Traficul de influență (art.257 cod penal). Încheierea /2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Valentin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr.144 din data de 17 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul - liber, domiciliat în comuna, Strada - -, -K1, Sc.A, Ap.10, județul C, trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.257 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- intimatul inculpat G personal și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.7/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
- intimate părți vătămate -,;
Se constată lipsa:
- intimatei parte vătămată.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, analizând calea de atac exercitată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr.144 din data de 17 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul -, trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.257 Cod penal, constată că, în raport de dispozițiile art.281Cod procedură penală și art.361 Cod procedură penală, calea de atac este apelul, sens în care,
DISPUNE:
Constată calea de atac ca fiind apelul, complet constituit din primii doi judecători - - -, -.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 3/
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2009
Completul compus din:
Președinte - - -
Judecător - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr.144 din data de 17 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul G - liber, domiciliat în comuna, Strada - -, -K1, Sc.A, Ap.10, județul C, trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.257 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- intimatul inculpat G personal și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.7/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
- intimate părți vătămate -,;
Se constată lipsa:
- intimatei parte vătămată.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, pune în vederea intimatului inculpat G, dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Intimatul inculpat, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat în cauză, sens în care s-a încheiat proces verbal și s-a atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.366-374 Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.377 Cod procedură penală.
Procurorul, având cuvântul, precizează că a declarat apel împotriva soluției instanței de fond întrucât a apreciat că aceasta este nelegală și netemeinică întrucât a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prevăzut de art.257 Cod penal și șantaj prevăzut de art.194 Cod penal, cu toate că din probele administrate la dosarul cauzei, rezultă că în perioada februarie-martie 2005, înainte de susținerea unui examen pentru salariații unității, inculpatul a pretins direct sau indirect, pentru sine, de la agenții de pază din cadrul, sume de bani, cu scopul înmânării membrilor comisiei de examinare, un examen ce urma să aibă loc la respectiva unitate, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra membrilor comisiei pentru că toți cei care cotizau în acest mod, să nu aibă nici un fel de probleme cu promovarea acestui examen.
Din probele administrate la dosarul cauzei care se constituie în principal din declarațiile martorilor, care l-a și înregistrat pe inculpat pe telefonul mobil în momentul în care acesta cerea bani, -, care au declarat că inculpatul le-a pretins anterior examenului, bani, pentru ca totul să se desfășoare normal în cursul examenului.
În timpul examenului, inculpatul a și trecut la realizarea unor indicii pentru comisia de examinare în sensul că, cei cărora le pretinsese bani pentru a-i remite comisiei de examinare, urmau să facă anumite semne convenționale pe lucrare, ceea ce s-a și întâmplat, în sensul că toți martorii știau că la întrebarea nr.10 și la întrebarea nr.40, urmau să facă un semn distinctiv pentru ca, comisia să știe care sunt persoanele care s-au angajat să remită sume de bani pentru promovarea acestui examen.
Instanța de fond a înlăturat toate aceste probe interpretând în mod greșit declarațiile martorilor, în sensul că, rezultă din motivarea instanței de fond că martorii au avut cunoștință de împrejurarea că sumele de bani ce urmau a fi remise erau pentru protocolul din timpul examenului și nicidecum în folosul comisiei de examinare.
Din declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală, această împrejurare nu rezultă întrucât unii dintre aceștia chiar au refuzat să remită anumite sume de bani, considerându-se capabilă să susțină acest examen, fără intervenția inculpatului.
Pentru aceste motive, solicită a se constata că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică pentru că în mod nejustificat a înlăturat toate probele administrate la dosarul cauzei.
Solicită desființarea sentinței apelate prin admiterea apelului declarat de parchet, și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni reținute și demonstrate în sarcina sa.
Avocat, apărător ales al intimatului inculpat G, având cuvântul, consideră soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere următoarele aspecte:
Inculpatul timp de 3 ani și 10 luni, efectiv a fost tracasat de aceste cercetări care au fost efectuate asupra sa privitor la cele două fapte, fapte care așa cum rezultă în mod indubitabil din probele administrate, nu au fost comise.
În această perioadă, datorită stresului la care a fost supus, inculpatul s-a îmbolnăvit de ulcer și urmează a fi operat (depune la dosar copie după un act medical - radiografie).
Atât la urmărirea penală cât și ca urmare a cercetării judecătorești care a fost efectuată într-un mod riguros o perioadă îndelungată de timp - 1 an și 3 luni, nu a rezultat că ar fi comis infracțiunile de șantaj și trafic de influență, faptă pentru care a fost trimis în mod totalmente eronat, în judecată.
