Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 66/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 66 /A/2008
Ședința publică din 24 iunie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul S M și de inculpatul apelant, domiciliat în,-/8, bloc 11,. A,.8, județul S M, împotriva sentinței penale nr.100 din 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art.257 Cod penal raportat la art.6,7 alin.3 și art.1 lit. "a, c" din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și instigare la dare de mită, faptă prevăzută și pedepsită de art.25 Cod penal raportat la art.255 Cod penal, art.6,7 alin.2 și art.1 lit. "a, c" din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.33 lit. "a" Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul apelant, personal și asistat de apărătorul său ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.99 din 20.06.2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de Avocat.
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea a fost reprezentată de doamna procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Conform hotărârii /, prin care Curtea De la Strasbourg a relevat necesitatea ascultării inculpatului în căile de atac, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanță acordă părților cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentanta Direcției Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea susține apelul solicitând desființarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să i se aplice inculpatului pedeapsa închisorii în limitele legale, în regim privativ de libertate, pentru infracțiunea de trafic de influență și având în vedere toate cele trei acte materiale ale acestei infracțiunii. În esență, se arată că, soluția de achitare pronunțată de instanță în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală este nelegală, întrucât în mod greșit, s-a reținut de către instanță că din probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu au fost dovedite astfel de acte materiale ale inculpatului care să se constituie în modalități de realizare a elementului material al infracțiunii. Instanța a ignorat în totalitate probele administrate în cursul urmăririi penale ajungând la concluzia că nu au fost dovedite actele materiale ale inculpatului, însă, cu toate acestea, face referire la o discuție telefonică interceptată autorizat din data de 26.01.2006, din care rezultă, fără echivoc, că inculpatul a acceptat primirea sumei de 1.000 euro de la martorul pentru a interveni la Centrul Militar Județean S M în vederea scutirii sau amânării în satisfacerea stagiului militar obligatoriu a unui număr de 10 persoane chemate la încorporare. Această împrejurare a rezultat și din declarațiile date în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești de către martorul care a recunoscut că i-a oferit inculpatului suma de 1.000 euro, sumă pe care acesta a acceptat-o pentru a interveni la Centrul Militar Județean S M ca cele 10 persoane de etnie rommă să nu facă armata. S-a arătat că, instanța a concluzionat în mod surprinzător că "refuzul categoric al inculpatului a fost pe deplin dovedit", fără a arăta însă care sunt aceste probe și în ce constă puterea lor probantă, limitându-se să ofere pasaje teoretice din literatura de specialitate, care însă nu justifică soluția adoptată, ci doar întăresc convingerea că instanța nu a înțeles esența modalităților alternative ale infracțiunii de trafic de influență.
S-a mai învederat instanței că, din lecturarea sentinței penale apelate, rezultă că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra actului material din conținutul infracțiunii de trafic de influență descris la pct.I lit.b din rechizitoriu, cu toate că existența lui era evidentă, în condițiile în care martorul a depus în data de 30.10.2006 un autodenunț din care rezultă că în cursul lunii ianuarie 2006 i-a dat inculpatului suma de 1000 euro, pentru care acesta în baza influenței pe care o avea asupra colonelului G - comandant al S M - să intervină ca martorul să fie angajat la această instituție; autodenunțul formulat în cursul urmăririi penale a fost menținut de către acesta și în cursul cercetării judecătorești coroborându-se cu declarația dată de martorul - tatăl denunțătorului, precum și cu discuția telefonică interceptată autorizat din data de 01.20.2006.
