Traficul de influență (art.257 cod penal). Sentința 45/2009. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - art. 257 Cod penal -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA NR. 45

Ședința publică din 16 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Ilieș Titiana

Grefier - -

- Serviciul Teritorial Suceava reprezentat

prin procuror

Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpata, domiciliată în mun. Câmpina,-,. 17,. 2,. 7, județul P, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din 2 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru 15 aprilie 2009 și apoi pentru azi, 16 aprilie 2009.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploieștis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatei - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 al. 1 Cod penal rap. la art. 7 al. 1, 3 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal constând în aceea că: în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 03.06.2005 - 29.06.2006, în calitate de vicepreședinte la Judecătoria Câmpina, a primit suma de 56.000.000 lei de la martora - denunțătoare pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalului Prahova și pe lângă judecători din cadrul Curții de Apel Ploiești în vederea admiterii apelului, respectiv recursului în dosarele care se aflau pe rolul instanței și în care martora - denunțătoare avea calitatea de apelant, respectiv recurent, precum și suma de 300 EUR de la aceeași martoră - denunțătoare pentru a interveni pe lângă judecătorul care instrumenta cauza civilă nr. 1952/2006 aflate pe rolul Judecătoriei Câmpina, ca să dea un termen mai și o soluție favorabilă.

Totodată, în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de denunțătoarea pentru infracțiunea prev. de art. 61al. 1 din Legea 78/2000, întrucât există una din cauzele de impunitate, respectiv cea prev. de art. 61al. 2 din Legea 78/2000.

În temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpata pentru infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective și anume intenția.

În cuprinsul rechizitoriului au fost expuse următoarele:

Inculpata are calitatea de judecător la Judecătoria Câmpina, iar prin Hotărârea nr. 6 Consiliului Superior al Magistraturii din data de 28.05.2003 a fost investită cu funcția de vicepreședinte al acestei instanțe, începând cu data de 01.06.2003.

In această calitate, inculpata, în cursul anilor 2005 și 2006 avea ca atribuții de serviciu judecarea cauzelor penale.

La data de 27.06.2006, martora-denunțătoare a sesizat Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești cu faptul că, în urma unei discuții pe care a avut-o cu inculpata în dimineața zilei respective, a convenit cu aceasta să-i dea suma de 300 EUR, pe care urma să i-o remită la data de 29.06.2006, pentru a interveni pe lângă judecătorul care instrumentează cauza civilă nr. 1952/2006, aflată pe rolul Judecătoriei Câmpina și-n care denunțătoarea avea calitatea de reclamant, pentru a-i da un termen mai și o soluție favorabilă.

Tot în acest denunț, martora-denunțătoare a mai sesizat faptul că, la data de 03.06.2005 i-a dat inculpatei suma de 50.000.000 lei, pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalul Prahova care instrumentau dosarul civil nr. 6285/2005, în vederea admiterii apelului, iar la începutul anului 2006, inculpata a mai primit de la denunțătoare suma de 3.000.000 lei, în două rânduri, în total suma de 6.000.000 lei pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Curții de Apel Ploiești care instrumentau dosarul civil nr. 623/2005, în vederea admiterii recursului.

Începând cu anul 1998 martora-denunțătoare a formulat la Judecătoria Câmpinao acțiune civilă având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra mai multor terenuri și a unei case de locuit situate pe raza localității, județul

Inițial, prin sentința civilă nr. 3350/1999 a Judecătoriei Câmpina acțiunea a fost admisă așa cum a fost formulată de martora-denunțătoare. Sentința civilă a rămas definitivă și ulterior, în cursul anului 2002, fost pusă în executare.

Urmare recursului în anulare formulat de Procurorul general al României, sentința civilă mai -menționată a fost casată de Curtea Supremă de Justiție, iar după rejudecare acțiunea martorei-denunțătoare fiind respinsă prin sentința civilă nr. 1114/2004 a Judecătoriei Câmpina.

Întrucât prima sentință - nr. 3350/1999 a Judecătoriei Câmpinaa fost pusă în executare, partea adversă a formulat cerere de întoarcere a executării - înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr. 828/2005. Această cerere de întoarcere a executării a fost admisă prin sentința civilă nr. 868/21.04.2005.

În acest context - în care acțiunea civilă i-a fost respinsă, părții adverse i-a fost admisă cererea de întoarcere a executării, iar martora-denunțătoare a luat legătura cu inculpata, prin intermediul mamei acesteia din urmă.

Martora-denunțătoare și inculpata se cunoșteau, inculpata fiind cea care a pronunțat sentința civilă nr. 3350/1999 prin care a fost admisă acțiunea de ieșire din indiviziune.

În fapt, la sfârșitul lunii mai 2005 inculpata a luat legătura telefonic cu martora-denunțătoare și a chemat-o la biroul său cu toate hotărârile pronunțate în cauza care privea acțiunea de ieșire din indiviziune. După ce a avut această discuție telefonică cu inculpata, martora-denunțătoare a convenit cu soțul acesteia-martorul, să meargă el la biroul inculpatei pentru a-i prezenta hotărârile.

Martorul a mers la biroul inculpatei, i-a prezentat hotărârile, însă aceasta, după ce a citit una din sentințe, i-a spus martorului că vrea să discute cu soția acestuia.

În baza acestei înțelegeri, la câteva zile, martora-denunțătoare, împreună cu soțul acesteia-martorul, au mers la sediul Judecătoriei Câmpina. Martorul a rămas afară, iar martora-denunțătoare a mers în biroul inculpatei.

Cu acest prilej, inculpata i-a cerut martorei-denunțătoare hotărârile judecătorești pronunțate în cauză și a întrebat-o de ce nu a apelat la ea mai demult. În timp ce inculpata citea hotărârile, martora-denunțătoare a întrebat-o cum de a fost posibilă întoarcerea executării. Ca răspuns la întrebarea martorei-denunțătoare, inculpata a afirmat că a sesizat multe nereguli în cuprinsul hotărârilor judecătorești, însă problemele sunt multe și grele și că trebuie mulți bani să se rejudece aceste procese, sfătuind-o să declare apel.

Martora-denunțătoare a întrebat-o pe inculpată de câți bani este nevoie, însă aceasta nu a precizat o sumă, dar i-a spus să-i ducă banii, că știe ea ce are de făcut cu ei. Totodată inculpata a precizat să-i aducă banii la birou și după orele 14.00. La sfârșitul discuției martora-denunțătoare i-a spus inculpatei că o să mai treacă pe la ea.

