Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 16/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 16/
Ședința publică din 04 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
Judecător: - - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, inculpata, fiica lui și, născută la data de 16 iulie 1964, aflată în Penitenciarul Colibași și partea civilă, domiciliat în Rm.V,-, -6,.D,.8, județul V, împotriva sentinței penale nr. 100/F din 13 octombrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la data de 04 februarie 2010, când în urma dezbaterii s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.100/F din 13 octombrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, n baza art.257 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnată la 5 ani închisoare inculpata, fiica lui și, născută la data de 16.07.1954 în comuna, județul V, domiciliată în Râmnicu V,-, -.B,.12, județul V, studii superioare, pensionară, necăsătorită, recidivistă, CNP - -, aflată în Penitenciarul Colibași, județul A, arestată în altă cauză.
În baza art. 864alin. 1 cod penal rap. la art.83 alin.1 cod penal, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 1321/2007, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 376/22.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel București, și s-a dispus să o execute alături de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în cauza de față, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 57 Cod penal, 71 Cod penal rap. la art.64 lit.a teza I și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.257 alin.2 cod penal rap. la art.256 alin.2 cod penal, s-a confiscat de la inculpată suma de 10.000 euro și a fost obligată să plătească statului echivalentul în lei al acestei sume. S-a respins cererea pentru despăgubiri formulată de partea civilă .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA la 23 aprilie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 37 lit. a cod penal.
În esență, s-a reținut că în perioada aprilie - august 2008, inculpata a pretins și a primit la diferite date suma de 10.000 euro de la numitul, pentru a interveni pe lângă primarul municipiului Râmnicu V și alți funcționari din cadrul Primăriei municipiului Râmnicu V, pentru a i se repartiza o locuință socială.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că, în cursul lunii martie 2008, inculpata a circulat cu un mijloc de transport al SC SRL pe ruta Râmnicu V - C N, mijloc de transport care a fost condus în calitate de conducător auto de.
În aceste împrejurări, cei doi s-au cunoscut și, în cadrul discuțiilor purtate pe perioada cât a durat transportul, inculpata a aflat de la că nu are locuință proprietate personală, că locuiește cu soția și cele două fiice cu chirie. În această conjunctură, inculpata s-a oferit să intervină pe lângă Primarul Municipiului Râmnicu V să-i obțină o locuință tip ANL. Cu această ocazie, inculpata i-a spus lui că îl cunoaște bine pe primarul, că ea lucrează la Primăria Râmnicu V, că este membră și că poate interveni să-i obțină o locuință în schimbul sumei de 5.000 euro.
Inculpata i-a dat lui un formular tipizat privind actele necesare pentru întocmirea dosarului de locuință pentru închiriere tineri sub 35 ani, stabilind ca ulterior să se întâlnească în vederea depunerii actelor la primărie. Mai târziu, la circa o lună de zile, s-a întâlnit din nou cu și cu soția acestuia, reînnoind promisiunea de a le rezolva obținerea unei locuințe, însă, de această dată, a solicitat 10.000 euro motivând că suma trebuie să fie dată atât primarului, cât și membrilor comisiei de repartizare a locuințelor din cadrul primăriei. Familia a acceptat, i-a dat 2.500 euro și i-a spus inculpatei că diferența de 7.500 euro o va da acesteia după rezolvarea problemei.
După acest moment, inculpata a întocmit o cerere pe numele lui, în care solicita atribuirea unei locuințe sociale pe care a depus-o împreună cu actele necesare la Primăria municipiului Râmnicu V unde a înregistrato sub nr. 17235/23 aprilie 2008. Soții au ținut legătura cu inculpata, care i-a asigurat că se va rezolva problema, întrucât a intervenit la funcționarii primăriei. La data de 1 iulie 2008, inculpata a făcut o nouă cerere tot pe numele lui, în care a solicitat repartizarea unei locuințe sociale pe care a depus-o la Primăria municipiului Râmnicu V, fiind înregistrată la nr.25410, iar la câteva zile după această dată, împreună cu -, au depus o serie de acte necesare analizării cererii.
Inculpata a primit în cursul lunii iulie oad oua tranșă de bani, motivând că nu s-a rezolvat cererea întrucât nu a dat banii primarului și celorlalți funcționari, și le-a promis că în cel mult o lună de zile vor obține locuința.
