Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 6/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARA DE APEL BUCUREȘTI
APEL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 6
Ședința publică de la 11 iunie 2008
Curtea Militară de Apel compusă din:
PREȘEDINTE: colonel magistrat
JUDECĂTOR: colonel magistrat
s-a întrunit în ședință publică pentru pronunțarea deciziei cu privire la apelul declarat de revizuientul lt.colonel (.) împotriva sentinței nr.73/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B, în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică din 04 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte din prezenta hotărâre și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 11 iunie 2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată că prin sentința nr.73/04 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Militar Teritorial Ba respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de condamnatul lt.colonel (.) împotriva sentinței penale nr.156/14 octombrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial B, definitivă prin retragerea apelului de către condamnatul revizuient, și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 19 septembrie 2005 a formulat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIo cerere de revizuire a sentinței penale nr.156/14 octombrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial B - fil.60-64 și fil.43 - dosar revizuire; hotărârea a rămas definitivă prin retragerea apelului declarat de condamnat - decizia nr.58/11 noiembrie 2003 - fil.56 dosar revizuire.
Prin decizia penală nr.613/31 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală (dosar nr.20177/1/05) a fost respins ca inadmisibil recursul condamnatului declarat împotriva deciziei nr.58/11 noiembrie 2003 a Curții Militare de Apel; ulterior, prin decizia penală nr.2083/25 martie 2005 a Înaltei Curți a fost admis recursul în anulare declarat de procurorul general numai cu privire la greșita confiscare a sumei de 200 $ (fil.11, 135 și 169 - dosar revizuire).
Cererea de revizuire a fost trimisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B, care la rândul său, a înaintat-o Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Ulterior, cererea de revizuire a fost trimisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B, iar conflictul de competență a fost soluționat prin Ordonanța nr.4536/III-6/05 (fil.85 - dosar revizuire), a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 17 ianuarie 2007, conform rezoluției (fil.1-4 - dosar revizuire), în favoarea Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B.
Parchetul în favoarea căruia s-a stabilit competența, a sesizat la 19 aprilie 2007 tribunalul, cu documentul intitulat "CONCLUZII", prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.
În fața primei instanțe (fil.25) condamnatul revizuient a arătat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art.394 alin.1 lit.a proc.pen. în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța de judecată la soluționarea cauzei, întemeindu-și cererea de revizuire pe următoarele motive:
- suferă de vitilligo, afecțiune dermatologică ce ar avea proprietăți fluorescente când este văzută la lumina (ultraviolete), prezentând culoarea galben-portocaliu, lucru pe care instanța de judecată nu l-ar fi știut;
- înscrisurile întocmite de 0962 B - care au stat la baza emiterii autorizației de interceptare nr.9/09 aprilie 2002 - și care au fost depuse la Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B cu adresa nr.-/05 aprilie 2002, nu au fost atașate niciodată la dosarul cauzei;
- casetele în număr de 3-4 (respectiv suporții interceptărilor telefonice) nu au fost cunoscute de condamnat ori de către instanță;
- solicită "reaudierea" martorilor plutonier major și de la fosta Secție 12 Poliție pentru a dovedi faptul că aceștia nu au păzit autoturismul condamnatului (așa cum primiseră ordin de la locțiitorul comandantului secției de poliție și de la procuror), astfel că mașina i-a fost "mânjită" intenționat cu substanța fluorescentă.
La data de 13 iunie 2007, tribunalul a solicitat ca Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B să-i prezinte autorizația de interceptare nr.9/09 aprilie 2002 privind interceptările telefonice ale condamnatului - copia adresei nr.-/05 aprilie 2002 a 0962 B, precum și 3 casete video -HS-8 mm, 3 micro-casete și 1 (una) casetă audio digitală marca DAT.DA-124.
La data de 05 septembrie 2007 (fil.43), tribunalul a solicitat:
1. Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B declasificarea:
a) documentului cu nr.005/2007 din 04 iulie 2007;
b) suporților magnetici (respectiv 3 casete video 8 mm marca, tip HS, 3 microcasete și o casetă digitală marca tip DA-124) sigilați cu sigiliul MI 42208 rezultați în urma punerii în aplicare a autorizației nr.9/09 aprilie 2002 emisă de Parchetul Militar;
2. Ministerului Internelor și Reformei Administrative - declasificarea următoarelor documente "strict secret", având numerele:
- 00640 431 din 24 aprilie 2002; înregistrat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B cu nr.00158/2007 din 27 aprilie 2002;
- 00640 432 din 24 aprilie 2002; înregistrat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B cu nr.00157/2007 din 27 aprilie 2002;
- 00640 430 din 24 aprilie 2002; înregistrat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B cu nr.00159/2007 din 17 aprilie 2002;
- 00640 434 din 30 aprilie 2002; înregistrat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B cu nr.00163/2002 din 07 mai 2002;
- 00640 433 din 27 aprilie 2002; înregistrat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B cu nr.00164/2002 din 07 mai 2002;
- - din 05 aprilie 2002 - trimisă Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B.