După ce a ieșit din biroul inculpatei, martora-denunțătoare i-a făcut cunoscut martorului conținutul discuției pe care a avut-o cu inculpata. Inițial, martorul nu a fost de acord să dea bani inculpatei, însă în cele din urmă a acceptat și împreună cu martora-denunțătoare au convenit să-i dea suma de 50.000.000 lei vechi.

Astfel, la data de 03.06.2005, martora-denunțătoare și martorul au mers la -Sucursala Câmpina, de unde au scos suma de 53.443.297 lei (filele 135, 136). Din această sumă, 50.000.000 lei au hotărât să-i dea inculpatei, iar cu diferența de 3.400.000 lei, martora-denunțătoare intenționa să plătească niște datorii.

După ce au luat banii de la bancă, în aceeași zi, martora-denunțătoare și martorul au mers la sediul Judecătoriei Câmpina, unde au ajuns în jurul orelor 14.00. Martora-denunțătoare și martorul au intrat împreună în biroul inculpatei, aceasta i-a invitat să ia loc pe canapea și după o scurtă discuție introductivă, martora-denunțătoare i-a spus inculpatei că a venit să-i aducă suma de 50.000.000 lei pentru aoa juta în dosarul civil de întoarcere a executării.

După ce i-a făcut cunoscut acest fapt, martora-denunțătoare a scos suma de 50.000.000 lei din geantă, compusă din bancnote a 500.000 lei și i-a dat-o inculpatei care, după ce a numărat banii, i-a pus în geanta sa.

În continuarea discuției inculpata le-a promis martorei-denunțătoare și martorului că va interveni pe lângă magistrați de la Tribunalul Prahova pentru a le admite apelul. In acest context, inculpata a folosit expresia: "Mă țin de acest proces până în pânzele albe" (a se vedea proces-verbal de confruntare dintre inculpata și martora-denunțătoare, declarația martorului, filele 125 - 130, 108 - 113).

Tot cu acest prilej, inculpata a redactat o cerere de apel pe care a dactilografiat-o la sediul Judecătoriei Câmpina în numele martorei-denunțătoare.

După ce a dactilografiat cererea de apel, inculpata a pus rezoluția de primire a cererii cu data de 03.06.2005 și mențiunea "Se va opera și înainta la Tribunalul Prahova în apel" (fila 312). Apelul în discuție era îndreptat împotriva sentinței civile nr. 868/21.04.2005 a Judecătoriei Câmpina, prin care fusese admisă acțiunea de întoarcere a executării formulată de partea adversă. Inculpata a redactat și dactilografiat cererea de apel având consimțământul martorei-denunțătoare și a martorului.

După ce i-a dat banii inculpatei, martora-denunțătoare, împreună cu martorul au părăsit biroul.

Apelul formulat de martora-denunțătoare a fost înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr. 6285/2005.

Când a primit citație de la Tribunalul Prahova, cu o zi înaintea termenelor de judecată, martora-denunțătoare împreună cu martorul, au luat legătura din nou cu inculpata, mergând la biroul acesteia de la Judecătoria Câmpina. -numiții i-au făcut cunoscut inculpatei că au primit citație de la Tribunalul Prahova și au întrebat-o cum să procedeze.

Inculpata le-a spus să meargă liniștiți la proces, că le va fi admis apelul, întrucât a intervenit pe lângă o judecătoare care face parte din completul de judecată. Făcând referire la această judecătoare, inculpata le-a spus -numiților că aceasta are părul legat într-o la spate.

La data de 03.11.2005, prin decizia civilă nr. 772/2005 în dosarul nr. 6285/2005 al Tribunalului Prahova, apelul martorei-denunțătoare a fost respins. După ce au primit comunicarea de la Tribunalul Prahova, martora-denunțătoare împreună cu martorul, au luat legătura cu inculpata, căreia i-au spus că le-a fost respins apelul. Cu acest prilej inculpata le-a spus -numiților că nu i-a putut ajuta deoarece din completul care a judecat apelul a făcut parte o judecătoare al cărei soț este procuror și că: "Nu a vrut să o știe procuratura".

Inculpata a făcut referire la doamna judecător, al cărei soț este prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova - (a se vedea fila 156).

Tot în acest context, inculpata le-a promis -numiților că îi va ajuta la Curtea de Apel Ploiești, sens în care i-a sfătuit să declare recurs. Martora-denunțătoare a ascultat sfaturile inculpatei, drept pentru care a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 772/2005 a Tribunalului Prahova.

Urmare recursului formulat de martora-denunțătoare la Curtea de Apel Ploieștis -a format dosarul civil nr. 263/2006 cu prim termen de judecată la data de 03.02.2006.

După ce a primit citație de la Curtea de Apel Ploiești martora-denunțătoare a luat legătura cu inculpata, căreia i-a prezentat citația. Cu acest prilej inculpata i-a spus martorei-denunțătoare ca, înainte cu două zile de data termenelor de judecată, să o anunțe, întrucât vrea să meargă cu ea la P, la Curtea de Apel, pentru a discuta cu judecătorii din complet în vederea admiterii recursului. Totodată inculpata i-a spus martorei-denunțătoare să ia bani la ea, ca să dea o "atenție" judecătorilor de la

În baza acestei înțelegeri, cu o zi sau două înaintea termenelor de judecată, de dimineață, martora-denunțătoare împreună cu soțul acesteia -, cu autovehiculul condus de acesta din urmă, au mers la domiciliul inculpatei, au luat-o de acasă și au plecat spre

În drum spre P, martora-denunțătoare i-a spus inculpatei că are la ea suma de 10.000.000 lei, după care ia dat plicul în care avea banii. Inculpata a luat din plic suma de 3.000.000 lei, iar diferența a restituit-o martorei-denunțătoare, spunându-i să o păstreze pentru termenele următoare.

Când au ajuns la Curtea de Apel Ploiești martora-denunțătoare și martorul au rămas în autovehicul, în parcare, iar inculpata a intrat în clădirea Curții de Apel. Când a revenit, inculpata le-a spus -numiților că a vorbit cu președintele completului de judecată, că în dosar este lipsă de procedură Și să nu se prezinte la termenul de judecată, după care s-au întors la Câmpina.

În dosarul cauzei, următorul termen de judecată a recursului a fost fixat la data de 24.02.2006.

În perioada scursă între cele două termene de judecată inculpata i-a sugerat martorei-denunțătoare să se interneze în spital pentru a obține o amânare pentru termenul din data de 24.02.2006. Martora-denunțătoare a ascultat sfatul inculpatei, iar la data de 20.02.2006 s-a internat în Spitalul Municipal Câmpina - Secția de Recuperare Câmpina.