Apărătorul inculpatului a susținut apelul, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate, și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la dare de mită, prev. și ped de art.25 Cod penal raportat la art.255 Cod penal, art.6,7 al.2 și al.1 lit.a,c din Legea nr.78/2000, întrucât nu se face vinovat de comiterea acestei infracțiuni. Consideră că suma de 1.000 euro, primită în luna ianuarie 2006 de la martorul, nu a fost pentru a-și exercita influența asupra martorului G în vederea angajării denunțătorului la această instituție ci pentru organizarea unor activități specifice S M, mai precis pentru organizarea unor teste de fidelitate unor angajați din cadrul S Planul de testare este aplicabil în momentul deținerii de date și informații care, la momentul respectiv existau, situație ce impunea efectuarea acestor teste de integritate. să precizeze că, totul a început de la așa - zisul auto-denunț al martorului. Din notele convorbirilor purtate de inculpat și martorul, se poate observa existența între acestea a unor anumite pauze, care ar fi relevante, ar edifica de ce a făcut sau de ce nu a făcut inculpatul ceva. Pentru faptele altcuiva, care a făcut sau nu ceva, în acest dosar răspunde tot inculpatul. Așa cum s-a constatat, activitatea inculpatului este de o natură aparte. Inculpatul i-a solicitat lui să se adreseze martorului G, pentru a-l tenta pe acesta din urmă prin încercarea de a-i da o anumită sumă de bani. Ciudat, o persoană momită, nu a avut nici un cuvânt rău de spus la adresa inculpatului, chiar cunoscându- Acest martor a fost conștient că este verificat apreciind că este firesc să fie verificat. Astfel, se pune întrebarea dacă fapta inculpatului a fost săvârșită cu vinovăție, ce s-a urmărit prin încercarea de a da acea sumă de bani? Dacă până la 21.01.2008 apărarea era o susținere aparent infirmată, acest lucru s-a lămurit după depoziția martorului G, din depoziția căruia reiese că înainte de a fi verificat, cu urmarea unei proceduri standard, trebuie anterior deținute date și informații, indicii colectate prin mijloace specifice care privite în contextual de ansamblu se conchide că inculpatul nu este un infractor ci o persoană care își îndeplinește atribuțiile de serviciu. Astfel, lipsește vinovăția, metoda la care s-a apelat a fost confirmată prin probele administrate. Prima acuzație adusă este desființată prin explicațiile date de martori, în fața instanței de judecată, rezultând fără putință de tăgadă, că inculpatul și-a făcut pur și simplu meseria, lupta cu ilegalul și modul în care se face meseria în acea activitate. Privitor la celelalte două acuze aduse inculpatului acestea se bazează pe o grămadă de înregistrări. Ca și o paranteză, arată că, fiind în concediu de odihnă a fost sunat de o clientă care l-a întrebat " vorbit cu judecătorul? rezolvat?" răspunsul fiind "Am vorbit, stați liniștită. S-a rezolvat." Dacă acea convorbire ar fi fost înregistrată, în prezent poate ar fi fost pușcăriabil. Pentru a nu rămâne așa situația a sunat-o pe clientă și a întrebat-o " trebuia să vorbesc?" iar clienta a răspuns " unde, la proces, să formulați concluzii." Și în acest dosar și aceste înregistrări ale convorbirilor telefonice trebuie coroborate cu toate probele administrate. Persoanele care au încercat să dea acele sume de bani, în speță și nu a fost cercetat, astfel se pun întrebările cine sunt persoanele care au încercat darea de mită? Ce infracțiunea au comis? De ce răspunde inculpatul și pentru alții? După depoziția din 21 ianuarie 2008, lucrurile puse cap la cap a lămurit inadvertențele și neclaritățile, dubiile favorizând inculpatului, fapt ce duce la soluția achitării acestuia, lipsind unul din elementele constitutive al infracțiunilor reținute, respectiv vinovăția.
Inculpatul apelant având ultimul cuvânt arată că este nevinovat, lucrează în cadrul acestui serviciu de peste 15 ani, astfel că solicită a fi achitat.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.100 din 3 martie 2008, Tribunalul Satu Marea hotărât:
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la prevederile art.10 lit.d Cod de procedură penală l-a achitat pe inculpatul, născut la 24.02.1964 în comuna, jud.S, fiul lui și, CNP -, cetățenie română, domiciliat în localitatea,-/8, Sc.A,.8, jud.S M, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art.257 Cod penal raportat la art.6,7 al.3 și art.1 lit.a și c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
În baza art.25 Cod penal rap. la art.255 Cod penal art.6,7 alin.2 și art.1 lit. a,c din Legea nr.78/2000, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a, teza finală și lit. b Cod penal.
În baza art.81 indice 1 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.82 Cod penal a stabilit termen de încercare pentru condamnat durata de 4 ani, compusă din cuantumul pedepsei închisorii aplicare la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În baza art.359 Cod de procedură penală s-a învederat inculpatului dispozițiile cuprinse în art.83, art.84 Cod penal relative la revocarea suspendării condiționate.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Satu Marea reținut următoarea stare de fapt:
În data de 30.10.2006, martorul a depus la Direcția Generală Anticorupție un autodenunț din care rezultă că, în cursul lunii ianuarie 2006, i-a dat inculpatului suma de 1.000 Euro pentru ca acesta, în baza influenței pe care o avea asupra ofițerului G - comandant la Inspectoratul pentru Situații de Urgență S M, să intervină pentru ca martorul să fie angajat la. S
Conform probelor administrate în cauză, a rezultat că, în cursul anului 2005 martorul - tatăl denunțătorului a apelat la inculpatul - subcomisar în cadrul S M, pentru ca acesta să-l ajute pe fiul său ca să fie angajat fie la Inspectoratul pentru Situații de Urgență S M, fie la unitatea de Jandarmi din S
Acesta i-a promis că, în baza relațiilor pe care la are la aceste instituții îl va ajuta, astfel că, în data de 10.01.2006 inculpatul l-a chemat pe martorul la localul "" din municipiul S M, unde i-a spus că, întrucât este în relații apropiate cu colonelul G - comandant la.S M poate să-l ajute să fie angajat la această instituție. Pentru a-i întări martorului această convingere inculpatul la chemat pe martorul G la localul "" unde le-a făcut cunoștință celor doi. După o discuție preliminară, martorul Gap ărăsit localul, sugerându-i denunțătorului că, până la angajare, să obțină permisul de conducere pentru toate categoriile de vehicule.