Cu adresele nr.56/2007 din 30 octombrie 2007 (fil.58) și nr.-/11 octombrie 2007 (fil.57), atât Parchetul Militar, cât și Ministerul Internelor și Reformei Administrative au răspuns că au declasificat documentele și casetele sus-menționate (acte și casete care au fost atașate la prezentul dosar), fiind depuse conform încheierii din 31 octombrie 2007 la arhiva instanței și care au putut fi consultate de revizuientul condamnat până la termenul din 28 noiembrie 2007.
Cu privire la motivele de revizuire invocate de condamnatul lt.colonel (.), instanța a reținut următoarele:
Temeiul juridic al revizuirii invocat de condamnatul revizuient îl reprezintă dispozițiile art.394 lit.a proc.pen. care prevăd că: revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Din redactarea acestui text, rezultă că legiuitorul a înțeles să raporteze eventualele fapte sau împrejurări necunoscute, numai la instanța de judecată.
Ca atare, tribunalul analizând motivele de revizuire invocate de a avut în vedere cu prioritate această prevedere legală și totodată imperativă.
Examinând primul motiv de revizuire, tribunalul (necontestînd boala revizuientului - vitilligo) a reținut că acesta nu reprezintă un motiv de revizuire, cu atât mai mult cu cât el a fost supus analizei instanțelor de judecată, fiind invocat chiar în cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii (fil.27 verso). Nu boala este cea care l-a demascat pe condamnat (în legătură cu săvârșirea infracțiunilor sale), ci urmele lăsate de mâinile sale (ce au atins în prealabil banii marcați cu praful fluorescent) pe diverse obiecte din autoturismul său ori avute asupra sa.
Că este așa, a rezultat din procesul verbal de constatare încheiat la 18 aprilie 2002 (fil.24-33 vol.I) de către procurorii militari (și pe care l-a semnat) unde s-a stabilit că revizuientul a prezentat:
- 2 puncte fluorescente (culoare portocalie) la degetul mijlociu al mâinii stângi;
- puncte fluorescente la degetul mic al mâinii stângi (fața externă a falangei);
- pe degetul arătător mâna dreaptă către unghie (fața externă);
- puncte fluorescente culoare portocalie pe port-chei fața internă (în zona capsei de închidere);
- puncte fluorescente culoare portocalie pe cei doi pinteni de care sunt legate cheile;
- puncte fluorescente culoare portocalie pe cele 3 fermoare ale port-cheilor;
- puncte fluorescente pe o cheie de contact auto;
- puncte fluorescente culoare portocalie pe fața externă a port-cheilor;
- un punct fluorescent culoare portocalie pe fața externă a legitimației tip (în zona stemei ).
Acele urme de culoare portocalie (fluorescente) au fost relevate în interiorul autoturismului condamnatului la lampa cu lumină (ultravioletă), astfel:
- pe torpedoul mașinii în zona încuietorii;
- pe bordul autoturismului - mai ales în zona superioară a torpedoului;
- în zona de îmbinare a bordului cu capacul torpedoului - "urme abundente" de fluorescent;
- pe toată fața internă a capacului torpedoului;
- pe bancnotele (dolari ) și pe rola de leucoplast cu care erau legate bancnotele;
- pe un sul de pansamente legate cu elastic roșu - "urme abundente" - găsite în torpedou;
- pe o lanternă din torpedou;
- pe întreaga suprafață a unei pungi din material plastic de culoare albă cu modele roșii, conținând semințe din soarelui;
- pe mânerul ușii stânga - față;
- pe mânerul interior al aceleiași uși;
- pe mânerul exterior al ușii dreapta față;
- pe schimbătorului de viteze;
- pe bancnotele de dolari - "urme abundente" (bancnotele prezentau și inscripționarea MITĂ - 17.04.2002).
Mai mult, când obiectele ridicate de la condamnat și din mașina acestuia au fost cercetate la fața locului, s-au aflat și apărătorii aleși ai lui (respectiv avocat, avocat și avocat - fil.32 verso).
Deci, urmele de fluorescent au fost găsite nu numai pe mâinile condamnatului revizuient, ci și pe obiectele enumerate mai sus cu care acesta a venit în contact.
