Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 169/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.257 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.169
Ședința publică de la 11 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Gheorghe Vintilă
G - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
S-a luat în examinare apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinței penale nr.122 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Procurorul susține apelul, potrivit motivelor scrise, invocând nelegalitatea și netemeinicia soluției de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.257 alin.1 Cod penal, rap.la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, infracțiune demonstrată de probatoriu, considerente pentru care, după admiterea apelului, desființarea sentinței, s-a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Apărătorul inculpatului apreciază că, dimpotrivă, apelul declarat de parchet este nefondat, și că soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.257 alin.1 Cod penal, rap.la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, este legală și temeinică, impunându-se menținerea acesteia.
Intimatul inculpat, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondat a apelului, susținându-și nevinovăția.
CURTEA
Asupra apelului de față;
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.122 din 19 martie 2008, Tribunalul Dolj, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, a achitat pe inculpatul - fiul lui și, născut la 18 mai 1972, în comuna, județul D, cu domiciliul în F, strada -, -.3,.1,.2, județul D, cetățean român, studii - liceul, căsătorit, serviciul militar satisfăcut, fost agent de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev.de art.257 alin.1 Cod penal, rap.la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000.
În esență, pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în perioada aprilie-mai 2005, denunțătoarea a aflat de la concubinul său, faptul că martorul, cunoaște o persoană cu relații la care intervine pentru angajarea unor cunoștințe.
Auzind cele spuse de concubinul său, însă și în considerarea faptului că de la locul său de muncă obținea venituri reduse, denunțătoarea s-a gândit să se angajeze la un alt agent economic, iar pentru aceasta l-a rugat pe să-i facă cunoștință cu numitul, pentru a-l ruga să o ajute în sensul mai sus arătat.
a acceptat rugămintea concubinei sale, întâlnindu-se cu numitul, acesta din urmă fiind de acord să o ajute pe.
Apoi, i-a comunicat concubinei sale data stabilită cu, pentru a se întâlni cu acesta, iar la data stabilită, cei doi, respectiv și, s-au deplasat la Secția a SC B, unde denunțătoarea era angajată în funcția de inginer.
Cu această ocazie, denunțătoarea l-a rugat pe să-i facă cunoștință cu persoana care o poate ajuta, pentru a-și schimba locul de muncă.
a acceptat rugămintea lui, iar în prezența acesteia, a sunat pe telefon pe inculpatul, căruia i-a comunicat dorința denunțătoarei.
Inculpatul a fost de acord să se întâlnească cu, comunicându-i prin telefon lui, atât data, cât și locul întâlnirii.
Deoarece nu-l cunoștea pe inculpat, l-a rugat pe martorul să însoțească la întâlnirea cu inculpatul, la data și locul stabilite.
Cum a acceptat, acesta, concubinul denunțătoarei și denunțătoarea, s-au întâlnit cu inculpatul în grădina de vară aflată vis-a-vis de magazinul, din
După ce inculpatul a fost prezentat denunțătoarei de către, acesta s-a așezat pe scaun, lângă ea, apoi, l-a rugat ca să o ajute, pentru a se angaja la un alt loc de muncă, în considerarea unui salariu mai mare.
Inculpatul a acceptat această rugăminte, oferindu- denunțătoarei diverse locuri de muncă în cadrul Energetice, sau, indicându- să opteze pentru aceste societăți, întrucât salariile sunt mai mari.
În cadrul discuției, inculpatul, pentru intervenția sa, a pretins de la denunțătoare suma de 4.000 euro.
Promisiunea fermă și neechivocă făcută de inculpat, coroborată cu informațiile despre locurile de muncă indicate, au determinat-o pe denunțătoare să creadă că, într-adevăr, inculpatul are relații la conducătorii agenților economici la care s-a referit, condiții în care a acceptat să-i dea suma de 4.000 euro.