Pentru a câștiga încrederea soților în legătură cu cele afirmate, în cursul lunii august 2008, inculpata a mers împreună cu la primăria municipiului Râmnicu V, discutând în prezența acestuia cu primarul despre atribuirea unei locuințe, primind din partea acestuia asigurări că se va rezolva problema dacă îndeplinește condițiile cerute de lege.
Cererea formulată de a fost respinsă, iar între timp inculpata a cheltuit banii, respectiv cei 10.000 euro în scopuri personale.
Inculpata a recunoscut că a primit suma de 10.000 euro, în două tranșe, de la soții, însă nu a recunoscut că i-a primit pentru a-i ajuta pentru obținerea unei locuințe, ci a motivat că banii au fost ceruți cu titlu de împrumut, împrumut pe care îl recunoaște și este de acord să-l restituie.
Inițial inculpata nu a recunoscut că a formulat cerere în numele lui pentru atribuirea unei locuințe, însă, făcându-se verificări în cadrul primăriei, s-a stabilit că există două cereri pentru locuință pe numele lui scrise de inculpată.
Apărarea inculpatei că banii au fost primiți cu titlu de împrumut și nu pentru a interveni pe lângă salariații primăriei să-i atribuie lui o locuință, nu a fost primită, ea necorespunzând realității.
Susținerea inculpatei cu privire la un pretins împrumut, este contrazisă nu numai de declarația lui, dar și de declarația martorei - și a martorului G.
La rândul său, primarul a confirmat că o cunoștea pe inculpată ca fiind membră și că aceasta a venit la biroul său în primăvara anului 2008 și l-a rugat să-i atribuie lui o locuință, susținând că acesta este un tânăr " amărât" și i-a spus să formuleze cerere și să depună actele necesare constituirii dosarului. Martorul a mai spus că, ulterior, în luna august 2008, inculpata a venit însoțită de un tânăr ( ) și i-a spus: "acesta este băiatul despre care v-am vorbit și că de această dată i-a spus să întocmească dosarul și va primi răspunsul prin poștă".
S-a mai făcut dovada că numitul a împrumutat suma de 10.000 euro de la, pe care i-a dat-o inculpatei, astfel că este greu de crezut că acesta împrumuta această sumă, pentru ca la rândul lui să o împrumute pe inculpată.
Potrivit art. 257 alin. 1 cod penal, primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșite de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, constituie infracțiunea de trafic de influență și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Considerând că fapta săvârșită de inculpată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență astfel că în art. 257 alin. 1cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, prima instanță a dispus condamnarea inculpatei.
Din cazierul judiciar rezultă că inculpata a suferit mai multe condamnări, ultima de 4 ani închisoare tot pentru infracțiunea de trafic de influență, a cărei pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 9 ani. Întrucât infracțiunea din cauza de față a fost săvârșită în perioada termenului de încercare, în cauză s-a făcut aplicația atât a art.37 lit.a cu privire la starea de recidivă postcondamnatorie, cât și disp. art.864alin. 1 cod penal rap.la art.83 cod penal, în sensul că s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 4 ani închisoare, care s-a dispus să se execute alături de pedeapsa ce s-a pronunțat în cauza de față.
La aplicarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere faptul că inculpata a suferit mai multe condamnări, ultima fiind pronunțată tot pentru o infracțiune de trafic de influență, iar la 25 septembrie 2008, fost reținută de DNA - Serviciul Teritorial Pitești, tot pentru trafic de influență, pronunțându-se sentința penală nr.80/2009 de către TRIBUNALUL VÂLCEA, sentință care nu este definitivă. S-a făcut în cauză aplicația art. 57, 71 cod penal rap. la art. 64 teza I și lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Potrivit art.257 alin. 2 cod penal rap. la art.256 alin. 2 cod penal, banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă. Pe cale de consecință, cererea formulată de, prin care a solicitat obligarea inculpatei de a-i restitui suma de 10.000 euro, s-a respins, chiar în condițiile în care inculpata a fost de acord cu restituirea.
Impotriva acestei sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, inculpata și partea civilă.
Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe pentru exceptarea interzicerii dreptului de a alege prevăzut de art.64 lit.a, teza I Cod penal, ca pedeapsă accesorie. De asemenea, a cerut aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, învederând și nelegala obligare a părții civile la cheltuieli judiciare către stat.
Inculpata a solicitat achitarea sa, susținând că suma primită de la inculpat a fost un împrumut, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate și înlăturarea confiscării, cu obligarea sa la plata sumei de 10.000 Euro către partea civilă.