Tribunalul Militar Teritorial Ba mai reținut și faptul că atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată (fil.137), condamnatul revizuient - în prezența apărătorilor săi - și-a recunoscut fapta comisă.
Așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul a reținut faptul că problema "afecțiunii dermatologice" de care suferea condamnatul a fost invocată de acesta încă din momentul prinderii sale în flagrant, cu ocazia încheierii procesului verbal de constatare (fil.27 verso), astfel că toate instanțele care l-au judecat au cunoscut împrejurarea că este bolnav de vitilligo.
Ca atare, tribunalul a respins acest motiv de revizuire ca nefondat.
Examinând al doilea și al treilea motiv de revizuire (înscrisurile întocmite de 0962 B) care au stat la baza emiterii autorizației de interceptare nr.9/09 aprilie 2002 și care au fost depuse de Parchetul Militar cu adresa nr.-/05 aprilie 2002, nu ar fi fost atașate niciodată la dosarul cauzei, ca și suporții magnetici ai interceptărilor (casetele), interceptări care nu au fost cunoscute de condamnat ori de către instanță, Tribunalul Militar Teritorial Ba respins și aceste două motive de revizuire, având în vedere următoarele:
- Înscrisurile în cauză au urmat implicit - în dosarul secret - cauza în toate gradele de jurisdicție, dar aceste înscrisuri 8fil.26 vol.I declasificat) reprezintă atât cererea nr.-/05 aprilie 2002 a 0962 B de eliberare a unei autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice efectuate de condamnat (care, la acea vreme, se elibera de parchet), cât și autorizația emisă de procuror ca răspuns la cererea sus-menționată (fil.32 dosar instanță);
- Acele înscrisuri nu au relevanță asupra vinovăției condamnatului în nici un mod.
Ca atare, nu s-a putut susține faptul că ele ar trebui să fie apreciate de tribunal ca fapte ori împrejurări descoperite ulterior (și care evident să poarte asupra vinovăției lt.colonel (.) ).
Celelalte adrese precizate la fil.54 (dosar instanță) se referă la pct.1 la adresa de însoțire - transmitere către Tribunalul Militar Teritorial Ba trei casete video marca HS-8 mm, a trei microcasete audio marca și a unei casete digitale marca DAT DA-, iar în teza a doua de la pct.1 și până la pct.5 inclusiv se referă la notele de redare a convorbirilor telefonice; aceste note de redare au fost avute în vedere de instanța de judecată.
Cu privire la suporții magnetici menționați de pe care s-au transcris notele telefonice (de redare) sus-arătate, într-adevăr, tribunalul a reținut faptul că ei nu au fost atașați cauzei, însă notele de transcriere au redat convorbirile telefonice purtate de condamnat cu denunțătorul și nici un moment condamnatul nu a contestat acest lucru pe întreg parcursul procesului penal.
Dacă petentul contestă aceste note de redare a convorbirilor telefonice, ca fiind inexacte față de cele reținute pe suporții magnetici, el se poate înscrie în fals, cu toate consecințele ce ar rezulta, însă în fața primei instanțe nu a făcut așa ceva.
Examinând al patrulea motiv de revizuire, vizând reaudierea martorilor plutonier major și, tribunalul a reținut următoarele:
- martorii sus-menționați au fost arătați în cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunilor flagrante la fil.28, procesul verbal semnat atât de condamnat cât și de cei trei apărători ai săi (, și - fil.32 verso).
Cu privire la acești martori, condamnatul ori apărătorii săi nu au avut de făcut obiecțiuni pe tot parcursul procesului penal.
A contesta acești martori, presupune ca lt.colonel (.) să se înscrie în fals împotriva cuprinsului procesului verbal de constatare a infracțiunilor flagrante, lucru pe care condamnatul nu l-a făcut.
Pe de altă parte, audierea acestor doi martori la parchet la datele de 29 martie și 12 aprilie 2007 - fil.197 și 224 - nu s-a făcut sub prestare de jurământ și în condițiile prevăzute de art.85 și următoarele proc.pen. astfel că instanța a înlăturat aceste așa-zise declarații, ca nelegale.
Față de cele de mai sus, tribunalul a reținut că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art.394 lit.a proc.pen. astfel că a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul lt.colonel (.) împotriva sentinței penale nr.56/14 octombrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial B, ca neîntemeiată și l-a obligat pe revizuientul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinței nr.73/04 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Militar Teritorial B revizuientul condamnat lt.colonel (.) a declarat apel, arătând că prima instanță a examinat cererea de revizuire la 28.11.2007 fără a permite accesul său sau avocatului acestuia la lucrările noi ce au fost depuse la dosar.
La acea dată s-a pus în discuție admiterea în principiu a cererii de revizuire și ulterior instanța a pronunțat o hotărâre de respingere a cererii în întregul său, fără a cerceta propriu-zis fondul cauzei.
Apelantul a mai arătat că la data de 31.10.2007 s-a luat act că au fost declasificate înregistrările utilizate ca mijloace de probă în cauză, precum și înscrisurile ce reprezentau autorizarea înregistrărilor, și cu toate acestea, nici la termenul din 31.10.2007 și nici la termenul din 28.11.2007 nu au fost prezentate pentru o dezbatere contradictorie, nu au fost audiate înregistrările și nici nu s-a procedat la desigilarea acestora.
Revizuientul a apreciat astfel că dezbaterea asupra cererii de revizuire s-a făcut în mod superficial, și fără a se avea în vedere toate lucrările noi pe care le-a invocat în susținerea cererii sale.
În acest context apelatul a susținut că prima instanță nu a examinat pe fond cauza, ceea ce implica o reexaminare a cererii de revizuire, după desființarea hotărârii primei instanțe.
Cât privește fondul cererii de revizuire, apelantul a arătat că aceasta era admisibilă, fiind întrunite prevederile art.394 lit.a pr.pen. întrucât înscrisurile depuse la dosarul de revizuire de organul de urmărire penală confirmau că instanța de fond, la soluționarea cauzei și implicit în pronunțarea soluției de condamnare a sa, nu a cunoscut toate dovezile administrate la urmărirea penală, pentru că nu a fost posibil accesul judecătorului cauzei și nici al apelantului la aceste dovezi.
Organul de urmărire penală a confirmat că o parte din lucrările de urmărire penală erau clasificate, iar cum la examinarea cererii de revizuire aceste lucrări erau declasificate, instanța era obligată a le administra, după admiterea în principiu a cererii de revizuire, întrucât lucrările ce au fost declasificate îmbrăcau forma unor dovezi noi ce justificau - ele însele - admiterea cererii de revizuire.
Apelantul a mai arătat că în înțelesul jurisprudenței Curții Europene, o condamnare nu se poate fundamenta pe probe nelegale și nici pe lucrări care nu au fost administrate în ședință publică și supuse unei examinări nemijlocite, cu respectarea principiului oralității și, în acest sens solicitând a se vedea practica recentă a Curții Europene, respectiv hotărârile CEDO în cauzele împotriva României și împotriva României.
Curtea, verificând hotărârea atacată potrivit art.378 pr.pen. pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei constată că apelul este neîntemeiat și îl va respinge în baza art.379 pct.1 lit.d) pr.pen. ca atare.
Instanța de apel reține că sentința nr.73 din 04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B este legală și temeinică, întrucât instanța de fond a apreciat corect că prin înscrisurile și suporții magnetici - probe ce au fost depuse ulterior la dosar - nu s-au descoperit fapte s-au împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Adresele și celelalte înscrisuri depuse la dosar sunt în legătură cu notele de redare (transcriere) ce au fost avute în vedere de instanțele de judecată în primul ciclu procesual.
Corect tribunalul a reținut că suporții magnetici menționați de pe care s-au transcris notele telefonice (de redare) amintite, nu au fost atașați cauzei, însă aceste note au redat convorbirile telefonice purtate de condamnat cu denunțătorul iar petentul nu a contestat acest lucru pe întreg parcursul procesului penal.
Dacă apelantul condamnat ar fi contestat aceste note de redare telefonice, ca fiind inexacte față de convorbirile reținute pe suporții magnetici, el se putea înscrie în fals împotriva lor, dar acest lucru nu l-a făcut nici în primul ciclu procesual și nici în fața instanței de fond cu ocazia soluționării cererii de revizuire.
Având în vedere situația amintită, prima instanță întemeiat nu a mai stăruit în ascultarea celor înregistrate pe suporții magnetici și nici nu a mai pus în discuție celelalte documente declasificate depuse la dosar (la termenul din 31.10.2007 instanța a luat act că documentele cu caracter "Strict secret" au fost declasificate și a dat posibilitatea revizuientului condamnat care era prezent și asistat de apărătorul ales, să studieze actele și lucrările dosarului pentru a-și formula apărările - fila 60 dosar apel).
Prin aceeași încheiere din 31.10.2007 s-a prorogat pronunțarea cu privire la solicitarea de admitere în principiu a cererii de revizuire pentru data de 28.11.2007.