După ce a primit citație pentru termenul din data de 24.02.2006, martora-denunțătoare i-a făcut cunoscut inculpatei acest fapt, iar aceasta din urmă a stabilit să procedeze tot ca la termenul anterior, astfel că, înaintea datei de 24.02.2006 cu o zi sau două, martorul a mers cu autovehiculul la Spitalul Câmpina, a luat-o pe martora-denunțătoare și împreună cu aceasta au mers la domiciliul inculpatei, de unde au luat-o cu autovehiculul și au plecat împreună la

În drum spre P martora-denunțătoare i-a dat inculpatei suma de 3.000.000 lei în scopul precizat mai. Când au ajuns la sediul Curții de Apel Ploiești martora-denunțătoare și martorul au rămas în autovehicul, în parcare, iar inculpata a intrat în clădirea Curții de Apel și a mers la biroul martorei C - judecător la instanța mai -menționată și președintele completului de judecată care avea spre soluționare recursul martorei-denunțătoare.

După ce a intrat în birou inculpata a discutat mai întâi cu doamna judecător - cu care fusese colegă la Judecătoria Câmpina, după care a mers la masa de lucru a martorei C, căreia i-a înmânat cererea de amânare a judecății din partea recurentei (martor-denunțător), explicându-i verbal că recurenta este sa și că se află în imposibilitatea de a se prezenta la termenul din 24.02.2006, motiv pentru care a solicitat amânarea cauzei.

La cererea de amânare a cauzei inculpata a anexat o adeverință medicală. Când a primit cererea de amânare martora Cac onsemnat, din eroare, pe ea "Primit la 24.02.2006".

Cu prilejul audierii, martora Cad eclarat că este convinsă că inculpata a venit la ea la birou anterior datei la care a fost termenul de judecată, deoarece își amintește că în ziua respectivă -numita avea dosarele pe birou la studiu.

Cu privire la cererea de amânare a cauzei facem precizarea că aceasta a fost scrisă și semnată de inculpata, având consimțământul martorei-denunțătoare, aceasta din urmă dându-i adeverința medicală care a fost anexată la cerere.

După ce a lăsat cererea de amânare inculpata a revenit la autovehicul și le-a spus martorei-denunțătoare și martorului că a vorbit cu președintele completului de judecată în vederea admiterii recursului.

Inculpata nu a dat nici o sumă de bani martorei

La termenul din data de 24.02.2006 cauza a fost amânată pentru data de 31.03.2006.

În seara zilei de 30.03.2006, inculpata a luat legătura telefonic cu martora-denunțătoare, pe care a anunțat-o că în dimineața zilei de 31.03.2006, înainte de a pleca la Curtea de Apel Ploiești unde aveau termen de judecată, să treacă pe la domiciliul inculpatei pentru a le da ceva, fără să precizeze ce anume.

În dimineața zilei de 31.03.2006 martora-denunțătoare și martorul au mers la domiciliul inculpatei, au luat-o cu autovehiculul de acasă după care, la cererea acesteia, au mers la sediul Judecătoriei Câmpina.

Când au ajuns la Judecătorie, inculpata a redactat o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 1114/2004 a Judecătoriei Câmpina și a dat-o spre dactilografiere martorei - grefier șef al instanței. Titularul cererii de revizuire este martora-denunțătoare, cererea fiind formulată cu consimțământul acesteia.

După ce a fost redactată, cererea de revizuire a fost înregistrată sub nr. 1126/2006 pe rolul Judecătoriei Câmpina, cu termen la data de 05.05.2006.

Tot în acest context martora a redactat o cerere de eliberare a unui certificat de grefă din care să rezulte că pe rolul Judecătoriei Câmpina se află înregistrată cererea de revizuire mai prezentată.

Tot în dimineața respectivă martora -dactilograf în cadrul aceleiași instanțe, a dactilografiat certificatul de grefă pe care inculpata 1-a înmânat martorei-denunțătoare, pentru ca aceasta să-1 prezinte la Curtea de Apel Ploiești în vederea suspendării judecății recursului cu motivarea că s-a formulat cererea de revizuire a sentinței care a stat la baza executării a cărei întoarcere se solicită.

Cu certificatul de grefă mai -menționat, martora-denunțătoare împreună cu martorul au plecat la P, au depus înscrisul în instanță, însă prin decizia 539/31.03.2006, Curtea de Apel a respins recursul -numitei. Urmare respingerii recursului formulat de martora-denunțătoare, s-a trecut la executarea sentinței civile nr. 868/2005 a Judecătoriei Câmpina, sens în care, la începutul lunii iunie 2006, martora-denunțătoare a fost somată de executorul judecătoresc pentru data de 13.06.2006 ca termen de realizare a executării.

După primirea somației, la data de 07.06.2006, martora-denunțătoare a căutat-o pe inculpata la biroul acesteia de la Judecătoria Câmpina, relatându-i ce s-a întâmplat. Inculpata a sfătuit-o să formuleze o contestație la executare.

În acest sens, chiar în ziua respectivă, martora-denunțătoare a făcut o contestație la executare care a fost înregistrată la data de 07.06.2006 pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 1952, cu termen de judecată la data de 28.06.2006.

Martora-denunțătoare mai avea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina din data de 31.03.2006 o cerere de revizuire. În această cauză au fost acordate două termene de judecată, ultimul fiind la data de 23.06.2006.

La data de 27.06.2006, înainte cu o zi de termenul de judecată fixat în dosarul nr. 1952/2006 - contestație la executare, martora-denunțătoare a luat legătura cu inculpata, la biroul acesteia din urmă. Cu acest prilej martora-denunțătoare i-a făcut cunoscut inculpatei faptul că în ziua următoare are termen de judecată în dosarul de contestație la executare și a rugat-o să intervină pe lângă judecătoarea care instrumentează cauza să-i dea un termen mai și o soluție favorabilă.

Pe fondul acestei discuții inculpata i-a promis martorei-denunțătoare că va interveni pe lângă judecătoarea care instrumentează cauza și a sfătuit-o ca la termenul din 28.06.2006 să depună o cerere de amânare a cauzei pentru lipsă apărare. In acest context martora-denunțătoare a convenit cu inculpata să-i dea suma de 300 EUR întrucât urma să intervină la judecătoarea respectivă.

Inculpata i-a spus martorei-denunțătoare să aducă banii a doua zi, pe data de 28.06.2006, însă aceasta din urmă a refuzat motivând că în ziua respectivă este termen de judecată și se ferește de partea adversă.