Partea civilă a solicitat, în esență, restituirea sumei înmânată inculpatei, considerând că i se aplică prevederile legale referitoare la restituirea banilor către denunțătorul care a sesizat fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat, situație reglementată pentru cumpărătorul de influență, invocând deciziile nr.2083 din 25 martie 2005 și 3008 din 26 septembrie 2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Partea civilă și-a însușit și motivul de apel formulat de procuror în favoarea sa, referitor la greșita obligare la cheltuieli judiciare către stat.
Analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele conform art.371 alin.2 Cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare la analiza fiecărui apel.
Asupra apelului inculpatei .
1. In ce privește situația de fapt și încadrarea juridică ce au condus la condamnarea inculpatei, curtea constată că în mod corect TRIBUNALUL VÂLCEAa stabilit faptul că inculpata a pretins și a primit, în două tranșe, suma de 10.000 Euro, cu motivația de a fi înmânată Primarului Municipiului Râmnicu V, consilierilor locali și membrilor comisiei de repartizare a locuințelor din cadrul primăriei, în vederea obținerii pentru partea civilă a unei locuințe sociale și nu că, ar fi vorba despre un împrumut acordat de către partea civilă inculpatei, așa cum susține aceasta din urmă.
Situația de fapt a fost reținută de către prima instanță pe baza probelor analizate în motivarea hotărârii și este rezultatul unei corecte valorificări și coroborări a probatoriului administrat în cauză.
Astfel, contrar susținerilor inculpatei, martorul G (22, dosar urmărire penală și 26 dosar instanță) arată că a cunoscut în mod direct din discuțiile purtate de partea civilă cu inculpata, motivul pentru care a fost solicitată de către inculpată și înmânată de către partea civilă, suma de bani menționată, adică pentru obținerea unei locuințe.
Acest martor arată că, în timp ce el și partea civilă purta o discuție în care se plângea că nu are locuință și că stă cu familia cu chirie, deși "nu o cunoșteam pe inculpată, ea din proprie inițiativă s-a băgat în discuția noastră și i-a spus lui că dispune de relații la Primăria Municipiului Râmnicu V și că poate să-i asigure repartizarea unei locuințe. Discuția a fost că acest serviciu îl face contra unei sume de bani, rămânând ca ulterior acesta să se întâlnească și să discute suma"; "Inculpata nu s-a exprimat nici un moment că solicită banii de la cu titlu de împrumut. Ea s-a exprimat fără echivoc că-i face rost de locuință contra unei sume de bani, ea spunea: La relațiile pe care le am la Primăria Municipiului Râmnicu V, pot să-i ofer o locuință".
Aceleași declarații, martorul le menține și în confruntarea directă cu inculpata (23 dosar urmărire penală). De altfel, în această confruntare, inculpata recunoaște parțial discuția despre locuință "El s-a plâns către mine că nu are locuință, iar eu i-am sugerat să fac cerere la primărie pentru a-i fi atribuită o locuință ANL sau socială. De asemenea, i-am promis acestuia că dacă trec pe la primărie o să-i iau un fluturaș cu actele care sunt necesare pentru depunerea unei asemenea cereri"; "Am trecut pe la primărie și am luat un asemenea fluturaș pe care i l-am dat lui. este de forma celui care a fost depus la dosar."
Împrejurarea că suma de bani a fost cerută pentru a determina obținerea unei locuințe de la primărie pentru partea civilă, rezultă din chiar faptul că inculpata a scris personal cele două cereri întocmite în numele părții civile (42 și 43 dosar urmărire penală), prin care se cerea atribuirea unei locuințe sociale, cu explicarea detaliată a situației grele în care se afla familia părții civile și a mențiunii că partea civilă și soția lui sunt membrii
executat de inculpată în cele două cereri este identic cu cel din declarația olografă de la fila 35 urmărire penală, iar inculpata recunoaște scrierea acestor cereri în declarația de la fila 37 dosar urmărire penală: "Aceste cereri au fost scrise de mine în locuința soților ".
In aceeași declarație, inculpata recunoaște faptul că a însoțit pe - la momentul depunerii primei cereri, că a discutat cu doamna la momentul înregistrării cererii, însă că ar fi vorbit cu primarul despre obținerea unei locuințe pentru soții.