Apoi, inculpatul a rugat-o pe denunțătoare să-i comunice numărul de telefon, pentru a stabili data când să se întâlnească pentru a primi banii, după ce, în prealabil, avea să intervină la cunoștințele sale, în vederea angajării.
Prin luna septembrie 2005, inculpatul a sunat la telefon pe denunțătoarea, informând- că i-a rezolvat problema, după care a rugat-o să se întâlnească cu el pentru a primi suma de 4.000 euro, pretinsă.
La data de 9 septembrie 2005, inculpatul a venit la locuința părinților denunțătoarei, unde a primit suma de 4.000 euro, ocazie cu care l-a rugat să întocmească un înscris sub semnătură privată în care să se ateste că a primit de la ea suma respectivă, în bancnote.
Inculpatul a fost de acord cu propunerea denunțătoarei, dar a cerut să se menționeze în înscrisul respectiv faptul că a primit suma de 4.000 euro, cu titlu de împrumut, propunere însușită de.
În continuare, inculpatul a plecat cu suma de 4.000 euro asupra sa, iar până în luna decembrie 2005, nu a mai sunat-o la telefon pe, însă într-una din zilele lunii respective, prin telefon, a asigurat-o pe aceasta că "angajarea sa" a fost rezolvată, mai mult, comunicându-i că în luna ianuarie 2006, urma să se prezinte în audiență la inginerul, ce îndeplinea funcția de director al Centralei.
Apoi, inculpatul l-a rugat pe numitul (fost secretar general al Guvernului în perioada 1990-1991), să intervină la directorul, în favoarea denunțătoarei.
a acceptat cererea inculpatului, iar în luna ianuarie 2006, a sunat la telefon pe directorul de la Complexul Energetic, iar după ce s-a recomandat și l-a informat despre funcția deținută de el anterior în cadrul Guvernului, l-a rugat să o angajeze pe.
Directorul l-a informat pe acesta că persoana în favoarea căruia a intervenit avea să depună, mai întâi, o cerere la secretariatul unității.
Cele discutate cu directorul Complexului Energetic au fost comunicate inculpatului de către numitul.
La rândul său, inculpatul a informat pe, stabilind cu ea să se prezinte la Complexul Energetic, pentru a depune dosarul de angajare, iar în luna ianuarie 2006, cei doi au mers la unitatea respectivă, inculpatul intrând la director -, unde au lăsat dosarul de angajare, iar după ce a ieșit din cabinetul acestuia, a comunicat denunțătoarei să se prezinte în audiență peste câteva zile.
Așa fiind, într-una din zilele lunii ianuarie 2006, s-a prezentat în audiență la directorul, iar după ce l-a informat cu privire la pregătirea sa profesională, acesta a fost de acord cu angajarea denunțătoarei pe un post ce urma a fi înființat.
Întrucât postul respectiv nu a mai fost înființat, nu a mai fost angajată, iar pentru că inculpatul nu i-a restituit suma de 4.000 euro, la data de 17 octombrie 2006, s-a prezentat la DNA - Serviciul Teritorial Craiova, unde a depus un denunț împotriva lui .
Cercetând cauza, instanța de fond a luat declarații denunțătoarei, a interogat pe inculpat, iar pentru stabilirea unor împrejurări de fapt au fost audiați martorii, și.
Inculpatul, în ambele faze ale procesului, a negat învinuirile aduse, însă a recunoscut unele împrejurări expuse în actul de sesizare, apărându-se în sensul că suma de 4.000 euro i-a fost dată de denunțătoare, cu titlu de împrumut.
Stabilind că probatoriul administrat nu demonstrează vinovăția inculpatului la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev.de art.257 Cod penal, rap.la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, că, în esență, înscrisul sub semnătură privată, intitulat "chitanță", necontestat de denunțătoare, atestă o convenție civilă de împrumut de bani, intervenită între cei doi, judecătorul de fond a adoptat, în consecință, o soluție corespunzătoare de achitare a inculpatului, în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, invocându-se nelegalitatea și netemeinicia soluției, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art. 257 Cod penal, rap.la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000.
