Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 45/2008. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. -

DECIZIA PENALĂ nr. 45/A/2008

Ședința publică din 13 mai 2008

PREȘEDINTE: Soane Laura

JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela

Grefier: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL ORADEA, împotriva sentinței penale nr.345 din 2 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr-, privind pe inculpatul intimat, cu în O, str.1 - 2. bloc 12,.14, județul M, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art.257 Cod penal, cu referire la art.1 lit. "g" și art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul intimat lipsă, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.6552 din 12 mai 2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinete Asociate "-" lipsă fiind părțile civile intimate și.

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea este reprezentat de procuror.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanță acordă părților cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea susține apelul solicitând admiterea acestuia pentru motivele arătate pe larg în scris, apreciind că otărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa. Arată că, în fapt, inculpatul, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.53/P/2004 al biroului SMd in cadrul Serviciului Teritorial Oradea al Direcției Naționale Anticorupție, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de "trafic de influență" prevăzută și pedepsită de art.257 Cod penal cu referire la art.1 lit. "g" și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și "înșelăciune" prevăzută și pedepsită de art.215 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se în sarcina inculpatului, care îndeplinea funcția de președinte al Asociației "Camera de Comerț Româno-nă " SM( - S M), s-a reținut că, în cursul anilor 2003-2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și primit de la denunțătorii, și, sume de bani cuprinse între 1.000 USD și 3.500 USD, promițându-le acestora că în baza influențelor pe care le are asupra funcționarilor din cadrul Ambasadei Unite ale Americii din România, cu referire la persoana ambasadorului sau a consulului, poate să le obțină viză

De asemenea, s-a reținut că în cursul anului 2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus în eroare părțile civile și, promițându-le în mod mincinos, în baza unui contract de intermediere, că poate să le obțină viză

Prin sentința penală nr.345 pronunțată la data de 2 iulie 2007, s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și de trafic de influență și s- lăsat nesoluționată acțiunea civilă în ceea ce privește pretențiile formulate de părțile civile și.

În motivarea soluției de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, avându-i ca și cumpărători de influență pe, și, instanța a concluzionat că "În niciun caz nu se poate reține că inculpatul a primit bani (suma de 120.000.000 lei vechi) de la martorii, și în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă funcționarii de la Ambasada SUA la B în vederea eliberării vizei de afaceri către aceștia. Banii au fost încasați în calitate de președinte a și nu în nume personal, pentru care a eliberat chitanțe și facturi fiscale și aceștia reprezentau avansul din costul total al unei misiuni economice pe teritoriul SUA. Astfel, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, lipsind unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă"

În privința infracțiunii de "trafic de influență" în care cumpărătorul de influență este, instanța a făcut precizarea că "Nici în acest caz nu s-a formulat nicio plângere penală împotriva inculpatului sau a lui, iar declarația lui a fost luată la data de 27.10.2004, la sediul parchetului în legătură cu "împrejurările în care l-a cunoscut pe și ". În cursul cercetării judecătorești aceasta nu a putut fi audiată, din actele procedurale existente la dosar (filele 261 și 263 - vol.I instanță) rezultând că este plecată din țară. În baza acestei declarații nu se poate reține că inculpatul și-a traficat influența supra funcționarilor din cadrul ambasadei SUA la B".

Referitor la "traficul de influență" în care cumpărătorul de influență este, instanța a arătat că "împrejurarea că asociația al cărei președinte era inculpatul, nu și-a îndeplinit obligația contractuală de restituire a sumei încasate, după ce s-a refuzat eliberarea vizei de către funcționarii din cadrul Ambasadei SUA, nu poate fundamenta acuzația de trafic de influență.

S-a mai reținut că nu a formulat vreo plângere penală împotriva inculpatului sau a altei persoane, iar din cuprinsul ambelor declarații ale acestuia (din cursul urmăririi penale și din cursul cercetării judecătorești) rezultă, în mod clar, că a aflat de la sora sa și soțul acesteia, care erau stabiliți în SUA și care nu au fost audiați în cauză, despre, care poate să rezolve viză datorită cunoștințelor pe care le are în rândul personalului din Ambasada SUA din

În aceste împrejurări, nu s-a putut reține că inculpatul a promis intervenția sa pe lângă funcționarii Ambasadei SUA la B în vederea obținerii vizei de afaceri de către ".

În legătură cu "traficul de influență" unde cumpărătorul de influență este, instanța și-a motivat soluția prin aceea că "Deși nu i s-au restituit banii achitați, nu a formulat plângere penală nici împotriva inculpatului și nici împotriva lui. La data de 25 octombrie 2004, acesta a fost audiat la parchet în legătură cu "sumele de bani pe care le-a achitat în vederea obținerii unei vize în SUA".

În aceste condiții, simpla depoziție de martor dată de la aproximativ 2 ani de la data la care au avut loc discuțiile cu inculpatul (în preajma sărbătorilor de iarnă 2002), fără să fi depus vreo plângere în tot acest timp, nu pot fundamenta acuzația de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului. Mai este de reținut că nu s-au făcut acte de cercetare penală cu privire la pretinsele falsuri întocmite de, nu s-a stabilit existența unei legături subiective între și, mai mult, inculpatul l-a îndepărtat pe din asociație atunci când a aflat despre faptul că acesta solicita suplimentar suma de 800 USD în afara costului misiunii economice, pentru întocmirea dosarelor personale.

Nu se poate reține că inculpatul și-ar fi traficat influența asupra funcționarilor din cadrul Ambasadei SUA pentru a obține suma de 3500 USD, atâta timp cât banii au fost încasați în temeiul unui contract scris semnat de părți, în care se prevedea modalitatea restituirii acestora (mai puțin comisionul), în cazul în care solicitantul nu obținea viza și inclusiv faptul că nu se garanta obținerea vizei."

Referitor la infracțiunea de "trafic de influență" în care cumpărătorul de influență este, instanța a precizat că "În condițiile în care inculpatul a încasat suma de 1000 USD în temeiul unui contract de intermediere în cuprinsul căruia era prevăzut în mod expres ce reprezenta această sumă (avansul din costul total al deplasării în SUA) și modalitatea în care aceasta se restituie și a eliberat chitanță pentru suma încasată, nu se poate reține că acesta și-a traficat influența pe care o avea asupra vreunui funcționar în schimbul acestei sume de bani. Mai este de reținut că la pct.5 al cap.VII din contract se prevede în mod expres că intermediarul nu garantează obținerea vizei necesare intrării pe teritoriul SUA; familia nu a formulat vreo plângere penală împotriva inculpatului sau a lui, ci s-au adresat unui avocat pentru a iniția demersurile legale în vederea recuperării sumelor achitate, care au rămas fără finalitate. Declarațiile soților trebuie astfel analizate în acest context, în care aceștia au un interes material în legătură cu inculpatul. Și cu toate acestea, în declarația sa de martor din cursul urmăririi penale arată că "nu l-am auzit niciodată pe să afirme că are cunoștințe și relații în rândul funcționarilor de la Ambasada SUA în România și că prin intermediul lor îmi garantează că va obține viză 8fila 82-vol.I dosar urmărire penală), iar declară în cursul cercetării judecătorești "niciodată nu mi-a spus că va rezolva viza intervenind la acesta (consulul SUA la B) și nici la o altă persoană din Ambasadă" (fila 233 verso - vol.I dosar instanță), precum și "discuția pe care am avut-o cu inculpatul cu privire la întâlnirea pe care acesta urma să o aibă cu reprezentanți ai Ambasadei SUA, respectiv consulul de la B, am avut-o după plata sumei de 1000 USD și respectiv 850 USD" (fila 234 verso - vol.I dosar instanță).

În ceea ce privește infracțiunea de "înșelăciune" săvârșită în dauna părții civile s-a arătat că "deși semnarea contractului de intermediere, plata sumei de 3500 USD și refuzul în ce privește eliberarea vizei pentru SUA au avut loc la începutul anului 2003, partea civilă a formulat plângere penală abia în luna septembrie 2004". Din cuprinsul acestei plângeri penale rezultă că singura nemulțumire a părții civile este legată de nerespectarea clauzelor contractuale, inclusiv restituirea sumei ce a fost achitată.

Nu se poate reține că partea civilă a fost indusă în eroare cu ocazia încheierii contractului de intermediere, atâta timp cât din declarația acestuia rezultă că a luat cunoștință de activitatea asociației și s-a prezentat singur la sediul asociației exprimându-și intenția de a participa la o astfel de misiune economică, achitând și costurile deplasării în întregime.

Împrejurarea că inculpatul i-a oferit șanse părții civile în ce privește obținerea vizei la Ambasada SUA, nu poate fi reținută ca fiind inducere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, atâta timp cât, pe de o parte, prin contractul scris semnat între părți se prevedea în mod expres că nu se garantează în nici un fel obținerea vizei necesare intrării pe teritoriul SUA, iar, pe de altă parte, inculpatul chiar era îndreptățit să creadă că partea civilă va obține viză de intrare, având în vedere demersurile anterioare făcute de inculpat în numele asociației care s-au soldat cu succes prin obținerea vizelor de afaceri de către numeroși cetățeni români.

În nici un caz, neexecutarea obligațiilor ce derivă din contractul de intermediere de către inculpatul privind restituirea sumelor achitate, mai puțin comisionul, nu constituie infracțiunea de înșelăciune".

Cu privire la infracțiunea de "înșelăciune în convenții" săvârșită în dauna părții civile, în motivare s-a precizat că "Nici în acest caz nu se poate reține inducerea în eroare a părții civile cu prilejul încheierii contractului de intermediere. Relevante fiind sub acest aspect împrejurările că partea civilă a purtat doar niște discuții de principiu cu inculpatul, după care a semnat contractul de intermediere la sediul asociației, cu directorul, a predat banii și a primit chitanță, la interval de aproximativ o lună. Și în acest caz, contractul de intermediere prevedea în mod clar la pct.7 al Cap.VII că nu se garantează obținerea vizei necesare intrării pe teritoriul SUA. După eșecul primei prezentări la Ambasada SUA, pentru obținerea vizei, partea civilă nu s-a mai prezentat și a doua oară și cu toate acestea nu a formulat plângere penală împotriva inculpatului sau altei persoane.

Plângerea părții civile aflată la fila 50 - vol.I dosar de urmărire penală, este dată în aceeași zi în care are loc audierea acestuia ca martor (filele 112-113 - vol.I dosar urmărire penală) și ne arată că, a fost chemat în fața organelor judiciare pentru a da lămuriri în legătură cu contractul de intermediere nr.102/2003, ocazie cu care a formulat și plângerea, altfel nu se poate explica mențiunea aflată în colțul din dreapta sus "Dată în fața mea azi 20.2004 insp.șef - semnătura indescifrabilă".

În consecință, instanța a reținut că fapta inculpatului de a avea întâlniri și discuții cu părțile civile și, în calitate de președinte al asociației S M și de a-i determina pe aceștia să încheie contracte de intermediere cu asociația, inclusiv să achite în întregime costul unei deplasări în SUA având ca obiect misiuni economice pe teritoriul acestui stat și de a nu-și onora obligația de restituire a sumei achitate ca urmare a eșecului în obținerea vizei de către părțile civile, nu este prevăzută de legea penală ca și infracțiune.

A apreciat că soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este nelegală pentru următoarele motive:

părții de considerente a hotărârii judecătorești relevă împrejurarea că motivarea instanței este guvernată de premisa greșită că întreaga activitate a inculpatului, constând în organizarea unor misiuni economice pe teritoriul SUA prin care reprezentanții agenților economici din SMp uteau stabili relații comerciale cu oameni de afaceri americani, s-a desfășurat într-un cadru legal, necircumscris sferei ilicitului penal, în contextul în care toate acțiunile sale ar fi fost promovate prin intermediul Camerei de Comerț Româno-ne S M, iar sumele bănești reprezentând costurile implicate de participarea la misiunile economice au fost încasate în mod legal, în virtutea unor relații contractuale. În privința încasării unor taxe suplimentare cuprinse între 700 și 850 USD percepute de directorul asociației, s-a apreciat că inculpatul era străin de o astfel de activitate, la fel cum era și de procurarea unor documente falsificate care atestau calitatea denunțătorilor de reprezentanți ai unor societăți comerciale cu bonitate pentru a fi prezentate la Consulatul Unite ale Americii din

În realitate, înființarea Asociației putând denumirea pretențioasă de "Camera de Comerț Româno- nă ", dublată de stabilirea sediului acesteia în incinta Camerei de Comerț Industrie și Agricultură S M, utilizarea expresiei "misiuni economice" și publicitatea făcută în jurul inculpatului, etichetat ca fiind un om de afaceri influent, capabil ca prin relațiile sale să obțină vize pentru Statele Unite ale Americii a constituit o metodă de lucru ingenioasă, având, în mod premeditat, menirea ca, în condițiile unei legislații americane foarte restrictive privind imigrația și vizitarea teritoriului, să speculeze dorința mai multor localnici cu rude în, ce nu se încadrau în profilul unei "misiuni economice", de a obține, contra cost, posibilitatea intrării în acel spațiu.

În cuprinsul părții expozitive a rechizitoriului la filele 2-5 s-a făcut o analiză de detaliu a ideii exprimate mai sus, cu trimiteri clare la o probațiune concretă, astfel nu va relua acele considerente care converg spre atestarea ideii că în cursul anilor 2003-2004, activitatea infracțională a inculpatului se circumscrie sferei ilicitului penal, îmbrăcând forma traficului de influență, respectiv a infracțiunii de înșelăciune în convenții, tocmai sub apanajul Asociației "O" S M, urmând să detalieze în schimb, probațiunea pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență, pentru acele acte materiale în care cumpărătorii de influență sunt, și motivarea instanței potrivit căreia "În niciun caz nu se poate reține că inculpatul a primit baniîn schimbul promisiunii că va interveni pe lângă funcționari de la Ambasada. la B în vederea eliberării vizei de afaceri către aceștia. Banii au fost încasați în calitate de președinte a și nu în nume personal, pentru care a eliberat chitanțe și facturi fiscale și aceștia reprezentau avansul din costul total al unei misiuni economice pe teritoriul SUA" este, pe de o parte, rezultatul unei percepții greșite a rolului pe care Asociația a jucat-o în posibilitatea inculpatului de a obține folosul material al infracțiunii, iar pe de altă parte rezultatul unei totale ignorări a probațiunii administrate, inclusiv a declarației de recunoaștere a inculpatului.

Din cuprinsul declarației olografe a denunțătorului, dată în 30 septembrie 2004, reiese că inculpatul i-a relatat că inculpatul "îl cunoaște personal pe ambasadorul SUA la B și care se implică în rezolvarea unor astfel de vize", de fiecare dată inculpatul, spunându-i că "vizele se obțin contra sumei de 3500 dolari urmare a relațiilor și influenței pe care o are la Ambasada SUA din B". De asemenea, s-a precizat că, în prezența martorilor și, inclusiv a inculpatului, coinculpatul a susținut că este necesar întocmirea unui dosar "cu care să se prezinte la Ambasada SUA pentru obținerea de vize". Tot cu acea ocazie, inculpatul le-a spus celor prezenți "că îl cunoaște pe ambasadorul SUA la B și prin intermediul lui rezolvă obținerea vizelor. Tot atunci mi s-a solicitat în plus față de suma inițială de 3500 USD încă 700 euro de persoană, bani care ar constitui taxa de întocmire a dosarului inclusiv cele care se plătesc la ambasadă". S-a mai arătat că, în cursul unor discuții telefonice inculpatul i-a relatat martorului că "a fost împreună cu ambasadorul SUA la B la restaurantul acesta fiind însoțit de funcționarii ambasadei unde el ar fi plătit consumația pentru aceștia în vederea rezolvării vizelor". În cursul aceleiași discuții inculpatul a mai afirmat că "ar fi plătit inclusiv dame de consum pentru funcționarii din ambasadă". În cuprinsul aceleiași declarații, martorul a relatat că "Tot în cursul zilei de astăzi am fost chemat la telefon de către care mi-a spus că în săptămâna următoare, în cursul zilei de joi urmează să ne întâlnim cu el la Ambasada SUA pentru rezolvarea vizelor. Și în cursul acestei discuții a făcut afirmația că are influență în rândul personalului ambasadei inclusiv a actualului ambasador".