După ce a purtat această discuție cu inculpata, martora-denunțătoare a sesizat Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești cu faptele descrise mai.

În baza acestui denunț, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploieștia organizat prinderea în flagrant a inculpatei.

Astfel că, la data de 29.06.2006, în jurul orelor 11.00, sub supravegherea echipei operative formată din procuror și ofițeri de poliție judiciară, martora-denunțătoare a intrat în Judecătoria Câmpina și s-a îndreptat spre biroul inculpatei - vicepreședintele acestei instanțe.

Martora-denunțătoare avea asupra ei suma de 300 EUR, compusă din 06 bancnote a 50 EUR, pe fiecare fiind inscripționat cuvântul "" și data de 29.06.2006, cu creion chimic, vizibil în spectru UV. De asemenea, bancnotele au fost marcate criminalistic folosindu-se substanță chimică de culoare portocalie (a se vedea procesul-verbal de marcare, fila 52).

Suma de 300 EUR a fost pusă la dispoziția martorei - denunțătoare de către organele de anchetă din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.

În baza ordonanței procurorului șef serviciu din data de 29.06.2006, confirmată de Curtea de Apel Ploiești prin încheierea din aceeași dată, în dosarul nr. 4741/2006, în cauză s-a folosit tehnică de înregistrare audio-video care a fost montată pe corpul martorei - denunțătoare.

Când s-a apropiat de biroul inculpatei, martora-denunțătoare a fost oprită de jandarm, căruia i-a făcut cunoscută intenția sa de a intra la -numită. s-a asigurat mai întâi că inculpata este singură, după care i-a permis martorei denunțătoare să intre în birou.

După ce a intrat, martora-denunțătoare a purtat o scurtă discuție cu inculpata, pe fondul căreia i-a dat suma de 300 EUR, în bancnote a 50 EUR. Inculpata i-a sugerat martorei-denunțătoare să pună banii pe o coală albă de hârtie pe care o avea în mână.

După ce i-a dat banii inculpatei, martora-denunțătoare a mai purtat o scurtă discuție cu aceasta, în cele din urmă părăsind biroul. La scurt timp a intervenit echipa operativă formată din procuror și ofițeri de poliție judiciară.

În momentul în care echipa operativă a intrat în birou, inculpata stătea la masa de lucru. Fiind întrebată dacă primit vreo sumă de bani și unde se găsește, inculpata a declarat că a primit suma de 300 EUR de la martora - denunțătoare, iar banii se află pe masa ei de lucru. în continuare, echipa operativă a trecut la verificarea criminalistică a bancnotelor găsite pe biroul inculpatei.

În urma verificării cu lampa cu lumină ultravioletă s-a constatat că pe cele șase bancnote a 50 EUR fiecare era scris cuvântul "" și data de 29.06.2006, bancnotele găsite pe biroul inculpatei fiind aceleași cu cele consemnate în procesul-verbal de marcare (fila 67). De asemenea, au fost examinate cu lampă cu lumină ultravioletă și mâinile inculpatei, ocazie cu care s-a pus în evidență urme de culoare portocalie.

S-a reținit prin rechizitoriu că fapta inculpatei de a primi în calitate de vicepreședinte al Judecătoriei Câmpina, în perioada 03.06.2005 - 29.06.2006, în baza unei rezoluții infracționale unice, suma de 56.000.000 lei de la martora-denunțătoare pentru a interveni pe lângă judecători din cadrul Tribunalului Prahova și pe lângă judecători din cadrul Curții de Apel Ploiești în vederea admiterii apelului, respectiv recursului în dosarele care se aflau pe rolul acestor instanțe și în care martora-denunțătoare avea calitatea de apelant, respectiv recurent, precum și suma de 300 EUR de la aceeași martora-denunțătoare pentru a interveni pe lângă judecătorul care instrumenta cauza civilă nr. 1952/2006 aflată pe rolul Judecătoriei Câmpina, ca să dea un termen mai și o soluție favorabilă, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. 1 rap. la art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cp. s-au făcut următoarele precizări:

Din definiția legală cuprinsă în art. 41 alin. 2 Cod penal rezultă că infracțiunea continuată se caracterizează printr-o pluralitate de acte materiale (două sau mai multe acțiuni sau inacțiuni) legate între ele printr-o triplă unitate: personală - același subiect activ, psihică - aceeași rezoluție infracțională și juridică - același conținut de infracțiune.

Analizând noțiunea de "rezoluție", în cazul infracțiunii continuate trebuie să se ia în considerare caracteristicile acesteia de a fi alcătuită din două sau mai multe acțiuni comise la intervale diferite de timp, fiecare prezentând conținutul unei infracțiuni. Ținând seama de aceste caracteristici se poate spune că în cazul infracțiunii continuate prin "rezoluție unică" se înțelege voința făptuitorului de a săvârși în mod repetat (succesiv) acțiuni ce vor forma activitatea sa infracțională, precum și prevederea de ansamblu a acestei activități și a urmărilor ei factorul intelectiv).

În cazul de față, la data de 03.06.2005, inculpata după ce a primit suma de 50.000.000 lei de la martora-denunțătoare a făcut următoarea afirmație: "Mă țin de aceste procese până în pânzele albe" (a se vedea proces-verbal de confruntare între martora-denunțătoare și inculpata și declarația martorului, filele 125- 130,108 - 113).

Este evident că acțiunile ulterioare inculpata le-a făcut în materializarea acestei hotărâri. Inculpata a primit suma de 3.000.000 lei în două rânduri în perioada în care cauza era în recurs la Curtea de Apel Ploiești, iar suma de 300 EUR a primit-o în cauza de contestație la executare a aceleiași hotărâri.

În ceea ce privește celelalte condiții de unitate de subiect și pluritate de acțiuni ca cerință a textului art. 41 alin. 2 Cod penal, s-a considerat că acestea sunt îndeplinite.

De asemenea, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000 deoarece, așa cum rezultă din adresa Judecătoriei Câmpina, inculpata avea ca atribuție de serviciu soluționarea cauzelor penale, (.dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor).

