire penală invocate, ci a preluat motivarea făcută de apărătorii inculpatului în susținerea excepției invocate.
La filele 19-22 dosar urmărire penală se află declarațiile inculpatului, declarații din care rezultă cp audierea acestuia a avut loc în intervalul orar 11,40-11,44; 11,45-12,20; 13,25-13,45. La filele 24-25 se află declarația numitului, luată în intervalul orar 10,30-11,15; iar la fila 39 cea a martorului, care a fost audiat în intervalul orar 11,45-12,40. Pe această din urmă declarație se află atât semnătura procurorului cât și a lucrătorului de poliție judiciară care a luat declarația martorului. Potrivit art. 9 din Legea 508/2004 modificată, actele întocmite de ofițerii și agenții de poliție judiciară din dispoziția procurorului sunt efectuate în numele acestuia. În cauză, actele lucrătorilor de poliție judiciară au fost întocmite în baza rezoluției de delegare aflată la fila 234 dosar urmărire penală. Actele de urmărire penală mai sus menționate nu au fost efectuate în același interval de timp și de același organ de urmărire penală.
Prima instanță a mai reținut că apărătorul inculpatului nu a fost prezent la audierea martorilor. În acest sens solicită a se avea în vedere art. 172.C.P.P. care prevăd drepturile apărătorului, respectiv că acesta are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și poate formula cereri sau depune memorii. Aceste dispoziții prevăd un drept al apărătorului și nu o obligație a organului de urmărire penală de a înștiința pe apărătorul inculpatului despre efectuarea unor acte de urmărire penală. Mai mult, la dosarul de urmărire penală nu există nicio cerere din partea apărătorului inculpatului, prin care să solicite participarea la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală dispuse în cauză.
Totodată, s-a mai reținut că la dosarul de urmărire penală nu se regăsește adresa DIICOT - Biroul Teritorial Vaslui emisă către Baroul Vaslui pentru desemnarea unui apărător din oficiu, însă, urmează a se constata că acest aspect nu este de natură a atrage nulitatea absolută și nici nu este de natură a încălca vreun drept al inculpatului, atâta timp cât la dosar se află delegația apărătorului.
Față de aceste considerente, solicită a se constata că dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat, în cauză nefiind încălcate disp. art. 197 al. 1, 2.C.P.P. și, pe cale de consecință, urmează a se admite recursul așa cum a fost formulat, a se casa hotărârea instanței de fond și a se dispune trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
Av. pentru inculpatul intimat, având cuvântul, arată că o dată cu sesizarea instanței pentru judecarea acestei cauze, în calitate de apărător ales, a invocat două excepții referitoare la două tipuri de nereguli ce impuneau restituirea cauzei, dintre acestea fiind admisă doar una, cea privitoare la neprezentarea materialului de urmărire penală fiind respinsă.
În motivarea soluției instanța de fond a reținut că deși se începuse urmărirea penală, dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat, întrucât s-a procedat la audierea martorilor, a învinuiților, în lipsa acestuia și a apărătorului; că în același interval de timp mai mulți anchetatori au luat declarații în lipsa apărătorului inculpatului, deși asistența juridică era obligatorie, iar ulterior acestui moment la procedat la fel.
În motivarea recursului se apreciază că această hotărâre a instanței de fond este subiectivă, că susținerile referitoare la încălcarea dreptului la apărare a inculpatului nu are corespondent în dosarul de urmărire penală.
Dispozițiile legale cu privire la acest aspect sunt clare și imperative, iar instanța doar a verificat respectarea lor. S-a invocat că în mod greșit s-a reținut că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât la data de 24.03.2008 i s-a adus acestuia la cunoștință, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, învinuirea ce i se aduce, însă, consideră că important este ce s-a întâmplat până la această dată, pentru că urmărirea penală a fost începută la data de 21.03.2008, dată la care au fost luate declarații, au fost administrate probe, în lipsa inculpatului și a apărătorului acestuia. Mai mult, inculpatul nici măcar nu știa că fusese începută urmărirea penală, deci nu își putea exercita dreptul la apărare. Acele declarații nu au fost valorificate, persoanele respective nu au mai fost reaudiate în prezența inculpatului și a apărătorului său.