Susținerile inculpatei sunt contrazise de declarația respectivului primar, audiat în calitate de martor (30 urmărire penală): " aduc aminte că prin primăvara anului 2008, nu mai rețin cu exactitate data, aceasta (inculpata) a venit la mine și mi-a spus că are un amărât pe care-l cunoaște și care are nevoie de locuință socială, întrucât are 2 copii și nu are unde să locuiască". Această descriere se potrivește situației părții civile.
In continuare, primarul recunoaște că în luna august 2008, în timp ce se afla în sediul primăriei, a fost abordat de inculpata, care era însoțită de un tânăr. "Aceasta a venit în secretariat și m-a așteptat să ies din birou. Când m-a văzut, aceasta mi-a spus: vedeți, acesta este băiatul despre care v-am vorbit, arătându-mi spre tânărul care o însoțea. Atunci eu le-am spus că tânărul respectiv trebuia să aibă depusă cerere pentru atribuirea unei locuințe sociale"
Toate aceste demersuri pe care inculpata, personal, le-a făcut pentru partea civilă, de a înregistra efectiv două cereri de atribuire a unei locuințe sociale și de a merge personal împreună cu partea civilă pentru a-i dovedi acesteia că-l cunoaște pe primarul municipiului Râmnicu V, că discutase cu acesta despre partea civilă și cererea ei, au fost menite de a întări încrederea privitoare la influența pe care o avea asupra unor funcționari cu atribuții privind soluționarea cererilor referitoare la atribuirea de locuințe, dar, mai ales, constituie o dovadă în sensul că susținerile părții civile sunt reale, referitor la motivul pentru care i s-au cerut banii și scopul pentru care aceștia au fost plătiți.
In consecință, așa cum corect s-a reținut în rechizitoriu și s-a motivat de către prima instanță, suma de 10.000 Euro a fost pretinsă și primită de către inculpata de la partea civilă, pentru a determina persoane asupra cărora avea o influență, să facă un act ce intra în atribuțiile lor de serviciu, pentru a favoriza pe partea civilă în obținerea unei locuințe sociale, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.257 alin.1 Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
De altfel, această modalitate de lucru este un obicei al inculpatei, care rezultă din conținutul sentinței penale nr.80 din 2 iulie 2009 Tribunalului Vâlcea, secția penală, unde se face referire la o faptă similară în care inculpata, printre altele, a pretins sume de bani pentru a înmâna unor funcționari publici în vederea obținerii unei locuințe (51 dosar fond), însă, în acea cauză, există și convorbiri telefonice care confirmă modalitatea de a le convinge pe persoanele vătămate.
este și susținerea părților civile în sensul că, în situația grea financiară în care se aflau, nu aveau posibilitatea de a împrumuta pe inculpată fără nici un fel de garanție sau dovadă, constând în întocmirea vreunui înscris care să ateste împrumutul, cu o sumă destul de importantă de bani, de 10.000 Euro, sumă pe care, la rândul lor, au împrumutat-o parțial de la alte persoane.
În consecință, neputându-se reține că între părți s-a încheiat convențional un contract de împrumut, nu este întemeiat motivul de apel prin care se solicita achitarea inculpatei, nici în baza art.10 lit b) Cod pr.penală, nici în baza altui temei, deoarece fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, atât sub aspectul laturii obiective, cât și în ce privește forma de vinovăție cerută de lege.
2. In ce privește individualizarea pedepsei, curtea reține că art.72 alin.1 Cod penal, prevede că "la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de influență este, conform art.257 Cod penal, închisoarea de la 2 la 10 ani. Această pedeapsă poate fi sporită, conform art.39 alin.1 Cod penal, datorită stării de recidivă în care se află inculpata, prev. de art.37 alin.1 lit.a Cod penal, cu 7 ani.
Prima instanță a aplicat inculpatei o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru fapta cercetată în prezenta cauză, la care s-a adăugat pedeapsa de 4 ani aplicată prin sentința penală nr.1321/2007, pronunțată de Tribunalul București, urmând să fie executată pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.
Curtea apreciază că prima instanță nu a făcut o corectă individualizare a pedepsei, deși cuantumul de 5 ani închisoare se situează între limitele pedepselor prevăzute de textul incriminator.
Astfel, curtea reține că, în prezenta cauză, inculpata a fost cercetată pentru săvârșirea unei singure infracțiuni, prin care a fost prejudiciată o singură parte civilă și soția acesteia.