Infracțiunea de trafic de influență săvârșită de inculpata s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă:

Declarația martorei - denunțătoare; declarația martorului; declarația martorei C; declrația martorei; declarația martorelor și - grefier, respectiv dactilograf în cadrul Judecătoriei Câmpina; procese - verbale de confruntare; ordinul de plată nr. 21433/03.06.2005 al - Sucursala Câmpina; cererea de apel formulată de martora - denunțătoare împotriva deciziei civile nr. 868/2005 a Judecătoriei Câmpina; cererea de amânare a cauzei scrisă de inculpată și depusă de aceasta la Curtea de Apel Ploiești; procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante; planșa fotografică privind constatarea infracțiunii flagrante; proces - verbal de certificare a convorbirilor ambientale purtate la data de 29.06.2006 între martora - denunțătoare și inculpata în biroul acesteia din urmă.

La data de 29.06.2006, prin rezoluția procurorului, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpata pentru infracțiunea prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal rap. la art. 1, 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și tot la data de 29.06.2006 față de aceeași persoană a fost pusă în mișcare acțiunea penală în legătură cu aceeași infracțiune.

La data de 29.06.2006 față de inculpata a fost dispusă măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore.

Prin hotărârea nr. 231/30.06.2006, Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în baza art. 42 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 317/2004 rap. la art. 95 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 a hotărât încuviințarea arestării preventive a inculpatei.

La data de 30.06.2006 prin încheierea din dosarul nr. 4742/2006, Curtea de Apel Ploieștia dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 15 zile măsură ce a fost prelungită ulterior.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 10.07.2006 sub nr-.

Prin încheierea nr. 7200/11.12.2006 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a admis cererea formulată de inculpata și a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Suceava, menținându-se actele îndeplinite la Curtea de Apel Ploiești.

La Curtea de Apel Ploieștia fost audiată inculpata (filele 92 și 127), martora denunțătoare (fila 95), precum și martorii (fila 109), (fila 113), (fila 114), C (fila 172), (fila 173) și (fila 191).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 9.01.2007.

La această instanță au fost audiați martorii (fila 135), (fila 185), (fila 204), a fost vizionat în ședință publică CD-ul care cuprinde înregistrarea audio - video a dialogului purtat între denunțătoarea și inculpata și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate a acestor înregistrări la

Din declarațiile inculpatei rezultă, în esență, că aceasta se consideră nevinovată deoarece ajutorul dat martorei denunțătoare nu se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență. Prin cererile făcute în numele acesteia, pe care de altfel și le-a însușit, nu a încercat să-i faciliteze obținerea unei soluții favorabile ci a îndrumat-o în legătură cu drepturile pe care legea i conferă în exercitarea căilor de atac. A mai arătat inculpata că o cunoștea pe martoră de foarte mulți ani, că i-a solicitat ajutorulîn legătură cu mama sa careavea nevoie de îngrijire specialăși a considerat că are o obligație morală față de ea în sensul de a-i face cererile de acordare a unor termene de judecată. Martora nu i-a cerut niciodată să-i obțină soluții favorabile, ci doar termene cât mai lungi pentru a face rost de bani în vederea achitării sultei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin denunțul înregistrat la Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Anticorupție P la data de 27.06.2006, denunțătoarea a arătat că în cursul anului 1997 a formulat o acțiune civilă de ieșire din indiviziune la Judecătoria Câmpina împotriva pârâților și -.

Prin sentința nr. 3550 din 10 decembrie 1999 fost admisă în parte acțiunea, iar apelul și recursul promovat de partea adversă au fost respinse. La data de 12.03.2002 sentința civilă a fost pusă în executare.

În cursul anului 2003 Procurorul General a formulat recurs în anulare care a fost admis, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.

În rejudecare, s-a format dosarul 3045//2003 care a avut ca obiect acțiunea civilă de ieșire din indiviziune.

Prin sentința civilă nr. 1119 din 24.05.2004 acțiunea a fost respinsă iar apelul a fost de asemenea, respins, ca nefondat.

La sfârșitul lunii mai 2004, după ce a primit hotărârea, în aceeași zi, a mers în audiență la președinta judecătoriei Câmpina căreia i-a făcut cunoscut că este nemulțumită de soluția dată de doamna judecător și că hotărârea a fost dată împotriva sa întrucât a intervenit doamna.

La începutul anului 2005 numiții și - au formulat acțiune civilă la Judecătoria Câmpina în care au solicitat întoarcerea executării silite. În acest context, la începutul anului 2005 luat legătura telefonic cu mama inculpatei căreia i-a reproșat că fiica ei a intervenit împotriva martorei.

Toate aceste aspecte sunt dovedite cu hotărârile civile depuse la dosarul de urmărire penală începând cu fila 137.

După rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii civile prin sentința civilă nr. 1114/24.05.2004 a Judecătoriei Câmpina denunțătoarea a luat legătura telefonic cu mama inculpatei căreia i s-a plâns că pierdut procesul din cauza inculpatei. Această situație rezultă din coroborarea declarațiilor denunțătoarei date atât la urmărirea penală cât și în instanță cu declarațiile inculpatei.

Afirmația că denunțătoarea i-a trimis o scrisoare inculpatei și aceasta a sunat-o chemând-o cu toate hotărârile judecătorești nu este dovedită cu niciun mijloc de probă. Singurul care confirmă acestă situație, descrisă în denunț, este martorul, soțul denunțătoarei, însă declarația lui este subiectivă atâta timp cât nu este însoțită de o dovadă că acea scrisoare s-a expediat sau de un listing al convorbirilor telefonice.

Cert este faptul că martorul s-a prezentat în audiență la inculpată, care avea și calitatea de vicepreședinte al Judecătoriei Câmpina, fiind nemulțumit de hotărârea civilă pronunțată de doamna judecător care i-a respins acțiunea de ieșire din indiviziune.

În acest context, inculpata, care cunoștea familia din alte împrejurări (martora a lucrat la Arta, împreună cu mama inculpatei, a ajutat-o pe inculpată la diverse treburi casnice și parastase) - situație confirmată atât de inculpată, cât și de denunțătoare - i-a cerut martorului să o trimită pe soția lui pentru a discuta în legătură cu ceea ce trebuia făcut în continuare.

Faptul că inculpata a purtat discuții pe această temă rezultă din acțiunile și cererile pe care le-a făcut în numele martorei denunțătoare, respectiv cererea de apel ( 312), cererea de amânare a cauzei depusă de inculpată la dosarul din recurs cu termen la 24.02.2006,- situație confirmată de martora C, cererea de revizuire, dactilografiată de martora - grefier ( 114), certificatul de grefă întocmit pentru martora denunțătoare de grefiera ( 113) la cererea inculpatei.