Pe declarațiile date de martorii (fila 24 dosar) și (fila 45 dosar) deși rezultă că au fost audiați în același interval de timp,apare o singură semnătură, a unui singur anchetator, nu apare și semnătura apărătorului inculpatului. Dreptul la apărare a inculpatului a fost încălcat nu pentru că acele declarații au fost luate în același interval oral, ci pentru că aceste declarații au fost luate în birouri diferite, în lipsa apărătorului inculpatului. Mai mult, în timpul audierii inculpatului anchetatorii luau declarații altor persoane (, ), persoane care au fost audiate în paralel cu inculpatul. Este adevărat că organele de anchetă pot lua declarații în paralel persoanelor implicate într-o cauză, însă, urmează a se reține că în condițiile în care inculpatul avea un singur avocat, din oficiu, acesta nu putea fi în mai multe locuri în același timp. Este culpa organelor de urmărire penală că nu a fost respectat dreptul la apărare.
S-a mai invocat faptul că art. 172 Cod procedură penală se referă la drepturile apărătorului, că nu este o obligație a organelor de urmărire penală să înștiințeze avocatul cu privire la actele ce se efectuează. Solicită, însă, a se constata că acest text este extras din corolarul legiuitorului, că asistența juridică a inculpatului era obligatorie. Aceeași situație este și în cursul cercetării judecătorești, când, dacă lipsește apărătorului inculpatului arestat nu se poate proceda la efectuarea nicunui act, iar avocatul nu trebuie să solicite instanței să fie înștiințat despre termene. Mai susține parchetul că se pot efectua acte de urmărire penală în lipsa apărătorului, dacă se face dovada înștiințării avocatului, însă, urmează a se constata că la dosar nu există nicio dovadă în acest sens.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Este adevărat că la dosar au fost depuse spețe mai vechi, însă aceste spețe se referă la faptul că neprezentarea materialului de urmărire penală este o nulitate absolută și nu una relativă.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 434/25.09.2008, a Tribunalului Vaslui, s-a hotărât:
În temeiul art. 332 alin. 2 raportat la art. 197 alin. 1 și 2 și art. 6 alin. 3 ind. 2 Cod procedură penală, admite excepția privind încălcarea dreptului la apărare al inculpatului și dispune restituirea cauzei privind pe inculpatul - la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui, pentru refacerea urmăririi penale.
Respinge excepția privind nelegalitatea prezentării materialului de urmărire penală, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a argumentat după cum urmează:
Rezultă din actele de urmărire penală că urmărirea penală a fost începută la data de 21 martie 2008, orele 15.30, iar trei zile mai târziu, respectiv la data de 24.03.2008, orele 13.00 fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Inculpatului i s-au luat declarații de către anchetator și a dat declarație scrisă de el aproape în același interval orar 11.40-12.30-13.50.
Inculpatului i s-a asigurat asistența juridică în persoana av., potrivit semnăturilor de pe declarații, în timp ce el nu putea fi prezent efectiv la toate declarațiile inculpatului, în condițiile în care declarațiile au fost luate de același anchetator-procuror.
De asemenea, au fost luate declarații unor martori în cursul nopții de 23/24 martie 2004, fără ca inculpatul să cunoască acest aspect, astfel că nu și-a putut exprima dorința ca acei martori să fie audiați sau nu în prezența unui avocat, fie el ales sau desemnat din oficiu (ex. -martora - orele 3.15-3.45, orele 2.00-2.10, inculpatul orele 7.00).
Aceste declarații de martor s-au luat după începerea urmăririi penale, ceea ce înseamnă că nu sunt acte premergătoare, ci mijloace de probă.
În plus, dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, precum și dispozițiile art. 6 alin. 3 ind. 2 Cod procedură penală, prevăd obligația pentru organele de urmărire penală, nu numai să-i aducă la cunoștință inculpatului că are dreptul la apărător, ci trebuie să-i și asigure posibilitatea pregătirii și exercitării efective a inculpatului.
După modul cum s-a desfășurat activitatea de urmărire penală, rezultă fără dubii, că inculpatul nu a beneficiat de un drept la apărare real, efectiv, ci doar de unul formal.
În timp ce inculpatului i se lua declarație, în paralel, cel puțin așa rezultă din actele dosarului, același procuror audia și alți martori.
Este posibil ca procurorul de caz să fi fost ajutat în activitatea sa în luarea de declarații și de polițiști, dar acest aspect nu rezultă de nicăieri, ceea ce nu ne dă dreptul să presupunem sau să trecem cu vederea acest aspect.
Logic că, inculpatul și avocatul ce-i acorda asistență juridică, neavând cunoștință că sunt audiați în același timp și martori, nu puteau și nu aveau cum să-și exprime dorința de a asista la audierea celor din urmă.