In dosarul nr-, în care inculpata a fost trimisă în judecată pentru 3 infracțiuni de trafic de influență, după ce s-a schimbat încadrarea într-o singură infracțiune săvârșită în formă continuată, pentru toate faptele de natură diferită, care constau în primire de sume de bani pentru exercitarea influenței, fie în vederea obținerii de locuințe, fie de permise de conducere, fie de obținere de copii în plasament, pedeapsa aplicată prin decizia penală nr.7/A din 20 ianuarie 2010 Curții de APEL PITEȘTI, a fost de doar 4 ani închisoare. Prin aceeași hotărâre, alte două inculpate au fost condamnate pentru fapte similare la pedepse de 3 ani și, respectiv, 2 ani închisoare.
Curtea constată, de asemenea, că, în ce o privește pe inculpată, există dovezi privind multiplele afecțiuni de care aceasta suferă și la care ea a făcut referire în ultimul cuvânt în fața instanței de apel. Astfel, martora - (27 dosar fond), confirmă faptul că inculpata avea probleme cu sănătatea, suferind de diabet și afecțiuni cardiace. Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA (24-37 dosar fond), rezultă că inculpata este pensionată pe caz de boală, având un venit de doar 300 lei lunar, și că, în luna iunie 2008, fost internată în cadrul Spitalului din B cu diagnosticul de "tulburare depresiv recurentă, episod actual sever".
Din același referat de evaluare, rezultă că problemele de sănătate ale nepoatei inculpatei pentru care aceasta se deplasa la C la data la care a cunoscut pe partea civilă, sunt reale și că și fiul acesteia ar avea probleme de sănătate. Acestor afecțiuni ale inculpatei și membrilor familiei ei, li s-au adăugat tensiunile din relația cu concubinul inculpatei, care a amenințat-o că o evacuează din apartament precum și dificultățile financiare.
Aceste circumstanțe personale nu sunt în măsură să justifice săvârșirea faptei, însă, ele trebuie valorizate în procesul de individualizare a pedepsei, care trebuie să aibă în vedere și afecțiunile psihice de natură depresivă ale inculpatei, alături de aspectele care ar agrava răspunderea acesteia, respectiv starea de recidivă și faptul că este cercetată pentru alte infracțiuni săvârșite în concurs în alte dosare.
Toate acestea pot conduce, în opinia curții, la reducerea pedepsei către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită și, față de situația că în cealaltă cauză în care aceeași inculpată, judecată pentru mai multe infracțiuni, a primit o pedeapsă de 4 ani închisoare, în prezenta cauză, pentru o singură infracțiune, curtea va reduce pedeapsa aplicată inculpatei prin sentință, de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare. Acesta este motivul pentru care apelul inculpatei a fost considerat ca fiind fondat.
Urmare reducerii acestei pedepse, pedeapsa rezultantă ce va fi executată de către inculpată, după cumularea ei cu pedeapsa închisorii de 4 ani, aplicată prin sentința penală nr.1321/2007, pronunțată de Tribunalul București, pentru care se va menține dispoziția sentinței de revocare a beneficiului suspendării executării sub supraveghere, va fi de 7 ani închisoare, păstrându-se modalitatea de executare stabilită de prima instanță, prin privare de libertate.
3.Susținerea inculpatei privind necesitatea reunirii cauzei prezente cu aceea care face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Vâlcea, nu poate fi primită, deoarece, deși sunt fapte de același gen, cele două cauze se află în stadii procesuale diferite, există condamnări pronunțate nedefinitiv pentru respectivele fapte, iar cercetările penale au fost efectuate de către organe de urmărire penală diferite, în cauza nr- fiind cercetate și alte persoane în stare de arest preventiv.
Art.32 Cod pr.penală, permite reunirea cauzelor numai dacă are loc o judecată în primă instanță, în același timp, pentru toate faptele și pentru toți făptuitorii, situație în care nu ne regăsim în ce privește cauza prezentă și cauza a cărei reunire se are în vedere.
Asupra apelului Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, urtea apreciază că atât primul motiv, referitor la interzicerea dreptului de a alege inculpatei, cât și cel care se referă la aplicarea unei pedepse complementare acesteia, sunt întemeiate, pentru considerentele care urmează:
1.Pentru infracțiunea prevăzută de art.257 Cod penal, nu este obligatorie aplicarea pedepsei complementare, însă art.65 alin.1 Cod penal permite aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, dacă pedeapsa stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Așa cum s-a arătat, inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, pretinzând că are și chiar având o influență reală asupra unor funcționari din cadrul Primăriei Râmnicu V, inclusiv a primarului acestui municipiu. Faptul că, deși inculpata nu avea calitate de angajat al acestei instituții, nu se înscrisese în audiență la primar, care, fără a fi fost anunțat în prealabil că aceasta îl va căuta, a primit-o și a discutat cu ea aspectele pe care i le-a expus, denotă că inculpata avea o anume influență asupra acestuia.
