Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PE NALĂ NR. 94/
Ședința publică din data de 04 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: dr. - - -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva sentinței penale nr.116 din data de 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și nici excepții de invocat prealabil acordării cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, susține în ședință publică recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinței penale pronunțată de Tribunalul Vâlcea și menținerea soluției dată de procuror, ca fiind legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere că soluția adoptată de procuror, de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit.a Cod penal față de cei doi agenți de poliție este legală și temeinică. Potrivit dispozițiilor art.224 din Codul d e procedură penală, în vederea începerii urmăririi penale pot fi efectuate acte premergătoare. Potrivit dispozițiilor art. 228 din Codul d e procedură penală, dacă din conținutul acestor acte premergătoare rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prev.de art.10, cu excepția celui de la lit b/1, atunci urmărirea penală nu se începe. În speță s-au efectuat acte premergătoare de către organul de urmărire penală, au fost audiate părțile implicate în conflict, au fost audiați martorii oculari ai evenimentului și s-au avut în vedere și actele întocmite de către observatorul meciului și de arbitri. Din coroborarea tuturor acestor probe s-a ajuns la concluzia că faptele reclamate de către petent nu se confirmă.
Apreciază nejustificată susținerea instanței în sensul că declarația martorului nu a fost avută în vedere și că din aceasta ar fi rezultat indicii care conduc la faptul că acele fapte ar fi existat. Declarația martorului a fost apreciată de către procuror ca fiind subiectivă deoarece era tatăl fotbalistului, implicat în incidentul respectiv. Aceștia la momentul respectiv exercitaseră acte de violență, amenințări și insulte față de cei doi agenți de poliție. Solicită a se avea în vedere și faptul că, în prezent, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani este înregistrat un dosar având ca obiect săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art.272/1 din codul penal, în ceea ce-i privește pe aceștia.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.116 din 28 octombrie 2009, s-a dmis plângerea formulată de petentul A, domiciliat în Râmnicu V,-, -.4,.10, județul V, împotriva rezoluției nr.554/P/2009 din data de 19 august 2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, s-a desființat rezoluția atacată și s-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în vederea începerii urmăririi penale față de agenții de poliție și din cadrul V, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246 și 250 alin.1 și 3 Cod penal.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 27.05.2009, organele de cercetare penale au fost sesizate prin plângere de către petent pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă, calomnie, distrugere și lovire săvârșite de către - șeful postului de poliție și agentul, din cadrul aceluiași post de poliție.
În motivarea plângerii, a arătat că la data de 24.05.2009, în timpul unui meci de fotbal desfășurat în comuna, între echipa locală și cea din comuna, aceștia au lovit mai mulți spectatori, printre care și fiul primarului din, ca și pe petent, care filma evenimentele, însă nu a mai reușit acest fapt întrucât intimatul l-a lovit și înjurat, după care, împreună cu șeful de post, a cerut unor spectatori să îi ia camera de filmat, lucru care aproape s-a și întâmplat. În dovedirea plângerii, a indicat un număr de opt persoane care au fost martore la cele întâmplate.
Prin rezoluția din 19.08.2009, dată în dosarul nr.554/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în temeiul art.228 al.6 și art.10 lit.a Cod pr.penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi intimați pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.246 și art.250 al.1 și 3 Cod penal.
În motivarea soluției, s-a reținut că din declarațiile persoanelor audiate, ale intimaților, din raportul observatorului meciului și al arbitrilor, a rezultat că în cursul meciului, numitul, jucător în cadrul echipei din, dar care nu se afla pe foaia de joc, l-a amenințat cu un băț și a încercat să îl lovească pe unul dintre arbitrii asistenți, cei doi intimați intervenind prompt și căutând să-l îndepărteze pe pentru ca respectivul conflict să nu degenereze, însă împotriva polițiștilor intimați au intervenit tatăl jucătorului și petentul, care s-au opus măsurilor luate de către aceștia înjurându-i și amenințându-i că vor interveni pentru a fi dați afară din poliție, polițiștii fiind și îmbrânciți, împotriva celor doi agresori ai acestora efectuându-se cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.2721Cod penal.
După respingerea de către prim procuror a plângerii formulate de către petent împotriva soluției menționate, acesta s-a adresat cu plângere, conform disp.art.2781Cod pr.penală, instanței de judecată, reiterând cele expuse în cuprinsul plângerii penale și criticând soluția de neîncepere a urmăririi penale, rezultat al lipsei de rol activ al organelor de urmărire penală.
Analizând plângerea, tribunalul a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este nelegală, atât timp cât se întemeiază pe un probatoriu insuficient, administrat cu nesocotirea rolului activ de care organele de urmărire penală trebuie să dea dovadă pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. În cauză, au fost luate declarații numai intimaților și unor persoane din comuna unde aceștia își desfășoară activitatea, cu excepția declarației numitului, deși petentul indicase un număr mare de persoane ce asistaseră la desfășurarea evenimentelor.
Acest aspect, cât și acela că declarația numitului confirmă cele susținute de petent, a determinat instanța de fond să aprecieze că se impune începerea urmăririi penale împotriva intimaților, existând indicii de săvârșire a unor infracțiuni, neînceperea urmăririi penale dispunându-se numai în cazul în care există cu certitudine unul din cazurile prev.de art.10 Cod pr.penală.
În speță, existând dubii cu privire la un asemenea caz, dubii create prin declarația lui, tribunalul a considerat că pentru lămurirea cauzei este necesară audierea, în calitate de martori, a persoanelor indicate de către petent, ca și a altor persoane ce au fost de față la derularea evenimentelor. Existența unui comportament deviant social al petentului, reliefat prin actele depuse la dosar, nu este suficient pentru respingerea plângerii acestuia. Față de aceste considerente, instanța de fond a admis plângerea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece procurorul, prin rezoluția desființată de prima instanță, reținuse corect situația de fapt și cronologia evenimentelor, din care rezulta că faptele reclamate nu există.