Însăși cei care au sesizat poliția, nu au făcut nici un fel de probă din care să rezulte existența celor două infracțiuni.
Solicită a se observa că plângerea a fost efectuată la Secția 1 Poliție, care nu avea nicio competență din punct de vedere teritorial și nici material pentru a efectua cercetări în această cauză, dar a fost depusă plângerea în acel loc întrucât lucrează în cadrul acestei secții și cu toate că în cursul urmăririi penale inculpatul a ridicat excepția necompetenței teritoriale a Secției 1 Poliție, de a instrumenta această cauză, nu a fost luat în seamă de către procurorul care a instrumentat cauza.
Precizează că se monedă pe acea înregistrare telefonică, dar există transcrierea procesului verbal care a fost întocmit privitor la conținutul acestei convorbiri. este foarte clară, care spune "deci, câte 400-500 lei fiecare, nu mai mult, cât se cheltuie cu masa și dansul".
Se preconiza ca după acel examen, să se organizeze o petrecere, deci, acești bani sub nicio formă nu aveau o altă destinație.
Așa cum rezultă din probe și din declarația martorului, se clarifică această situație care spune "inculpatul nu a adunat nici un leu", acești bani fiind adunați de către, s-a organizat petrecerea iar la acea petrecere nu a participat nici inculpatul și nici un membru al acelei comisii.
Un alt aspect pe care îl învederează instanței este faptul că acea comisie formată din cei trei membrii ai comisiei, a supervizat desfășurarea examenului iar lucrările conform Legii nr.333, au fost corectate de către ofițeri din cadrul Serviciului de pază și Ordine de la. C, motiv pentru care nu înțelege ce intervenție putea să facă inculpatul pe lângă membrii comisiei, care practic au supravegheat desfășurarea examenului, dar nu avea nicio competență de a da note și de a stabili cine a promovat și cine nu.
Precizează că plângerea a fost formulată la o lună și J după susținerea examenului, situație în care sigur că a avut loc o răzbunare din partea celor 4 care au depus-o întrucât au fost găsiți de nenumărate ori în neregulă, au fost cercetați de către comisia de disciplină și li s-au desfăcut contractele de muncă pentru aspecte care nu au nicio legătură cu dosarul de față.
De asemenea, dacă se va lectura fiecare declarație în parte, dată atât la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești, se va observa că nu exista niciuna din care să rezulte că inculpatul a primit un singur leu de la martori sau părțile vătămate, nu a exercitat presiuni psihice asupra subalternilor săi.
Consideră că totul este o înscenare din partea subalternilor față de care inculpatul s-a comportat intransigent.
Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
Intimatele părți vătămate-, având pe rând cuvântul cu privire la apelul declarat de parchet, lasă la aprecierea instanței.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului declarat de parchet, ca nefondat.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că TRIBUNALUL CONSTANȚA - prin sentința penală nr. 144/17.03.2008 - a hotărât:
"În baza art.l 1 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. a C.P.P.:
Achită pe inculpatul G- fiul lui și, născut la 26.09.1960 în loc. Bălcești, jud. V, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență și șantaj, prev. de art. 257.Cod Penal și art. 194 alin. 1.Cod Penal ambele cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalAdmite cererile formulate de către martorii și privind scutirea de la plata amenzii judiciare aplicate.
În baza art.199 C.P.P.:
Dispune scutirea martorilor și de la plata amenzii judiciare aplicate prin încheierile de ședință din datele de 12.10.2007, 14.12.2007, respectiv 23.11.2007
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P.:
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia."
Pentru a pronunța această hotărâre TRIBUNALUL CONSTANȚAa reținut următoarele:
Prin rechizitoriu nr. 917/P/2005 emis la data de 14.12.2006 de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚAs -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență și șantaj, prev. de art. 257.Cod Penal și art. 194 alin. 1.Cod Penal ambele cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalPrin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, evici, - și pentru comiterea infracțiunilor de insultă, calomnie și denunțare calomnioasă, constatându-se că, primele două infracțiuni nu mai sunt reglementate de penal, și totodată, că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale ultimei infracțiuni.
S-a dispus, de asemenea, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, constatându-se ca nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Prin același act procedural s-a dispus și disjungerea și declinarea cauzei privind pe ofițerul de poliție, comisar, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 și art. 289
Cod PenalPrin actul de inculpare și totodată de trimitere în judecată a inculpatului G s-a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul G este angajat al A B, Sucursala AR C, începând cu data de 8.02.2002, îndeplinind succesiv mai multe funcții, în perioada 2002-2003 fiind șef sector cazare, în perioada 2003-2005, șef serviciu pază, iar în perioada 2005 până în prezent, fiind șef al departamentului securitate și facilități portuare.