De asemenea, inculpata recunoaște că, deși nu avea nici o calitate de titular al cererii, a luat legătura cu angajata primăriei, doamna, pe care a convins-o să dea număr de înregistrare cererii părții civile. Indiferent dacă acest lucru era sau nu unul care intra în atribuțiile de serviciu ale funcționarului respectiv, faptul că acesta din urmă a purtat discuții cu inculpata și a înregistrat cererea acesteia, deși nu era persoana care formulase cererea, dovedește influența pe care inculpata o avea asupra funcționarilor din primărie.
Că influența inculpatei era una reală rezultă și din modul în care au fost săvârșite faptele pentru care aceasta este cercetată în dosarul nr-, unde exercitarea influenței a avut loc în mod direct asupra unor funcționari publici, cum ar fi inculpata - secretară la Serviciul Poliției Rutiere V, ca și asupra unor funcționari de la Direcția pentru Protecția Copilului V și din cadrul instituției prefectului sau de la Direcția, unde inculpata a și luat legătura în prezența uneia dintre martorele din acel dosar cu o funcționară a V, care urma să faciliteze angajarea martorei.
Acest comportament al inculpatei de încercare de corupere a funcționarilor publici o face nedemnă de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dar dovedește și incapacitatea acesteia de a face o alegere matură a persoanelor care ar putea fi alese în autoritățile publice centrale sau locale, câtă vreme criteriile sale de preferință, ce o determină să desemneze pe cineva prin vot, nu sunt unele care să aibă în vedere binele comunității, ci posibilitatea personală de a obține beneficii și avantaje prin coruperea celor aleși.
Relevantă este susținerea inculpatei în sensul că primarul municipiului V ar fi promis membrilor case și terenuri și că inclusiv părții civile i-a recomandat să se înscrie în partid, pentru a fi sprijinită să obțină o locuință, inculpata având reprezentarea că este o normalitate favorizarea unor persoane pe criterii de apartenență politică.
In consecință, curtea va aplica inculpatei, ca și pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
2. Pentru aceleași considerente, se impune interzicerea dreptului de a alege și pe durata executării pedepsei închisorii ca pedeapsă accesorie. Această interzicere nu se va face în mod automat în baza textului art.71 alin.2 Cod pr.penală, deoarece prin Decizia nr.LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înalte Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza I -c din Codul penal, trebuie supusă aprecierii instanței în raport de criteriile prevăzute de alin.3 al art.71 Cod penal.
Dintre aceste criterii, aplicabile în cauză, sunt natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei și persoana infractorului. De asemenea, curtea a avut în vedere necesitatea impunerii acestei interdicții și proporționalitatea măsurii cu situația care a determinat-
Înalta Curte de Casație și Justiție, în Decizia penală nr.623 din 2 februarie 2007, făcut o analiză detaliată a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la art.3 din Protocolul nr.1, adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a relevat limitele hotărârii din cauza Hirst Marii Britanii din 2004, argumente pe care ni le însușim, apreciind că hotărârea CEDO nu trebuie interpretată în sensul că nu ar putea fi interzis dreptul de a alege persoanelor condamnate.
Hotărârea din cauza menționată arată că interzicerea drepturilor electorale nu se poate face automat și nediferențiat pentru o întreagă categorie de persoane, însă, în cazuri concrete, în care o instanță judecătorească analizează situația persoanei condamnate, gravitatea faptei sale și se constată că acea persoană nu are maturitatea de a-și exprima opinia cu privire la alegerea corpului legislativ sau autorităților locale, i se poate interzice dreptul de a alege.
