Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 39/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.39
Ședința publică de la 10 martie 2008
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea apelului formulat de petentul condamnat, împotriva sentinței penale nr.170 de la 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, pentru apelantul condamnat lipsă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat pentru apelant a solicitat în primă teză, admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, admiterea cererii de rejudecare, motivând că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.5221Cod pr.penală și se impune rejudecarea cauzei în vederea administrării probelor în apărare pentru condamnat, deoarece acesta a lipsit de la judecată, fiind condamnat în lipsă și nu i s-a dat posibilitatea să cunoască învinuirea și să formuleze apărări.
S-a motivat în sensul că textul prev.de art.5221Cod pr.penală, impune drept condiție de admisibilitate a cererii de rejudecare împrejurarea ca pentru persoana condamnată să se fi cerut extrădarea, fără să condiționeze promovarea cererii de rejudecare de existența unei extrădări efective.
Pentru fondul cauzei, s-a arătat că soluția de condamnare a fost pronunțată în baza denunțului unor persoane care avea calitatea de cămătari, ce au urmărit pe condamnat pentru recuperarea unor creanțe, șantajându-l pe acesta și pe membrii familiei sale, iar persoana condamnată nu a avut cunoștință de existența procesului penal, nefiind citată la adresa comunicată organelor judiciare, în Italia.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de fond, cu motivarea că există contradicție evidentă între considerente și dispozitiv, întrucât s-a motivat o soluție privind o cerere de rejudecare întemeiată pe dispozițiile art.5221Cod pr.penală și s-a pronunțat soluția de respingere a unei cereri de revizuire.
Având cuvântul Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivând că cererea de rejudecare este inadmisibilă, cât timp procedura de extrădare nu a fost finalizată.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr.170 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petentul condamnat - fiul lui și, născut la 15 iunie 1977, în municipiul Râmnicu V, județul V, cu domiciliul în comuna Romanești, județul V și domiciliul în Italia - - nr.113, CAP 27036 PV Italia, împotriva sentinței penale nr.234 din 16 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr.400/2004, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiuni de trafic de influență, prev.de art.257 alin.1 Cod penal, ca neîntemeiată.
A fost obligat condamnatul revizuient la plata a 1.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că a fost sesizată, prin cererea formulată de condamnatul, cu rejudecarea cauzei soluționate prin sentința penală nr.234 din 16 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr.400/2004, prin care i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev.de art.257 alin.1 Cod penal.
În motivarea cererii, s-a reținut că petentul a invederat împrejurarea că în realitate nu a săvârșit infracțiunile respective, deoarece sumele de bani primite de la părțile vătămate și, reprezentau împrumuturi, restituite ulterior de către petent, acesta înțelegând ca, în rejudecarea cauzei să solicite probe în apărare, în sensul celor indicate în cerere.
Totodată, s-a argumentat arătându-se că se impune rejudecarea cauzei întrucât condamnatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, nefiind citat la adresa reală, comunicată organelor judiciare, acesta aflându-se la muncă în Italia și în aceste condiții, nefiindu-i comunicate actele procesuale efectuate în cauză, inclusiv hotărârile judecătorești de condamnare pronunțate de instanța de fond și instanțele de apel și recurs.
Tribunalul O l t, în vederea soluționării cererii formulate a atașat dosarul nr.400/2004, în care s-a pronunțat sentința penală nr.234 din 16 noiembrie 2004, definitivă prin decizia penală nr.4983/2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând următoarele:
Prin sentința sus arătată, petentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență, prev.de art.257 alin.1 Cod penal, fiind respinse apelul și recursul declarate de inculpatul, ca nefondate, prin deciziile penale nr.126 din 13 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.2383/2004 și nr.4983 din 7 septembrie 2005 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a reținut că în cauză s-a emis mandat de executare a pedepsei închisorii cu nr.449 din 19 septembrie 2005, iar ca urmare a sustragerii persoanei condamnare de la urmărirea penală, de la judecată - dispunându-se arestarea preventivă în lipsă prin încheierea din Camera de Consiliu din 9 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr.304/2004 - precum și de la executarea pedepsei, s-a solicitat arestarea provizorie în vederea extrădării persoanei condamnate din Italia, prin încheierea din 29 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul O l
În raport de înscrisurile emise de organele judiciare emitente, solicitante a extrădării - Tribunalul Olt - și de autoritățile judiciare italiene, în calitate de stat solicitant, s-a reținut că persoana condamnată a fost arestată provizoriu, în vederea extrădării, la data de 23 februarie 2006 (conform adresei nr.1.673.173/PL din 24 februarie 2006 emisă de Biroul Național Interpol), instanța de executare - Tribunalul Olt formulând propunere de extrădare la data de 27 februarie 2006, cu reveniri la data de 13 iulie 2006.
Față de data formulării prezentei cereri, prin care s-a solicitat rejudecarea cauzei în conformitate cu art.5221Cod pr.penală, s-a reținut că aceasta nu îndeplinește condițiile imperative prevăzute de lege, în sensul că nu s-a realizat extrădarea condamnatului către autoritățile judiciare române și de asemenea, că această cerere este neîntemeiată, deoarece nu se pot verifica apărările condamnatului în absența oricăror declarații în fața instanțelor care au judecat cauza în fond, în primă instanță și în căile de atac, probele administrate confirmând vinovăția acestuia.