De asemenea, s-a susținut de martor că inculpatul a solicitat suma de 700 euro pentru fiecare persoană în scopul de a întocmi un dosar care urma să fie prezentat la ambasadă și în care martorii figurau ca fiind "angajați pe funcții de conducere cu salarii mari la firme profitabile". (dosar de urmărire penală vol.I filele 52-54).

Din cuprinsul declarației olografe a martorului datată 30 septembrie 2004 (filele 61-62 - vol.I de urmărire penală) reiese că în cursul unei întâlniri avute cu inculpații și, la care au participat și ceilalți doi martori și a aflat "personal de la că acesta l-ar cunoaște direct pe ambasadorul și cu ajutorul acestuia rezolvă vize în ", respectiv că "are cunoștințe cu alți funcționari ai ambasadei care de asemenea se implică în a-l ajuta la obținerea de vize". De asemenea, martorul a susținut că inculpatul le-a spus că "o parte din banii proveniți ar fi fost cheltuiți cu deplasări în B, mese servite cu cei care trebuie să rezolve vizele". Totodată, în declarația de la fila 66, martorul a precizat că inculpatul, la întâlnirea avută pe terasa barului, le-a comunicat martorilor, în prezența coinculpatului, că pentru întocmirea dosarelor, de care urma să se ocupe, trebuia să i se plătească acestuia suma de 700-800 euro. De asemenea, martorul a precizat că a participat la discuția între și inculpatul, ocazie cu care, acesta "a făcut afirmația că acele dosare trebuie întocmite iar după aceea el se va ocupa personal de obținerea vizelor care nu constituie nici o problemă pentru el deoarece știe să telefoneze la Ambasadă la cine trebuie și că cunoaște personal persoanele care se ocupă de eliberarea vizelor. Ulterior cu o periodicitate de două trei zile îl sunam pe de la biroul său de la Camera de Comerț ocazie cu care de fiecare dată el făcea afirmații că după întocmirea dosarelor ca urmare a relațiilor personale pe care le are la Ambasada SUA la persoane cu funcții de decizie va obține vizele pentru noi".

Din cuprinsul declarației martorului, datată 1 octombrie 2004, aflată la filele 72-74 din vol.I al dosarului de urmărire penală reiese că, a aflat de la ceilalți doi martori, pe care îi aștepta la parterul clădirii unde își avea sediul asociația al cărei președinte era că inculpatul le-a "promis obținerea vizelor într-un timp relativ scurt de aproximativ 2-3 săptămâni". În aceeași perioadă martorul a asistat la discuțiile telefonice purtate cu cei doi inculpați de martorul care, le-a relatat că inculpatul " s-ar fi angajat să rezolve vizele pentru suma de câte 3500 USD de persoană deoarece după afirmațiile lui ar avea relații cu persoane cu funcții de conducere de la Ambasada SUA din B inclusiv cu ambasadorul". În continuare, martorul a precizat că "în vara anului 2004 am asistat la o discuție telefonică purtată de cu din cuprinsul căreia am înțeles că acesta a făcut afirmații în sensul că împreună cu ambasadorul și personalul ambasadei ar fi fost la restaurantul de lux din B, unde el ar fi plătit consumația inclusiv dame".

Aceste declarații ale martorilor se coroborează cu declarația olografă de recunoaștere a inculpatului (fila 9 - vol.II - dosar de urmărire penală) în care se arată că "numiților și le-am spus însă că fac demersuri să intru la Ambasadă pentru a le obține vizele și că am relația cu ambasadorul actual al SUA la B întrucât doream să aflu cine se ocupă de întocmirea dosarelor pe care credeam că sunt false".

Această declarație de recunoaștere (de a cărei existență instanța de fond nici măcar nu a amintit), dincolo de motivația puerilă adusă în sprijinul justificării activității infracționale, reprezintă un element de factură probatorie extrem de important atâta vreme cât se coroborează cu declarațiile celor trei martori, care, în argumentarea veracității susținerilor au pus la dispoziția organelor judiciare înregistrarea unui număr de patru convorbiri telefonice, două dintre acestea fiind purtate cu inculpatul iar, celelalte cu inculpatul. Faptul că inculpatul și-a recunoscut fapta este generat tocmai de împrejurarea că aflase de existența acelor înregistrări. În plus, volumul III al dosarului de urmărire penală conține în integralitate notele prin care au fost redate convorbirile telefonice purtate de inculpatul și alte persoane. (însoțite de autorizările emise în vederea interceptării și înregistrării acestor convorbiri) inclusiv cu denunțătorii, în cuprinsul filelor 19-101, fiind evidențiate prin subliniere pasajele din discuțiile telefonice purtate și care atestă că inculpatul a afirmat că are influență asupra persoanei ambasadorului și a consulului, respectiv că nu era vorba de organizarea unor așa-zise misiuni economice ci de obținerea unor vize pentru persoane care nu îndeplineau condițiile participării la astfel de misiuni, fiind necesare întocmirea unor dosare care să le confere o calitate.

Nici de această dată instanța de fond nu a făcut referire la respectivele înregistrări care sunt în consonanță cu declarațiile martorilor, precum și cu declarația de recunoaștere a inculpatului și care confirmă învinuirea.

Declarațiile martorilor care în instanță și-ar fi retractat declarațiile din faza de urmărire penală nu sunt în măsură să infirme probațiunea din faza de urmărire penală, la care deja am făcut referire, pe de o parte, deoarece sunt luate la o distanță de 2 ani de la momentul la care au fost audiați de organul de urmărire penală, (ori în timp memoria unei persoane poate fi alterată ca efect al distanțării față de un eveniment sau altul) iar, pe de altă parte, deoarece ar contrasta ansamblului probatoriu administrat până în acel moment.

În privința actelor materiale ale infracțiunii de trafic de influență în care cumpărătorii de influență sunt martorii, și, cu toate că instanța de fond le-a tratat în mod individual, motivarea hotărârii are ca element comun faptul că banii au fost încasați în virtutea încheierii unui contract de intermediere (o parte din ei încasându-i fără știrea inculpatului, față de care s-a disjuns cauza), în cuprinsul căruia nu se garanta obținerea vizei și se prevedea și modalitatea restituirii, mai puțin a comisionului, iar unii dintre aceștia n-ar fi formulat plângere ci doar ar fi fost audiați de organul de urmărire penală în legătură cu "sumele de bani pe care le-au achitat în vederea obținerii unei vize în SUA".

Așa cum deja a arătat activitatea infracțională a inculpatului a fost desfășurată tocmai sub apanajul înființării acelei asociații prin intermediul căreia declarativ de promovau "misiunile economice" pentru a da o apartenență de legalitate încasării sumelor bănești, în încercarea de a-și legitima demersul obținerii de vize pentru persoane ce nu îndeplineau condițiile participării la acel gen de misiuni, neavând nimic comun cu mediul de afaceri. De aceea, încheierea unui contract de intermediere sau eliberarea unui înscris care să ateste primirea unei sume de bani, nu exclude circumscrierea acelor acte materiale sferei ilicitului penal, folosul material al infracțiunii profitându-i inculpatului.

Din declarația martorului, datată 19 octombrie 2004, aflată la filele 89-91 din dosarul de urmărire penală reiese că inculpatul i-a relatat că "îl cunoaște pe ambasadorul cu care a mai avut întâlniri și că îl cunoaște pe consul, respectiv că a organizat prin ambasadă "misiuni economice", lucru care a fost în măsură să-i creeze "convingerea fermă că îi cunoaște pe reprezentanții Ambasadei (Consulatului) SUA din B și că poate să-și folosească influența personală ca să obțină viză".

Din cuprinsul aceleiași declarații reiese că inculpatului îi plăcea să i se spună, respectiv că "își spunea consul onorific al comunității românești din ", respectiv că martorul i-a remis inculpatului sumele bănești doar la momentul la care i s-a creat "convingerea că problema vizei este ușor de rezolvat, prin intermediul relațiilor pe care le avea".

Din declarația martorului datată 25 octombrie 2004 și aflată la filele 104-106în volumul I al dosarului de urmărire penală, reiese că inculpatul i-a spus "că poate să rezolve viză întrucât îl cunoaște pe consulul Ambasadei SUA la B". Cu acea ocazie i s-a mai spus că obținerea vizei o poate rezolva prin intermediul unei misiuni economice în SUA și că pentru acest lucru trebuie să prezinte un dosar din care să rezulte că ar "avea funcție de director la o societate comercială M" în condițiile în care martorul îndeplinea funcția de conducător auto "aspect cunoscut de către ".

Martorul intrând în posesia unui dosar în care i se atesta calitatea de director la o societate de producerea mobilei din S M", a renunțat să se prezinte la interviu fiindu-i teamă de consecințele prezentării unor înscrisuri falsificate.

Din declarația martorului, datată 21 octombrie 2004 și aflată la filele 75-77 din volumul I al dosarului de urmărire penală - reiese că (cumnatul acestuia) i-a spus că s-a întâlnit în SUA cu, de la acesta din urmă aflând că "are relații în rândul personalului Ambasadei SUA din B prin intermediul cărora rezolvă obținerea de vize pentru cetățeni români care doresc să meargă la lucru în SUA". În acea perioadă martorul era angajat ca muncitor, iar în cursul discuției purtate cu inculpatul în biroul în care se afla și, inculpatul "s-a angajat" să-i procure viza "deoarece are cunoștințe la Ambasada SUA", lucru ce s-ar fi realizat în 30 de zile, totodată afirmând că "personal se va deplasa la B" împreună cu martorul și cu alți solicitanți "pentru ca în baza relațiilor pe care le are să obțină vizele ".

De asemenea, din discuțiile purtate cu alte persoane cărora li s-au refuzat vizele martorul a aflat că "și acestea au dat sume de bani importante lui în scopul obținerii de vize și nu de participare la misiuni economice".

Din declarația martorei, datată 27 octombrie 2004 și aflată la filele 92-94 din volumul I al dosarului de urmărire penală, reiese că, întrucât i-a spus că pentru a participa la o misiune economică trebuie să aibă o funcție în cadrul unei societăți comerciale cu capital social M, soțul acesteia a luat telefonic legătura cu inculpatul care "l-a asigurat că în aceste condiții se poate ocupa el de obținerea unor documente" care să ateste că martora este "angajata unei societăți comerciale serioase" iar, că, pentru moment, este important să-i predea lui suma de 3.500 USD. Ulterior, întâlnindu-se personal cu inculpatul căruia i-a solicitat restituirea sumei de 3500 USD, acesta i-a spus "că are relații în cadrul funcționarilor de la Ambasada SUA, în sensul că, în momentul în care cei care se prezintă la Ambasada SUA din România ca participanți la misiunea economică organizată de O, el este sunat de angajați din cadrul Ambasadei care îl întreabă căror persoane să le acorde viza".

Aceste declarații, cu excepția declarației martorului, au fost menținute și pe parcursul cercetării judecătorești, neavând vreo relevanță împrejurarea reliefată de instanță că de la momentul săvârșirii faptei și până la cel al audierii de către organul de urmărire penală nu s-a nu s-a formulat vreo plângere, explicația plauzibilă manifestându-se în contextul în care aceste persoane aveau la rândul lor reprezentarea faptului că inclusiv activitatea lor se circumscrie sferei ilicitului penal.

Cât privește infracțiunea de înșelăciune în dauna părților vătămate și, instanța a apreciat că fapta inculpatului de a avea întâlniri și discuții cu părțile civile, în calitate de președinte a asociației S M și de a-i determina să încheie contracte de intermediere cu asociația, inclusiv să achite în întregime costul unei deplasări în SUA având ca obiect misiuni economice pe teritoriul acestui stat și de a nu-și onora obligația de restituire a sumei achitate ca urmare a eșecului în obținerea vizei de către părțile civile, nu este prevăzută de legea penală ca și infracțiune.

Apreciază totuși că în discuție ar putea fi pusă săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, câtă vreme ceea ce a determinat părțile civile să încheie contract de intermediere, respectiv să-i remită inculpatului suma de 3.500 USD, a fost inducerea acestora în eroare prin conferirea unui grad M de certitudine obținerii vizei, aceasta pe fondul afirmării reușitei "misiunilor economice" organizate până atunci de inculpat în SUA.

părătorul inculpatului intimat - avocat solicită respingerea ca nefondat a apelului penal declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. Consideră că în mod corect, prima instanța a dispus achitarea inculpatului. În opinia sa, Camera de Comerț Româno-nă a reușit să stabilească niște relații de succes și datorită activității inculpatului, care s-a dovedit a fi necesară și utilă ambelor părți. Apreciază că martorul nu a scos din buzunar nici un leu, ci el însuși a încercat să prezinte situația într-o altă ipostază, celor doi prieteni ai săi, și, pentru ca aceștia să îi achite și lui sumele de bani aferente misiunii economice. Pentru că nu au reușit să plece, trebuind să dea acele sume de bani înapoi, a încercat să pună vina pe inculpatul. Faptele care se rețin în rechizitoriu sunt mult ulterioare plății vreunei sume de bani. Pe banii încasați s-au emis facturi și chitanțe, însă pentru a recupera banii, s-a făcut plângere penală împotriva inculpatului. Martorul face referire la niște convorbiri telefonice care au loc mâine și sunt înregistrate în octombrie. Dacă cumva, inculpatul ar fi lăsat vreo impresie că poate să rezolve problema plecării celor trei în SUA, fapta este ulterioară plății. Cum ar putea să existe infracțiunea de înșelăciune, din moment ce inculpatul nu a făcut altceva decât să ajute oamenii de afaceri români să încheie relații economice cu oameni de afaceri americani. La Camera de Comerț Româno-nă sunt cinci acționari și toți și-au trimis neamurile în SUA, însă pe ei nu i-a întrebat nimeni nimic. le-a spus tot felul de povești lui și și acum încearcă să recupereze banii. Prin publicitate pe care o făcea prin ziare, preciza în anunț că misiunile economice se adresează doar oamenilor de afaceri. Inculpatul are culpa de a nu-și fi luat niște măsuri de precauție față de oamenii de rea-credință. Inculpatul nu a însoțit niciodată pe nimeni la ambasadă, oamenii s-au dus singuri sau în grup. Inculpatul nu a putut restitui acele sume de bani care au fost achitate, deoarece banii nu au intrat în buzunarul lui și aceștia trebuiau restituiți de camera de comerț și nu de către inculpat. Față de cele de mai sus solicită respingerea ca nefondat a apelului.

CURTEA DE APEL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului penal de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 345 din 2 iulie 2007, Tribunalul Satu Marea hotărât următoarele:

În baza art.38 Cod procedură penală a disjuns soluționarea cauzei privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.03.1980 în S M, domiciliat în S M,-, -.4,.26, jud.S M, CNP -, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de influență, prev.și ped.de art.26 Cod penal raportat la art.257 Cod penal cu referire la art.1 lit.g și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art.26 Cod penal raportat la art.290 Cod penal cu aplicarea art.32 lit. a Cod penal.

În baza art.344 Cod procedură penală a repus cauza pe rol cu privire la acesta, pentru a pune în discuție în baza art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia, din infracțiunea de complicitate la trafic de influență, prev. și ped. de art.26 Cod penal raportat la art.257 Cod penal cu referire la art.1 lit.g și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul prin încheierea nr.317/13.06.2007 a Tribunalului Satu Mare, rămasă definitivă prin decizia penală nr.386/17.06.2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr.3229/P/2005.

A fixat termen de judecată la data de 10.09.2007, cam.54, ora 9,00, cu citarea părților.

II. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală l-a achitat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 13.09.1964 în com.Vama, jud.S M, cu același domiciliu, nr.181, cu în loc.O, str.1 - 2..12,.14, jud.M, CNP -, de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev.și ped.de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală l-a achitat pe același inculpat de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev.și ped.de art.257 Cod penal cu referire la art.1 lit.g și art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, pentru că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul prin încheierea nr.317/13.06.2005 a Tribunalului Satu Mare, rămasă definitivă prin decizia penală nr.386/17.06.2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr.3229/P/2005.

În baza art.346 alin.4 Cod procedură penală, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă în ce privește pretențiile formulate de părțile civile:, domiciliat în com.Vama,-, jud.S M și, domiciliat în S M, -,.12,.6, jud.S

În baza art.357 alin.2 Cod procedură penală rap.la art.163 și următoarele Cod procedură penală, a ridicat sechestrul asigurator luat prin Ordonanța procurorului din data de 04.11.2004 din dosar nr.53/P/2004 a PNA - Biroul S M, asupra imobilului situat în loc. O, str.1 - 2..12,.14, jud. M, compus din 2 camere plus dependințe, înscris în CF nr.2024/14 a localității O, aparținând inculpatului.

A constatat că în cauză nu sunt aplicabile disp.art.6 indice 1 alin.final din Legea nr.78/2000, actualizată, privind restituirea banilor către denunțătorii, și.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 30.09.2004 martorii, și au denunțat organelor de urmărire penală săvârșirea de către inculpații și a infracțiunii de trafic de influență, constând în aceea că, în cursul lunilor aprilie - mai 2004, le-au creat convingerea că au influență asupra ambasadorului SUA în România și le-au pretins sume de bani în scopul de a le obține vize de intrare pe teritoriul SUA. În perioada respectivă inculpatul a pretins și primit suma totală de 120 milioane lei, iar inculpatul, suma 2100 euro.

Astfel, în cursul lunii aprilie 2004, martorul-denunțător, în cursul unei discuții avute cu inculpatul, și-a exprimat intenția de a emigra în SUA, unde locuiește prietena sa, martora. Aflând acest lucru, inculpatul s-a oferit să-l ajute pe martorul, în obținerea vizei SUA. Astfel, inculpatul i-a spus că este prieten cu inculpatul, reprezentant al Camerei de Comerț Româno-ne care, prin relațiile și cunoștințele pe care le are în rândul funcționarilor din Ambasada SUA din România, "poate să obțină viză de afaceri". Inculpatul a menționat chiar faptul că inculpatul îl cunoaște personal pe ambasadorul SUA la B, cu care s-ar afla în relații de prietenie. Inculpatul a precizat, totodată, că prețul unei vize este de 3500 USD de persoană, bani care ar fi ajuns, prin intermediul lui la "înalți funcționari din cadrul Ambasadei SUA".

Ca urmare a acestei discuții, martorul denunțător a contactat alți doi cunoscuți, martorii denunțători și, care erau de asemenea interesați să obțină o viză SUA, ulterior având loc mai multe discuții cu inculpatul, care i-a asigurat încă o dată pe martori că, prin relațiile inculpatului în cadrul Ambasadei SUA, obținerea vizei este certă.

Prin intermediul inculpatului, în data de 05.05.2004, cei trei martori denunțători s-au întâlnit cu inculpatul la sediul Asociației "Camera de Comerț Româno-nă " S M, aflat în incinta Camerei de Comerț și Industrie S În cadrul acestei întâlniri cu inculpatul, acesta i-a asigurat că, în decurs de două-trei săptămâni, va obține pentru ei vizele solicitate, deoarece are o influență reală asupra funcționarilor din cadrul Ambasadei SUA. Totodată, inculpatul a precizat că fiecare trebuie să plătească o sumă totală de 3500 USD, solicitându-le un avans de 1500 USD. Martorii denunțători, și au plătit fiecare câte 1000 Euro, mai precis echivalentul acestei sume în lei, în total 120 milioane lei, sumă pentru care inculpatul le-a eliberat facturi nedatate în numele Asociației "Camera de Comerț Româno - nă " S La această discuție a fost de față martorul, prietena martorului denunțător, care confirmă starea de fapt descrisă mai sus.

Este de menționat că sumele încasate de la martorii denunțători nu au fost evidențiate în contabilitatea Asociației, așa cum rezultă din procesul verbal din data de 23.11.2004 întocmit de DGFPJ S

Deoarece nu au mai fost contactați pentru obținerea vizelor în termenul promis de inculpatul, cei trei martori denunțători, prin l-au contactat pe inculpat pentru a-i cere explicații, acesta îndrumându-i să îl contacteze pe inculpatul pentru întocmirea documentației necesară în vederea susținerii interviului la Ambasada SUA. Ca urmare, martorul denunțător, s-a adresat inculpatului care a fost de acord să le întocmească actele contra sumei de câte 700 euro de persoană, separat de suma pretinsă de către celălalt inculpat. În cursul lunii iulie 2004 martorul i-a dat inculpatului suma de aproximativ 2100 euro, în valută și în lei, în două zile diferite. La predarea sumei de 1400 euro inculpatului au asistat și martorii și. Cei trei denunțători i-au înmânat în aceleași ocazii inculpatului și copii ale actelor personale și de studii, fiind asigurați că în scurt timp vor putea să meargă la Ambasada SUA.

Este de menționat faptul că martorul denunțător a pus la dispoziția organelor de urmărire penală o casetă audio care conține înregistrarea a patru convorbiri purtate cu inculpații și, discuțiile fiind transcrise iar notele atașate la dosarul cauzei. Din cuprinsul convorbirilor reiese că starea de fapt enunțată este reală, inculpatul afirmând, explicit, după ce face recomandări martorului denunțător cu privire la actele din dosarul de viză, că se află în B și va merge la întâlnire cu noul ambasador al SUA, pe care îl cunoaște.

Ulterior depunerii denunțurilor, prin Ordonanța din 30.09.2004, respectiv prin încheierea nr.20/01.10.2004, s-a dispus interceptarea și înregistrarea pe suport tehnic a convorbirilor telefonice și a evenimentelor ambientale de interes pentru cauză, dintre martori denunțători, și, respectiv inculpații și. Din convorbiri reiese că inculpatul le întărește convingerea martorilor denunțători referitor la influența sa asupra unor funcționari cu rol hotărâtor în procedura de acordare a vizelor pentru SUA, menționând nume și date concrete. Ca exemplu menționăm că, în cadrul convorbirilor din data de 08.10.2004 desfășurate între inculpatul și numitul "" (martorul denunțător ), în contextul discuției privind dosarele de vize, inculpatul menționează că urmează să ia masa în seara respectivă cu consulul general al SUA, la hotelul din Într-o altă convorbire, purtată între aceleași două persoane menționate mai sus în data de 30.09.2004, orele 12,50, inculpatul afirmă: "deci eu îl mai sun luni pe ambasador, discut cu el, procedez exact cum am procedat data trecută, mă lingușesc, îl duc la cină, una, alta, să discutăm programele ce urmează - vă programez pe voi la interviu și eu voi fi acolo cu voi".

Complicitatea inculpatului la comiterea faptei reținute în sarcina inculpatului este evidențiată și de conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor ambientale pe care acesta le-a avut cu martorii denunțători, și. Astfel, în data de 30.09.2004, orele 17,20, inculpatul, fiind întrebat de martorul denunțător dacă "a adus actele", i-a răspuns "încă nu", recunoscând apoi explicit că a primit suma de 1400 euro. La fel, a mai afirmat că "" (inculpatul ) are "pile la ambasadă" și "a făcut multe vize".

După încasarea banilor de la cei trei martori denunțători, atât inculpatul cât și coinculpatul au început să-i evite pe aceștia, astfel că martorii denunțători au depus plângere împotriva acestora.

1.2. În cursul anului 2001, aflându-se cu o bursă în SUA, martorul denunțător l-a cunoscut pe inculpatul, care s-a prezentat ca fiind "consul onorific al comunității românești din ". În anul 2002, întorcându-se în România, martorul l-a reîntâlnit pe inculpatul care i-a relatat că a înființat Asociația "Camera de Comerț Româno - nă " S M și că prin această asociație organizează "misiuni economice". -și intenția de a trimite și pe prietena lui (actuala sa soție) în SUA în scop turistic, inculpatul s-a oferit să-l ajute în sensul că, prin intermediul "misiunilor economice" pe care le organizează, poate să-i obțină viză SUA de afaceri.

Inculpatul l-a asigurat pe martorul că obținerea vizei nu va fi o problemă întrucât el îl cunoaște atât pe ambasadorul american, cu care a mai avut întâlniri, cât și pe consulul general american și își va folosi influența pe care o are asupra acestora. Aceste afirmații ale inculpatului l-au determinat pe martorul denunțător să-i dea lui suma de 1000 USD în numele actualei lui soții: "iar banii i-am plătit după ce am căpătat convingerea că problema vizei este ușor de rezolvat prin intermediul relațiilor pe care le are". Dovada încasării sumei de 1000 USD s-a făcut prin înscrisul denumit "" (chitanță, lb. engleză) întocmit și înmânat de inculpat.

Ulterior plății sumei de 1000 USD către inculpatul, o dată cu predarea unor copii ale actelor de identitate, martorului i s-a solicitat de către numitul - director al "Camerei de Comerț Româno-ne " din S M - să achite pentru soția sa, suma de 850 USD reprezentând "taxă pentru întocmirea dosarului de ambasadă". că această sumă face parte din suma totală de 3500 USD pretinsă de inculpatul, martorul a fost de acord s-o achite lui fără a primi în schimb vreo dovadă scrisă.

De la data plății acestor sume de bani, legăturile dintre și pe de o parte, și pe de altă parte s-au întrerupt. Mai mult, inculpatul a început să-i evite pe cei doi soți, care nu au obținut de la acesta decât promisiuni verbale privind restituirea sumei de 1000 USD, dat fiind faptul că obținerea vizei nu s-a materializat.

1.3. În iarna anului 2003, martora denunțătoare, din loc. jud.S, intenționând să meargă la prietenul ei în SUA, a luat legătura cu inculpatul. Având același mod de operare, inculpatul i-a spus martorei denunțătoare că prin intermediul "misiunii economice" îi va obține viza. De precizat este faptul că martora nu a avut și nu are nici în prezent un loc de muncă.

În aceste condiții, inculpatul a îndrumat-o pe martora să plătească numitului suma de 3500 USD reprezentând taxa pentru "misiunea economică", lucru pe care martora l-a și făcut în cursul lunii ianuarie 2003. De menționat că, ulterior, numitul i-a mai pretins martorei 850 USD pentru a-i întocmi dosarul pentru Ambasada SUA. După predarea banilor, deoarece nu a mai fost contactată de către inculpatul, nici de către, martora a cerut inculpatului restituirea banilor, motivând că a renunțat să mai plece în SUA.

Cu această ocazie, inculpatul a precizat că viza de intrare pe teritoriul SUA va fi obținută prin intermediul relațiilor pe care le are la Ambasada SUA din România, iar obținerea vizei este certă.

1.4. În toamna anului 2002, având același mod de operare inculpatul a pretins de la martorul denunțător, din com.Vama, jud.S M, de profesie conducător auto, suma de 3500 USD promițându-i că poate să-i rezolve viză SUA în baza influenței pe care o are asupra consulului de la Ambasada SUA în România. bani i-au fost virați în cont inculpatului de către fratele martorului, numitul - rezident în SUA. De asemenea martorul denunțător i-a mai dat numitului, la indicația inculpatului, suma de 800 USD pentru ca acesta să-i întocmească dosarul pentru Ambasada SUA.

Având suspiciuni cu privire la autenticitatea actelor existente la dosar, acte care atestau că este director al unei societăți de mobilă, acesta a renunțat să mai intre la interviul programat la sediul Ambasadei SUA. În aceste condiții martorul a solicitat restituirea sumei de 3500 USD inculpatului care a amânat de fiecare dată rambursarea.

1.5. În vara anului 2003, martorul denunțător din satul, com. jud.S M, a fost anunțat de cumnatul său, rezident în SUA, să îl contacteze pe inculpatul la sediul "Camerei de Comerț Româno-ne" din incinta Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură S M, întrucât acesta are posibilitatea de a-i intermedia obținerea unei vize SUA, prin relațiile pe care le are în rândul personalului Ambasadei SUA la Ca urmare, martorul denunțător a luat legătura cu inculpatul, ocazie cu care acesta s-a angajat că îi va obține o viză de intrare pe teritoriul SUA, prin intermediul cunoștințelor sale printre funcționarii Ambasadei SUA din România. Suma de 3800 USD a fost achitată de către cumnatul martorului denunțător, direct inculpatului. La data programată, martorul denunțător s-a prezentat pentru interviu la Consultul SUA din B, dar acordarea vizei i-a fost refuzată.

2. Pe parcursul urmăririi penale la PNA - Serviciul Teritorial Oradea, Biroul S M, au depus plângeri părțile vătămate și, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții de către inculpatul.

În urma administrării probatoriului s-a stabilit că, în lunile ianuarie - februarie 2003, inculpatul a indus în eroare părțile vătămate și, prezentându-le ca adevărată împrejurarea mincinoasă că le va obține viză de intrare în SUA. Pentru a le întări convingerea că este o persoană de bună credință și a crea aparența de legalitate, inculpatul a încheiat cu cei doi contracte prin care "Camera de Comerț Româno-nă ", reprezentată de inculpat, se angaja să intermedieze relații comerciale cu parteneri din Statele Unite ale Americii, relațiile de afaceri fiind condiția esențială pentru acordarea vizei.

Astfel, partea vătămată a fost indusă în eroare de către inculpatul prin afirmarea ca adevărată a împrejurării că obținerea vizei "este rezolvată în proporție de 90% și că este chiar posibil să nu mergem la interviu pentru viză", datorită includerii sale într-o "misiune economică" organizată de el prin "Camera de Comerț Româno-nă " al cărei președinte este. Mai mult părții vătămate i s-a creat o falsă reprezentare a realității și prin afirmarea de către inculpat a împrejurărilor nereale că înscrierile pentru misiunea economică trebuie făcute într-un termen determinat, iar locurile vacante se epuizează. Totodată a fost lăsat să înțeleagă că plata sumei integrale de 3500 USD în locul avansului prevăzut în contract de 1000 USD garantează includerea sa în misiunea economică și implicit obținerea vizei.

Într-un mod asemănător a procedat inculpatul cu partea vătămată din mun.S M, care, în perioada februarie - martie 2003, plătit suma de 3500 USD în vederea obținerii vizei SUA. Inculpatul a afirmat în mod explicit că obținerea vizei nu este o problemă, dând de înțeles că are "cunoștințe" pe care nu le-a nominalizat în mod concret, care îl vor sprijini în acest sens.

Urmare acestei induceri în eroare inculpatul a obținut suma totală de 7000 USD, bani pe care nu i-a restituit părții vătămate menționate.

3. În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a mai stabilit că, în cursul anului 2002, acesta a pretins și primit de la martorul, domiciliat în L, jud.A, suma de 500 USD pentru a-i întocmi și acestuia dosarul necesar la Ambasada SUA.

Astfel, în dosarul care a fost înmânat martorului și pe care acesta a refuzat să-l restituie inculpatului, au fost găsite acte falsificate, anume un contract de muncă încheiat între martor și SC ROMÂNIA SRL S M, o copie a unui carnet de muncă aparținând martorului - de asemenea falsificat -, precum și actele constitutive ale societății comerciale.

Conform adresei nr.10379/18.11.2004 a Inspectoratului Teritorial d e Muncă S M, rezultă că actele de mai sus sunt nereale, contractul de muncă nefiind înregistrat la ITM S M, iar carnetul de muncă nu a fost completat de către inspectorul, care nu lucra în cursul anului 2001 la ITM S Martorul a arătat că nu posedă carnet de muncă.

Cu privire la martorul, urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prev.de art.26 rap.la art.290 Cod.pen. lipsind un element constitutiv al infracțiunii, vinovăția. Martorul a declarat că plata a fost făcută pentru pregătirea dosarului de ambasadă, neavând cunoștință că inculpatul a depus la dosar acte falsificate.

Este de menționat că martorul a depus din proprie inițiativă actele falsificate la dosarul cauzei, fapt care întărește susținerile sale în apărare.

În drept, s-a reținut că:

- fapta inculpatului care în cursul anilor 2003 - 2004 în baza aceleiași rezoluții a pretins și primit de la denunțătorii, și sume de bani cuprinse între 1000 USD și 3500 USD, promițându-le acestora în schimb că, în baza influențelor pe care le are asupra funcționarilor din cadrul Ambasadei SUA în România, cu referire la persoana ambasadorului sau a consulului general, poate să le obțină viză SUA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență;

- fapta inculpatului care, în cursul anului 2003, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare părțile civile și, promițându-le în mod mincinos, cu ocazia întocmirii unui contract de intermediere, că poate să le obțină viză de intrare în SUA, producându-le acestora o pagubă în valoare totală de 7000 euro, sumă însușită de către inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de înșelăciune;

- fapta inculpatului care, în cursul anului 2004, l-a ajutat pe inculpatul prin afirmațiile sale și promisiunile făcute martorilor denunțători că va "rezolva" anumite documente necesare obținerii vizei pentru întocmirea cărora a fost recomandat chiar de către inculpatul, contribuind în mod substanțial la întărirea și menținerea convingerii martorilor denunțători, și, cu privire la faptul că inculpatul poate să obțină în favoarea acestora, prin intermediul influențelor pe care le are asupra ambasadorului SUA în B, vize de intrare în SUA, primind pentru sine suma de 2100 USD, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență;

- fapta inculpatului care, în cursul anului 2002, înlesnit procurarea martorului documente false în vederea utilizării în fața funcționarilor Ambasadei SUA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

S-a mai reținut în rechizitoriu că: - denunțătorii, și se prevalează de dispozițiile art.6 indice 1 alin.4 din Legea nr.78/200 modificată și completată de Legea nr.161/2003, solicitând restituirea sumelor de bani cu care au fost prejudiciați.

În baza art.163 alin.1 și 5 Cod.proc.pen. în cursul urmăririi penale prin ordonanța din 04.11.2004 a PNA - Biroul Teritorial Satu Mares -a dispus aplicarea sechestrului asigurator asupra imobilului situat în orașul O,-,.14, jud.M, înscris în CF fila nr.2024/14 a localității O, fără număr top. aparținând inculpatului, în vederea reparării pagubelor produse prin infracțiunea comisă. Măsura sechestrului asigurator a fost menționată în coala CF conform extrasului CF existent la dosar.

Prin ordonanța din data de 27.10.2004, a fost luată măsura asiguratorie de indisponibilizare a 50% din părțile sociale deținute de inculpatul la SC SRL S M, măsură comunicată la Oficiul Registrului Comerțului S

Alăturat acțiuni penale, instanța a fost sesizată și cu soluționarea laturii civile a cauzei, ca urmare a constituirilor de părți civile formulate în cursul urmăririi penale de către persoanele vătămate și.

Analizând actele și lucrările dosarului, atât din cursul urmăririi penale, cât și din cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul este cetățean român, rezident în SUA, având domiciliul în SUA, încă din anul 1988. Pe teritoriul SUA, acesta a înființat împreună cu numitul și alții oameni de afaceri de naționalitate română o asociație cu numele Camera de Comerț Româno nă, în statul (ROMANIA- OF ). În cadrul acestei asociații inculpatul era președinte, iar numitul era director executiv. De asemenea, inculpatul mai deținea în SUA o firmă de turism și ticketing, &, prin care vindea bilete de avion către diferite destinații din lume, inclusiv România. Susținerile inculpatul în acest sens ( 521 și 522 din vol. II - dosar instanță) sunt confirmate de declarațiile martorului (301 - vol. 1 dosar urm.pen.) și de înscrisurile aflate la filele 296-298 - vol. II dosar urm. pen.

La solicitarea Ambasadei României din și General al României din, inculpatul a însoțit pe ambasadorul României din SUA și pe ambasadorul SUA din B de la acea vreme, la o întâlnire ce a avut loc pe teritoriul SUA, cu comunitățile românești din, și (a se vedea fotografia aflată la fila 225 - vol. II dosar de urmărire penală).

În anul 2001, inculpatul a participat alături de conducerea Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură S M la o întâlnire cu oameni de afaceri din județul S M, ocazie cu care s-a născut ideea înființării în SMa unei asociații cu denumirea Camera de Comerț Româno-nă,. S-a optat pentru înființarea acestei noi asociații, care se dorea a fi un birou de reprezentare în România a asociației din, -SUA, pentru că procedura de înființare a unei filiale a asociației americane în România era prea complicată.

Astfel, membrii fondatori ai acestei asociații, (cetățean american domiciliat în SUA), și au întocmit și semnat actele notariale necesare pentru dobândirea personalității juridice a acestei asociații ( constitutiv și Statut) la data de 24.10.2001. Prin Actul constitutiv și Statutul asociației s-au stabilit organele de conducere ale acestei asociații: adunarea generală, consiliul director și cenzorul, iar prin Statul asociației a fost împuternicit unul din membrii fondatori și anume să îndeplinească procedura de dobândire a personalității juridice a asociației.

În baza acestor acte, prin Încheierea nr. 43/31.10.2001 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 41/PJ/2001, a fost admisă cererea petentului, în calitate de împuternicit al asociației Camera de Comerț Româno-nă și s-a dispus înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor de la grefa Judecătoriei Satu Mare în vederea dobândirii de personalitate juridică a Asociației "Camera de Comerț Româno-nă " S M, cu sediul în S M,-, având drept obiective sprijinirea dezvoltării societăților comerciale, industriale, agricole și de prestări servicii ale membrilor săi; colaborarea cu camerele de comerț din România și Camera de Comerț din - SUA; organizarea de proiecte de afaceri din orice domeniu dintre agenții economici români și americani, promovarea relațiilor comerciale cu alți parteneri. Durata asociației este nelimitată. Consiliul director este format din: președinte -; director -; asociați -,; cenzor - (fila 38 - vol. I dosar urmărire penală).

De menționat că la data înființării Asociației Camera de Comerț Romano-nă S M, numiții și dețineau funcții și în cadrul Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură S M, respectiv: era președintele S M, iar era director relații externe S

Stabilirea sediului noii asociații Camera de Comerț Româno-nă S M în imobilul situat în S M,-, unde își avea sediul și Camera de Comerț, Industrie și Agricultură S M, s-a făcut în baza contractului de închiriere a unui spațiu cu nr. 4339/16.10.2001, încheiat între cele două persoane juridice (fila 31 - vol. I dosar urmărire penală).

Ulterior, prin Încheierea nr. 81/04.12.2002 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 82/PJ/2002, astfel cum a fost rectificată prin Încheierea nr. 81/30.07.2003 de îndreptare a erorii materiale, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în același dosar nr. 82/PJ/2002, a fost admisă cererea Camerei de Comerț Româno-nă S M și s-a înregistrat modificarea componenței organului de conducere - Consiliul director al asociației, în sensul numirii ca și director a d-lui (filele 40 și 39 din vol. I - dosar de urmărire penală).

Numirea ca și director a lui s-a făcut la propunerea lui și ca urmare a împrejurării că fostul director -, a plecat în SUA, împreună cu soțul acesteia, de unde nu s-a mai întors.

Prin încheierea nr.32/27.08.2003 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.34/PJ/2003 a fost admisă cererea S M și s-a înregistrat modificarea componenței consiliului director, în sensul revocării din funcția de director al d-lui și numirea în funcție a d-lui (fila 41 - vol.I dosar urmărire penală).

Prin aceeași hotărâre s-au mai înscris și alte modificări intervenite în statutul asociației, și anume: "asociația poate înființa filiale în țară și în străinătate ca structuri teritoriale" și respectiv, "se aprobă înființarea Filialei Z și a Filialei Da C amerei de Comerț Româno-ne".

Din declarația martorului (filele 305-307 - vol.I dosar urmărire penală) mai rezultă că, începând cu luna septembrie a anului 2003 fost angajat cu carte de muncă la S M, și că în perioada ianuarie - martie 2004 fost în concediu fără plată din luna martie 2004 și-a retras cartea de muncă de la S M, schimbându-și locul de muncă.

Începând cu luna iunie a anului 2004, în funcția de director a SMa funcționat martorul, acesta fiind numit verbal de către inculpatul, neîntocmindu-se în acest sens acte notariale de modificare a actului constitutiv al asociației (fila 310 - vol.I dosar urmărire penală).

Potrivit statutului SM( filele 34-37 vol.I dosar urmărire penală), președintele asociației reprezintă interesele în relațiile interne și externe, iar directorul asociației este cel ce conduce activitatea curentă a SM.

Activitatea asociației sătmărene, respectiv organizarea de misiuni economice în SUA, a fost promovată prin intermediul Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură S M, în sensul că această cameră trimitea prin e-mail membrilor săi sau făcea public în alt mod, oferta S M, prin spoturi publicitare în mass-media (presă și radio) și pe pagina de internet proprie (www.raccP.org.). Din declarația martorului (filele 164-165 - vol.I dosar de urmărire penală), rezultă că acesta s-a ocupat de conceperea site-ului asociației, cunoscându-l pe inculpatul în perioada anilor 2000-2001, prin intermediul unui prieten, respectiv. Acesta din urmă, conform declarației sale de martor (aflată la filele 123-124 - vol.I dosar de urmărire penală) a fost asociat cu inculpatul la SC Business Asociation SRL cu sediul în C N, având ca și obiect de activitate turismul.

La filele 218-219 - vol.II dosar de urmărire penală se află extrase de pe pagina de internet a asociației, din care rezultă că la momentul începerii urmăririi penale (octombrie 2004) acest site era funcțional.

Primul obiectiv al asociației, după constituire, de a organiza o misiune economică în SUA, până la sfârșitul anului 2001, nu s-a putut materializa din cauza dificultăților generate de evenimentele ce au avut loc teritorial SUA la data de 11.09.2001.

În primăvara anului 2002, SMa organizat prima misiune economică în SUA. Pe lista participanților la această misiune economică s-au aflat ca, N, Tarța, și. a au fost menționați într-o scrisoare adresată Consulatului SUA, la care era atașat și programul misiuni economice (filele 455-457 - vol.II dosar urmărire penală).

Dintre aceste persoane, au primit viză pentru SUA doar ca, N, și. Conform declarației martorului (filele 502-503 - vol.II dosar instanță), deși au plecat 8 persoane din România, la misiune au participat efectiv doar 4 persoane din care s-au întors acasă doar două persoane, respectiv acesta împreună cu. Din punctul său de vedere, misiunea economică a fost reușită așa încât a făcut recomandare și prietenului său de a participa la o viitoare misiune,.

În legătură cu această primă misiune economică este de reținut următoarele: - în cursul urmăririi penale au fost audiați în calitate de martori numiții filele 180-181, - fila 126, - filele 175-178, - filele 158-159, Tarța - filele 150-151, - fila 146, - - fila 290, - filele 221-222, - filele 123-124 și - fila 194. mai fost audiată și numita, care confirmă participarea fiicei sale ca la misiunea economică din luna mai 2002 din SUA, unde de altfel a și rămas. N, și nu au putut fi audiați, aflându-se în SUA unde au rămas cu ocazia declarării în această primă misiune economică.

Din declarațiile acestor persoane, coroborate cu declarațiile inculpatului mai rezultă că după ce au luat la cunoștință de oferta SMp rivind organizarea de misiuni economice pe teritoriul SUA, prin care reprezentanții agențiilor economici din S M se puteau deplasa în SUA pentru a stabili noi relații comerciale, de afaceri cu agenți economici de aici, aceștia se prezentau la sediul S M, unde încheiau un contract de intermediere cu S M, li se aducea la cunoștință costul misiunii economice și achitau în avans o parte din acest cost. Cu aceeași ocazie, participanților li se cerea să depună diferite acte personale necesare a fi prezentate la Ambasada SUA din B, Secția consulară pentru obținerea vizei individuale de afaceri, necesară pentru deplasarea în SUA. participanților la interviul de la Ambasada SUA pentru obținerea vizei și deplasarea în B s-a făcut de către SMo rganizat și în grup. Interviul a avut loc individual, respectiv fiecare solicitant a participat la discuția cu funcționarul de la ambasadă, în urma căruia o parte au primit viza de afaceri iar alții au fost refuzați. La dosarul de urmărire penală se află pe lângă declarația solicitanților, dată în calitate de martor, și contractul de intermediere și copia unui formular necesar pentru obținerea vizei.

În legătură cu contractul de intermediere încheiat de aceste persoane (aflate în original la filele 127-128, 147-148, 155-156, 162-162, 182-183, 291-293 și 334-335) se poate observa că ele erau încheiate între Camera de Comerț nă cu sediul în SUA (și nu din S M) reprezentată de inculpatul și de persoana fizică din România.

În ce privește chitanțele eliberate acestor persoane (aflate în original la filele 152, 157, 161 și 179 - vol.I dosar de urmărire penală respectiv la filele 135-145 - vol.II dosar de urmărire penală) rezultă că acestea erau formulare înseriate, în limba engleză ("receipt") și consemnare încasare a diferitelor sume în valută - dolari americani, de către Camera de Comerț Româno nă din SUA ("Romanian n C") și nu S

Cât privește formularul tipizat intitulat "Formulare suplimentar pentru vize temporare" purtând antetul of (aflat în copie la filele 125, 129, 149, 153, 294 și 330 - vol.I dosar urmărire penală, respectiv la filele 185 și 189 - vol.II dosar urmărire penală) din cuprinsul acestuia rezultă că solicitanții de viză menționau la rubrica "planuri specifice de călătorie", următoarele: "planul de misiune economică este atașat de camera de comerț româno americană " iar la rubrica "numele și adresa persoanei sau organizației de contact în Statele Unite (includeți numărul de telefon)" era menționat: "Camera de Comerț Româno nă 503.754.6992" și, "Consultatul General din - Departamentul Economic 310.473.8061". Aceste formulare erau completate de aceeași persoană, având același scris de mână, probabil fiind completate de numita la cea vreme director la S

la misiune care au obținut viză de intrare în SUA au achitat și diferența de sumă ce reprezenta costul misiunii, stabilit prin contractul de intermediere, iar celor ce nu au primit viză li s-a restituit avansul plătit, cu reținerea unui comision stabilit tot prin contractul de intermediere.

Niciuna dintre aceste persoane nu au avut pretenții materiale față de inculpat sau față de asociația S

La sfârșitul anului 2002 (luna octombrie), SMa organizat cea de-a doua misiune economică având ca scop vizitarea celui mai important târg internațional pentru lemn și industria lemnului din SUA, de la, fiind adresat firmelor de profil din zona de nord vest a României.

La fila 458 - vol.II dosar urmărire penală se află oferta SMa dresată agenților economici în legătură cu această misiune economică. La fila 459 - vol.II dosar urmărire penală se află o scrisoare a SM adresată Ambasadei României în SUA în care este prezentată activitatea anterioară a asociației din S M, inclusiv prima misiune economică ce a avut loc în luna mai 2002, și se solicită sprijinul pentru organizarea unei noi misiuni în luna octombrie 2002, în sensul facilității obținerii vizelor de intrare în SUA de la Consulatul SUA din B prin emiterea unei recomandări de către României în SUA sau a Departamentului Economic din cadrul Ambasadei României din.

Din declarația martorului (fila 301 - vol.I dosarul de urmărire penală) și scrisoarea adresată Consulului general din cadrul Ambasadei SUA la B (fila 461 - vol.II dosarul de urmărire penală) rezultă persoanele interesate a participa la această misiune, inclusiv societățile comerciale pe care acestea le reprezintă, respectiv - SA, - SRL, a - Nord SA, - SRL, - SRL, - SA, - SRL, și - Romania SRL, - SRL, - SA, G - SRL, -, - SRL, și - Construcții Montaj SA, - Euro SRL, - Trans SRL și - Lemnul SRL, precum și și din parte S Dintre aceste 21 de persoane au primit viză de intrare în SUA, conform acelorași declarații a martorului, doar 7 persoane, din care 2 persoane sunt și, restul fiind:, și. Aceste persoane au făcut deplasarea în SUA (mai puțin ) întorcându-se în România doar, și.

Dintre persoanele interesate a participa la cea de-a doua misiune economică organizată de S M au fost audiate în cursul urmăririi penale următoarele: filele 130-131, filele 186-187, fila 226, filele 270 - 273 și 279-282, filele 283-284, filele 295-296 și filele 300-304. Au mai fost audiați, soția lui fila 141, mama numiților și, fila 227 și filele 132-133 în legătură cu nepotul său.

, și au fost audiați și în cursul cercetării judecătorești.

Și în acest caz, activitatea asociației s-a desfășurat în condiții normale, obișnuite. de afaceri doritori de a participa la misiunea economică organizată de, după ce au luat cunoștință de oferta asociației, s-au prezentat la sediul acesteia unde au semnat contractul de intermediere și au achitat costul total al misiunii sau numai avansul, după care a achitat la bancă taxa de interviu în numele solicitanților, realizând astfel programarea la interviu, după care deplasarea la B s-a făcut în mod organizat.

Persoanele care au obținut viză de afaceri au achitat costul total al deplasării, iar persoanelor cărora li s-a refuzat eliberarea vizei li s-au restituit banii înapoi, mai puțin comisionul prevăzut în contract și taxa de interviu, în baza cererilor adresate.

dintre solicitanți nu l-au cunoscut pe inculpatul pentru că au luat cunoștință de oferta din presă, s-au prezentat la sediul asociației unde se afla directorul acesteia care le-a oferit toate detaliile necesare.

Declarațiile martorilor, și OG A, atât din cursul urmăririi penale, cât și din cursul cercetării judecătorești, sunt elocvente în ce privește succesul acestei misiuni economice.

În prima Jaa nului 2003 a încercat organizarea unei noi misiuni economice, având drept obiectiv vizitarea de către oameni de afaceri din România a celui mai important târg internațional pentru lemn și industria lemnului din SUA, de la,. Pentru această misiune economică s-au înscris următoarele persoane:, Contra, a, () și. În afară de ultimele trei persoane menționate, celelalte persoane s-au prezentat la Consulat pentru obținerea vizei, dar aceasta a fost acordată doar în cazul a două persoane: Contra și

În acest caz, deplasarea celor două persoane care au obținut viză în SUA, nu s-a mai făcut în mod organizat, din declarația martorului (fila 302 - vol.I dosar urmărire penală), membru fondator al asociației, rezultând că a pus la dispoziția acestor persoane biletele de avion conform contractului de intermediere semnat între părți, dar și că deplasarea sa în SUA nu se mai justifica, pentru că scopul misiunii economice nu putea fi atins.

În legătură cu această misiune economică organizată de mai este de reținut faptul că în activitatea asociației, al cărui președinte era inculpatul au apărut numeroase disfuncționalități. Astfel, după plecarea în SUA a directorului asociației, împreună cu soțul acesteia - membru fondator al asociației (care au primit viză pentru SUA la chemarea întocmită în nume personal de inculpatul ), la conducerea asociației, în funcția de director, a fost numit. Acesta, profitând de lipsa inculpatului din România, care se afla mai mult timp pe teritoriul SUA, a solicitat doritorilor de a participa la misiuni economice, taxe suplimentare între 700 și 850 USD pentru a întocmi dosarele necesare participanților la interviu pentru obținerea vizei, taxe despre care inculpatul nu avea cunoștință și pe care le încasa în interes personal și fără a elibera chitanță. După ce inculpatul a aflat despre această modalitate de lucru a directorului asociației, a dat dispoziție telefonică lui să-l îndepărteze de la conducerea asociației, lucru care s-a și realizat.

În legătură cu activitatea lui, privind încasarea fără drept, și prin inducerea în eroare a multor persoane, a diferite sume de bani, prin rechizitoriul întocmit în cauză (la pct.5) s-a dispus disjungerea cauzei față de acesta și continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev.și ped.de art.215 alin.1 și 3 Cod penal. Conform adresei emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare (aflată la fila 557 - vol.II instanță), la data de 26.04.2007, dosarul cu nr.3915/P/2004 privind pe, se afla în curs de cercetări la Poliția mun.S

Tot cu privire la aceeași perioadă în care în funcția de director al asociației se afla, planează și suspiciunile în ce privește întocmirea în fals a documentelor ce atestau calitatea de delegat al unor societăți comerciale cu bonitate, care erau necesare a fi prezentate la Consulatul SUA la B pentru eliberarea vizei persoanelor interesate a participa la misiuni economice.

După îndepărtarea din funcția de director a lui și numirea în aceeași funcție a martorului, a încercat organizarea unei noi misiuni economice prin care se urmărea în principal vizitarea expoziției, 2003, în domeniul IT. Oferta în acest sens se află la fila 166 - vol.I dosar de urmărire penală. Din declarația martorului (filele 305-307- vol.I dosar urmărire penală) și o scrisoare adresată de inculpatul, consulului general (fila 239- vol.I dosar urmărire penală) rezultă că pentru participarea la această misiune economică, planificată a avea loc în luna octombrie 2003, s-au înscris opt persoane și anume:, și. Niciuna dintre aceste persoane participante la interviu, mai puțin, nu au obținut viză de afaceri pentru SUA.

Și în cazul acestor participanți s-au întocmit contracte de intermediere, s-a încasat costul deplasării în misiune sau avansul pentru deplasare, s-a achitat taxa pentru interviu și s-a organizat deplasarea în grup la B pentru susținerea interviului, fiind însoțiți de directorul asociației. Deoarece solicitanții nu au obținut viză, acestora li s-au restituit banii achitați cu reținerea comisionului și a taxei de interviu, mai puțin în cazul lui.

Analiza întregii activități a asociației Camera de Comerț Româno-nă, Biroul de reprezentare din S M, așa cum rezultă din vastul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, se impunea pentru că analiza activității infracționale reținută în sarcina inculpatului, președintele asociației, se află în strânsă legătură cu aceasta.

În legătură cu infracțiunea de înșelăciune în convenții în formă continuată, prev.și ped.de art.215 alin.1 și 3 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului, instanța a reținut următoarele:

Alineatul 3 al art.215 Cod penal reglementează o formă specială infracțiunii de înșelăciune, cunoscută în literatura juridică sub denumirea de "înșelăciune în convenții". Potrivit textului, aceasta constă în "încheierea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate".

Această formă a înșelăciunii poate fi realizată, fie printr-o acțiune de inducere în eroare, fie printr-o acțiune de menținere în eroare. Atât acțiunea de inducere în eroare, cât și acțiunea de menținere în eroare trebuie să aibă loc cu prilejul încheierii unui contract. De asemenea, mai este necesar ca inducerea sau menținerea în eroare să fi avut un rol hotărâtor în determinarea persoanei la încheierea sau executarea contractului în condițiile stipulate.

În ce privește activitatea de inducere în eroare, aceasta poate fi săvârșită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate și care creează celui indus în eroare o falsă reprezentare a realității.

În speță, în ce privește infracțiunea de înșelăciune în convenții, comisă în dauna părții civile, pe baza probelor administrate în cauză și anume: plângere penală (fila 8 - vol.I dosar urmărire penală), declarație olografă aparținând lui (fila 9 - vol.I dosar urmărire penală), copie contract de intermediere (filele 11-12- vol.I dosar urmărire penală), copie chitanță (fila 13- vol.I dosar urmărire penală), declarație olografă aparținând lui (fila 15 - vol.I dosar urmărire penală), declarație de parte vătămată (filele 109-111- vol.I dosar urmărire penală), declarație de parte civilă (fila 49 - vol.I instanță) și declarațiile inculpatului, se poate reține următoarele:

La începutul anului 2003, partea civilă i-a cunoștință prin intermediul internetului despre activitatea Camerei de Comerț Româno-ne, inclusiv despre misiunea economică reușită pe care această asociație a organizat-o pe teritoriul SUA. După discuțiile pe care le-a avut cu directorul asociației, inculpatul, la sediul asociației, partea civilă semnează "contractul de intermediere" nr.104/01.02.2003, dorind astfel să obțină o viză de afaceri pentru SUA prin participarea la o misiune economică organizată de asociație. În acea perioadă, partea civilă era director de vânzări la o societate comercială ce se ocupa c comercializarea produselor de panificație. La câteva zile după semnarea contractului de intermediere, partea civilă a predat inculpatului suma de 3500 USD, prevăzută în contract și care reprezenta totalul costurilor ocazionate de deplasarea în SUA pentru misiunea economică, în prezența numitei, patroana societății la care era angajat, eliberându-i-se chitanță. Ulterior, la invitația Ambasadei SUA, a participat în mod organizat, la interviul pentru obținerea vizei individuale de afaceri, dar i s-a refuzat eliberarea acesteia, pe motiv că nu prezintă suficiente garanții privind întoarcerea în România. Ulterior, deși i-a solicitat verbal inculpatului, restituirea sumelor achitate, acest lucru nu s-a întâmplat.

Deși semnarea contractului de intermediere, plata sumei de 3500 USD și refuzul în ce privește eliberarea vizei pentru SUA au avut loc la începutul anului 2003, partea civilă a formulat plângere penală abia în luna septembrie 2004. Din cuprinsul acestei plângeri penale rezultă că singura nemulțumire a părții civile este legată de nerespectarea clauzelor contractuale, inclusiv restituirea sumei ce a fost achitată.

Nu se poate reține că partea civilă a fost indusă în eroare cu ocazia încheierii contractului de intermediere, atâta timp cât din declarația acestuia rezultă că a luat cunoștință de activitatea asociației și s-a prezentat singur la sediul asociației, exprimându-și intenția de a participa la o astfel de misiune economică, achitând și costurile deplasării în întregime.

Împrejurarea că inculpatul i-a oferit șanse mari părții civile în ce privește obținerea vizei la Ambasada SUA, nu poate fi reținută ca fiind o inducere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, atâta timp cât, pe de o parte, prin contractul scris semnat între părți se prevedea în mod expres că nu se garantează în niciun fel obținerea vizei necesare intrării pe teritoriul SUA, iar, pe de altă parte, inculpatul chiar era îndreptățit să creadă că partea civilă va obține viză de intrare, având în vedere demersurile anterioare făcute de inculpat în numele asociației care s-au soldat cu succes prin obținerea vizelor de afaceri de către numeroși cetățeni români.

În ce privește infracțiunea de înșelăciune în convenții comisă în dauna părții civile, pe baza probelor administrate în cauză, și anume: plângere (fila 50 - vol.I dosar urmărire penală), declarație de martor (filele 112-113- vol.I dosar urmărire penală), contract de intermediere în original (filele 114-115 - vol.I dosar urmărire penală), declarație de martor (fila 116- vol.I dosar de urmărire penală), declarație de parte civilă (fila 50 - vol.I instanță) și declarațiile inculpatului, se poate reține următoarele:

Partea civilă este consătean cu inculpatul din localitatea Vama, jud.S Partea civilă cunoștea faptul că inculpatul a emigrat în SUA încă înainte de revoluție și că în prezent acesta s-a întors în România, reușind prin intermediul unei asociații să organizeze mai multe misiuni economice prin intermediul cărora mai mulți cetățeni români au plecat în SUA. Deoarece și partea civilă dorea să ajungă în SUA, unde avea o soră, în preajma sărbătorilor de iarnă din anul 2002 l-a contactat pe inculpat, care se găsea în loc.Vama, la părinți, și a purtat o discuție cu acesta, despre posibilitatea de a participa și el la o misiune economică. În baza acestei discuții avute cu inculpatul, în luna ianuarie 2003, partea civilă s-a prezentat la sediul asociației din S M și a semnat cu directorul asociației, contractul de intermediere nr.102/22.01.2003, achitând totodată costul întreg al deplasării, respectiv suma de 3500 USD.

Ulterior, în cursul lunii mai 2003, s-a prezentat împreună cu un grup organizat format din 6-7 persoane din S M și alte 6-7 persoane care li s-au alăturat din țară, însoțiți fiind de martorul, din partea asociației S M la Ambasada SUA, pentru a participa la interviul necesar pentru obținerea vizei. Partea civilă nu a mai intrat la interviu, după ce li s-a comunicat că persoanelor cărora li s-a refuzat eliberarea vizei anterior, să nu mai aștepte, situație în care se găsea și.

Deși din partea asociației i s-a promis reprogramarea la interviu fără o altă taxă suplimentară, partea civilă a refuzat să mai participe, evaluând ca fiind reduse șansele pe care le are, așa încât a solicitat telefonic de mai multe ori de la inculpatul, restituirea sumei achitate, fără succes.

Nici în acest caz nu se poate reține inducerea în eroare a părții civile cu prilejul încheierii contractului de intermediere. Relevante fiind sub acest aspect, împrejurările că partea civilă a purtat doar niște discuții de principiu cu inculpatul, după care a semnat contractul de intermediere la sediul asociației, cu directorul, a predat banii și a primit chitanță, la interval de aproximativ o lună. Și în acest caz, contractul de intermediere prevedea în mod clar la pct.7 al Cap.VII că nu se garantează obținerea vizei necesare intrării pe teritoriul SUA. După eșecul primei prezentări la Ambasada SUA, pentru obținerea vizei, partea civilă nu s-a mai prezentat și a două oară și cu toate acestea nu formulat plângere penală împotriva inculpatului sau a altei persoane.

Plângerea părții civile aflată la fila 50 - vol.I dosar de urmărire penală, este dată în aceeași zi în care are loc audierea acestuia ca martor (filele 112-113 - vol.I dosar urmărire penală) și ne arată că, a fost chemat în fața organelor judiciare pentru a da lămuriri în legătură cu contractul de intermediere nr.102/2003l, ocazie cu care a formulat și plângerea, altfel nu se poate explica mențiunea flată în colțul din dreapta sus "Dată în fața mea azi 20.2004 insp.șef - semnătură indescifrabilă".

În consecință, instanța a reținut că fapta inculpatului de a avea întâlniri și discuții cu părțile civile și, în calitate de președinte a asociației S M și de a-i determina pe aceștia să încheie contracte de intermediere cu asociația, inclusiv să achite în întregime costul unei deplasări în SUA având ca obiect misiuni economice pe teritoriul acestui stat și de a nu-și onora obligația de restituire a sumei achitate ca urmare a eșecului în obținerea vizei de către părțile civile, nu este prevăzută de legea penală ca și infracțiune.

Motiv pentru care, a dispus achitarea inculpatului, de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții în formă continuată, prev.și ped. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod de procedură penală.

Urmare acestei soluții privind latura penală a cauzei, instanța a făcut și aplicarea disp.art.346 alin.4 Cod proc.pen. privitor la soluționarea laturii civile cu care a fost sesizată prin constituirile de părți civile formulate de persoanele vătămate și, în sensul că a lăsat nesoluționată latura civilă, dând posibilitate acestora de a se adresa instanței civile pentru recuperarea sumelor de la asociația.