Apelul declarat este fondat.
Potrivit art.3, 4 Cod pr.penală, în desfășurarea procesului penal, trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, în acest sens, instanțele de judecată fiind obligate să manifeste suficient rol activ.
Totodată, trebuie amintit că în vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată, potrivit art.62 Cod pr.penală, să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, acestea urmând a fi apreciate în ansamblu, în același scop al aflării adevărului.
În cauza de față, instanța de fond a adoptat o soluție greșită de achitare a inculpatului pentru infracțiunea descrisă în partea expozitivă a rechizitoriului, valorificând nepermis doar apărările inculpatului, în pofida unui suport probatoriu ce conturează atât existența faptei, cât și vinovăția inculpatului.
Astfel, verificând actele și lucrările dosarului, se constată că denunțătoarea, în declarațiile sale, dar și cu ocazia confruntării cu inculpatul, a susținut că a dat acestuia suma de 4.000 euro, pentru a interveni, în considerarea relațiilor sale, pentru aoa ngaja, iar după ce a primit banii pretinși, a asigurat-o pe denunțătoare că problema ei a fost rezolvată.
Susținerile lui sunt confirmate de către martorii, acesta din urmă declarând că în luna ianuarie 2006, a fost sunat la telefon de către, care l-a rugat să o angajeze.
Inculpatul, în declarațiile sale a recunoscut că a intervenit pe lângă directorul Complexului Energetic -, pentru aoa ngaja pe denunțătoare.
Primirea sumei de bani este și ea demonstrată, iar înscrisul intervenit între inculpat și denunțătoare, nu are semnificația decursă dintr-o convenție reală de împrumut, această sumă fiind primită pentru sine, dar și cu intenția de a lăsa să se creadă că are influență pe lângă factorii responsabili din cadrul Complexului Energetic, să angajeze pe.
Prin urmare, Curtea apreciază că învinuirea adusă inculpatului se susține probator, astfel că acesta urmează a fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.257 Cod penal, rap.la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000.
La individualizarea judiciară a pedepsei principale, vor fi avute în vedere criteriile înscrise în art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (infracțiune de corupție), împrejurările în care aceasta s-a consumat, pe de o parte, dar și unele elemente ce-l privesc pe inculpat, nesincer în raport cu învinuirile aduse, în prezent trimis în judecată (a se vedea fișa de cazier judiciar), pentru mai multe astfel de infracțiuni, pe de altă parte.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Întrucât a denunțat fapta săvârșită de inculpat mai înainte de sesizarea organelor de urmărire penală, în cauză se fac aplicabile dispozițiile art.61alin.4 din Legea nr.78/2000, potrivit cărora banii dați și neprimiți, vor fi restituiți denunțătoarei, inculpatul urmând a fi obligat la plata acestora.
Pe perioada prev.de art.71 Cod penal, inculpatului îi vor fi interzise doar drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În sensul arătat mai sus, potrivit art.379 alin.2 lit.a Cod pr.penală, va fi admis apelul declarat de parchet, cu consecința desființării integrale a sentinței, urmând a se pronunța o nouă soluție în fond, cum astfel se va vedea mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinței penale nr.122 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Desființează sentința și, rejudecând;
În baza art.257 alin.1 Cod penal, rap.la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000, condamnă pe inculpatul, la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.
Pe durata prev. de art.71 Cod penal, inculpatului îi vor fi interzise doar drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Dispune restituirea de către inculpat, către denunțătoarea, a sumei de 4.000 euro sau contravaloarea în lei.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul de avocat oficiu, în sumă de 100, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 11 decembrie 2008.
- - G -
Grefier,
- -
Red.jud.GV
PS/7.01.2009
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Gheorghe Vintilă