Așa cum s-a arătat, curtea a reținut că, deși inculpata este absolventă de studii superioare, are o reprezentare greșită asupra avantajelor ce pot fi obținute din implicarea în diverse activități politice, aspect confirmat de specialiștii care au întocmit referatul de evaluare (35 dosar fond) și are o preferință manifestată către persoane coruptibile care au ocupat sau ocupă funcții elective și au în subordine servicii publice asupra funcționarilor cărora în mod repetat inculpata și-a exercitat influența, atât în cauzele în care este cercetată în prezent, cât și în cauza în care a fost condamnată definitiv.
inculpatei într-o hotărâre infracțională orientată către trafic de influență și diversitatea activităților prin care aceasta a încercat să influențeze diverși funcționari publici, coroborată cu antecedentele penale ale acesteia, pentru fapte de altă natură, dar legate de exercitarea unei profesii (are condamnări pentru neglijență în serviciu, pentru fals intelectual și evaziune fiscală), sunt argumente pentru a concluziona că inculpata are o slabă aderență la valorile sociale și morale, care o împiedică să facă alegeri corecte și să se orienteze către desemnarea prin votul său a unor persoane oneste, profesioniste, cu contribuții semnificative la îmbunătățirea vieții comunității, aspecte pe care le presupune dreptul la vot.
Pentru toate aceste considerente, inculpatei i se va aplica pe durata pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prev. de art.64 alin.1 lit.a teza I Cod penal, care, din eroare, a fost indicat în apelul parchetului ca fiind prevăzut de teza a II-a a textului menționat.
3. Apelul parchetului este întemeiat și în ceea ce privește cel de-al treilea motiv, referitor la nelegala obligare a părții civile la cheltuieli judiciare către stat de către instanța de fond.
Astfel, Capitolul IV al Titlului V din Codul d e procedură penală, reglementează modalitatea în care se acoperă cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul procesului penal și felul în care se soluționează cererile părților referitoare la cheltuielile efectuate de către acestea.
Art.191.penală, are denumirea marginală "Plata cheltuielilor avansate de stat în caz de condamnare", iar alin.1 al acestui articol prevede că inculpatul este cel obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în caz de condamnare, neexistând nici un fel de excepție în afara celei referitoare la cheltuielile privind interpreții.
Art.192 Cod pr.penală, are denumirea marginală "Plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în celelalte cazuri", textul articolului precizând expres situațiile achitării sau încetării procesului penal, al declarării apelului, recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, însă el este aplicabil în alte situații decât cele de condamnare.
Cum prima instanță a dispus în cauză condamnarea inculpatei, singurul text aplicabil pentru suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat era cel al art.191 Cod pr.penală, astfel că în mod greșit tribunalul a invocat art.192 alin.2 Cod pr.penală, pentru a obliga pe partea civilă la plata cheltuielilor, urmare respingerii cererii sale de obligare a inculpatei la restituirea sumei de 10.000 Euro.
Textul art.192 alin.2 Cod pr.penală, în sintagma referitoare la respingerea oricărei cereri, se aplică în situația unei cereri introductive de instanță, cum ar fi cererile de revizuire, cele formulate în timpul executării pedepsei, privind măsurile preventive, etc. și nu se referă la constituirea de parte civilă în fața instanței de fond. Așa cum s-a arătat, într-o cauză în care se dispune condamnarea, se aplică textul art.191 Cod pr.penală, indiferent dacă se admite sau nu acțiunea civilă.
Pentru aceste considerente, curtea va înlătura din dispozitivul sentinței obligarea părții civile la suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Asupra apelului părții civile.
Partea civilă și-a însușit al treilea motiv de apel al parchetului, acesta fiind și singurul temei pentru care curtea va admite apelul părții civile, cu motivarea arătată mai sus, în analiza apelului parchetului și cu consecința înlăturării obligării părții civile la cheltuieli judiciare către stat de către instanța de fond.
Motivul principal al apelului părții civile, care critica nerestituirea banilor înmânați inculpatei și confiscarea sumei de către instanța de fond, nu poate fi însușit de către instanța de apel, chiar dacă partea civilă se consideră prejudiciată, deoarece a făcut eforturi împrumutându-se la alte persoane pentru înmânarea acestei sume de bani și este în imposibilitatea achitării unui credit bancar, a cărui dovadă a făcut-o cu înscrisuri.
Deși la dosar au fost depuse mai multe hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus restituirea banilor către denunțătorul ce a sesizat fapta organului de urmărire penală înainte ca acesta să aibă cunoștință de săvârșirea infracțiunii, curtea constată că în aceste hotărâri persoanele care primiseră suma de bani fuseseră cercetate pentru infracțiunea de trafic de influență sau cumpărare de influență, însă, cu aplicarea prevederilor legii speciale, privind prevenirea și combaterea infracțiunilor de corupție nr.78/2000, care permitea aplicarea unui tratament special instituit de această lege.
