Trafic internațional de droguri (legea 143/2000 art. 3). Decizia 6/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 6/
Ședința publică din 29 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marioara Dumitru
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile penale declarate de inculpații C și, ambii deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr.554 din data de 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: inculpatul C asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei nr.72/2008, emisă de Baroul A și inculpata asistată de avocat ales conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
S-a încuviințat apărătorilor inculpaților să ia legătura cu aceștia potrivit art.172 alin.2 Cod procedură penală și s-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice potrivit disp. art.304/1 Cod procedură penală.
Apelanții-inculpați C și, întrebați fiind, precizează că nu doresc să fie audiați și sunt de acord să fie asistați de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorii inculpaților și reprezentantul Parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat în cauză constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora cât și asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților C și în baza dispozițiilor art.3001Cod de procedură penală.
Apărătorul inculpatei, avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat. Precizează că în rechizitoriul din 27.06.2007 în partea introductivă este menționat că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin.2 Lg.143/2000 și se dispune trimiterea în judecată pentru art.2 alin.1,2 nu se poate dispune condamnarea pentru art.1 alin.2 pentru că în art.1 sunt vizate drogurile de risc și nu drogurile de mare risc așa cum este prevăzut în alin.2, sunt incriminate două infracțiuni distincte și nu două variante ale aceleiași infracțiuni.
Solicită schimbarea încadrării juridice din art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal în art.4 din Legea nr.143/2000, cumpărare și deținere pentru consum propriu, față de împrejurarea că s-a reținut o formă continuată solicită să se constate că elementul material al infracțiunii prev. de art. 2 alin.2 constă într-o singură acțiune de vânzare urmată de o inacțiune prelungită.
În situația în care nu se dispune schimbarea încadrării juridice pentru art.2 alin.2 solicită achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, având în vedere faptul că față de disp.art.63 pr.penală probele nu au o valoare dinainte stabilită, dovada vânzărilor anterioare se face prin niște procese verbale, acestea nu sunt certificate pentru autentificare nici de organele de urmărire penală nici de procuror, lipsesc ștampilele celor două instituții, nu a fost identificată persoana care a făcut denunțul, față de faptul că vinovăția nu a putut fi probată pentru art.4 în situația în care se va considera că inculpata se face vinovată de deținere de droguri pentru consum propriu, solicită achitarea potrivit art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală este o singură acțiune de vânzare, există posibilitatea de reintegrare a inculpatei așa cum rezultă și din referatul întocmit de Serviciul de Reintegrare Socială.
Într-un subsidiar îndepărtat solicită aplicarea disp.art.74,76 Cod penal, inculpata nu are antecedente penale, are 2 copii minori, a avut o comportare sinceră și solicită aplicarea art.81 Cod penal sau 86/1 Cod penal.
Pe starea de arest a inculpatei arată că a fost depășită perioada rezonabilă a arestului preventiv și deja față de stadiul procesului nu se mai impune menținerea stării de arest și cercetarea în stare de libertate.
Avocat, pentru inculpatul C, solicită a se lua act că achiesează la concluziile puse de apărătorul inculpatei, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.
Pe starea de arest a inculpatului, arată că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere probele administrate în dosar, întrucât nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri, inculpatul putând fi judecat în stare de libertate.
Reprezentanta parchetului având cuvântul, apreciază că s-a făcut dovada vinovăției inculpaților, pune concluzii de respingere a apelului și menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică. Solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, întrucât din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,cât și cererea de achitare a inculpaților. În baza art.350 alin.1 Cod pr.penală solicită a se menține starea de arest a inculpaților deoarece subzistă în continuare temeiurile legale care au dus la luarea măsurii arestării preventive,iar în baza art.88 Cod penal, solicită să se deducă din pedepse aplicate inculpaților perioadele de reținere și arest preventiv, la zi.
Inculpatul C, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței atât fondul cauzei cât și starea sa de arest.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței atât fondul cauzei cât și starea sa de arest.