Anterior sosirii martorului G, denunțătorul i-a înmânat inculpatului un plic în care se găsea suma de 1.000 Euro pentru "a fi sigur" de reușita angajării, după cum a arătat în declarația sa. S-a precizat că anterior inculpatul i-a spus denunțătorului că suma de 1.000 Euro este suficientă pentru angajare. Mai mult, inculpatul i-a dat de înțeles denunțătorului că banii vor ajunge la martorul Edificatoare în acest sens este discuția dintre inculpatul și denunțătorul din data de 1.02.2006 ora 15:43.
Așadar inculpatul i-a format convingerea denunțătorului că în baza relațiilor de prietenie pe care le are cu colonelul G - comandantul - S M, martorul - denunțător va fi angajat la această instituție, inculpatul acceptând în același timp de la denunțător suma de 1.000 Euro.
În cursul lunii martie 2006, inculpatul l-a invitat pe denunțătorul la sediul S M, de unde împreună s-au deplasat la sediul S Înainte de a ajunge în biroul martorului G, inculpatul i-a dat denunțătorului un plic în care se găsea suma de 1.000 Euro și i-a cerut ca această sumă să o dea comandantului S M, colonelul G, pentru a fi angajat. Mai mult chiar, inculpatul i-a cerut denunțătorului să insiste cu darea banilor susnumitului, în cazul în care acesta va refuza.
În acest context, determinat de inculpatul, martorul ajungând în biroul comandatului S M, colonelul G, după o discuție legată de angajare i-a oferit acestuia plicul care conținea suma de 1000 Euro. După un prim refuz, martorul a insistat în darea banilor, însă martorul G i-a cerut ca să iasă din birou refuzând primirea banilor.
După refuzarea banilor de către G și părăsirea S M, inculpatul i-a spus denunțătorului să păstreze banii, întrucât s-ar putea să fie nevoie de ei după angajare, în sensul a fi remiși atunci.
Conform actelor de la dosar, în cursul lunii iulie 2006, martorul, anunțat fiind de inculpatul s-a înscris la concursul de ocupare a posturilor vacante de subofițer din cadrul S M, unde a fost declarat "admis".
Raportat la această infracțiune, în declarația pe care a dat-o în fața instanței de judecată la data de 15 octombrie 2007, inculpatul nu recunoaște săvârșirea ei, învederând instanței că în virtutea atribuțiilor de ofițer de contrainformații pe care le exercită a dorit să verifice riscurile și vulnerabilitățile față de care existau suspiciuni la nivelul Inspectoratului pentru Situații de Urgență SAp recizat inculpatul că există o metodologie de lucru prevăzută pentru asemenea situații care implică la un moment dat recrutarea unor persoane cu ajutorul cărora să se poată face aceste verificări. La momentul respectiv a apreciat că martorul era persoana potrivită întrucât avea încredere în el.
Apărarea formulată de către inculpat raportat la săvârșirea faptei de instigare la dare de mită, nu poate fi primită de către instanță pentru următoarele considerente:
La dosarul de urmărire penală se află atașată corespondența purtată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea prin Biroul S M și Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Informații și Protecției Internă B, care vizează metodologia de realizare a testelor de fidelitate si integritate profesională, precum și faptul că în planul de muncă aferent trimetrului I 2006 întocmit la nivelul Biroului de Protecție Internă S M, comisarul a avut dispoziție pentru efectuarea unui asemenea test.
Din adresa emisă de către Direcție Generală de Informații și Protecție Internă, află în dosarul de urmărire penală la fila 95, rezultă că în perioada 01.01.2006-01.11.2006 comisarul de poliție a desfășurat activități specifice muncii de protecție internă în Inspectoratul pentru Situații de Urgență "" S M, conform atribuțiilor de serviciu stabilite în fișa postului.