In cauza de față, inculpata a fost trimisă în judecată și condamnată doar pentru infracțiunea prevăzută de art.257 Cod penal, fără raportare la legea specială, deoarece nu avea nicio calitate dintre cele cerute subiectului activ al infracțiunilor din Legea nr.78/2000.
Deși partea civilă se află într-o situație în aparență identică cu cea a cumpărătorului de influență, ea, însă, nu a fost cercetată pentru infracțiunea prevăzută de art.6/1 din Legea nr.78/2000, nebeneficiind de cauza de nepedepsire prevăzută de alin.2 al articolului menționat și de prevederea privind restituirea bunurilor de la alin.4 al textului legii speciale. Chiar dacă astfel i se creează o situație mai grea decât persoanei cercetate pentru cumpărare de influență, voința legiuitorului a fost aceea de a stabili un tratament juridic diferit.
Astfel, cumpărătorul de influență cercetat pentru art.6/1 din Legea nr.78/2000, are dreptul la restituirea banilor, valorilor sau oricăror alte bunuri, dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire că fi fost sesizat pentru acea faptă.
De asemenea, legea specială conține un text general, respectiv art.19, care se referă la confiscarea banilor, valorilor sau bunurilor date pentru săvârșirea oricăreia dintre infracțiunilor conținute de Capitolul III, numai în măsura în care nu sunt restituite persoanei vătămate sau nu servesc la despăgubirea acesteia. lui este determinată, de asemenea, de raportarea faptei la Legea nr.78/2000, aspect care nu se regăsește în cauză.
Art.257 alin.2 Cod penal, trimițând la art.256 alin.2 Cod penal, instituie obligativitatea confiscării fără nici un fel de excepții, deoarece art.256 alin.2 prevede că "banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani". Nici o sintagmă din textul art.257 sau 256 nu permite aplicarea prin analogie sau extensie a alin.5 de la art.255 Cod penal, referitor la restituirea bunurilor, așa cum a susținut partea civilă prin motivele de apel.
In sensul că aceste diferențe au fost chiar în voința legiuitorului, rezultă din Decizia nr.LIX din 24 septembrie 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a stabilit cu caracter obligatoriu că dispozițiile art.6/1 alin.2 și 4 din Legea nr.78/2000, atât cu privire la nepedepsirea făptuitorului, cât și cu privire la restituirea banilor, valorilor sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul infracțiunii, sunt aplicabile numai infracțiunilor prevăzute de legea specială.
In consecință, partea civilă, chiar dacă a adus la cunoștința organelor de urmărire penală fapta inculpatei cercetată în prezenta cauză, înainte de a se cunoaște de către organele judiciare săvârșirea acestei infracțiuni, nu poate obține restituirea sumei de 10.000 Euro. Această sumă a fost plătită inculpatei în vederea obținerii unui avantaj la repartizarea unei locuințe prin încălcarea legii, care impunea respectarea unor criterii de prioritate, referitoare la vechimea cererii, posibilitățile autorităților și gravitatea situației solicitanților, la care se face referire și în adresa nr.17.235 din 5 mai 2007 Primăriei Râmnicu V (8 dosar urmărire penală).
Față de toate cele expuse, curtea va admite, în baza dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, apelurile declarate de procuror, inculpată și partea civilă, va desființa în parte sentința apelată, descontopind pedeapsa rezultantă, reducând pedeapsa principală aplicată inculpatei la 3 ani închisoare și aplicând acesteia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal pe o durată de 2 ani, aplicând inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal și înlăturând obligarea părții civile la cheltuieli judiciare către stat. In rest, dispozițiile sentinței vor fi menținute.
Văzând prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, inculpata, fiica lui și, născută la data de 16 iulie 1964, aflată în Penitenciarul Colibași și partea civilă, domiciliat în V,-, -6,.D,.8, județul V, împotriva sentinței penale nr.100/F din 13 octombrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința apelată.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare în pedepsele componente.
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art.65 alin.1 Cod penal aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
Menține dispoziția din sentință privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1321/2007 pronunțată de Tribunalul București și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal.
Pedeapsa închisorii se va executa în condițiile art.57 Cod penal, iar în baza art.71 alin.1 Cod penal interzice inculpatei drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal ca pedeapsă accesorie.
Înlătură dispoziția din sentință privind obligarea părții civile la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpată și partea civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.5
Jud.fond
22 februarie 2010
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu
