Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 95/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.15743/3/2008
2728/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.95/
Ședința publică din data de 17 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-inculpat împotriva Sentinței penale nr.1280/06.XI.2008 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat, personal și asistat de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.000.332/05.2009, aflată la fila 8.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar a fișei medicale a inculpatului, transmisă de Penitenciarul Târgu J i u, după care;
Apărătorul din arată că apelantul-inculpat stăruie în efectuarea testului poligraf.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea probei ca nefiind utilă și pertinentă cauzei, având în vedere declarațiile constante de nerecunoaștere ale inculpatului și lipsa unor elemente care să poată duce la concluzia că proba ar putea fi valorificată.
Curtea, după deliberare, respinge proba privind detecția comportamentului simulat, apreciind că nu este utilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea apreciază terminată cercetarea judecătorească în apel și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat critică sentința penală pentru greșita condamnare a inculpatului, arătând că nu există suficiente probe că ar fi săvârșit infracțiunea de trafic, ilicit, de droguri de mare risc, având în vedere faptul că declarațiile martorilor sunt contradictorii cu privire la vârstă și nu corespund realității, întrucât, la momentul audierii, se aflau în stare de deținere și le era teamă să spună cui îi aparțineau drogurile și, apoi, există dubii și cu privire la proba ce s-a dovedit ulterior că are în compoziție 0,19 grame heroină, deoarece în procesul-verbal de ridicare se menționează că are culoarea albă, iar în raportul de constatare tehnico-științifică se vorbește despre o probă de culoare maronie. Mai mult decât atât, instanța de fond nu a arătat din ce ar fi decupat inculpatul rondelele de heroină și nici de ce a considerat că erau deținute în vederea traficării și nu a consumului, inculpatul fiind, în trecut, până în anul 2007, consumator de heroină.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, pe fond, în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, achitarea inculpatului, întrucât nu a săvârșit fapta penală imputată și se afla în cambuză, împreună cu, pentru a da un telefon, iar la momentul efectuării percheziției, pentru a nu fi prins cu aparatul telefonic asupra sa, l-a aruncat, devenind stresat și violent din acest motiv, și, în subsidiar, solicită reducerea cuantumului pedepsei închisorii sub limita prevăzută de lege, cu aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, pe fond, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, achitarea inculpatului, arătând că eventualele indicii ce rezultă din dosar nu pot fi valorificate ca și temeiuri ale condamnării pentru săvârșirea infracțiunii de trafic, ilicit, de droguri de mare risc sau de deținere de droguri în vederea consumului propriu, fără drept, câtă vreme rondelele de plastic și forfecuța nu au fost găsite asupra inculpatului sau lângă acesta și nu s-a făcut dovada nici măcar a apropierii fizice de acestea, în condițiile în care nu au fost prelevate amprente digitale, palmare, astfel că susținerile rechizitoriului sunt doar afirmații subiective, dubiul fiind evident, considerente pentru care reiterează solicitarea de admitere a apelului, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Apelantul-inculpat, personal, arată că, la procuror, a spus cui îi aparțineau droguri, iar martorii, acum în libertate, doresc să spună adevărul.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1280/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală s-a dispus în baza art. 2 al.2 cu aplic. art. 14 lit.c din legea 143/2000, cu aplic. art. 37 lit.a rap.Cod Penal la art. 78.Cod Penal condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
Potrivit art. 39 al.2 rap.Cod Penal la art. 34,35.Cod Penal s-a contopit restul de pedeapsă neexecutat de 968 de zile, din pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 598/2003 a Tribunalului București Secția I-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 6053/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu pedeapsa de 11 ani închisoare.
În baza art. 65.Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b pe Cod Penal o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit.a teza a II-a lit.a și b
Cod PenalÎn baza art. 17 alin.1 și art. 18 din legea 143/2000 a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 0,14 grame heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator - depusă la camera de corpuri delicte a IGPR- conform dovezii seria D nr. -/6.11.2007.