Se arată în continuare că, în conformitate cu art.5 din nr.S/177 din 8.04.2004, pentru aprobarea metodologiei privind organizarea și desfășurarea testelor de fidelitate și integritate profesională a personalului, Direcția Generală de Informații și Protecție Internă este abilitată să organizeze și să execute verificări de specialitate, în condițiile legii, prin testarea fidelității profesionale a personalului, testele de integritate fiind în sarcina Direcției Generale Anticorupție.
Metodologia de organizare, pregătire și realizare a activității de testare a fidelității și integrității profesionale a personalului, este reglementat în Cap.II din Anexa la.I nr.S/177 din 8.04.2004, în art.12 alin.1 prevăzându-se în mod imperativ că "activitatea de organizare, precum și modalitatea de realizare a testării se materializează într-un document intitulat "Plan de testare a fidelității și/sau integrității profesionale", cu nominalizarea persoanei, a compartimentului de muncă în care își desfășoară activitatea, precum și scopul, obiectivele, locul, durata, participanții, asigurarea logistică, ipotezele și variantele de acțiune".
Conform aceluiași Ordin planul de testare se elaborează în două exemplare, are caracter "secret de serviciu", va fi înregistrat la unitatea emitentă, semnat de către ofițerul care l-a întocmit, avizat de șeful ierarhic al acestuia și aprobat de către șeful/comandantul/directorul general/directorii structurii.
Raportat la această metodologie, instanța l-a audiat în calitate de martor pe numitul M care deține calitatea de șef serviciu de informații și protecție internă S Din declarația acestuia instanța a reținut că, în ceea ce-l privește pe numitul, nu a fost avizat un asemenea plan, întrucât datele deținute nu conduceau la necesitarea elaborării și semnării unui asemenea plan de testare. A arătat în continuare, martorul, că nu a fost informat despre activității referitoare la culegerea de date și informații cu privire la numitul, precizând însă că informarea sa se face numai în cauzele mai deosebite, existând un șef interpus între el și inculpatul. A apreciat martorul că fapta inculpatului de a-l "plasa" pe martorul în situația de a-i oferi bani numitului poate fi considerată ca o activitate făcând parte din acest context al verificărilor prealabile a informațiilor pe care l-a cules.
Raportat la starea de fapt stabilită de către instanță, aceasta a constatat că fapta inculpatului de a-l determina pe numitul să-i ofere numitului suma de 1000 euro, pentru a-și asigura intrarea în cadrul structurilor Inspectoratului pentru Situații de Urgență S M, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la dare de mită, prev.și ped.de art.25 Cod penal rap. la art.255 Cod penal, art.6 și 7 alin.2 și art.1 lit. a-c din Legea 78/2000.
Reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea acestei infracțiuni, instanța în baza textelor de lege arătate mai sus, i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege; gradul de pericol social al faptei săvârșite, raportat la persoana inculpatului, o persoană cu studii superioare, deținând o funcție care implică responsabilitatea asumării acesteia, în cadrul unei structuri specializate; persoana inculpatului, aflată la primul contact cu legea penală, având o poziție psihică de recunoaștere a faptelor, însă, de negare a caracterului infracțional al acestora.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 Cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că scopul prevăzut de art.52 Cod penal poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate, stabilind în baza art.82 Cod penal termen de încercare pentru condamnat, durata de 4 ani, învederând inculpatului dispozițiile cuprinse în art.83 și 84 Cod penal, relative la revocarea suspendării condiționate.
În cursul lunii decembrie 2005, martorul l-a contactat pe învinuitul - expert contabil și apropiat al inculpatului, prezentându-i situația unei cunoștințe comune, martorul.
Astfel, la o întâlnire pe care învinuitul a avut-o în cursul lunii decembrie 2005 cu martorul, acesta i-a relatat că fiul său, a fost chemat pentru încorporare la Centrul Militar Județean S M, dar că acesta, din cauza unei boli (scolioză) ar dori să fie declarat inapt militar sau, în măsura în care nu va fi posibil, să-și satisfacă stagiul militar la Unitatea de Jandarmi din sau la Unitatea de Pompieri din Carei. Pentru acest lucru, martorul i-a spus învinuitului că oferă persoanei care-l va ajuta pe fiul său suma de 100 Euro.
În aceste condiții, la începutul lunii ianuarie 2006, învinuitul l-a contactat pe inculpatul, cu care se afla în relații de prietenie, știind că acesta, în calitate de ofițer la.S M are influență asupra unor funcționari din cadrul unor instituții de natură militară, cum este și Centrul Militar Județean S De asemenea învinuitul i-a promis inculpatului suma de 100 Euro pentru ca acesta să intervină la Centrul Militar Județean SMp entru martorul.