CURTEA
Asupra apelului penal de față, deliberând constată;
Prin sentința penală nr.554 din 14.11.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-au respins cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev.și ped.de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev.și ped.de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Au fost condamnați inculpații C, fiul lui și, născut la data de 12.06.1984 în Pitești, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași și, fiica naturală a lui, născută la data de 2.01.1987 în B, sector 5, domiciliată în B, sector 1,- bis, fără forme legale în Pitești, Cartier, -, bloc 55,.A,.3, județul A, CNP -, în prezent aflată în Penitenciarul Colibași pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.75 și art.76 Cod penal la câte 6 ani închisoare fiecare în condițiile art.57 și art.71 alin.2 Cod penal și la câte 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În baza dispozițiilor art.350 alin.1 Cod penal s-a menținut starea de arest a inculpaților.
În baza disp.art.88 Cod penal s-a dedus din pedepsele principale aplicate inculpaților perioadele de reținere și arest preventiv începând cu data de 15.05.2007 la zi.
În baza disp.art.191 alin.2 Cod penal a fost obligat pe fiecare inculpat la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, s-a reținut că în perioada 27.04.-15.05.2007, la intervale diferite de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, cei doi inculpați au vândut 0,66 gr. heroină, drog de mare risc, investigatorului sub acoperire cu nume de cod "".
Tribunalul a reținut că probele dosarului confirmă săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de trafic de droguri și nu a infracțiunii de consum de droguri, așa cum au susținut aceștia.
Totodată, s-a arătat de către prima instanță că modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii denotă un ridicat grad de pericol social concret, manifestat prin modalitățile în care au fost săvârșite faptele și urmările produse, constând în consumul de droguri.
Avându-se în vedere circumstanțele arătate și cele care pledează în favoarea inculpaților, respectiv lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptelor, prima instanță a reținut în favoarea acestora circumstanțele atenuante prev.de art.74 și art.76 Cod penal, concluzionând că, scopul preventiv-educativ prevăzut de art.52 Cod penal nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.
Împotriva sentinței, în termen legal au declarat apel inculpații invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, iar ca o consecință achitarea lor în condițiile art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală, în subsidiar în condițiile art.10 lit.d Cod procedură penală și având în vedere că, soluția de condamnare nu este motivată, hotărârea este lovită de nulitate și atrage casarea cu trimitere spre rejudecare.
În baza caracterului devolutiv al căii de atac, reiterează cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev.și ped.de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2, în infr.prev.și ped.de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000.
În dezvoltarea apelului precizează că, nu se poate da valoare de mijloace de probă proceselor verbale întocmite în condițiile art.911și urm. Cod procedură penală, în lipsa aplicării ștampilei unității în cadrul căreia lucrează persoana care a certificat înregistrările telefonice, iar procesul verbal de surprindere în flagrant nu cuprinde substanțe stupefiante, ci capucino, situație confirmată de raportul de constatare tehnico-științifică.
Se mai susține că, sesizarea instanței prin rechizitoriu nu este făcută potrivit disp.art.264 Cod procedură penală, întrucât acesta nu a fost verificat și confirmat de procurorul ierarhic superior, situație ce atrage restituirea cauzei la parchet în vederea sesizării instanței în mod legal.
De asemenea, este greșită reținerea alin.1 din art.2 al Legii nr.143/2000 și nu se poate dispune condamnarea în baza acestui text de lege, întrucât vizează drogurile de risc și nu cele de mare risc așa cum este prevăzut în alin.2, fiind incriminate două infracțiuni distincte și nu două variante ale aceleiași infracțiuni, situație față de care solicită schimbarea încadrării juridice din art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în art.4 din aceeași lege, respectiv cumpărarea și deținerea pentru consum propriu, reținându-se totodată că, elementul material al infracțiunii prev.de art.2 alin.2 constă într-o singură acțiune de vânzare urmată de o inacțiune prelungită.
Se solicită achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, întrucât potrivit dispozițiilor art.63 Cod procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită, mai ales că, procesele verbale ce reprezintă dovada vânzărilor anterioare nu sunt certificate pentru autentificare de către organele de urmărire penală și procuror și nici nu a fost identificată persoana ce a făcut denunțul.