În calitate de șef serviciu pază, inculpatul avea mai multe atribuții conform fișei postului aflată la dosarul cauzei, precum și dispozițiilor art. 48 din Lg. nr. 333/2003, privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, printre care:
-organizarea, conducerea și controlul activității de pază și a modului de executare a serviciului de personalul din subordine;
-informarea de îndată a conducerii sucursalei și a poliției despre evenimentele produse în timpul activității de pază și ținerea evidenței acestora;
-ținerea evidenței armamentului și muniției din dotarea personalului de pază, asigurarea păstrării, întreținerii, depozitării și folosirii acestora conform legii.
În perioada februarie-martie, agenții de pază din cadrul AR au urmat cursurile de calificare profesională pentru această funcție, la finele lor să susțină un examen pentru obținerea certificatului de absolvire și a testatului pentru executarea activităților de pază, conform Lg.nr.333/2003.
Aceste cursuri au fost organizate ca urmare a contractului de prestări servicii încheiat de către AR cu Corpul Gardienilor Publici C,formatorul desemnat pentru seria agenților de pază din luna februarie 2005 fiind martorul.
Membrii comisiei de examinare au fost numiți de către Direcția Județeană de Muncă și Solidaritate Socială, fiind desemnați doi ofițeri de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C, precum și directorul adjunct al Corpului Gardienilor Publici.
La data de 18.04.2005, lucrătorii din cadrul Secției nr. 1 Poliției Municipiului C au fost sesizați de către numitul, agent de pază în cadrul A B, Sucursala C, cu privire la faptul că, în cursul lunii martie, inculpatul, care era șeful pazei, a solicitat subordonaților săi diverse sume de bani pe care să le înmâneze membrilor comisiei în vederea promovării examenului.
Potrivit declarației martorului, cu aproximativ o lună înainte de a începe cursurile, inculpatul i-a cerut personal să strângă de la colegii săi câte 400.000 - -500.000.lei ROL, pe care apoi să-i dea lui, iar el, la rândul său, să-i înmâneze membrilor comisiei de examinare, pentru ca aceștia să le faciliteze promovarea examenului.
Martorul i-a spus inculpatului că așa ceva nu este posibil, iar inculpatul i-a răspuns în mod clar că cine nu dă banii nu va promova examenul.
A declarat martorul în cursul urmăririi penale că inculpatul i-a mai precizat că orice persoană, pentru a-și păstra un loc de muncă așa cum este C al agenților de pază, ar da și 1000 de. Totodată i-a mai spus că examenul va fi foarte dur și C puțin 20dintre participanți nu-l vor promova.
Martorul a declarat că a transmis colegilor săi cele spuse de inculpat, însă aceștia nu au fost de acord cu solicitarea inculpatului.
Martorii și (tot agent de pază la AR ), au declarat că, discuțiile purtate cu inculpat cu două trei zile înainte de examen referitoare la pretinderea sumelor de bani au fost înregistrate pe telefonul mobil al celui dintâi.
Din declarațiile agenților de pază rezultă că aceștia s-au pregătit pentru susținerea examenului ce consta într-o probă scrisă tip test grilă cât și într-o probă orală, iar în marea lor majoritate l-au promovat fără a-i da inculpatului vreo sumă de bani.
Cei doi martori au relatat că inculpatul i-a chemat pe ei și pe alți doi colegi, cărora le-a spus că sunt foarte proști, întrucât nu au reușit să obțină decât note mai mici de 5.
Totodată inculpatul le-a spus că a discutat cu șeful comisiei, respectiv cu domnul și, datorită intervenției sale au reușit să obțină cu toții note de trecere, lăsându-i să înțeleagă că îi sunt datori.
În ziua susținerii examenului, mai înainte de sosirea membrilor comisiei, inculpatul a intrat în sălile de concurs și le-a indicat participanților să înscrie câte un punct în dreptul unei anume căsuțe de pe testele grilă care le fuseseră repartizate, pentru a-și da seama, în momentul în care va corecta lucrările, că acestea sunt ale persoanelor care au dat diferite sume de bani.
După susținerea și promovarea examenului, martorii și l-au informat pe inculpat că acțiunea sa de a pretinde bani nu a fost urmată de acceptarea persoanelor care au participat la examen
Aceiași martori i-au spus inculpatului că au înregistrat solicitările sale cu privire la strângerea sumelor de bani. Cei doi martori au relatat că,în momentul în care inculpatul a aflat despre existența convorbirilor telefonice, a început să-i amenințe, atât personal cât și prin intermediul colegilor că îi va distruge și îi va trimite la pușcărie.
Martorul a declarat că aceste amenințări continuă, în sensul că, dacă va declara în fața procurorului ceea ce a declarat organelor de poliție, va face în așa fel încât să-și piardă locul de muncă.
Din declarațiile martorilor, la scurtă vreme după afișarea rezultatelor examenului, adică la sfârșitul lunii martie 2005, inculpatul și-a materializat amenințările adresate acestora, sesizând comisia de disciplină cu mai multe abateri în ceea ce-i privește, invocând diferite motive, fie că agenții de pază și-au părăsit postul fără anunțarea conducerii, fie că ar fi sustras combustibil din societate.
Ca urmare a anchetei efectuate de către comisia de disciplină, persoanele pentru care s-a întocmit sesizarea au fost găsite nevinovate, întrucât cele consemnate în referat nu s-au confirmat.
Drept urmare, inculpatul a formulat plângere penală împotriva numiților, evici, - și pentru comiterea infracțiunii de insultă, calomnie, denunțare calomnioasă, faptele reclamate neconfirmându-se.
S-a apreciat de către procuror că, fapta inculpatului G care, în perioada februarie-martie 2005, respectiv anterior susținerii examenului, a pretins sume de bani direct sau indirect pentru sine, de la agenții de pază din cadrul AR,pentru a-i înmâna membrilor comisiei de examinare asupra cărora acesta a lăsat să se înțeleagă că ar avea influență, pentru facilitatea promovării examenului de către toți participanții, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257.Cod Penal și totodată că, fapta aceluiași inculpat de a constrânge pe agenții de pază, evici, - și să-i dea diferite sume de bani, amenințându-i că în sens contrar va sesiza comisia de disciplină și va face demersuri să-și piardă locul de muncă, activitate desfășurată după ce agenții de pază l-au încunoștințat că nu au strâns și că nu vor da bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 alin. 1.
Cod PenalActul de inculpare și de trimitere în judecată a inculpatului s-a fundamentat pe următoarele mijloace de probă:
-declarațiile, -, a, R, tin, -, a, a,;
-procesele-verbale întocmite de către organele de poliție cu prilejul perchezițiilor efectuate la locul de muncă și la domiciliul inculpatului însoțite de fotografiile judiciare;
-fișa postului inculpatului;
-referatul de sesizare de către inculpat a comisiei de disciplină și rezultatul cercetării;
-tabelul nominal cu persoanele care au susținut examenul;
-foile de examinare și fotografiile judiciare anexate;
-raportul de expertiză grafoscopică;
-declarațiile inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la ascultarea inculpatului, a martorilor, cu excepția numiților și în referire la care instanța a aplicat dispozițiile art. 327 alin. 3.C.P.P. s-au solicitat de la Direcția de Muncă și Solidaritate Socială originalele lucrărilor tip grilă întocmite cu prilejul susținerii examenului, comunicându-se, prin adresa nr. 268/2008 că acestea au fost distruse ca urmare a expirării termenului de păstrare, iar inculpatul a depus la dosar acte în circumstanțiere.
În faza de judecată, nici una din persoanele considerate prin rechizitoriu ca fiind vătămate prin faptele inculpatului nu au dorit să participe în procesul penal în calitate de părți vătămate, manifestându-și în mod expres voința în acest sens, fiind astfel ascultate ca martori, în conformitate cu art.82
C.P.P.Din analiza și coroborarea probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a apreciat că în cauză nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil existența faptelor pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului G în judecată.
Astfel, dintre mijloacele de probă enumerate în rechizitoriu ca fiind doveditoare pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, raportul de expertiză grafoscopică nr. 52196/2005 nu este pertinent, neavând așadar legătură cu faptele pentru care a fost sesizată instanța, iar procesele-verbale de percheziție și fotografiile judiciare întocmite cu prilejul efectuării percheziției, nu evidențiază date concludente în ceea ce privește existența faptelor de trafic de influență ori șantaj și nu sunt relevante nici prin coroborarea cu alte mijloace de probă.
În apărarea sa, inculpatul a susținut în esență că, s-a discutat, într-adevăr de strângerea unor sume de bani, însă pentru protocolul specific unui examen, în vederea organizării unei mese festive după finalizarea acestuia, și nicidecum pentru a fi remiși membrilor comisiei de examinare în vederea promovării examenului de către toți agenții de pază și totodată că, în zilele în care s-a desfășurat examenul s-a prezentat, dimineața în sălile în care se desfășura examenul și a dat indicații, adresându-se tuturor agenților de pază, cu privire la modul de completare a testului grilă, la grija și atenția pe care aceștia trebuie să le manifeste în întocmirea lucrării, ținând seama de faptul că mulți agenți nu mai completaseră un asemenea test și aveau un nivel redus de pregătire.
Din procesul-verbal întocmit de către procuror ( fila 516 dosar de urmărire penală) cu prilejul ascultării suportului magnetic pus la dispoziția organelor de urmărire penală de către martorii și care au afirmat că acesta privește discuțiile purtate de ei cu inculpatul, rezultă că, într-adevăr, a avut loc o discuție în legătură cu o sumă de bani de 400.00-500.000 lei ROL, însă destinația sumei, menționată în discuția în cauză, în opinia instanței, confirmă apărarea inculpatului.
De asemenea, replicile referitoare la sesizarea comisiei de disciplină, confirmă susținerile inculpatului, în sensul că, prin această acțiune și-a făcut datoria de serviciu, și nu a urmărit constrângerea martorului ori a altor agenți de pază să-i dea sumele de bani sub pretextul facilitării promovării examenului.
În referire la declarațiile martorilor:
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul, martor cheie al acuzării, care a și sesizat organele de poliție, a declarat că, după finalizarea cursurilor, inculpatul i-a spus lui și martorului că trebuie să se organizeze o masă festivă pentru membrii comisiei, după susținerea examenului, după ce, în prealabil le spusese să dea o sumă de bani pentru a fi dată într-un plic membrilor comisiei de examinare.
Martorul a mai declarat că, din înregistrările convorbirilor telefonice cu inculpatul, pe care le deține, rezultă că banii au fost ceruți în vederea promovării examenului.
Ori, din convorbirile telefonice menționate de martor, care au fost ascultate și transcrise de procuror conform procesului verbal mai sus menționat, nu rezultă că inculpatul ar fi lăsat să se creadă că are influență asupra membrilor comisiei de examinare și nici că suma de 400.00-500.000 lei ROL se solicita pentru a fi dată comisiei în vederea promovării examenului agenților de pază ci, dimpotrivă, astfel cum am precizat, referirile la suma de bani respectivă, susțin apărarea inculpatului.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, martorul a declarat că, înainte de examen, inculpatul i-a spus să strângă bani pentru protocol dar că "acum nu știe ce înseamnă acest protocol". A declarat martorul că, " a crezut" că sesizarea comisiei de disciplină s-a datorat faptului că nu a dat acei bani și "atunci a început situația tensionată între el și inculpat", afirmație care se coroborează cu susținerile inculpatului referitoare la scopul sesizării comisiei de disciplină și infirmă ipoteza avansată în acuzare în sensul că, martorul ar fi fost constrâns să dea banii prin amenințare cu pierderea locului de muncă, amenințare ce s-ar fi materializat prin sesizarea comisiei de disciplină.
Se observă, din analiza conținutului declarațiilor că martorul se contrazice în cele două depoziții cu privire la numărul intervențiilor inculpatului pentru strângerea banilor, nefiind sigur în legătură cu scopul pentru care inculpatul îi solicitase. Aceeași nesiguranță, se evidențiază și cu privire la motivul pentru care inculpatul a sesizat în privința sa comisia de disciplină.
Martorul a mai declarat în cursul cercetării judecătorești că inculpatul i-a spus că examenul va fi dur, că într-adevăr acesta a fost dur și totodată că, inculpatul i-a spus că l-a ajutat să treacă examenul, sugerându-i că îi este dator pentru acest ajutor, afirmații care însă nu pot fi considerate ca referitoare la un ajutor legat de o sumă de bani pretinsă înainte sub pretextul exercitării influenței inculpatului asupra membrilor comisiei de examinare.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, martorul a susținut ipoteza din rechizitoriu referitoare la pretinderea de către inculpat a sumei de bani cu scopul de aoa vansa membrilor comisiei de examinare, însă a declarat că nu a fost amenințat niciodată de inculpat și că nu știe dacă inculpatul a sesizat comisia de disciplină în legătură cu examenul ori cu problemele de la locul de muncă.
Martorul audiat numai în faza de urmărire penală, a declarat că i-a spus că trebuie să dea 1.000.000 pentru a promova examenul, că în acest sens a ascultat o înregistrare pe un telefon și că, probabil că nu i-a dat banii ceruți inculpatul a început "să-i transmită" că îl va muta la un obiectiv mai greu.