În legătură cu infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, prev.și ped.de art.257 Cod penal, cu referire la art.1 lit.g și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului, instanța a reținut următoarele:

Potrivit disp.art.257 Cod penal, constituie infracțiunea de trafic de influență, primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de traficare a influenței de către o persoană care are sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Acțiunea de traficare a influenței se poate realiza prin primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori prin acceptarea de promisiuni, daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul.

Pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență se impune ca făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului ori a altui salariat, precum și ca făptuitorul să promită intervenția pe lângă un funcționar spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Mai este necesar ca acțiunea ce constituie elementul material să fie realizată mai înainte ca funcționarul pe lângă care s-a promis că se va interveni să fi împlinit actul ce constituie obiectul intervenției.

Sub aspect subiectiv, infracțiunea de trafic de influență presupune vinovăția sub forma intenției directe, respectiv făptuitorul își dă seama că se prevalează de influența sa asupra unui funcționar pentru a pretinde și a primi bani ori alte foloase și urmărește acest lucru. Vinovăția făptuitorului are un corespondent în atitudinea psihică a cumpărătorului de influență, în sensul că acesta are un interes real de a obține favoarea unui funcționar.

Infracțiunea de trafic de influență presupune pe lângă rezoluția infractorului (făptuitorului) și acordul unei alte persoane (cumpărătorul de influență) ce determină o nouă rezoluție infracțională la fiecare repetare a actului de trafic de influență, considerente pentru care urmează a se analiza separat fiecare act material ce intră în conținutul infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

În ce privește infracțiunea de trafic de influență, în care cumpărătorul de influență este, pe baza probelor administrate în cauză și anume: declarație de martor (filele 89-91 - vol.I dosar urmărire penală), declarație de martor (filele 81-92 - vol.I dosar urmărire penală), copie contract de intermediere (filele 83-85 - vol.I dosar urmărire penală) și copie chitanță și traducere legalizată a acesteia (filele 86-87- vol.I dosar urmărire penală), convocare în original emisă de un avocat (fila 81 - vol.I dosar urmărire penală), declarații de martor și (filele 233 și 158 - vol.I instanță) și declarațiile inculpatului, s-a putut reține următoarele:

l-a cunoscut pe inculpatul pe teritoriul SUA la sfârșitul anului 2001, când aflându-se în SUA cu o bursă, având drept de muncă, a cumpărat bilete de avion pentru întoarcere în România de la societatea comercială aparținând inculpatului. Ulterior, în cursul anului 2002, a văzut oferta S M la rubrica de publicitate a unui ziar local, privind organizarea de misiuni economice pe teritoriul SUA și a luat legătură cu inculpatul, discutând posibilitatea ca viitoarea sa soție, să participe la o astfel de misiune. La data de 02.12.2002 a predat inculpatului suma de 1000 USD reprezentând avansul din costul total al misiunii economice, eliberându-i-se în acest sens o chitanță în limba engleză, completată de inculpatul. La data de 03.12.2002 a semnat, în numele prietenei sale, contractul de intermediere nr.99/03.12.2002 cu asociația, reprezentată prin directorul ei. Ulterior, în cursul anului 2003, directorul asociației, le-a mai cerut celor doi suma de 850 USD, motivând că această sumă este necesară pentru întocmirea unui dosar personal ce urmează a fi prezentat la Ambasada SUA pentru obținerea vizei, iar suma de 850 SD a fost predată acestuia în sediul din S Această sumă a fost însușită de către, care nu a eliberat chitanță privind încasarea ei și nu a fost încasată din dispoziția inculpatului. Pentru această faptă, față de s-a dispus prin rechizitoriu (pct.5) disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor. Într-o zi de vară a anului 2003, a fost anunțată de către cu privire la deplasarea la B ce ar urma să aibă loc în cursul aceleiași zile, pentru a participa la interviul pentru viză. Nefiind anunțată din timp, aceasta a refuzat deplasarea. În acel moment nu s-a pus problema restituirii avansului, pentru că urma ca în toamna aceluiași an să se mai organizeze o deplasare la B, respectiv planificare la interviu. După ce a aflat de la inculpatul că l-a dat afară pe de la asociație, acesta a renunțat la ideea de a mai participa la misiunea economică, solicitând restituirea banilor achitați, atât lui, cât și lui. Întrucât banii nu i-au fost restituiți, () s-a adresat unui avocat, care în luna februarie 2004 inițiat o procedură de conciliere directă în legătură cu sumele de bani achitate.

Ulterior, la o întâlnire ce a avut loc la sediul asociației din S M, inculpatul s-a oferit să restituie celor doi suma încasată de el, pentru care a eliberat chitanță cu reținerea comisionului prevăzut în contractul de intermediere, dar și au refuzat acest lucru la sfatul avocatului lor.

În condițiile în care inculpatul a încasat suma de 1000 USD în temeiul unui contract de intermediere în cuprinsul căruia era prevăzut în mod expres ce reprezenta această sumă (avansul din costul total al deplasării în SUA) și modalitatea în care aceasta se restituie și a eliberat chitanță pentru suma încasată, nu se poate reține că acesta și-a traficat influența pe care o avea asupra vreunui funcționar în schimbul acestei sume de bani. Mai este de reținut că la păct.5 al cap.VII din contract se prevede în mod expres că intermediarul nu garantează obținerea vizei necesare intrării pe teritoriul SUA; familia nu a formulat vreo plângere penală împotriva inculpatului sau a lui, ci s-au adresat unui avocat pentru a iniția demersurile legale în vederea recuperării sumelor achitate, care au rămas fără finalitate. Declarațiile soților trebuie astfel analizate în acest context, în care aceștia au un interes material în legătură cu inculpatul. Și cu toate acestea, în declarația sa de martor din cursul urmăririi penale arată că "nu l-am auzit niciodată pe să afirme că are cunoștințe și relații în rândul funcționarilor de la Ambasada SUA în România și că prin intermediul lor îmi garantează că va obține viză" (fila 82- vol.I dosar urmărire penală), iar declară în cursul cercetării judecătorești "niciodată nu mi-a spus că va rezolva viza intervenind la aceasta (consulul SUA la B) și nici la o altă persoană din Ambasadă" (fila 233 verso - vol.I dosar instanță), precum și "discuția pe care am avut-o cu inculpatul cu privire la întâlnirea pe care acesta urma să o aibă cu reprezentanți ai Ambasadei SUA, respectiv consulul de la B, am avut-o după plata sumei de 1000 USD și respectiv 850 USD" (fila 234 - verso- vol.I dosar instanță).

În legătură cu infracțiunea de trafic de influență în care cumpărătorul de influență este, pe baza probelor administrate în cauză și anume: declarațiile de martor (filele 104-106 - vol.I dosar urmărire penală și fila 237 - vol.I instanță), contract de intermediere în original (filele 107-108 - vol.I dosar urmărire penală) și declarațiile inculpatului, se poate reține următoarele:

locuiește în loc.Vama, jud.S M și mai mulți membrii ai familiei sale (mama și doi frați) se află în SUA. Din dorința de a ajunge și el acolo, a luat legătura cu inculpatul, care este născut în aceeași localitate și care se afla în vizită la părinții săi, după ce a aflat, inclusiv din presa locală, despre misiunile economice pe care inculpatul le organizează pe teritoriul SUA. După discuțiile avute cu inculpatul, a semnat contractul de intermediere nr.111/19.05.2003 cu reprezentată de directorul acesteia, iar costul misiunii economice de 3500 USD a fost achitat de fratele său, aflat în SUA, direct în contul asociației din, care i-a fost indicat de inculpat. În S M, i-a mai solicitat lui suma de 800 USD, motivând că sunt necesare pentru întocmirea dosarului personal ce urmează a fi prezentat la ambasadă pentru obținerea vizei de afaceri. În cursul lunii mai 2003, s-a deplasat la B împreună cu alte 6-7 persoane din S M, fiind programat la interviu pentru obținerea vizei, dar a refuzat să se prezinte, fiindu-i teamă că se vor descoperi falsurile ce le cuprindea dosarul întocmit de.

Deși nu i s-au restituit banii achitați, nu a formulat plângere penală nici împotriva inculpatului și nici împotriva lui. La data de 25 octombrie 2004, acesta a fost audiat la parchet în legătură cu "sumele de bani pe care le-a achitat în vederea obținerii unei vize în SUA".

În ce privește infracțiunea de trafic de influență în care cumpărătorul de influență este, pe baza probelor administrate în cauză și anume: declarații de martor (filele 75-77 - vol.I dosar urmărire penală și filele 238-239 - vol.I instanță), contract de intermediere în original (filele 78-79 - vol.I dosar urmărire penală), cerere de restituire în original (fila 80 - vol.I dosar urmărire penală) și declarațiile inculpatului, se poate reține următoarele:

a aflat despre activitatea inculpatului desfășurată prin intermediul, de la sora sa și soțul acesteia, care erau stabiliți pe teritoriul SUA încă de aproximativ 5 ani.

În cursul lunii februarie 2003, după discuțiile avute la sediul asociației din S M, cu inculpatul și directorul asociației în legătură cu posibilitatea de a ajunge în SUA prin intermediul unei misiuni economice organizate de asociație, semnează contractul de intermediere nr.106/11.02.2003. Costul misiunii economice de 3500 USD a fost achitat inculpatului de către, cumnatul lui pe teritoriul SUA.

La începutul verii anului 2003, s-a deplasat la B într-o delegație formată din 12 persoane, fiind însoțiți de către din partea asociației, dar cu acea ocazie lui i s-a refuzat eliberarea vizei, care au obținut-o doar 3 persoane din grup.

La data de 17.09.2003 a formulat o cerere scrisă către, privind restituirea sumei de 3500 USD, conform contractului încheiat între părți, cerere ce a fost înregistrată la asociație sub nr.120/17.09.2003, dar banii nu i-au fost restituiți. Cu toate acestea nu a inițiat alte demersuri legale pentru recuperarea sumei de bani și nu a formulat vreo plângere penală împotriva inculpatului sau a lui.

Nici n acest caz nu se poate reține că inculpatul și-a traficat influența asupra funcționarilor din cadrul Ambasadei SUA, în schimbul sumei de 3500 USD. Banii au fost încasați pe teritoriul SUA, iar după sosirea în România, inculpatul a încheiat contractul de intermediere între asociație și, a organizat deplasarea în grup la B pentru prezentarea individuală la interviul de la ambasadă pentru obținerea vizei de afaceri. Împrejurarea că asociația al cărei președinte era inculpatul, nu și-a îndeplinit obligația contractuală de restituire a sumei încasate, după ce s-a refuzat eliberarea vizei de către funcționarii din cadrul Ambasadei SUA, nu poate fundamenta acuzația de trafic de influență.

Mai este de reținut că nu a formulat vreo plângere penală împotriva inculpatului sau a altei persoane, iar declarația care i s-a luat în calitate de martor, la data de 21.10.2004 la sediul parchetului era "pentru a dovedi sumele de bani primite (de către și - cei doi inculpați) pentru rezolvarea unor vize pentru călătorii în SUA". Această declarație, a fost menținută de martor și în faza cercetării judecătorești, dar poziția sa este nuanțată, arătând că nu își amintește dacă s-a discutat despre vreo intervenție la Ambasada SUA pentru obținerea vizei și, în plus, că " mi-a spus că nu mă poate cuprinde în grupul pe care-l organiza pentru plecarea în SUA, în calitatea de muncitor pe care o aveau la acea dată și că trebuia să am o funcție", confirmând astfel susținerile inculpatului potrivit cărora, în toate cazurile explica doritorilor de a participa la misiunile economice organizate de asociația sa, condițiile pe care trebuiau să le îndeplinească, inclusiv cele cu privire șa statutul profesional. Din cuprinsul ambelor declarații ale lui (din cursul urmăririi penale și din cursul cercetării judecătorești) rezultă în mod clar că a aflat de la sora sa și soțul acesteia, care erau stabiliți în SUA și care nu au fost audiați în cauză, despre, care poate să rezolve viză datorită cunoștințelor pe care le are în rândul personalului din Ambasada SUA din

În aceste împrejurări, nu se poate reține că inculpatul a promis intervenția sa pe lângă funcționarii Ambasadei SUA la B în vederea obținerii vizei de afaceri de către.

În ce privește infracțiunea de trafic de influență în care cumpărătorul de influență este, pe baza probelor administrate în cauză și anume: declarație martor (filele 92-94 - vol.I dosar urmărire penală), proces verbal și declarație (filele 95-96 - vol.I dosar urmărire penală), copii corespondență privată electronică email (filele 97-102 - vol.I dosar urmărire penală), cerere restituire sumă de 3500 USD (fila 103 - vol.I dosar urmărire penală) și declarațiile inculpatului, se poate reține următoarele:

, împreună cu soțul ei, care are drept de ședere în SUA au aflat despre activitatea Camerei de Comerț Româno-ne și implicit a inculpatului, privind organizarea de misiuni economice în SUA. Aflându-se în România, soțul lui, a luat legătura telefonic cu inculpatul și la îndemnul acestuia, s-au prezentat la sediul asociației din S M, unde la data de 16.01.2003 au plătit lui costul întreg al unei misiuni economice, respectiv suma de 3500 USD, pentru care li s-a eliberat chitanță. Ulterior, în cursul lunii martie 2003, a mai solicitat și încasat de la suma de 850 USD, fără a elibera chitanță, motivat de faptul că, acești bani ar fi necesari pentru întocmirea dosarului personal ce urma a fi prezentat la Ambasada SUA din B în vederea obținerii vizei de afaceri. În luna mai a anului 2003 a fost invitată la sediul asociației din S M de către, ocazie cu care a semnat un "proces verbal" și o "declarație" în care se consemnau împrejurarea că a achitat inițial suma de 3500 USD lui, pentru care s-a și eliberat chitanță în temeiul contractului de intermediere, precum și suma de 850 USD tot lui, pentru care nu i s-a eliberat chitanță și nu era prevăzută printre obligațiile asumate prin contract. Cu aceeași ocazie, inculpatul i-a promis restituirea banilor achitați lui, dar acest lucru nu s-a întâmplat. La data de 15.10.2003, a formulat în scris o cerere către privind restituirea sumei de 3500 USD, dar pe care nu a mai înregistrat-o la sediul asociației.

Din corespondența electronică purtată între inculpatul și, soțul lui, rezultă cum inculpatul își cerea scuze pentru imposibilitatea restituirii sumelor achitate.

Nici în acest caz nu s-a formulat nici o plângere penală împotriva inculpatului sau a lui, iar declarația lui a fost luată la data de 27.10.2004, la sediul parchetului în legătură cu "împrejurările în care l-a cunoscut pe și ". În cursul cercetării judecătorești aceasta nu a putut fi audiată, din actele procedurale existente la dosar (filele 261 și 263 - vol.I instanță) rezultând că este plecată din țară.

În baza acestei declarații, nu se poate reține că inculpatul și-a traficat influența asupra funcționarilor din cadrul ambasadei SUA la

În ce privește infracțiunea de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului, respectiv complicitate la trafic de influență reținută în sarcina inculpatului, în care cumpărători de influență sunt, și, pe baza probelor administrate în cauză, se poate reține următoarele:

Inculpatul a fost colaborator al inculpatului în afacerile pe care acesta din urmă le derula în S M, începând cu anul 2007, pe lângă activitatea desfășurată în cadrul asociației Camera de Comerț Româno-nă (). Astfel, inițial, inculpatul avea un internet-cafe, care era administrat prin intermediul inculpatului, deoarece se afla mai mult pe teritoriul SUA unde locuia împreună cu familia și, ulterior, a deschis un bar situat tot în centrul mun.S M, care, de asemenea, era administrat în fapt de inculpatul.

În cursul anului 2004 inculpatul a cesionat prin acte notariale părțile sociale deținute la societatea ce administra barul în favoarea inculpatului și a altei persoane,.