Martora a arătat în denunțul său că la prima întâlnire cu inculpata ce a avut loc în biroul acesteia i-a afirmat că în hotărâri sunt multe nereguli și trebuie mulți bani pentru a se rejudeca acele cauze, fără a preciza ce sumă. Totodată, afirmă că inculpata i-a cerut să i se ducă o sumă de bani pentru că știe ea ce are de făcut.

Această susținere a fost reținută ca atare în rechizitoriu și coroborată cu ordinul de plată din care rezultă că martora a lichidat un cont pe care îl avea la BCR în valoare de 53.433,300 lei ( 135-136 urmărire penală), faptă ce a constituit primul act material a infracțiunii dedusă judecății.

În urma analizării lucrărilor dosarului, Curtea constată că acest act material nu a fost dovedit.

Astfel, în vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată, potrivit art. 62 Cod procedură penală, să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se, conform art. 63 din același cod, în urma examinării tuturor probelor administrate.

De asemenea, potrivit art. 52Cod procedură penală, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. Fiind o prezumție relativă, prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției în cursul activității de probațiune. În conformitate cu art. 66 alin. 2 Cod procedură penală, când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Răsturnarea prezumției de nevinovăție poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție. Când în urma administrării probelor se ajunge la îndoială asupra vinovăției, prezumția de nevinovăție nu este înlăturată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului. În consecință, instanța trebuie să dovedească, fără echivoc, vinovăția inculpatului deoarece dubiile existente se interpretează în favoarea acestuia.

Revenind la actul material pus în discuție, Curtea constată că deși există dovada lichidării de către martoră a contului în valoare de 53.433 lei (fila 135 ), singurul care confirmă că acești bani au fost dați inculpatei este soțul denunțătoarei, a cărui declarație este evident subiectivă, dacă ne raportăm și la faptul că cei doi soți au avut convingerea că au pierdut procesul pentru că inculpata ar fi intervenit împotriva lor (fila 29 verso ). Mai mult, ei considerau că au muncit pentru familia inculpatei fără a fi plătiți, starea de ură împotriva acesteia fiind evidentă.

Deși martora afirmă că banii i-a înmânat inculpatei în biroul acesteia și că i s-a cerut buletinul la intrarea în instituție, la dosar nu există nicio probă că ea ar fi fost în ziua de 3 iunie la instanță, în nici un registru nu se consemnează prezența ei acolo, nici un grefier nu confirmă întâlnirea dintre cele două în ziua de 03.06.2005.

Mai mult, din declarațiile martore (fila 96) reiese că s-a sfătuit cu o parte dintre moștenitori și a ajuns la concluzia că trebuie să scoată bani din bancă. În cauză însă nu s-a făcut nicio dovadă că acești moștenitori ar fi avut cunoștință de demersurile denunțătoarei.

Nici din procesul verbal de înregistrae a convorbirilor dintre inculpată și denunțătoare la data de 29.06.2006 nu rezultă că anterior s-ar mai fi dat vreo sumă de bani.

Instanța nu va reține însă nici apărarea inculpatei în sensul că martora fiind internată în perioada 20.02.2006-01.03.2006 nu putea să o însoțească la Curtea de Apel Ploiești, deoarece din declarația martorei rezultă că bolnavii puteau părăsi spitalul fără acordul medicului întrucât nu aveau asigurată paza.

De asemenea, se reține în rechizitoriu că după respingerea apelului în dosarul nr. 6285/2005 al Tribunalului Prahova, inculpata ar fi pretins și primit suma de 6.000.000 lei vechi pentru a interveni pe lângă judecătorii Curții de Apel Ploiești în vederea admiterii recursului.

Nici acest act material nu poate fi reținut de instanță întrucât, ca și în situația precedentă, doar soțul denunțătorului este cel care susține înmânarea banilor de către aceasta.

Chiar dacă la dosar există dovezi privind depunerea de către inculpată, în numele denunțătoarei, a unei cereri de amânare a judecării recursului, această situație, necoroborată cu probe certe de vinovăție, nu poate forma convingerea că inculpata a primit acele sume de bani.

În consecință, Curtea constată că în ce privește actele materiale constând în înmânarea sumei totale de 56 milioane lei vechi nu au fost dovedite fără echivoc, prezumția de vinovăție a inculpatei nu a fost înlăturată, iar dubiile existente se interpretează în favoarea acesteia.

Instanța nu va reține însă nici apărarea inculpatei în sensul că denunțătoarea a lichidat un cont și a depus banii în aceeași zi în alt cont pe numele ei.

Aceasta pentru că din extrasul depus de inculpată (fila 521) rezultă toate operațiile pe care martora le-a făcut în perioada 1.06.2005 - 30.06.2005, respectiv constituirea unui depozit de 34 milioane lei vechi, aspect confirmat și de convenția de depozit de la fila 136 ds., precum și lichidarea unui cont în valoare de 53.443.297 lei vechi. Nu rezultă din acest extras că martora ar fi constituit în aceeași zi un alt depozit cu acești bani.

Cu privire la actul material din data de 29.06.2006,Curtea coroborând declarațiile denunțătoarei cu procesul verbal de constatarea infracțiunii flagrante, planșa foto privind constatarea infracțiunii flagrante, procesul verbal de certificare a convorbirilor ambientale purtate între martora denunțătoare și inculpată în biroul acesteia și raportul de expertiză efectuat de B, reține vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 Cod penal rap. la art. 7 alin 1,3 din Legea 78/2000, având în vedere calitatea inculpatei de judecător care instrumenta cauze penale.

Astfel, elementul material al infracțiunii de trafic de influență constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori în acceptarea de promisiuni sau daruri. A primi bani sau alte foloase înseamnă preluarea de către inculpat a unei sume de bani. Pentru existența infracțiunii mai este necesar ca inculpatul să aibă influență sau să lase să creadă că are influență asupra unui funcționar. Nu interesează dacă inculpatul a precizat sau nu numele funcționarului asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influență. Este suficient să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia. Ceea ce interesează este ca influența reală sau presupusă a inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacției.

Prevalându-se de o influență reală sau presupusă asupra funcționarului, inculpatul trebuie să promită că va interveni la acel funcționar pentru ca acesta să facă sau să nu facă un act ce intră în atibuțiile sale de serviciu.