Se observă că martorul nu a perceput în mod direct, clar de la inculpat informațiile legate de suma de bani și destinația acesteia, și totodată că, din declarația martorului rezultă că percepția sa legată de scopul pentru care a fost solicitată suma i-a fost indusă și de conținutul convorbirii telefonice ascultate, convorbire care în opinia instanței nu este edificatoare în ceea ce privește acuzațiile aduse inculpatului.
În declarația dată în faza de urmărire penală, martorul a declarat că inculpatul i-a spus să i-a legătura cu colegii de pe mașina - pentru a strânge bani până în ziua dinaintea examenului și totodată că a aflat de la diverși colegi că trebuie să-i dea acestuia suma de 1.5000.000 lei ROL, ce urma să fie dată membrilor comisiei.
În declarația dată în instanță, martorul face afirmații contradictorii în legătură cu banii despre care a susținut că au fost pretinși de către inculpat, susținând inițial că inculpatul i-a cerut, pentru ca în continuare martorul să precizeze că a aflat de la colegi și că, la momentul respectiv "a luat de bune" spusele colegilor săi în legătură cu destinația acestei sume de bani, în sensul că urma fi dată de inculpat comisiei, însă în finalul declarației martorul ținând să menționeze că nu poate avea încredere în cele spuse de colegii săi.
A mai declarat martorul că, tot de la colegi ar fi auzit că inculpatul ar fi avut nevoie de bani pentru organizarea mesei festive.
În declarațiile sale, martorul a susținut că i s-au cerut 400.000-500.000 lei prin colegii săi și, pentru a promova examenul.
Se observă că sume de bani menționată de martor coincide cu cea despre care se susține că trebuia strânsă pentru protocol, percepția martorului în legătură cu destinației sumei fiind astfel incertă, incertitudine evidențiată și de faptul că martorul a aflat indirect alte persoane despre banii despre care s-a afirmat că erau pretinși de inculpat.
Martorii -, a, a nu au oferit informații concrete în legătură cu sumele de bani în discuție, însă au avansat și ipoteza strângerii lor pentru protocol. Martorii au arătat că discuțiile despre bani le-au auzit de la colegi.
Martorul - a declarat că între colegi exista "un zvon" că "ar trebui să se facă o mică atenție, eventual chiar o mică masă după examen ca la orice absolvire a unui curs" și totodată că nu a perceput acest zvon în sensul că inculpatul ar fi avut influență asupra membrilor comisiei de examinare, fiind vorba de sume modice.
Martorul a declarat că, din înregistrarea convorbirii telefonice pe care a ascultat-o nu a înțeles că inculpatul ar putea să influențeze membrii comisiei de examinare ci că suma de bani trebuia strânsă pentru restaurant.
Afirmațiile martorilor, și în sensul că inculpatul le-a cerut bani pentru a promova examenul se impun a fi analizate sub rezervă.
În cauză s-a dovedit fără echivoc starea conflictuală dintre acești martori și inculpat, pornind de la relațiile tensionate de la locul de muncă dintre inculpat și agenții de pază, continuând cu sesizarea adresată de către inculpat comisiei de disciplină, în final inculpatul formulând împotriva ultimilor martori plângere penală pentru infracțiunile de insultă, calomnie, denunțare calomnioasă, pronunțându-se de către procuror soluție de netrimitere în judecată.
Astfel martorul tin a declarat că, între inculpat și agenții de pază erau animozități, întrucât inculpatul a fost cadru militar și avea o anumită rigoare, martorul susținând că "poate chiar această rigoare a deranjat", Și declarația martorului R care a arătat că în acea perioadă exista o situație mai puțin colegială între inculpat și agenții de pază rezultată mai mult din relațiile interumane, este edificatoare în acest sens.
În raport cu cele expuse, în opinia instanței, în cauză există un dubiu serios în legătură cu destinația sumelor de bani despre care se reține în rechizitoriu că ar fi fost pretinse de către inculpat, declarațiile martorilor neputând stabili cu certitudine că inculpatul a cerut bani pentru a-i remite membrilor comisiei de examinare, lăsând să se creadă că i-ar putea influența în vederea promovării examenului de către toții agenții de pază.
Nici împrejurarea că pe unele dintre lucrări întocmite de către agenții de pază cu prilejul susținerii examenului s-au făcut anumite însemnări nu înlătură acest dubiu.