Faptul că cei doi învinuiți au discutat și despre sumele de bani pe care inculpatul ar fi trebuit să le primească pentru intervenția sa la Centrul Militar Județean S M în favoarea martorului rezultă și din conținutul notei de redare a discuției telefonice din 4.01.2006 ora 12:11, discuție care a avut loc între inculpatul și învinuitul.
Cu toate că, ulterior, încorporarea martorului nu a mai avut loc din motive stric medicale, inculpatul a acceptat promisiunea făcută de învinuitul de a primi 100 Euro și a interveni la Centrul Militar Județean S M, în prima fază pentru a nu se prezenta la data menționată în ordinul de încorporare, ci la o dată ulterioară.
Astfel, în 5.01.2006 și 6.01.2006 inculpatul a purtat cu învinuitul discuții telefonice referitoare la situația militară a martorului, discuții din care rezultă, fără echivoc, intervenția pe care inculpatul a făcut-o la.S Conform probelor de la dosar, infracțiunea de trafic de influență săvârșită de inculpatul s-a consumat doar în modalitatea acceptării sumei de 100 Euro, primirea lor neavând loc, întrucât între timp, martorul a fost clasat ca "inapt militar" din cauza bolii sale.
Având același mod de operare, învinuitul, în data de 26.01.2006 a apelat din nou la inculpatul, cunoscând că acesta are influență asupra unor funcționari din cadrul S M, pentru ca acesta să-și exercite influența astfel încât un număr de 10 persoane de etnie rromă din localitatea, jud.S M să fie amânate în efectuarea stagiului militar obligatoriu sau să fie declarați "inapți" pentru serviciul militar. Pentru această intervenție învinuitul i-a promis inculpatului că va primi suma de 1.000 Euro, mai precis câte 100 Euro de persoană. Ca și în primul caz, inculpatul a acceptat primirea banilor (1000 Euro), promițând că va interveni la. SMp entru ca cele 10 persoane să fie declarate inapte.
Și de această dată învinuitul a fost abordat de către martorul, persoană care era legătura cu cei 10 rromi din com., jud. S M și cel care trebuia să dea banii.
Întrucât martorul a plecat din țară în data de 11.08.2006, dată de la care nu s-a mai întors, iar cetățenii rromi din com. jud.S M chemați la încorporare în luna ianuarie - februarie 2006, nu mai sunt nici ei în țară, nu a fost posibilă administrarea de probe care să permită o viziune exhaustivă asupra activității infracționale, mai precis pentru a stabili dacă consumarea infracțiunilor de cumpărare de influență respectiv trafic de influență săvârșite de către învinuitul și s-a realizat și în modalitatea dării și primirii de bani.
Oricum, pe baza probelor administrate, care se coroborează, s-a stabilit că infracțiunea s-a consumat la momentul promisiuni, urmată de acceptarea primirii sumei de 1000 euro, oferta fiind făcută de către învinuitul.
Totuși, s-a stabilit pe baza probelor administrate că aceste două infracțiuni s-au consumat în modalitatea promisiunii respectiv acceptării sumai de 1.000 euro în scopul descris mai sus.
Spre deosebire de inculpatul care nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, învinuitul, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a recunoscut învinuirea care i se aduce, învinuire pe care o regretă. Raportat la starea de fapt și învinuirea reținută în sarcina învinuitului, la faptul că acesta a avut o atitudine sinceră, de regret, nu are antecedente penale, s-a apreciat că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel încât s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia și aplicarea unei amenzii administrative.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina acestuia, avansând cu ocazia audierilor apărări fără nici un suport probator.
Cu privire la învinuirea de a fi acceptat oferta primirii sumei de 1000 euro respectiv, 100 euro de la învinuitul, pentru a-și exercita influența asupra unor funcționari din cadrul Centrului Militar Satu Mare, inculpatul a susținut că aceste promisiuni fie nu s-au făcut (în cazul lui ) fie s-au făcut în glumă (în cazul celor 10 rromi). Totuși recunoașterea faptelor de către învinuitul, precum și notele de redare a convorbirilor telefonice îl indică pe inculpatul ca fiind autor al infracțiunii de trafic de influență, în modalitatea dovedită, de acceptare a primirii unor sume de bani.
de relevantă în acest sens este discuția telefonică care a avut loc între inculpatul și învinuitul în data de 26.01.2006.