Prezentând succesiunea faptelor, parchetul susține că, dimpotrivă, martorul și petentul A au împiedicat în mod nejustificat intervenția organelor de poliție, care încercau să controleze conflictul ivit între un spectator și un jucător, pentru a preveni oprirea meciului de fotbal și că, de fapt, respectivul martor și petiționarul ar fi cei care au amenințat și insultat pe polițiști, faptă pentru care sunt cercetați de Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgășani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.272/1 Cod penal, în dosarul nr.926/P/2009.
Din această perspectivă procurorul a criticat motivarea sentinței, care se bazează pe declarația martorului, tatăl fotbalistului agresat, considerând că această declarație nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, dat fiind faptul că raportul observatorului meciului, raportul arbitrilor și declarațiile părților implicate și a martorilor nu confirmă faptele reclamate.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat, motiv pentru care îl va respinge.
Astfel, prin sentința atacată s-a reținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale este, așa cum susține petiționarul, rezultatul lipsei de rol activ al organelor de urmărire penală. Judecătorul fondului a constatat că au fost luate declarații numai intimaților și unor persoane din comuna unde aceștia își desfășoară activitatea, cu excepția martorului, deși petentul indicase un număr mare de persoane care asistaseră la desfășurarea evenimentelor.
In mod corect prima instanță a considerat că pentru lămurirea cauzei este necesară audierea în calitate de martori a persoanelor indicate de către petent și a altora care au fost de față de derularea evenimentelor, chiar dacă sesizarea ar veni din partea unei persoane al cărei comportament nu ar fi cel mai recomandabil în societate.
Examinând dosarul de urmărire penală, curtea constată că este format din: plângerea petiționarului și extrase din diverse așa-zise publicații, declarațiile lucrătorilor de poliție, și copii efectuate după actele de cercetare penală existente în dosarul nr.926/P/2009, respectiv plângerea agentului șef împotriva petiționarului și a martorului, procesul verbal întocmit la data de 24 mai 2009, declarațiile agentului, declarațiile martorilor, G, și, referatul cu propunere de scoatere de sub urmărire penală din acel dosar, raportul de observare pentru joc.
Se observă, deci, că numai audierea intimaților s-a efectuat în mod direct de către procuror, restul declarațiilor fiind luate în copie din dosarul parchetului de pe lângă judecătorie, în care se făcea cercetarea pentru ofensă adusă autorității.
In mod evident, o astfel de instrumentare a cauzei de către procuror nu răspunde exigențelor unei anchete efective.
Art.4 din Codul d e pr.penală, arată că organele de urmărire penală trebuie să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal, iar art.1 din același cod, referindu-se la scopul procesului penal, arată că finalitatea acestuia este constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel încât orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Pentru stabilirea adevărului în cauză, este necesar ca organul de urmărire penală, conform prevederilor art.202 Cod pr.penală, să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și justa ei soluționare, adunând probe atât în favoarea, cât și în defavoarea persoanei cercetate.
Din această perspectivă, nu are relevanță faptul că sesizarea vine de la o persoană care, așa cum rezultă din articolele depuse la dosar, nu are nici un fel de considerație pentru activitatea poliției, procurorilor și judecătorilor și declară că "nu va avea odihnă până nu va reuși să desființeze judecătoriile, polițiile, barourile de avocați și procuraturile", deoarece există posibilitatea ca acesta să aibă cunoștință de săvârșirea unor fapte penale care au existat în realitate.
În acest sens relevantă este și decizia CEDO în Cauza Cobzaru contra României, 2007 ( cererea nr.49254/99), în care, de asemenea, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că fapta penală nu există, se baza și pe faptul că "reclamantul, cât și tatăl său sunt cunoscuți de mult timp ca elemente antisociale fiind predispuși la acte de violență și de sustrageri și se află în conflict".
Curtea europeană a stabilit că, în acel caz, autoritățile naționale nu au efectuat o anchetă imparțială și aprofundată cu privire la acestea: "soluția de neîncepere a urmării penale împotriva polițiștilor s-a bazat exclusiv și fără rezerve pe declarațiile acestora, în vreme ce declarații relevante ale martorilor oculari care contraziceau varianta polițiștilor au fost ignorate. Martorii importanți nu au fost audiați, iar unele contradicții din dosarul de cercetare nu au fost lămurite". În consecință, Curtea europeană a constatat o încălcare a articolului 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, atât sub aspect substanțial, cât și procedural.
Cum la evenimentul reclamat au asistat foarte multe persoane, jucătorii de la cele două echipe, arbitrii, spectatorii etc. urmează ca procurorul care va efectua cercetarea în cauză, să identifice cine sunt aceste persoane și să audieze pe acelea care au cunoscut direct felul în care s-a desfășurat conflictul inițial, pornit de fotbalistul, felul în care s-a realizat intervenția tatălui acestuia și a lucrătorilor de poliție și implicarea petiționarului în acel conflict, respectiv acțiunea intimaților împotriva cărora a făcut plângere petiționarul.
In considerarea celor expuse, curtea consideră legală și temeinică hotărârea primei instanțe, urmând ca în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, să respingă recursul parchetului ca nefondat.
In baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva sentinței penale numărul 116 din data de 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul numărul -, intimat-petent fiind A, domiciliat în Râmnicu V,-, -.4,.10, județul
În baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Elena
dr.- - -
Grefier,
Red.-
Tehnored. /ex.2
.fond escu
12 februarie 2010
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Elena