În baza art. 191 al.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
La data de 27.08.2007, conducerea Penitenciarului București - a sesizat DIICOT - Serviciul Teritorial București cu privire la faptul că în aceeași zi în jurul orelor 15,30 s-a efectuat o percheziție la camera 524, ocazie cu care în cambuza de alimente au fost surprinși deținuții și ce porționau o substanță pulverulentă de culoare maronie.
Fiind supuse analizelor de laborator, s-a stabilit că prima probă cu masa de 0,19 grame pulbere conține heroină, iar următoarele probe găsite la locul faptei, o seringă, o punguță sigilată la capăt cu o substanță vegetală de culoare maro și o substanță de culoare maro aflată într-o cutie de cafea tip "" nu conțin substanțe stupefiante sau psihotrope supuse Legii nr. 143/2000.
Cantitatea de 0,14 grame pulbere conține heroină și a fost depusă la camera de corpuri delicte cu dovada seria D nr. - din 6.11.2007, substanța conținută în cutia de cafea a fost predată deținutului, iar siringa și substanța vegetală au fost distruse și consumate în procesul de laborator.
Fiind audiat la data de 28.08.2007, inculpatul a declarat că nu cunoștea cui aparțin drogurile iar el se afla în cambuză tăind roșii. De asemenea, numitul a declarat că el se afla în cambuza de alimente pentru a pregăti ceva de mâncare, tăind roșii, iar inculpatul zis "" se afla în cambuză stând jos în poziția ghemuit având în mână un telefon mobil și un cuțit, dar nu cunoștea ce făcea, în dreptul inculpatului aflându-se o farfurie cu gura în jos, pe care se afla o substanță pulverulentă, precum și o siringă pe care o folosea acesta.
Cu ocazia audierii la procuror, inculpatul a declarat inițial că nu se afla în interiorul cambuzei ci stătea în prag, în poziția ghemuit, vorbind la telefonul mobil într-o poziție în care a fost găsit de gardieni, de la aceștia a aflat că a doua zi au fost găsite droguri în cambuză dar nu are nicio legătură cu ele și nu știe cui aparțineau. Ulterior inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale și a afirmat că drogurile aparțineau deținutului, el fiind cel ce așeza drogurile pe farfurie și l-a auzit pe acesta spunând că și-a luat "marfă". Cu privire la martorul inculpatul a arătat că acesta nu avea nicio legătură cu drogurile, el apropiindu-se de cambuză pentru a-i cere câteva roșii din lada cu alimente.
Cu ocazia audierii sale, martorul a declarat că la momentul intrării gardienilor în celulă el se afla în poziția șezut în pragul cambuzei dorind să ia alimente dintr-o cutie așezată sub rafturi, iar inculpatul se afla în cambuză de 15 - 20 de minute dar nu știa ce anume făcea. De asemenea, martorul a mai declarat că nu cunoaște cui aparțineau drogurile și nu le-a văzut decât în momentul în care i-au fost arătate de gardieni.
Din declarațiile martorilor, G și deținuți în camera 524 Penitenciarului Rahova, nu s-a putut stabili dacă știau cui aparțineau drogurile, însă din declarațiile martorilor G și a reieșit că inculpatul devenise foarte stresat și violent în limbaj după efectuarea percheziției celulei.
Martorul, în contradicție cu declarațiile inculpatului, a arătat că nu cunoaște cui aparțineau drogurile, văzându-le doar în momentul scoaterii din cambuză de către gardieni. Atât inculpatul cât și martorul și-au menținut pozițiile pe tot parcursul procesului penal, martorul declarând că după percheziție a avut o discuție contradictorie cu inculpatul dar nu legat de droguri ci de un telefon ce fusese confiscat în timp ce învinuitul a declarat că discuțiile au fost legate de droguri și de cine să își asume răspunderea.
În cauză au fost audiați gardienii și ce au întocmit rapoarte în urma percheziției camerei 524, din declarațiile acestora reieșind că în cambuză au fost surprinși și, inculpatul aflându-se în interiorul cambuzei, iar în pragul ușii aflându-se în poziția șezut și rezemat de. La intrarea în cambuză inculpatul a devenit foarte agitat și speriat negând că el și ar fi avut vreo legătură cu telefonul mobil, rondelele de plastic decupate dintr-o sau substanța de culoare maronie de pe farfurie.
De asemenea, la controlul cambuzei, în colțul cel mai îndepărtat, gardienii au găsit, împrăștiate sub rafturi, mai multe rondele din plastic, o forfecuță de manichiură și un telefon mobil, iar din modul cum erau împrăștiate gardianul a tras concluzia că au fost aruncate pentru a nu fi văzute la control.
Având în vedere aceste declarații precum și declarațiile celorlalți deținuți și a martorului cum că inculpatul se afla în interiorul cambuzei, se poate trage concluzia că acesta se ocupa de porționarea drogurilor.
Prin toate aceste mijloace de probă, administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, Tribunalul a considerat că se dovedește fără dubii că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, fapta inculpatului care la data de 27.08.2007 a fost depistat deținând fără drept și porționând cantitatea de 0,19 grame de heroină întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 14 lit.c din aceeași lege.
Întrucât inculpatul a fost condamnat la executarea a 8 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 al.2 cu aplic. art. 14 lit.c din Legea 143/2000, prin 598/20.06.2003 a Tribunalului București, definitivă prin 6053/19.12.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit.a
Cod PenalPentru fapta reținută în sarcina inculpatului Tribunalul a aplicat acestuia o pedeapsă, ținând seama de criteriile generale prev. de art. 72.Cod Penal respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social al faptei, cantitatea traficată, circumstanțele reale în care a fost comisă, urmările socialmente periculoase ale faptelor de acest gen, persoana inculpatului (recidivist, cu atitudine nesinceră pe parcursul procesului).
Întrucât inculpatul nu a fost cooperant cu organele judiciare, nerecunoscând comiterea faptelor săvârșite, în mod constant și, mai mult, fiind în executarea unei pedepse privative de libertate, care ar fi trebuit să îl determine să aibă un comportament corect, instanța nu a putut reține în favoarea acestuia existența vreunei circumstanțe atenuante și a aplicat o pedeapsă orientată către minimul special.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând sentința penală pentru greșita condamnare a inculpatului, arătând că nu există suficiente probe că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, solicitându-se admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, în fond, în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală, achitarea inculpatului, întrucât nu a săvârșit fapta penală imputată.
În subsidiar se solicită reducerea cuantumului pedepsei închisorii sub limita prevăzută de lege, cu aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.
Inculpatul invocă faptul că declarațiile martorilor sunt contradictorii și nu corespund realității, întrucât, la momentul audierii, se aflau în stare de deținere și le era teamă să spună cui îi aparțineau drogurile și, apoi, există dubii și cu privire la proba ce s-a dovedit ulterior că are în compoziție 0,19 grame heroină, deoarece în procesul-verbal de ridicare se menționează că are culoarea albă, iar în raportul de constatare tehnico-științifică se vorbește despre o probă de culoare maronie. Mai mult decât atât, instanța de fond nu a arătat din ce ar fi decupat inculpatul rondelele și nici de ce a considerat că erau deținute în vederea traficării și nu a consumului, inculpatul fiind, în trecut, până în anul 2007, consumator de heroină.
Examinând apelul declarat de inculpatul, Curtea constată că acesta este fondat.
În cauză nu au fost administrate suficiente probe care să conducă la o soluție de condamnare a inculpatului, deși instanța de fond a procedat la o cercetare judecătorească corespunzătoare, audiind nemijlocit martorii audiați și în cursul urmăririi penale.
Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod greșit probele aflate la dosarul cauzei, dispunând o soluție de condamnare în baza acestora.
Astfel, a reținut prima instanță că, având în vedere aceste declarații martorilor gardieni în cadrul Penitenciarului Rahova precum și declarațiile celorlalți deținuți și a martorului cum că inculpatul se afla în interiorul cambuzei, se poate trage concluzia că acesta se ocupa de porționarea drogurilor, iar prin toate aceste mijloace de probă, administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, se dovedește fără dubii că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea constată că, din declarațiile martorilor, G și deținuți în camera 524 Penitenciarului Rahova, nu se poate stabili cui aparțineau drogurile, iar împrejurarea că din declarațiile martorilor G și a reieșit că inculpatul devenise foarte stresat și violent în limbaj după efectuarea percheziției celulei nu este suficientă pentru a se stabili vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
A mai reținut instanța de fond că în cauză au fost audiați gardienii și ce au întocmit rapoarte în urma percheziției camerei 524, din declarațiile acestora reieșind că în cambuză au fost surprinși și, inculpatul aflându-se în interiorul cambuzei, iar în pragul ușii aflându-se în poziția șezut și rezemat de. La intrarea în cambuză inculpatul a devenit foarte agitat și speriat negând că el și ar fi avut vreo legătură cu telefonul mobil, rondelele de plastic decupate dintr-o sau substanța de culoare maronie de pe farfurie.
Aceste declarații nu se coroborează cu declarațiile martorilor, G și deținuți în camera 524 și nici cu declarațiile inculpatului și ale martorului.
De altfel, fiind audiat nemijlocit de instanță, martorul a arătat că în tocul ușii se aflau și alte persoane, dar nu își amintește numele acestora, iar martorul declară că la momentul intrării în cameră l-a văzut în tocul cambuzei pe, în picioare, pe martorul, tot în tocul cambuzei dar stând jos, iar inculpatul se afla în cambuză și a aruncat un telefon mobil.
Curtea constată că declarațiile martorilor gardieni și, date în fața instanței de judecată, au alt conținut decât cel reținut de Tribunal, și se coroborează cu afirmațiile inculpatului referitoare la telefonul mobil.
Se arată în declarațiile martorilor și că, la controlul cambuzei, în colțul cel mai îndepărtat, gardienii au găsit, împrăștiate sub rafturi, mai multe rondele din plastic, o forfecuță de manichiură și un telefon mobil, iar din modul cum erau împrăștiate gardianul a tras concluzia că au fost aruncate pentru a nu fi văzute la control.
Curtea constată că aceste declarații nu îl indică pe inculpatul ca autor al vreunei infracțiuni și nu există probe la dosarul cauzei că aceste bunuri îi aparțineau inculpatului. de plastic și forfecuța nu au fost găsite asupra inculpatului sau lângă acesta și nu s-a făcut dovada apropierii fizice de acestea, în condițiile în care nu au fost prelevate amprente digitale, palmare, care să ateste, fără dubiu, că inculpatul a atins și a avut asupra sa asemenea obiecte.
Curtea constată totodată că, în raportul înaintat conducerii Penitenciarului Rahova (fila 43), martorul arată că " și se aflau în poziția ghemuit lângă raftul cu alimente, iar deținutul se afla în picioare avertizând totodată intrarea noastră în cameră prin expresia " a venit comandantul". Când am ajuns lângă aceștia deținutul a plecat la patul lui, iar deținutul avea în mână un telefon mobil și un cuțit confecționat artizanal pe care le-a aruncat sub raft, deținutul asista la cele întreprinse de deținutul, având în mână o forfecuță cu care decupa dintr-o de plastic mai multe rondele. Menționez că în acel moment pe primul raft se aflau o farfurie întoarsă cu gura în jos și pe care se afla o substanță pulverulentă de culoare maronie, o seringă tip insulină, un cuțit improvizat și forfecuța pe care a pus-o ".
Din raportul întocmit de celălalt martor, rezultă că acesta nu a văzut aspectele la care face referire martorul în raportul său.
Având în vedere conținutul acestui raport, Curtea constată că există contradicții între declarațiile date de martori și conținutul procesului verbal întocmit la data comiterii faptei, iar din acest raport ar rezulta că cel care a tăiat rondelele din plastic este martorul iar nu inculpatul.
Deși la prima vedere contradictorie cu declarația inculpatului, declarația martorului, care a arătat că nu cunoaște cui aparțineau drogurile, văzându-le doar în momentul scoaterii din cambuză de către gardieni, și care și-a menținut poziția pe tot parcursul procesului penal, vine să întărească susținerile inculpatului, martorul declarând că după percheziție a avut o discuție contradictorie cu inculpatul dar nu legat de droguri ci de un telefon ce fusese confiscat.
Aceste afirmații se coroborează cu declarațiile martorului, care a arătat în fața instanței că inculpatul se afla în cambuză și stătea pe vine vorbind la telefon (fila 53).
Deși în procesul verbal aflat la fila 9 dup se precizează că au fost efectuate înregistrări audio video ale percheziției, acestea nu se regăsesc la dosarul cauzei, iar conform adresei aflată la fila 22 dup, o asemenea înregistrare nu există.
Așa cum corect a observat reprezentantul Ministerului Public, eventualele indicii ce rezultă din dosar nu pot fi valorificate ca și temeiuri ale condamnării pentru săvârșirea infracțiunii de trafic, ilicit, de droguri de mare risc sau de deținere de droguri în vederea consumului propriu, fără drept. Într-adevăr, procesul verbal întocmit de personalul penitenciarului și faptul că inculpatul se afla, la momentul percheziției, în apropierea farfuriei pe care se aflau drogurile, aspect necontestat de inculpat, pot constitui indicii cu privire la vinovăția inculpatului dar nu probe suficiente pe care să se poată întemeia o hotărâre de condamnare.
Mai mult decât atât, instanța de fond nu a motivat reținerea încadrării juridice a faptei în dispozițiile art. 2 al.1,2 din Legea 143/2000, respectiv de ce a considerat că heroina era deținută în vederea traficării și nu a consumului, în condițiile în care inculpatul a fost, în trecut, până în anul 2007, consumator de heroină.
De asemenea, faptul că inculpatul a fost condamnat la executarea a 8 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 al.2 cu aplic. art. 14 lit.c din Legea 143/2000, prin 598/20.06.2003 a Tribunalului București, definitivă prin 6053/19.12.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă pe care o executa la data de 27.08.2007, nu poate conduce la concluzia că acesta este autorul infracțiunii cu privire la care este cercetat în această cauză.
Curtea constată că pe baza probelor administrate nu se poate stabili situația exactă de fapt și nici încadrarea juridică a faptei, deși cercetarea judecătorească s-a desfășurat cu respectarea principiului nemijlocirii și al aflării adevărului.
Așa fiind, constatând că vinovăția inculpatului nu este dovedită, Curtea urmează a dispune în temeiul art. 379, punct 2, litera a, Cod procedură penală, admiterea apelului formulat de apelantul - inculpat împotriva Sentinței penale nr. 1.280/6.XI.2008 a Tribunalului București - Secția a I-a penală.
Va desființa, în parte, sentința penală și rejudecând fondul cauzei:
În temeiul art. 11, punct 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art. 10, alin. 1, litera c, Cod procedură penală, va dispune achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit.a Cod penal.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în fondul cauzei rămân în sarcina statului iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Va menține dispoziția din sentința penală privind măsura de siguranță a confiscării speciale, pentru restul de drog de mare risc, rămas după efectuarea analizelor de laborator.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c C.P.P. Curtea nu va mai proceda la analizarea solicitării subsidiare a inculpatului, de reducere a cuantumului pedepsei închisorii sub limita prevăzută de lege, cu aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 379, punct 2, litera a, Cod procedură penală, admite apelul formulat de apelantul - inculpat împotriva Sentinței penale nr. 1.280/6.XI.2008 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința penală și rejudecând pe fond:
În temeiul art. 11, punct 2, litera a, Cod procedură penală, raportat la art. 10, alin. 1, litera c, Cod procedură penală, achită pe inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2, alin.2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14, lit. c din Legea nr. 143/2000 și art. 37, lit.a, Cod penal.
În temeiul art. 192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Menține dispoziția din sentința penală privind măsura de siguranță a confiscării speciale.
În temeiul art. 192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și pentru apelantul - inculpat.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.IV.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red. RM
3 ex./6.05.2009
Trib.. SIp en.
Jud.
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Daniela Panioglu