Deși inculpatul a susținut că discuția a avut loc în glumă și că el nu a acceptat primirea vreunei sume de bani, redarea integrală a discuției precum și audierea ei, denotă faptul că atât promisiunea cât și acceptarea sumei de 1000 euro s-a făcut la modul serios, ipoteza unei glume fiind exclusă. De refuzarea sumei de 1000 euro nici nu poate fi vorba, în condițiile în care inculpatul i-a cerut învinuitului să aducă lista cu cei 10 rromi și avansează diferite soluții care aveau ca scop fie amânarea, fie scutirea de la satisfacerea stagiului militar obligatoriu a celor 10 rromi.
De altfel, a rezultat din conținutul și altor discuții telefonice dintre cei doi că relația lor era bazată și pe obținerea de către aceștia a unor sume de bani sau alte foloase necuvenite, ca urmare a traficării influenței pe care inculpatul în calitate de ofițer de informații o avea asupra diferitelor persoane.
Raportat la această a doua faptă care se reține în sarcina inculpatului în timpul cercetării judecătorești, instanța a stabilit ca urmare a administrării probatoriului o altă stare de fapt.
În declarația pe care a dat-o inculpatul în fața instanței de judecată, aceasta a declarat că, în ceea ce-l privește pe numitul, aflând de la numitul că acesta este bolnav suferind de o deficiență a coloanei vertebrale, singurul lucru pe care l-a făcut a fost să se intereseze la Centrul Militar când se întrunește comisia de expertizare medicală, întrucât numitul primise ordin de încorporare.
Audiat fiind tatăl acestuia, numitul senior, în declarația pe care a dat-o în fața instanței la 26.11.2007, acesta precizează că nici numitului cu care a discutat (pe inculpatul nici nu îl cunoaște) nu i-a promis nici o sumă de bani, pentru că nu avea. Precizează că deși în declarația pe care a dat-o la poliție a scris că i-a promis o sumă de bani, această declarație a dat-o sub presiunea amenințării că fiul său va fi arestat.
Raportat la promisiunea sau oferirea unor sume de bani, declară și martorul junior că nu are cunoștință despre faptul că tatăl său ar fi promis numitul (nu inculpatului pe care nu îl cunoștea) vreo sumă de bani, cu atât mai mult cu cât nu aveau în casă suma de 100 euro pe care se susține că tatăl său ar fi promis-
Instanța l-a audiat în ședința publică din 26.11.2007 și pe numitul, care a declarat că în cursul lunii decembrie 2005, aflând de la un prieten comun că numitul are probleme cu copilul său, l-a sunat pe inculpatul, și l-a întrebat în ce măsură, dacă are acte medicale poate să amâne încorporarea. A mai arătat martorul că, a declarat că este dispus să dea 100 de euro comisiei de încorporare, precizând martorul că această sumă de bani nu i-a fost promisă nici lui și nici inculpatului. În declarația pe care a dat-o martorul a făcut referire și la grupul de etnici rromi care nu doreau să facă armata și care l-au contactat și în legătură cu care, declară că într-adevăr a discutat cu inculpatul. Răspunsul acestuia s-a constituit într-o înjurătură, fapt pe care martorul l-a catalogat ca un refuz categoric de a se amesteca. Precizează că ulterior inculpatul l-a certat.
Raportat la starea de fapt reținută de către instanță, cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de influență, instanța constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Elementul material al infracțiunii de trafic de influență, constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase, ori în acceptarea de promisiuni sau daruri. A primi bani sau alte foloase înseamnă preluarea de către făptuitor a unei sume de bani, a unui bun, etc. iar a pretinde bani sau alte foloase înseamnă formularea de către făptuitor, în mod expres sau tacit, a cererii ca să i se dea o sumă de bani, un bun, etc. A accepta promisiuni sau daruri înseamnă a-ți manifesta acordul cu privire la promisiunile făcute sau darurile oferite.
Instanța a constatat că în prezenta cauză, elementul material al infracțiunii nu se realizează în nici una din modalitățile arătate mai sus.
Inculpatul nu a primit, nici nu a pretins nici o sumă de bani și nici nu a acceptat promisiunea acestora, cu atât mai mult cu cât numitul nu a promis bani nici intermediarului (situație în care persoana intermediară ar fi răspuns în calitate de complice sau instigator) iar în ceea ce privește grupul de etnici rromi, refuzul categoric al inculpatului a fost pe deplin dovedit.