Pentru existența infracțiunii de trafic de influență mai este necesar ca inculpatul să primească, să pretindă banii sau alte foloase ori să accepte promisiuni înainte ca funcționarul asupra căruia are sau a lăsat să creadă că are influență să fi îndeplinit actul care constituie obiectul intervenției.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului este prevăzută sub forma intenției directe. Inculpatul își dă seama și vrea să trafice influența sa reală sau presupusă asupra unui funcționar, prevăzând și dorind urmarea faptei, adică starea de pericol pentru buna desfășurare a activitățiide serviciu. Latura subiectivă a infracțiunii include și scopul determinării funcționarului să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Nu este necesar ca acest scop să fie efectiv realizat, fiind suficient ca inculpatul să-l fi urmărit sau acceptat în momentul primirii sau pretinderii folosului ori în momentul acceptării promisiunii sau a darului.

În speță, din lucrările dosarului rezultă că după respingerea recursului formulat de martora-denunțătoare, împotriva hotărârii prin care s-a respins acțiunea de ieșire din indiviziune, s-a trecut la executarea sentinței civile nr. 868/2005 a Judecătoriei Câmpina, având ca obiect întoarcerea executării. La începutul lunii iunie 2006, martora-denunțătoare a fost somată de executorul judecătoresc pentru data de 13.06.2006 ca termen de realizare a executării.

După primirea somației, martora-denunțătoare a căutat-o pe inculpata la biroul acesteia de la Judecătoria Câmpina, relatându-i ce s-a întâmplat. Inculpata a sfătuit-o să formuleze o contestație la executare.

În acest sens, la 07.06.2006, martora-denunțătoare a făcut o contestație la executare care a fost înregistrată la aceeași dată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 1952, cu termen de judecată la data de 28.06.2006.

Pe rolul Judecătoriei Câmpina martora-denunțătoare mai avea înregistrată din data de 31.03.2006 o cerere de revizuire în care s-au acordat două termene de judecată, ultimul fiind la data de 23.06.2006.

La data de 27.06.2006, înainte cu o zi de termenul de judecată fixat în dosarul nr. 1952/2006 - contestație la executare, martora-denunțătoare a luat legătura cu inculpata, la biroul acesteia din urmă și i-a făcut cunoscut că în ziua următoare are termen de judecată în dosarul de contestație la executare rugând-o să intervină pe lângă judecătoarea care instrumentează cauza să-i dea un termen mai și o soluție favorabilă.

Pe fondul acestei discuții inculpata a sfătuit-o ca la termenul din 28.06.2006 să depună o cerere de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare. In acest context martora-denunțătoare a convenit cu inculpata să-i dea suma de 300 EUR întrucât urma să intervină la judecătoarea respectivă.

După ce a purtat această discuție cu inculpata, martora-denunțătoare a sesizat Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești cu faptele descrise mai.

În baza acestui denunț, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploieștia organizat prinderea în flagrant a inculpatei.

Astfel că, la data de 29.06.2006, în jurul orelor 11.00, sub supravegherea echipei operative formată din procuror și ofițeri de poliție judiciară, martora-denunțătoare a intrat în Judecătoria Câmpina și s-a îndreptat spre biroul inculpatei - vicepreședintele acestei instanțe.

Martora-denunțătoare avea asupra ei suma de 300 EUR, compusă din 06 bancnote a 50 EUR, pe fiecare fiind inscripționat cuvântul "" și data de 29.06.2006, cu creion chimic, vizibil în spectru UV. De asemenea, bancnotele au fost marcate criminalistic folosindu-se substanță chimică de culoare portocalie (procesul-verbal de marcare, fila 52).

Suma de 300 EUR a fost pusă la dispoziția martorei-denunțătoare de către organele de anchetă din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.

În baza ordonanței procurorului șef serviciu din data de 29.06.2006, confirmată de Curtea de Apel Ploiești prin încheierea din aceeași dată, în dosarul nr. 4741/2006, în cauză s-a folosit tehnică de înregistrare audio-video care a fost montată pe corpul martorei - denunțătoare.

Când s-a apropiat de biroul inculpatei, martora-denunțătoare a fost oprită de jandarm, căruia i-a făcut cunoscută intenția sa de a intra la susnumită. s-a asigurat mai întâi că inculpata este singură, după care i-a permis martorei denunțătoare să intre în birou.

După ce a intrat, martora-denunțătoare a purtat o scurtă discuție cu inculpata, pe fondul căreia i-a dat suma de 300 EUR, în bancnote a 50 EUR. Inculpata i-a sugerat martorei-denunțătoare să pună banii pe o coală albă de hârtie pe care o avea în mână.

După ce i-a dat banii inculpatei, martora-denunțătoare a mai purtat o scurtă discuție cu aceasta, în cele din urmă părăsind biroul. La scurt timp a intervenit echipa operativă formată din procuror și ofițeri de poliție judiciară. În momentul în care echipa operativă a intrat în birou, inculpata stătea la masa de lucru. Fiind întrebată dacă primit vreo sumă de bani și unde se găsește, inculpata a declarat că a primit suma de 300 EUR de la martora-denunțătoare, iar banii se află pe masa ei de lucru. Echipa operativă a trecut la verificarea criminalistică a bancnotelor găsite pe biroul inculpatei.

În urma verificării cu lampa cu lumină ultravioletă s-a constatat c pe cele șase bancnote a 50 EUR fiecare era scris cuvântul "" și data de 29.06.2006. găsite pe biroul inculpatei fiind aceleași cu cele consemnate în procesul-verbal de marcare de la fila 67. De asemenea, au fost examinate cu lampa cu lumină ultravioletă și mâinile inculpatei, ocazie cu care s-au pus în evidență urme de culoare portocalie.

La cererea inculpatei,în temeiul art. 916Cod procedură penală, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice a înregistării audio- video privind convorbirile ambientale purtate de inculpată cu martora-denunțătoare la data de 29.06.2006.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză analiza înregistrării audio-video nu a evidențiat prezența de întreruperi, ștersături, adăugiri, modificări sau alte intervenții în sensul falsificării sau contrafacerii acesteia.După filtrarea zgomotelor din mediul ambiant și după separarea vocilor s- stabilit că replica inculpatei,Ia-ți-i domnule, ca să-l pui ăă.să-l ai pentru plată" din procesul verbal este:,Ia-ți-i domnule, ca să-i pui ăă.să-i ai pentru plata sumei", iar replica,Ea nu cere prea mulți bani" este,Ea cere prea mult".Chiar și cu aceste diferențe nu poate fi veridică apărarea inculpatei în sensul că discuția era cu privire la salariul pe care l-ar fi cerut o femeie ca să stea cu mama ei care era bolnavă. Aceasta întrucât din întregul dialog (fila 83 și următoarele din ds. de urmărire penală) rezultă că este vorba de dosarul,cu executarea" în care inculpata i-a spus denunțătoarei că o ajută. Din convorbire rezultă chiar termenul pe care martora-denunțătoare îl va primi, respectiv 12 iulie, precum și că după această dată va mai primi un termen.