Totodată, s-a reținut atitudinea procesuală manifestată de petent de sustragere de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească în scopul tergiversării soluționării cauzei, concluzionându-se că și sub acest aspect, cererea de rejudecare este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, prin sentința supusă apelului în prezenta cauză, s-a dispus respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel petentul condamnat, invocând critici de netemeinicie sub aspectul greșitei aprecieri a inadmisibilității cererii de rejudecare, cu motivarea că legiuitorul, în conținutul art.5221Cod pr.penală, a prevăzut numai condiția inițierii procedurii de extrădare, iar nu și a finalizării acesteia anterior promovării cererii de rejudecare, precum și referitor la greșita apreciere asupra oportunității și temeiniciei cererii de rejudecare. S-a motivat că persoanei condamnate i-a fost încălcat dreptul la apărare, nefiind citat la adresa din străinătate, cunoscută de organele judiciare și astfel, neavând posibilitatea să administreze probe în apărare. În subsidiar, s-au invocat critici de nelegalitate privind neconcordanța între considerentele și dispozitivul sentinței, în sensul că soluția a fost pronunțată pentru o cerere de revizuire, dar argumentarea acesteia privește o cerere de rejudecare.
Analizând criticile invocate, se reține:
Procedura rejudecării în caz de extrădare, astfel cum este reglementată în art.5221Cod pr.penală, constituie o garanție a legalității procesului penal, conferind oricărei persoane condamnate în lipsă, față de care statul de executare a pedepsei solicită extrădarea sau utilizează procedura mandatului european de arestare, dreptul la o nouă procedură de judecată care să-i salvgardeze drepturile la apărare, în toate cazurile în care condamnarea s-a pronunțat într-o procedură de judecare în lipsă (în acest sens, dispunând atât art.34 din Legea 302/2004 privind condițiile de admisibilitate a cererii de extrădare, cât și prevederile art.87 alin.1 lit.a din aceeași lege, privind condițiile speciale de admisibilitate a cererii de executare a unui mandat european de arestare).
În aceste condiții, se reține că pentru admisibilitatea unei cereri de rejudecare întemeiată pe prevederile art.5221Cod pr.penală, trebuie îndeplinite trei condiții esențiale: a) persoana condamnată să formuleze cerere de rejudecare adresată instanței care a judecat în primă instanță; b) persoana în cauză a fost judecată și condamnată în lipsă; c) s-a cerut extrădarea persoanei astfel condamnate.
Astfel, față de conținutul articolului menționat, nu este necesară, la analizarea admisibilității cererii de rejudecare, să se constate că procedura de extrădare a fost finalizată cu predarea persoanei condamnate către statul de executare, intenția legiuitorului fiind de a reglementa toate situațiile posibile, respectiv atât în cazul extrădărilor efective, cât și în cazul extrădărilor în curs de realizare.
Această interpretare este justificată de scopul introducerii acestei proceduri, astfel cum s-a analizat anterior prin raportare la prevederile art.34 și 87 din Legea 302/2004 (legea cadru în materia extrădării și a mandatului european de arestare), respectiv garanția conferită oricărei persoane aflată într-o procedură jurisdicțională penală de a beneficia de garantarea dreptului la apărare, inclusiv printr-o nouă procedură de judecată a cauzei în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare în lipsă ce justifică cererea de asistență juridică internațională - extrădarea.
Concluzionând, se reține că în speță, cererea persoanei condamnate este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute în alin.1 din art.5221Cod pr.penală.
Se constată însă că prima instanță a pronunțat o soluție anulabilă în următoarele condiții:
Pe de parte, se reține că s-a dat o calificare cererii petentului condamnat în considerentele hotărârii diferită de aceea a cererii pentru care instanța s-a pronunțat, respectiv în considerente s-a argumentat privitor la cererea de rejudecare întemeiată pe dispozițiile art.5221Cod pr.penală, iar în dispozitiv s-a pronunțat soluția de respingere a cererii de revizuire a sentinței penale nr.234/2004 a Tribunalului O l
Ori, trebuie evidențiată împrejurarea că alin.2 din art.5221Cod pr.penală, trimite la dispozițiile art.405-408 Cod pr.penală, numai privitor la procedura de judecare a cauzei, similar procedurii de rejudecare în cazul admiterii în principiu a unei cereri de revizuire, precum și referitor la căile de atac și rejudecarea laturii civile a cauzei, fără a permite transferul instituției revizuirii în cazul cererii de rejudecare sub aspectul calificării cererii și a stabilirii calității procesuale a părților, care nu devin revizuienți și intimați, ci își păstrează calitățile procesuale din cursul procedurii judecății în primă instanță.
Pe de altă parte, se reține că soluționând o cerere de revizuire (astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței apelate), tribunalul a pronunțat o soluție cu încălcarea competenței materiale, cât timp procedura revizuirii impune și o procedură prealabilă prevăzută de art.397 și 399 Cod pr.penală, prin necesitatea adresării cererii de revizuire procurorului de la Parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță și obligativitatea efectuării actelor de cercetare de către procuror, sesizarea instanței având loc prin intermediul parchetului, iar nu al părții solicitante.
Corespunzător acestor considerente, se reține că apelul persoanei condamnate este fondat, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.2 lit.b Cod pr.penală, sentința să fie desființată cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, care se va preocupa să analizeze admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare și, respectiv, în raport de soluția adoptată, va da curs procedurii de rejudecare a cauzei în fond, conform art.5221Cod pr.penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de petentul condamnat, împotriva sentinței penale nr.170 de la 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Desființează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de fond - Tribunalul O l
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2008.
- - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.
PS/18.03.2008
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Mihai Marin