Astfel, martorul este audiat între orele 11,45-12,20, iar martorul între orele 11,45-12,40 și între aceleași ore era audiat și inculpatul.
Față de cele de mai sus, instanța constată că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, așa cum prevăd dispozițiile textelor de lege susmenționate, iar aceste încălcări sunt sancționate cu nulitate absolută.
În termen legal - Biroul Teritorial Vaslui, a formulat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că instanța de judecată a reținut în mod greșit, faptul că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare.
Nu se poate ca după modul în care s-a desfășurat activitatea de urmărire penală, inculpatul nu a beneficiat de un drept real și efectiv la apărare ci doar de unul formal.
Dimpotrivă, dacă se examinează modul de desfășurare a urmăririi penale, conform actelor aflate la dosar, se poate observa că, dimpotrivă inculpatului i s-au respectat toate drepturile la apărare, așa cum prevăd dispozițiile procedurale în materie.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs raportat la actele dosarului, Curtea constată că recursul de față este fondat din următoarele motive:
Inculpatului - nu i s-au încălcat drepturile sale la apărare așa cum motivează instanța de fond, deoarece întreaga desfășurare a urmăririi penale confirmă că:
- la data de 24.03.2008,i s-au adus la cunoștință prevederile art. 70 Cod procedură penală, privind învinuirea care i se aduce, încadrarea juridică a faptei, în ce constă acea faptă, precum și prevederile art. 6 din Codul d e procedură penală privind dreptul la apărare;
- inculpatul a luat la cunoștință despre posibilitatea de a exercita dreptul la apărare și pregătirea acesteia, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit conform prevederilor art. 6 alin. 5 Cod procedură penală și aflat la dosar;
- asistența juridică a inculpatului a fost asigurată din oficiu, prin avocatul, fapt certificat prin semnătura acestuia;
- inculpatul a declarat că nu dorește avocat ales, și că, este de acord să fie asistat de avocatul din oficiu, dând declarații în prezența acestuia, fapt consemnat și în procesul-verbal;
- pe toate declarațiile date de inculpat există semnătura avocatului din oficiu, ceea ce denotă că acesta a fost prezent când au fost luate aceste declarații;
- chiar dacă au fost audiați martori în cauză, concomitent cu audierea inculpatului, nu se poate reține că organul de urmărire penală, era obligat să îi aducă la cunoștință odată cu aducerea la cunoștință a învinuirii, că au fost audiați și martori;
- aducerea la cunoștință a întregii activități de urmărire penală se face cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în condițiile art. 250 Cod procedură penală;
- ascultarea martorilor concomitent cu audierea inculpatului a fost dictată de necesități de ordin practic care să conducă la aflarea adevărului și această situație nu afectează respectarea dreptului la apărare al inculpatului;
- de altfel, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul, care își angajase avocat ales, putea să facă declarații suplimentare sau să formuleze cereri noi, adică putea să invoce pretinsele încălcări ale drepturilor sale, dar nu le-a făcut;
- nici faptul că avocatul nu a fost prezent la audierea martorilor, nu constituie o încălcare a dreptului la apărare, cu motivarea că, dispozițiile procedurale în materie - art. 172 Cod procedură penală -, prevăd că un drept al apărătorului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală și că poate formula cereri sau depune memorii; neexistând vreo obligație în sarcina organului de urmărire penală de a încunoștința avocatul despre efectuarea unor asemenea acte;
- nici lipsa adresei din partea către Baroul d e avocați V nu afectează respectarea dreptului la apărare, din moment ce avocatul a fost prezent în fizic și faptic la audieri;
- adresa este un mijloc prin care se ajunge la îndeplinirea unor acte procedurale și din moment ce acest act s-a îndeplinit nu mai are relevanță lipsa formei - fondul fiind atins și îndeplinit.
Toate aceste argumente conduc la concluzia că inculpatului i-au fost respectate în mod real, drepturile la apărare, activitatea de urmărire penală nefiind lovită de nulitate absolută, așa cum se susține, recursul de față fiind întemeiat, urmând să fie admis.
Sentința instanței de fond va fi casată iar cauza se va trimite instanței de fond în vederea continuării judecății.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de procurorul Biroului Teritorial Vaslui din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva sentinței penale nr. 434/25 septembrie 2008 Tribunalului Vaslui, pe care o casează și în consecință:
Trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 Octombrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
05.11.2008
2 ex.-
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Ciubotariu, Anton Dan