Astfel, chiar dacă martorii au recunoscut că au făcut un anumit semn pe lucrare, semn care astfel cum rezultă și din copiile lucrărilor precum și din fotografiile aflate la dosar, este uneori un punct, alteori un x, vizând rubrica nr.10 sau rubrica nr. 40 din formularul de test tip grilă, nu s-a putut stabili cu certitudine că însemnarea s-a făcut la solicitarea inculpatului și totodată că a avut drept scop recunoașterea lucrărilor pentru a fi notate mai bine persoanele care i-ar fi dat bani inculpatului, declarațiile martorilor fiind contradictorii în acest sens.
Astfel, anumiți martori au declarat că, în dimineața examenului, inculpatul le-a spus să însemneze lucrarea, însă în privința semnului s-au contrazis, unii susținând că inculpatul a indicat să pună un punct( martorii a, martor care și-a contrazis și propriile susțineri din faza de urmărire penală ), alții au precizat că este vorba de un x (ex. martorul )
Martorul a declarat că a auzit de la că inculpatul a cerut însemnarea lucrărilorcu un x, numai a doua zi de examen,celor care dăduseră bani. Această declarație contrazice depozițiile martorului care a susținut că la indicația inculpatului au însemnat lucrarea, dar și faptul că a dat examenul a doua zi și că nu a dat nici un.
Martorul - a declarat în instanță că a susținut examenul în prima zi și totodată că inculpatul nu a făcut atunci nici o precizare cu privire la completarea chestionarului.
Fiind audiat, martorul a declarat că și el a auzit de la alți colegi scare au susținut examenul a doua zi că inculpatul le-ar fi spus să însemneze lucrarea cu un punct, și, văzând că aceștia au însemnat lucrarea a făcut și el la fel.
Martorii se contrazic, de asemenea, cu privire la motivul pentru care au însemnat lucrările, din depozițiile acestora evidențiindu-se în general o confuzie cu privire la acest aspect, mulți dintre martorii audiați în instanță, făcând precizarea că nu au auzit personal de la inculpat indicația de însemnare a lucrărilor, ci de la alți colegi.
Astfel, martora aaf ăcut precizări contradictorii în cuprinsul aceleiași declarații date în instanță, susținând inițial că nu l-a auzit pe inculpat să ceară însemnarea lucrărilor, pentru ca ulterior, fără vreo justificare, să revină și să arate că "crede" că inculpatul a spus, inclusiv ei să pună un punct în căsuța cu nr.40 pentru ca lucrările să fie distinse.
Martora a declarat în instanță că nu s-a gândit să pună acel punct ca un semn distinctiv pentru ca lucrarea să fie diferențiată de cele susținute de agenții de la alte firme.
Martorul a declarat, susținere a cărei înțeles este oportun a fi privit în contextul întregii sale declarații că" s-a vehiculat atunci că punctul din căsuța 40 ar fi distins lucrările". Martorul a precizat că nu știe dacă ideea însemnării lucrării a provenit de la inculpat ori de la colegi.
Martora a declarat în instanță că, între colegi s-a hotărât ca, în situația în care nu știau să răspundă la o întrebare mai dificilă, să pună un semn la acesta pentru a le fi mai ușor să revină după ce se gândesc.
Martora a susținut că punctul a căsuța cu nr. 40 s-a pus pentru a întrebarea a fost dificilă, ea personal neștiind să răspundă.
Din lecturarea conținutului declarațiilor martorilor rezultă că aceștia se contrazic și cu privire la poziția din testul tip grilă în care au auzit că trebuie făcută însemnarea, indicând rubrica cu nr.40, 48, 68, subsolul formularului sub coloanele cu întrebări ori rubrica cu nr. 10.
Starea de confuzie în care s-au aflat martorii atât cu privire la destinația, cuantumul sumelor de bani despre care se susține că au fost cerute de inculpat, la scopul însemnării lucrărilor dar și la persoana care a avut această inițiativă, precum și problema percepției acestor elemente și a persoanei inculpatului de către martorii-agenți de pază sunt evidențiate în special prin depozițiile date de martorii și R în cursul judecății.
Astfel, martorul a declarat că, în perioada în care s-a declanșat conflictul, între colegi erau discuții pro și contra, unii dintre aceștia susțineau că le-au fost pretinși bani, alții nu. Martorul declarat că, "într-o asemenea colectivitate mare este suficient să i se fi făcut unuia dintre colegi un apropo sau să fi avut o anumită discuție, aceasta se afla imediat și toată lumea spunea că s-au cerut asemenea sume de bani". A susținut martorul că, "în anumite perioade, inculpatul obișnuia să fabuleze, să se dea mai mare decât este.și de aceea colegiiau avut impresiacă el poate interveni la comisia de examinare"
Martorul R, referindu-se la discuția auzită între agenții de pază privitoare la sumele de bani, a ținut să menționeze că " a fost o discuțiede nuanță"
Declarațiile contradictorii ale martorilor, lipsa acestora de credibilitate datorată inconsecvenței în susțineri dar și relațiilor tensionate dintre inculpat și martorii care au susținut unele aspecte reținute în rechizitoriu, nu pot conduc la concluzia că materialul probator existent la dosar demonstrează în mod temeinic, fără echivoc acuzațiile aduse inculpatului.