Față de materialul probator administrat instanța reține că fapta inculpatei de a primi la data de 29.06.2005 suma de 300 de Euro de la martora denunțătoare pentru a interveni pe lângă judecătoarea care instrumenta dosarul numărul 1952/2006 al Judecătoriei Câmpina pentru a da un termen mai și o soluție favorabilă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 al. 1 Cod penal rap. la art. 7 al. 1, 3 din Legea 78/2000, săvârșită sub forma intenției directe.

În temeiul art. 334 din Codul d e procedură penală, instanța va schimba încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu în sensul că va înlătura actele materiale din data de 03.06.2005, 03.02 și 24.02.2006 pentru motivele mai arătate.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv împrejurarea că inculpata este judecător, iar prin statutul său era chemată să aplice corect legea, să apere supremația și valorile ei și să nu faciliteze obținerea unei soluții de către anumite persoane altfel decât prevede legea. De asemenea, se va avea în vedere pericolul social pe care îl prezintă infracțiunea pentru care este trimisă în judecată, persoana inculpatei, care este cunoscută cu o conduită profesională bună, a fost evaluată cu calificativul foarte bine, având o vechime în magistratură de peste 25 de ani, a dat dovadă de obiectivitate și imparțialitate în exercitarea funcției, a manifestat respect și bunăcredință în relațiile cu colegii, nu a fost cercetată disciplinar, criterii prin prisma cărora apreciază că o pedeapsă cu închisoare orientată spre minimul special prevăzut de lege este necesară și suficientă în atingerii scopului preventiv- educativ consacrat de art. 52 Cod penal.

Instanța nu va reține circumstanțe atenuante, considerând conduita sa bună anterior săvârșirii infracțiunii, situația familială precum și prezentarea sa la fiecare termen de judecată criterii care au condus la aplicarea pedepsei minime prevăzute de textul sancționator.

Față de atitudinea sa în instanță, împrejurările în care a săvârșit fapta, urmarea produsă, conduita bună în relațiile de serviciu și în societate și perioada arestării sale preventive instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și în temeiul art. 81,82 Cod penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În temeiul art. 359 Cod de procedură penală raportat la art.83 Cod penal va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare stabilt.

În temeiul art. 71 Cod penal va interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b și c Cod penal. În ce privește interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura celei de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii, instanța reține că atâta timp cât inculpata, în calitate de judecător a primit o sumă de bani lăsând să se creadă că are influență asupra altui judecător ce instrumenta o cauză aflată pe rolul instanței, afectând imaginea justiției, nu mai poate exercita această funcție.

Apărările inculpatei invocate pe parcursul cercetării judecătorești și în concluziile scrise sunt nefondate din următoarele considerente:

1.S-a susținut că la data de 29.06.2006i-a fost încălcat dreptul la apărare prin nerespectarea normelor imperativ prevăzute de art. 70 alin. 2 Cod de procedură penală.

Analizând declarațiile de la filele 325 și 334 din dosarul de urmărire penală, Curtea constată că au fost luate cu respectarea dispozițiilor legale privind declarațiile învinuitului sau inculpatului prev. de art. 70 Cod de procedură penală în prezența avocatului. Declarația de la fila 319 dosar nu era dată în calitate de învinuit sau inculpat astfel încât nu poate fi considerată ca atare.

2.Ordonanța nr. 43/P/2006 (fila 48) prin care s-a dispus cu titlu provizoriu înregistrarea convorbirilorși imaginilor nu poate fi considerată în afara legii, întrucât a fost motivată și confirmată ulterior pri încheierea din 29.06.2006 a Curții de Apel Ploiești (fila 97). Nu poate fi reținută nici apărarea inculpatei că Parchetul a determinat-o pe denunțțătoare să-i înmâneze suma de bani, întrucât din conținutul procesului verbal de redare a discuțiilor dintre cele două, coroborat cu declarațiile martorei denunțătoare, rezultă că anterior acestea au convenit ca pentru dosarul cu executarea să se dea o atenție judecătorului.

3.În ce privește încălcarea art. 468 alin. 2 Cod de procedură penală,Curtea reține că în cauză nu s-au aplicat procedurile speciale privind urmărirea și judecarea infracțiunilor flagrante, astfel încât măsurile procesuale dispuse în cursul urmăririi penale sunt legale.

4.Cu privire la nulitatea actului de sesizare a instanței, Curtea s-a pronunțat prin încheierea de ședință din 07.09.2007.

5.Procesul verbal de marcare criminalistică nu poate fi în afara legii doar pentru că la dată apar ștersături întrucât aceasta nu schimbă înțelesul înscrisului, așa cum prevăd disp. art. 194 Cod procedură penală.

6.Nici neefectuarea ștampilei, care s-a aplicat pe rechizitoriu, de către Statului nu duce la nulitatea actului de sesizare întrucât nu se încadrează în nulitățile absolute prev. de art. 197 Cod de procedură penală, iar (actualul ) a fost înființat cu respectarea dispozițiilor legale.

Pentru considerentele arătate,Curtea reținând vinovăția inculpatei va înlătura apărările acesteia și va dispune condamnarea sa.

În temeiul art. 88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 29.06.2006 până la 16.11.2006, când prin decizia nr. 6750/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de anu părăsi țara prev. de art. 1451Cod de procedură penală.

În temeiul art. 350 Cod de procedură penală menține această măsură.

Sub aspectul laturii civile, având în vedere că cei 300 de Euro au fost puși la dispoziția denunțătoarei de către organele de cercetare penală nu se va dispune restituirea sau confiscarea lor.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

HOTARAȘTE:

Condamnă pe inculpata, fiica lui și, născută la data de 3 octombrie 1956, în comuna de, județ P, domiciliată în mun. Câmpina,-,. 17,. 2,. 6, județul P, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 71 Cod penal interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II-a, lit. b și c Cod penal.

În temeiul art. 81, 82 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

Pune în vedere inculpatei disp. art. 83 Cod penal.

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 29 iunie 2006 la 16 noiembrie 2006.

Menține măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin decizia 6750 din 16 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Obligă inculpata să plătească statului suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi 16 aprilie 2009.

Președinte, Grefier,

Red.

Dact.

2 ex./30.04.2009

Președinte:Ilieș Titiana
Judecători:Ilieș Titiana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Traficul de influență (art.257 cod penal). Sentința 45/2009. Curtea de Apel Suceava