În timp, relația dintre cei doi a devenit una de prietenie și încredere reciprocă. Inculpatul nu era implicat în nici un fel în activitatea asociației, unde inculpatul era președinte. Cu toate acestea, inculpatul trecea cu regularitate (săptămânal) pe la biroul (sediul) asociației din S M, unde inculpatul îl suna în perioada în care nu se afla în SMp entru a afla modul în care se derulează activitatea comercială.

Martorul îl cunoștea de mai mulți ani pe inculpatul, în ultimul timp aceștia fiind colegi de muncă la aceeași firmă de taximetrie din S

La sfârșitul lunii martie 2004, pe când se afla în Centrul din mun.S M, inculpatul s-a întâlnit cu, care i-a prezentat acestuia un prieten foarte bun în persoana lui. Cu această ocazie, se interesa dacă în cursul anului 2004, va organiza misiuni economice pe teritoriul SUA, la care dorea să participe și el. Inculpatul i-a confirmat că intenționează să organizeze două astfel de misiuni economice și i-a prezentat verbal condițiile pe care trebuie să le îndeplinească delegații la astfel de misiuni, inclusiv costul total al deplasării de 3500 USD de persoană, ce includea biletele de avion dus-întors, cazare la hotel, servitul mesei, organizarea de întâlniri oficiale cu oameni de afaceri, taxele de intrare la diferite expoziții, taxa de participare la interviul de la Ambasada SUA la B pentru obținerea vizei. Cu ocazia unei noi întâlniri între și, ce a avut loc pe terasa barului ce aparținea inculpatului, la care a participat și martora, prietena lui, inculpatul i-a predat în scris informațiile privind documentele pe care fiecare delegat trebuie să le prezinte la ambasadă în vederea obținerii vizei, informații pe care inculpatul le-a preluat de pe site-ul Ambasadei SUA la B și pe care le prezenta oricărui doritor de a participa la misiunile economice. Cu aceeași ocazie, inculpatul i-a cerut lui să verifice dacă îndeplinește condițiile pentru obținerea vizei și, în caz afirmativ, să vină la biroul asociației cu un avans de 1500 euro pentru a perfecta detaliile în ce privește organizarea misiunii.

Despre demersurile sale i-a povestit și prietenului său, care la rândul său și-a exprimat intenția de a se deplasa în SUA. În acest sens, i-a cerut lui să se intereseze dacă poate participa și el la o astfel de misiune, iar după aproximativ o săptămână i-a dat un răspuns afirmativ, spunându-i totodată și despre costul deplasării de 3500 USD.

Despre intențiile lui și a aflat și, de asemenea taximetrist, care și-a exprimat și el intenția de a se deplasa în SUA.

La sfârșitul lunii aprilie 2004 cei trei taximetriști, și, însoțiți fiind de, prietena lui, s-au prezentat la sediul asociației pentru a achita avansul deplasării. În biroul asociației, situat la etajul III, a urcat doar, ceilalți rămânând în mașină. La cererea inculpatului de a schimba suma de 3000 euro în lei sau dolari, a schimbat-o în lei și a predat inculpatului suma de 120.000.000 lei vechi. Cu ocazia încasării acestei sume, inculpatul a eliberat chitanțe și a emis facturi fiscale pe numele fiecăruia dintre cele trei persoane, și. Totodată a cerut lui să se prezinte împreună cu celelalte persoane pentru a semna contracte de intermediere, precum și completarea dosarelor și depunerea lor la asociație pentru a putea efectua demersurile ulterioare, respectiv achitarea taxei la bancă pentru programarea la interviu la sediul Ambasadei SUA la

În cursul lunii mai 2004, după zilele orașului SM( 14 mai), inculpatul s-a mutat la O (jud.M) pentru a fi mai aproape de T, unde a început o nouă afacere în domeniul turismului, sens în care a și vândut barul din SMc ătre și.

Este de menționat faptul că inculpatul nu s-a întâlnit niciodată cu și și astfel nu avea cum să le explice condițiile privind deplasarea în SUA și, pe de altă parte, că nici și nici nu au avut bani proprii pentru a achita costul deplasării în SUA, ci s-au împrumutat de la, pe care l-au determinat să-și vândă un autoturism în acest sens.

Inculpatul s-a oferit să le întocmească celor trei dosarele solicitate de către, necesare a fi prezentate la ambasadă, în schimbul sumei de 700 euro de persoană. Martorul a predat inculpatului suma de 1400 euro, în prezența lui și, și cu toate acestea inculpatul nu a întocmit dosarele. Pentru banii plătiți lui nu s-a întocmit nici un act scris și evident nu s-a eliberat nicio chitanță.

Odată cu trecerea timpului și pe fondul nemulțumirilor venite în special de la, care a dat banii celorlalți, martorul a început mai multe demersuri pentru recuperarea banilor plătiți. Astfel, a luat legătura telefonic cu inculpatul, care se afla la O, căruia i-a solicitat restituirea banilor, motivând că nu mai poate participa la misiune pentru că nu a primit delegație din partea firmei. A solicitat în repetate rânduri la restituirea banilor pe care îi achitase acestuia. Pentru că întârzia restituirea banilor și pentru că probabil și-a dat seama că îi va fi greu să recupereze banii de la acesta, în lipsa unui act scris, a cerut telefonic de la inculpatul permisiunea de a folosi telefonul aflat în biroul asociației din SMp entru a înregistra o convorbire telefonică cu inculpatul, lucru pe care inculpatul i l-a permis, dar care i-a ridicat acestuia numeroase semne de întrebare cu privire la seriozitatea persoanei lui. Ulterior, inculpatul a aflat de la martorul (un prieten al inculpatului pe care-l lăsase la sediul asociației din SMp entru a răspunde la telefoane cât timp el este plecat din localitate) că cele trei persoane interesate a participa la misiunea economică, nu sunt oameni de afaceri, ci sunt taximetriști.

Într-o altă discuție telefonică purtată între și, acesta din urmă a revenit, arătând că totuși dorește să participe în continuare la misiunea economică, dar inculpatul i-a reproșat faptul că a încercat să-l inducă în eroare atât pe el, cât și asociația, ascunzând faptul că este taximetrist.

De asemenea, martorul a înregistrat, din proprie inițiativă, patru convorbiri telefonice, din care două au fost purtate cu inculpatul, iar celelalte două cu inculpatul, pe care le-a pus la dispoziția organelor judiciare.

În nici un caz nu se poate reține că inculpatul a primit bani (suma de 120.000.000 lei vechi) de la martorii, și în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă funcționarii de la Ambasada SUA la B în vederea eliberării vizei de afaceri către aceștia. Banii au fost încasați în calitate de președinte a și nu în nume personal, pentru care a eliberat chitanțe și facturi fiscale și aceștia reprezentau avansul din costul total al unei misiuni economice pe teritoriul SUA. Astfel, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, lipsind unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă.

În legătură cu această faptă mai este de reținut că cei trei martori:, și, au avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal, dând declarații contradictorii. Astfel, în declarațiile inițiale date la data de 29.09.2004 ( și ), respectiv 30.09.2004 (), toți trei erau unitari în a susține că inculpații și le-au promis obținerea de vize SUA prin intervenția lor asupra funcționarilor de la ambasadă în schimbul sumei de 3500 USD de persoană. În "denunțul" făcut la data de 30.09.2004, respectiv declarația dată în aceeași zi, și arată că prietenul lor le-ar fi spus despre oportunitatea obținerii unei vize SUA prin intermediul colegului său "" -, care la rândul său are un prieten "" -. Și toate acestea, în condițiile în care martorii și nu s-au întâlnit vreodată cu inculpatul, iar informațiile le aveau fie de la colegul lor, fie de la inculpatul. Ulterior, în cursul cercetării judecătorești, martorul arată în declarația sa (fila 571 - vol.II instanță) "inculpatul nu mi-a spus niciodată că din acești bani ar urma să dea mai departe bani vreunui funcționar de la ambasadă. Mai mult decât atât mi-a spus că întreaga sumă pe care o voi plăti va fi facturată, iar eu voi primi chitanță".

În declarația sa din cursul cercetării judecătorești (filele 450-451 - vol.II instanță), arată că "niciodată din discuția cu cei doi inculpați nu am dedus că va interveni pe lângă vreo persoană de la ambasadă pentru obținerea vizelor" și că "deși m-am întâlnit cu inculpații și și am discutat personal, niciodată din discuții nu a rezultat că aceștia ar avea vreo influență asupra unei persoane din Ambasada SUA pentru a obține vize".

Martorul arată în declarația sa din cursul cercetării judecătorești (fila 451 verso - vol.II instanță) "eu personal cu inculpații nu am discutat niciodată", respectiv " m-a asigurat că ar fi avut el discuții cu și că acesta ar avea relații foarte mari la Ambasada SUA din B și că va obține în mod sigur acele vize".

Se poate astfel constata o Md iferență între declarațiile celor trei martori din cursul urmăririi penale și cele din cursul cercetării judecătorești. Totodată este de reținut doza M de subiectivitate care se regăsește în declarațiile celor trei, legat de faptul că aceștia au plătit bani atât inculpatului pentru care au primit chitanță și pe care îi puteau recupera în timp, mai puțin comisionul, cât și inculpatului, care nu le-a eliberat chitanță și care întârzia restituirea banilor existând astfel un interes material în legătură cu persoana inculpaților. În ambele situații banii au fost plătiți de martorul, chiar dacă banii nu îi aparțineau și acest lucru justifică într-un fel numeroasele demersuri făcute de acesta pentru recuperarea banilor, chiar dacă astfel se poate pune în discuție buna sa credință.

Spre deosebire de poziția oscilantă a celor trei martori, inculpatul a fost constant în declarații și a negat încă de la început săvârșirea cu știință a vreunei infracțiuni, a descris modul de derulare a activității asociației al cărei președinte era, ceea ce oferă o mai M credibilitate declarațiilor acestuia.

Pentru considerentele mai sus expuse, în ce privește infracțiunea de trafic de influență în formă continuată reținută în sarcina inculpatului s-a dispus achitarea acestuia, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod proc.pen. lipsind unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă.

În ce privește activitatea infracțională a inculpatului, care a pretins suma de 2100 USD de la martorii, și pentru a le "rezolva" anumite documente necesare obținerii vizei, din care a încasat suma de 1400 euro, aceasta nu are legătură cu activitatea desfășurată de inculpatul la asociația. Nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul avea cunoștință de manoperele frauduloase desfășurate de inculpatul. În consecință, s-a impus discutarea schimbării încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului, întrucât necesitatea schimbării încadrării juridice a intervenit în cursul deliberării s-a procedat la disjungerea cauzei privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic de influență și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în baza art.38 Cod proc.pen. și s-a repus cauza pe rol cu privire la acesta, în baza art.344 Cod Cod de procedură penală, implicit fixarea unui nou termen de judecată, cu citarea părților.

În ce privește măsurile preventive luate în cauză față de inculpați, instanța a reținut că față de inculpatul s-a luat măsura reținerii pe o durată de 24 de ore prin ordonanța procurorului din data de 13.10.2004 și apoi măsura arestării preventive a inculpatului prin încheierea nr.587/14.10.2004 a Tribunalului Satu Mare, iar față de inculpatul s-a luat măsura reținerii pe o durată de 24 de ore prin ordonanța procurorului din data de 14.10.2004 și apoi arestarea inculpatului prin încheierea nr.1/15.10.2004 a Tribunalului Satu Mare. Măsura preventivă a restului a fost prelungită în mod succesiv până la data de 13.06.2005, când prin încheierea nr.317 a Tribunalului Satu Marea fost respinsă sesizarea privind menținerea arestului preventiv, luându-se măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Inculpații și au fost puși în libertate la data de 18.06.2005, ca urmare a rămânerii definitive a Încheierii nr.317/2005 a Tribunalului Satu Mare prin Decizia penală nr.386/2005 a Curții de Apel Oradea, menținându-se măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara față de ambii inculpați.

În prezent, față de soluțiile de achitare a inculpatului de sub acuzația săvârșirii ambelor infracțiuni reținute în sarcina sa, respectiv de repunere pe rol a cauzei față de inculpatul, instanța a considerat că, pe de o parte, nu se mai impune menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de primul inculpat, motiv pentru care, a dispus revocarea acestei măsuri, iar pe de altă parte, că se impune a fi menținută măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul, pentru a se împiedica astfel sustragerea acestuia de la judecată, motiv pentru care, în baza art.350 alin.1 Cod de procedură penală a menținut această măsură.

Totodată, în ce privește măsurile asiguratorii luate în cauză față de inculpatul, instanța a constatat că nu se mai impune menținerea acestora în raport de soluțiile de achitare a acestuia de sub acuzația săvârșirii ambelor infracțiuni reținute în sarcina sa, pentru că nu se pune problema reparării pagubelor produse prin infracțiune și nici garantarea executării pedepsei amenzii, motiv pentru care, a dispus ridicarea sechestrului asigurator luat prin ordonanța procurorului din data de 04.11.2004 asupra imobilului situat în loc.O, str.1 - 2..12,.14, jud. M, compus din 2 camere plus dependințe, înscris în CF nr.2024/14 a loc. O, aparținând inculpatului.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate a formulat apel Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.

În motivarea apelului formulat s-a arătat că soluția de achitare a inculpatului este nelegală, motivarea instanței de fond fiind guvernată de premisa greșită că întreaga activitate a inculpatului - de organizare a unor misiuni economice pe teritoriul SUA - s-a desfășurat într-un cadru legal, în contextul în care toate acțiunile sale ar fi fost promovate prin intermediul Camerei de Comerț Româno - nă - S M, iar sumele bănești, reprezentând costurile implicate au fost încasate în mod legal, în virtutea unor relații contractuale; referitor la încasarea unor sume suplimentare de 700-850 USD de către directorul asociației, s-a apreciat că inculpatul era străin de o astfel de activitate, la fel cum era și de procurarea unor documente falsificate care atestau calitatea denunțătorilor de reprezentanți ai unor societăți comerciale cu bonitate pentru a fi reprezentate la Consulatul Unite ale Americii din

S-a arătat că înființarea de către inculpat a asociației purtând denumirea pretențioasă de "Camera de Comerț Româno - nă - " dublată de stabilirea sediului acesteia în incinta Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură S M, utilizarea expresiei " misiuni economice" și publicitatea făcută în jurul inculpatului, etichetat ca fiind un om de afaceri influent, capabil ca prin relațiile sale, să obțină vize pentru SUA a constituit o metodă de lucru ingenioasă, având menirea de a specula dorința mai multor persoane cu rude în SUA, ce nu se încadrau în profilul unei " misiuni economice " de a obține contracost posibilitatea intrării în acel spațiu.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență, pentru acele acte materiale în care cumpărătorii de influență sunt, și, susținerea instanței de fond potrivit căreia nu se poate reține că inculpatul a primit bani în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă funcționarii de la Ambasada SUA din B în vederea eliberării vizei de afaceri către aceștia întrucât banii nu au fost încasați.

S-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere declarația de recunoaștere dată de inculpatul în cursul urmăririi penale și nici declarațiile martorilor și, în care aceștia au confirmat starea de fapt reținută în rechizitoriu. Astfel, în cursul urmăririi penale martorul a arătat că a aflat de la martorii și că inculpatul le-a promis obținerea vizelor într-un timp relativ scurt de aproximativ 2-3 săptămâni, martorul spunându- că acesta i-ar fi solicitat câte 3500 dolar pe persoană, deoarece, după afirmațiile lui ar avea relații cu persoane cu funcții de conducere de la Ambasada SUA din B, inclusiv cu ambasadorul.