În același context al realizării laturii obiective a infracțiunii, se arată în literatura de specialitate (Drept Penal Român Parte Specială -, ), că, pentru existența infracțiunii de trafic de influență mai este necesar ca făptuitorul să primească sau să pretindă bani ori foloasele, ori să accepte promisiuni ori daruri, înainte ca funcționarul asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influență să fi îndeplinit actul care constituie obiectul intervenției.
Din probele administrate în cursul cercetării judecătorești, nu au fost dovedite astfel de acte materiale ale inculpatului care să se constituie în modalități de realizare ale elementului material al infracțiunii.
Pentru aceste considerente, instanța în baza art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală rap. la prevederile art.10 lit.d Cod de procedură penală a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul Teritorial Satu Mare, precum și inculpatul solicitând următoarele:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul Teritorial Satu Marea solicitat admiterea apelului în sensul desființării sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să i se aplice pedeapsa închisorii în limitele legale, cu executare în regim privativ de libertate și pentru infracțiunea de trafic de influență.
În motivarea apelului formulat s-a arătat că soluția de achitare pronunțată de instanță în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală este nelegală întrucât în mod greșit s-a reținut de către instanță că din probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu au fost dovedite astfel de acte materiale ale inculpatului care să se constituie în modalități de realizare a elementului material al infracțiunii.
Instanța a ignorat în totalitate probele administrate în cursul urmăririi penale ajungând la concluzia că nu au fost dovedite actele materiale ale inculpatului, însă, cu toate acestea, face referire la o discuție telefonică interceptată autorizat din data de 26.01.2006, din care rezultă fără echivoc că inculpatul a acceptat primirea sumei de 1.000 euro de la martorul pentru a interveni la Centrul Militar Județean S M în vederea scutirii sau amânării în satisfacerea stagiului militar obligatoriu a unui număr de 10 persoane chemate la încorporare. Această împrejurare a rezultat și din declarațiile date în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești de către martorul care a recunoscut că i-a oferit inculpatului suma de 1.000 euro, sumă pe care acesta a acceptat-o pentru a interveni la Centrul Militar Județean S M ca cele 10 persoane de etnie rommă să nu facă armata. S-a arătat că, instanța a concluzionat în mod surprinzător că "refuzul categoric al inculpatului a fost pe deplin dovedit", fără a arăta însă care sunt aceste probe și în ce constă puterea lor probantă, limitându-se să ofere pasaje teoretice din literatura de specialitate, care însă nu justifică soluția adoptată, ci doar întăresc convingerea că instanța nu a înțeles esența modalităților alternative ale infracțiunii de trafic de influență.
S-a mai învederat instanței că din lecturarea sentinței penale apelate rezultă că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra actului material din conținutul infracțiunii de trafic de influență descris la pct. I lit. b din rechizitoriu, cu toate că existența lui era evidentă, în condițiile în care martorul a depus în data de 30.10.2006 un autodenunț din care rezultă că în cursul lunii ianuarie 2006 i-a dat inculpatului suma de 1000 euro, pentru care acesta în baza influenței pe care o avea asupra colonelului G - comandant al S M - să intervină ca martorul să fie angajat la această instituție; autodenunțul formulat în cursul urmăririi penale a fost menținut de către acesta și în cursul cercetării judecătorești coroborându-se cu declarația dată de martorul - tatăl denunțătorului, precum și cu discuția telefonică interceptată autorizat din data de 01.20.2006.
Inculpatul a solicitat instanței admiterea apelului formulat, în sensul desființării hotărârii apelate și achitării sale pentru comiterea infracțiunii de instigare la dare de mită, prev. și ped de art.25 Cod penal raportat la art.255 Cod penal, art.6,7 al.2 și al.1 lit.a,c din Legea nr.78/2000, arătând că nu se face vinovat de comiterea acestei infracțiuni.