Existând așadar dubii serioase cu privire la existența faptelor penale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, dubiu care, potrivit principiului "in dubio pro reo" profită acestuia, nefiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție de care orice inculpat beneficiază potrivit dispozițiilor procesual penale și constituționale, instanța, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. a va C.P.P. pronunța achitarea inculpatului
În referire la solicitarea inculpatului, formulată prin înscrisul depus la dosar după pronunțarea sentinței, privitoare la suspendarea reținerii armelor de vânătoare și a permisului port-armă, se impune a fi precizat faptul că, în prezenta cauză, instanța nu se poate dispune în sensul solicitat de către inculpat, dat fiind faptul că, instanța a fost sesizată numai cu faptele de trafic de influență și șantaj, al căror obiect material nu are nici o legătură cu armele și permisul port-armă a căror restituire o solicită inculpatul, judecarea cauzei și hotărârea pronunțată limitându-se la faptele și persoanele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
TRIBUNALUL CONSTANȚA - ca instanță de fond - analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în timpul cercetării judecătorești - a constatat că în cauză nu s-a dovedit cu orice dubiu existența faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
Au fost înlăturate următoarele probe - care nu evidențiază date concludente în ce privește existența faptelor de trafic de influență ori șomaj și nu sunt relevante nici prin coroborarea cu alte mijloace de probă - expertiza grafoscopică nr. 52196/2005, procesele verbale de percheziție și fotografiile judiciare.
S-a stabilit, de asemenea, că s-au strâns diverse sume de bani de la cursanți, dar acestea au fost pentru protocolul obișnuit pentru examene.
Împotriva acestei hotărâri, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚAa declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, rejudecându-se cauza, să se procedeze la o reapreciere a probelor administrate la urmărirea penală și la instanța de fond.
Se susține că prima instanță a manifestat o "atitudine prea pesimistă în ce privește aprecierea probelor" și astfel, a pronunțat "o hotărâre cu caracter cvasi utilitarist".
În temeiul art. 378 alin. 2 cod procedură penală instanța de apel a procedat la reaudierea inculpatului
Verificând hotărârea apelată, actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 257 cod penal, art. 194 alin. 1 cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia că în perioada februarie - martie 2003, respectiv anterior susținerii unui examen, a pretins sume de bani - direct sau indirect - de la agenții de pază din cadrul AR, pentru sine și pentru a da și membrilor comisiei de examinare în vederea promovării examenului de toți participanții.
S-a mai reținut că inculpatul a constrâns mai mulți agenți de pază să-i dea diverse sume de bani, amenințându-i că altfel v sesiza comisia de disciplină a societății să-și piardă locul de muncă.
Cum corect a stabilit prima instanță aceste fapte nu există.
În faza procesuală a judecății, în acord cu dispozițiile art. 289 cod procedură penală probele strânse în cursul urmăririi penale au fost verificate de instanță, prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu.
Au fost reaudiați martorii audiați de organele de urmărire penală cât și inculpatul.
Hotărârea pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA exprimă adevărul impus de probele administrate în mod legal.
Astfel, s-a constatat că sunt contradicții în declarațiile martorilor de la urmărirea penală și cele din instanță - inconsecvența în susțineri și relațiile tensionate dintre inculpat și martori - sunt motive temeinice pentru a se concluziona că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul nu a fost răsturnată.
Martorul arată că, în perioada în care s-a declanșat conflictul între colegi erau discuții pro și contra. dintre aceștia susțineau că le-au fost pretinși bani, alții nu.
Martorul R - referindu-se la discuția auzită între agenții de pază privitoare la sumele de bani - a menționat că "a fost o discuție nuanțată".
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea constată că hotărârea apelată este temeinică și legală și, în consecință, apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA va fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală respinge apelul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr.144 din data de 17 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul - liber, domiciliat în comuna, Strada - -, -K1, Sc.A, Ap.10, județul C, trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.257 Cod penal.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
Președinte de Complet, Judecător,
- - -
Grefier,
Jud.fond:
Red.dec.jud. -
Tehnored.gref.:
2 ex./30.01.2009
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure, Valentin