Hotărârea primei instanțe a fost criticată și pentru faptul că a fost dată fără ca prima instanță să facă vreo referire la conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu diverse persoane ( inclusiv cu denunțătorii), și care atestă că inculpatul a afirmat că are influență asupra persoanei ambasadorului și a consulului, respectiv că nu era vorba de organizarea așa ziselor " misiuni economice", ci de obținerea unor vize pentru persoane care nu îndeplineau condițiile participării la astfel de misiuni fiind necesare întocmirea unor dosare care să le confere o calitate. Și aceste înregistrări sunt în consonanță cu declarațiile martorilor și cu declarația de recunoaștere a inculpatului date în cursul urmăririi penale.

În privința actelor materiale ale infracțiunii de trafic de influență în care cumpărătorii de influență sunt martorii, și, apelantul a arătat că, motivarea hotărârii are ca element comun faptul că banii au fost încasați în virtutea unui contract de intermediere, în cuprinsul căruia nu se garanta obținerea vizei și se prevedea și modalitatea restituirii banilor în cazul în care nu se obținea viza, mai puțin a unui comision. S-a arătat că, activitatea infracțională a inculpatului a fost desfășurată tocmai sub apanajul înființării acelei asociații prin intermediul căreia declarativ se promovau " misiunile economice" pentru a da o apartenență de legalitate încasării sumelor bănești, în încercarea de a-și legitima demersul obținerii de vize pentru persoane ce nu îndeplineau condițiile participării la acel gen de misiuni, iar încheierea unui astfel de contract nu exclude circumscrierea acelor acte materiale sferei ilicitului penal, folosul material al infracțiunii profitându-i inculpatului.

Din declarațiile martorilor, și rezultă că, inculpatul le-ar fi relatat acestora că îl cunoaște personal pe ambasadorul Unite și poate să le rezolve viza necesară intrării în SUA, pentru acest lucru martorii trebuind doar să prezinte un dosar din care să rezulte că ar avea funcții de conducere în cadrul unei societăți comerciale, în condițiile în care inculpatul știa că aceștia nu au asemenea calități.

S-a arătat că, în afară de martorul toți ceilalți martori mai sus arătați și-au menținut declarațiile și pe parcursul cercetării judecătorești, neavând vreo relevanță împrejurarea reliefată de instanță că de la momentul săvârșirii faptei și până la cel al audierii de organul de urmărire penală nu i s-a formulat vreo plângere, explicația plauzibilă manifestându-se în contextul în care aceste persoane aveau la rândul lor reprezentarea faptului că inclusiv activitatea lor se circumscrie sferei ilicitului penal.

Cât privește infracțiunea de înșelăciune în dauna părților vătămate și, s-a apreciat că ar putea fi pusă în discuție săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de înșelăciune în convenție, câtă vreme ceea ce a determinat părțile civile să încheie un contract de intermediere și să-i remită inculpatului suma de 3500 USD a fost inducerea acestora în eroare prin conferirea unui grad M de certitudine obținerii vizei, aceasta pe fondul afirmării reușitei misiunii economice realizată până atunci de inculpat în SUA.

Examinând hotărârea apelată din oficiu și prin prisma motivelor invocată, curtea va reține că aceasta este legală și temeinică pentru următoarele motive:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea, în concurs real, a infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art.257 Cod penal cu referire la art. 1 lit. "g" și art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se în sarcina sa că în cursul anilor 2003-2004, în baza aceleași rezoluții infracționale a pretins și primit de la denunțătorii, și, sume cuprinse între 1000 USD și 3500 USD; în schimbul sumelor de bani pretinse și primite inculpatul le-a promis acestora că, în baza influențelor pe care le are asupra unor funcționari din cadrul Ambasadei SUA- în concret, asupra ambasadorului și a consulului - le va obține vize de SUA; S-a mai reținut că, în cursul anului 2003, în baza aceleași rezoluții infracționale a indus în eroare părțile civile și, promițându-le, în mod mincinos, în baza unui contract de intermediere, că poate să le obține viză pentru SUA.

Raportat la probele administrate în cauză se va reține că instanța de fond a dispus, în mod corect, achitarea inculpatului intimat pwentru infracțiunile reținute în sarcina sa.

Astfel, în declarațiile date în fața instanței și în cursul urmăririi penal, inculpatul a arătat că, prin intermediul Camerei de Comerț Româno - nă - SMa organizat misiuni economice pe teritoriul SUA, prin care reprezentanții agențiilor economice din SMp uteau stabili relații economice cu oameni de afaceri din SUA, toate sumele de bani care au fost pretinse și încasate reprezentând costurile implicite de participarea la misiunile economice, fiind încasate în mod legal în virtutea unor relații contractuale.

Susținerile inculpatului referitoare la activitatea desfășurată de asociația înființată de acesta sunt confirmate și de martorul, care în declarația dată în fața instanței la data de 25.04.2005, a arătat că l-a cunoscut pe inculpat în anul 2001, ocazie cu care acesta i-a propus să colaboreze în vederea derulării unor misiuni economice, sens în care în luna octombrie 2001, cei doi au înființat împreună o asociație non profit numită Camera de Comerț Româno - nă -, iar în luna mai 2002 au organizat prima misiune economică pe ruta - - -, reușind contacte cu micii importatori de mobilă.

Ulterior, în luna octombrie 2002, prin intermediul aceleași asociații, s-a organizat o nouă misiune economică pentru vizitarea târgului de mobilă din, misiune care, de asemenea, a avut succes.

Simpla susținere de către apelant că denumirea dată asociației, stabilirea sediului acesteia în incinta Camerei de Comerț și Industrie S M și utilizarea expresiei "misiuni economice" ar constitui metode ingenioase de inducere în eroare a mai multor localnici care doreau să se deplaseze în SUA pentru a-și vizita rudele stabilite acolo, nu poate fi primită, nefiind confirmată de nici o probă aflată la dosarul cauzei, cu atât mai mult cu cât aceste acțiuni nu sunt contrare legii, iar activitatea ulterioară a asociației confirmă realizarea scopului pentru care aceasta a fost înființată.

În acest sens și martorul a arătat în declarația dată că "în mod cert această cameră de comerț a fost înființată pentru stabilirea de contracte economice, iar rezultatul primelor misiuni ne-au încurajat să mergem mai departe".

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență pentru acele acte materiale în care cumpărătorii de influență sunt, și, din coroborarea declarațiilor acestora cu declarația inculpatului rezultă că cei trei martori îl cunoșteau pe coinculpatul, acesta fiind cel care i-a prezentat inculpatului pe martorul în anul 2004; martorul a fost cel care le-a promis celorlalți doi martori că va vorbi cu inculpatul pentru a vede în ce condiții pot obține și aceștia vize pentru SUA.

Martorul a arătat în declarația sa că inculpatul nu a afirmat în fața sa că ar avea influență asupra vreunui funcționar al Ambasadei SUA, iar din discuțiile purtate cu acesta, nu a rezultat că acesta " ar avea vreo influență asupra unei persoane din Ambasada SUA pentru a obține vize de plecare în SUA"; același martor arată că " de la am aflat că este un om de afaceri româno-american în S M și că prin acesta se pot obține vize de plecare în SUA".

Și martorul a confirmat în declarația sa că, martorul i-a relatat că are o cunoștință pe nume "" prin care ar putea abține viza de plecare în SUA, precizând totodată, că " personal cu inculpatul nu am discutat niciodată, toate discuțiile au fost purtate prin ", care l-a și asigurat că " ar fi avut el discuții cu și că acesta ar avea relații foarte mari la Ambasada SUA din B și că va obține în mod sigur acele vize".

În legătură cu această faptă, în mod corect, a reținut prima instanță că cei trei martori au avut o poziție oxilantă pe parcursul procesului penal; inițial aceștia au susținut că inculpatul și le-au promis obținerea de vize în SUA prin intervenția lor asupra funcționarilor de la ambasadă în schimbul sumei de 3500 USD/persoană, iar, ulterior, martorul și au precizat că au aflat despre această posibilitate de la martorul; în cursul cercetării judecătorești martorul a arătat că inculpatul nu i-a spus niciodată că din banii dați de ei va da mai departe bani vreunui funcționar din ambasadă.

Potrivit art.200 Cod de procedură penală probele strânse în cursul urmăririi penale servesc ca temei numai pentru trimiterea în judecată a inculpatului. Pentru a servi ca temei al condamnării inculpatului aceste probe trebuie verificate de către instanță în ședință publică în mod nemijlocit, oral și contradictoriu. Raportat la aceste dispoziții legale, curtea va constata că în mod corect prima instanță nu a luat în considerare declarația olografă de recunoaștere parțială a faptei dată de inculpat în cursul urmăririi penale ( fila 9, vol.II), câtă vreme aceasta are un caracter singular, ea nemai fiind susținută ulterior de inculpat nici în cursul urmăririi penale și nici în fața instanței, necoroborându-se cu nici o altă probă administrată în cauză.

Referitor la critica apelantului privind neluarea în considerare de către prima instanță a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu diverse persoane, inclusiv cu denunțătorii, curtea constată că, din lecturarea notelor convorbirilor acestora nu rezultă că inculpatul ar fi afirmat că are influență asupra persoanei ambasadorului și a consulului Ambasadei SUA; astfel, în cuprinsul notei de redare a convorbirii telefonice purtate de inculpat cu numitul ( filele 19-20, vol.III) inculpatul îi spune acestuia că urmează să plece la B " cu misiunea asta economică" precizând totodată, " mă duc să prezint dosarele lor și să văd dacă reușesc să niște vize". Din acest dialog rezultă că, într-adevăr inculpatul se ocupa de organizarea de misiuni economice, iar obținerea vizelor nu se baza pe relațiile pe care acesta le-ar fi avut cu diverși funcționari ai ambasadei, ci pe calitatea dosarelor întocmite în acest sens.

Împrejurarea că inculpatul ar fi avut întâlniri cu diverși funcționari de la Ambasada SUA nu poate căpăta conotații ilicite câtă vreme pentru stabilirea detaliilor privind misiunile economice organizate, acest lucru era necesar și normal, inculpatul neinsinuând în discuțiile purtate că ar avea vreo influență asupra acestora.

Din cuprinsul acelorași înregistrări rezultă și că martorilor, și, inculpatul nu le-a spus niciodată că ar avea influență asupra ui sau consulului Ambasadei SUA. Astfel, din cuprinsul înregistrării convorbirii ambientale dintre martorul, și coinculpatul rezultă că coinculpatul le-a relatat acestora că îl cunoaște pe inculpatul de 6 luni de zile, iar la întrebarea martorului "are acesta influență acolo??", coinculpatul a răspuns afirmativ în sensul că inculpatul are influență la ambasadă ( fila 86, vol. III).

De asemenea, coinculpatul le-a spus celor doi martori că inculpatul a mai organizat misiuni economice și în anul 2003, când " au mers foarte mulți oameni", iar martorul afirmă la un moment dat că, este cel care i-a promis că inculpatul îi va rezolva viza " chestia este că tu ai zis că " ți-o rezolvă " precizând totodată " eu pe tine m-am dus nu pe Jo".

Din conținutul notei privind convorbirile telefonice dintre inculpat și numitul ( fila 27, vol. III), rezultă că, inculpatul nu cunoștea că unele adeverințe din dosarele întocmite de către coinculpatul erau false. Astfel, inculpatul îi relatează numitului că " a făcut niște dosare false" la trei oameni din S M de la care a luat " o droaie de bani și acum sunt în conflicte cu el", motiv pentru care inculpatul și făcuse un raport la Ambasada SUA împotriva acestuia.

În mod corect a reținut prima instanță că banii au fost încasați de inculpatul în calitate de președinte al Camerei de Comerț Româno - nă -, și nu în nume personal, sens în care s-au și eliberat chitanțe și facturi fiscale, banii reprezentând avansul din costul total al unei misiuni economice. Împrejurarea că în afară de banii pentru care s-au emis chitanțe au mai fost încasate și alte sume de bani de către directorul asociației, nu îi poate fi imputată inculpatului, câtă vreme nu există probe la dosarul cauzei din care să rezulte că acesta ar fi avut cunoștință despre banii încasați fără a se emite chitanță.

Referitor la actele materiale ale infracțiunii de trafic de influență în care cumpărătorii de influență sunt martorii, și se va reține că, în condițiile în care din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul le-ar fi spus acestora că se bucură de influență asupra unor funcționari de la Ambasada SUA nu se poate reține în sarcina acestuia că ar fi săvârșit vreo infracțiune. Afirmațiile martorilor potrivit cărora calitatea de președinte al Camerei de Comerț Româno - nă -, precum și împrejurarea că anterior acesta a mai organizat misiuni economice, le-ar fi creat convingerea că problema vizei este ușor de rezolvat sunt simple susțineri și percepții ale acestora, din actele dosarului rezultând cu certitudine că în anii 2001-2003 asociația condusă de inculpatul a organizat într-adevăr misiuni economice la care au participat diverși oameni de afaceri români, stabilindu-se legături economice cu oameni de afaceri americani.

În declarația dată în fața instanței în ședința publică din 16 mai 2005, martora a arătat că, scopul pentru care urma să meargă în SUA, prin intermediul asociației inculpatului, era acela de a participa la întâlnirile organizate cu alți agenți economici, întrucât soțul său intenționa să își înființeze o societate comercială.

Martorul a arătat în declarația dată în ședința publică din 1 iulie 2005, că inculpatul i-a spus că nu îl poate " cuprinde în grupul pe care îl organiza pentru plecarea în SUA în calitatea de muncitor pe care o avea la acea dată și că, trebuia să am o funcție comercială".

Cât privește infracțiunea de înșelăciune în dauna părții vătămate, curtea reține că, în mod corect, a apreciat prima instanță că nu se poate reține că acesta a fost indus în eroare cu ocazia încheierii contractului de intermediere, atâta timp cât din declarația acestuia rezultă că a luat cunoștință de activitatea asociației și s-a prezentat singur la sediul acesteia, exprimându-și intenția de a participa la o astfel de misiune economică și achitând în întregime costurile deplasării, iar în contractul semnat între părți se prevedea în mod expres că nu se garantează în nici un fel obținerea vizei necesare intrării pe teritoriul SUA; neexecutarea obligațiilor ce derivă din acest contract de către inculpatul, privind restituirea sumelor achitate, mai puțin comisionul, nu constituie infracțiunea de înșelăciune fiind un litigiu civil generat de neexecutarea contractului mai sus arătat.

În ceea ce o privește pe partea civilă, se va reține că acesta a purtat doar niște discuții de principiu cu inculpatul, după care a semnat contractul de intermediere la sediul asociației, cu directorul, a plătit și primit chitanță, iar în cursul lunii mai 2003 s-a prezentat împreună cu un grup organizat format din 13- 14 persoane pentru a participa la interviul organizat pentru obținerea vizei; în condițiile în care partea civilă nu a mai intrat la interviu întrucât la ambasadă li s-a comunicat persoanelor cărora li s-a refuzat eliberarea vizei anterior să nu mai aștepte, iar el se afla în această situație, este evident, ca aceasta nu a fost în nici un fel indusă în eroare de către inculpat.

Față de starea de fapt mai sus expusă, curtea va reține că apelul formulat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea este nefondat, motiv pentru care îl va respinge, urmând ca sentința penală nr. 345 din 2 iulie 2007 Tribunalului Satu Mare să fie menținută în totalitate.

Se va constata că inculpatul intimat a fost arestat preventiv de la data de 14.10.2004 la 18.06.2005.

În baza art. 192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.

RESPINGEca nefondatapelul penal declarat de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIU TERITORIAL ORADEA, împotriva sentinței penale nr.345 din 2 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.

Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Constată că inculpatul intimat a fost arestat preventiv de la 14.10.2004 până la 18.06.2005.

Cu drept derecurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile lipsă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - -

Red.dec. /19.06.2008

Jud. fond C iorcaș

Tehnored. AS/19.06.2008

2 ex.

Președinte:Soane Laura
Judecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela

#Judecator Petre Mariana

Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 45/2008. Curtea de Apel Oradea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 45/2008. Curtea de Apel Oradea