Instanța de fond având nevoie de timp pentru a delibera asupra admiterii în principiu a cererii de revizuire formulată de petentul, a amânat pronunțarea la data de 04.12.2007 când, prin sentința nr.73 (filele 64-67 dosar fond) a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire.
O astfel de posibilitate este prevăzută de art.403 alin.3 pr.pen. în care se menționează că " instanța, în baza celor constatate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire sau, prin sentință, respingerea acesteia" ceea ce corect s-a hotărât în cauză.
Prin urmare, prima instanță justificat a reținut mai întâi că, în primul ciclu procesual s-au avut în vedere faptele și împrejurările la care se referă cererea de revizuire, chiar dacă unele documente au fost clasificate ca "Strict secrete" și la fel suporții magnetici de pe care s-au făcut transcrierile înregistrărilor.
Sub un alt aspect prima instanță care a soluționat cererea de revizuire, a făcut aplicarea și a dispozițiilor art.394 alin.2 pr.pen. arătând că, chiar dacă ar fi vorba de fapte sau împrejurări noi, față de probele existente la dosarul cauzei nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv a sentinței nr.156/14.10.2002 a Tribunalului Militar Teritorial B.
În mod întemeiat s-a arătat că sentința de condamnare a inculpatului a avut în vedere ca probe, nu doar înregistrările de pe casetele audio, ci și urmele lăsate pe mâinile condamnatului și pe diversele obiecte aflate asupra sa ori în autoturismul său după ce inculpatul a atins în prealabil banii marcați cu praful fluorescent (a se vedea filele 24-33 vol.1 dosar fond, cu referire la procesul - verbal de constatare încheiat la 18.04.2002) și declarațiile martorilor.
Așa cum a reținut și prima instanță, nu boala de natură dermatologică a revizuientului - vitilligo, stă la originea descoperirii infracțiunii săvârșite de acesta, ci urmele constatate cu lampa cu lumină ultravioletă pe diferite părți ale corpului său, pe obiecte aflate asupra sa și pe porțiuni ale interiorului autoturismului condamnatului.
S-a mai reținut cu ocazia cercetării la fața locului că, la data ridicării de la condamnat a unor obiecte aflate asupra sa precum și din mașina acestuia, cu ocazia cercetării la fața locului, s-au aflat cei 3 apărători aleși ai inculpatului și că aceștia nu au făcut vreo obiecție la cercetarea la fața locului (fila 38 verso dosar fond) și că pe bancnotele de dolari SUA inscripționate cu cuvântul "MITĂ", erau "urme abundente" de fluorescent.
Corect a mai reținut Tribunalul Militar Teritorial B și faptul că atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată (fila 137 dosar fond nr.267/2002), condamnatul revizuient, în prezența apărătorilor săi, a recunoscut fapta comisă.
Astfel, petentul a făcut precizarea că "am săvârșit fapta la insistențele martorului care m-a vizitat de nenumărate ori la secție".
Rezultă astfel că prima instanță, cu ocazia soluționării cererii de revizuire a apreciat întemeiat că înscrisurile și celelalte probe declasificate nu au relevanță asupra vinovăției condamnatului și de aceea nu a mai stăruit în administrarea acestor probe și fără să mai admită în principiu, prin încheiere, cererea de revizuire, a respins-o prin sentință
Totodată, instanța de fond a arătat că nu se mai impune audierea martorilor, și care au fost prezenți la cercetarea locală și sunt menționați în procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante la fila 28 dosar fond, întrucât nu au fost audiați la parchet sub prestare de jurământ iar declarațiile lor fiind nelegale, instanța le-a înlăturat.
Așadar, Curtea apreciază că instanța de fond întemeiat nu a admis în principiu cererea, nu a hotărât revizuirea sentinței și nu a dispus rejudecarea cauzei, întrucât probele de la dosar au fost suficiente în dovedirea vinovăției revizuientului condamnat, iar documentele și celelalte obiecte declasificate nu sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare a inculpatului.
Analizând cauza sub toate aspectele așa cum prevăd dispozițiile art.371 alin.2 pr.pen. Curtea nu a constatat elemente care să conducă la desființarea hotărârii primei instanțe, și așa cum s-a mai arătat, în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge apelul ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. revizuientul va fi obligat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reviziientul lt.(rezu.) împotriva sentinței nr.73/04.12.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Militar Teritorial B.
Obligă revizuientul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
colonel magistrat colonel magistrat
Conform art.312 alin.2 pr.pen. pentru judecătorul aflat în concediu de odihnă, semnează președintele completului, colonel magistrat
GREFIER
Red.20.06.2008
Tehnored./20.06.2008
Jud.Fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