Pe individualizarea pedepsei, au solicitat aplicarea disp.art.74, art.76 Cod penal și executarea în condițiile art.81 sau art.861Cod penal.
Examinând sentința apelată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.31 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile declarate de inculpați sunt nefondate, urmând a fi respinse, având în vedere următoarele argumente.
Prima instanță a stabilit corect situația de fapt, în baza unor probe concludente legal administrate și corect interpretate, respectiv procese verbale de sesizare din oficiu, de investigații, surprindere în flagrant, de consemnare a seriilor banilor folosiți la tranzacții, de filaj, de redare a convorbirilor în mediul ambiental și întocmite de investigatorul sub acoperire, raportul de constatare tehnico-științifică, procesul verbal de percheziție domiciliară și de redare a interceptărilor convorbirilor sau comunicărilor, rapoarte de evaluare psiho-socială, coroborate cu declarațiile martorilor și inculpaților.
S-a reținut în esență că, inculpatul C, poreclit "", împreună cu concubina sa, inculpata care era consumatoare de droguri și cunoștea mai multe persoane în B ce se ocupau cu traficul de droguri, s-au hotărât să vândă heroină unor persoane din cartierul în care locuiau pentru a-și asigura banii necesari nevoilor personale.
Astfel, la 27.04.2007, inculpații au negociat cu investigatorul sub acoperire, vânzarea-cumpărare a două doze de heroină, căruia, în ziua următoare i le-a dat contra sumei de 130 lei, procedând astfel și la alte date ulterioare, respectiv pe 4.05.2007, și 15.05.2007, când au fost surprinși de echipa de flagrant.
Nu are relevanță împrejurarea că, la ultima vânzare, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, doza supusă vânzării în cantitate de 0,66 gr. era "capucino", atâta timp cât sunt dovedite celelalte acte materiale din vânzările anterioare de heroină către investigatorul sub acoperire cu nume de cod "".
Cu referire la schimbarea încadrării juridice, în mod corect le-a fost respinsă această cerere de către tribunal, întrucât, potrivit probatoriului administrat în cauză, s-a dovedit existența infracțiunii de trafic de droguri de mare risc pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
Celelalte critici ale inculpaților cu referire la nulitatea actului de sesizare a instanței și lipsa certificării proceselor-verbale doveditoare ale comiterii infracțiunii, nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse.
Astfel, se constată că, rechizitoriul din 27.06.2007, prin care a fost sesizată prima instanță a fost confirmat de procurorul-șef serviciu, semnătură pe care apare ștampila instituției respective, iar procesele-verbale invocate sunt certificate de către procurorul-șef, fiind întocmite în conformitate cu disp.art.91 Cod procedură penală.
Drept urmare, în mod corect prima instanță a dispus condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor cu care a fost sesizată în mod legal prin rechizitoriu.
Cu referire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere, în mod corect criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, natura infracțiunilor și gravitatea acestora, atitudinea procesuală a recurenților care au recunoscut și regretat săvârșirea lor, precum și împrejurarea că sunt infractori primari și au avut o conduită bună, atât înainte cât și în timpul judecății.
În consecință, Curtea apreciază că pedepsele aplicate de tribunal inculpaților corespund atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului scop, astfel cum este prevăzut în art.52 din Codul penal.
Cum nu mai există alte motive care invocate din oficiu, potrivit art.371 alin.2 Cod procedură penală, ar atrage reformarea hotărârii atacate, Curtea în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpați, menținând hotărârea atacată.
În baza art.3002raportat la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că se impune menținerea în continuare a stării de arest a inculpaților, iar în baza art.383 alin.2 Cod procedură penală va deduce la zi detenția.
În baza art.189 și art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va obliga pe inculpați la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile inculpaților C și, formulate împotriva sentinței penale nr.554/14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Deduce la zi prevenția și menține în continuare arestarea preventivă aplicată acestora.
Obligă pe inculpați la plata sumelor de câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./8.02.2008
GM/3 ex.
Jud.fond:Gh.
Președinte:Marioara DumitruJudecători:Marioara Dumitru, Marius Gabriel Săndulescu