În motivarea apelului formulat inculpatul a arătat că suma de 1.000 euro primită în luna ianuarie 2006 de la martorul nu a fost pentru a-și exercita influența asupra martorului G în vederea angajării denunțătorului la această instituție ci pentru organizarea unor activități specifice S M, mai precis pentru organizarea unor teste de fidelitate unor angajați din cadrul S Planul de testare este aplicabil în momentul deținerii de date și informații care, la momentul respectiv existau, situație ce impunea efectuarea acestor teste de integritate.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată:
Cu privire la apelul formulat de inculpatul, prin care acesta solicită achitarea sa și pentru comiterea infracțiunii de instigare la dare de mită, Curtea va reține că acesta este nefondat având în vedere următoarele aspecte:
În mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea mai sus arătată, din materialul probator administrat în cauză rezultând că în cursul lunii martie 2006, acesta l-a determinat pe martorul denunțător să-i dea martorului G suma de 1.000 euro pentru ca acesta să-l ajute să promoveze concursul organizat pentru ocuparea unui post în cadrul S
Astfel, martorul a arătat în declarația dată în fața instanței că auzise din diverse surse că pentru angajare ar fi nevoie să dea o anumită sumă de bani,lucru pe care l-a și încercat la martorul G în birou, însă, martorul G nu a luat plicul în care se găsea suma de 1.000 euro, pe care denunțătorul o pregătise. A precizat martorul că anterior întâlnirii cu martorul G i-a dat plicul cu bani inculpatului, însă acesta i-a restituit plicul spunându-i totodată că el trebuie să îi dea banii martorului
Același martor a arătat că nu i s-a spus de către inculpat pentru ce sunt banii, ce doar ulterior, după ce a fost declarat admis la examen, inculpatul i-a sugerat că ar putea oferi mai multe informații referitor la ceilalți angajați care ar fi putut să fie în aceiași situație ca a sa, precizând că anterior angajării sale nu i s-a spus nimic despre acest lucru.
Relevantă este și declarația martorului G în care acesta a arătat că a fost căutat la birou de către inculpatul și martorul, iar la un moment dat inculpatul i-a lăsat singuri în birou, ocazie cu care martorul a încercat de două ori să-i dea plicul, de fiecare dată fiind refuzat de către martorul
Coroborând cele două declarații, rezultă că inculpatul a fost cel care l-a determinat pe denunțătorul să-i dea suma de 1.000 euro martorului G, sens în care pe coridorul care ducea spre biroul acestuia, inculpatul i-a dat denunțătorului plicul spunându-i că el trebuie să-i dea banii martorului G, iar părăsirea de către inculpat a biroului în care se aflau cei doi a fost făcută pentru ca aceștia să rămână singuri și a-i crea denunțătorului condiții pentru înmânarea plicului în care se afla suma de 1.000 euro.
Susținerile inculpatului potrivit cărora în virtutea atribuțiilor de ofițer de contrainformații pe care le exercita, a dorit să verifice riscurile și vulnerabilitățile față de care existau suspiciuni la nivelul S M, sens în care a considerat că martorul era o persoană potrivită, vor fi înlăturate întrucât din nr.S/177/8.04.2004 pentru aprobarea metodologiei privind organizarea și desfășurarea testelor de fidelitate și integritate profesională a personalului, Direcția Generală de Informații și Protecție Internă este abilitată să organizeze și să execute verificări de specialitate în condițiile legii prin testarea fidelității profesionale a personalului, testele de integritate fiind în sarcina
Capitolul II din anexa la ordinul mai sus arătat prevede modalitatea de organizare și desfășurare a testării, arătând că aceasta se materializează într-un document intitulat " Plan de testare a fidelității și/sau integrității profesionale" cu nominalizarea persoanei, a compartimentului de muncă în care își desfășoară activitatea, a scopului, obiectivelor, locului, duratei, participanților, ipotezelor și variantelor de acțiune, plan elaborat în două exemplare și înregistrat la unitatea emitentă, semnat de ofițerul care l-a întocmit, avizat de șeful ierarhic al acestuia, aprobat de comandantul structurii și având caracter "secret de serviciu".
În cauză, a fost audiat în calitate de martor, șeful SMn umitul M, care a arătat că în ceea ce-l privește pe numitul G nu a fost avizat un asemenea plan iar el personal nu a fost informat despre activități referitoare la culegerea de date și informații cu privire la acesta.
Pentru motivele mai sus arătate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant.
Cu privire la apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul Teritorial Satu Mare:
Sentința primei instanțe este legală și temeinică sub aspectul stabilirii stării de fapt dedusă judecății, a împrejurărilor în care a fost comisă fapta de instigare la dare de mită de către inculpatul, a stabilirii vinovăției acestuia precum și a dispoziției de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că în cursul anului 2005, martorul, tatăl denunțătorului, a apelat la inculpatul - subcomisar în cadrul ISM - pentru ca acesta să îl ajute ca denunțătorul să fie angajat la. S
Întrucât inculpatul îl cunoștea pe martorul G de multă vreme, la un moment dat, inculpatul i l-a prezentat martorului pe denunțătorul, care la vremea respectivă era militar la Unitatea de și care dorea să se angajeze în cadrul SU. M; la aproximativ o lună de zile de la această discuție, martorul G s-a întâlnit din nou cu inculpatul și martorul pentru a discuta despre o posibilă angajare, ocazie cu care martorul a încercat să-i ofere martorului G un plic în care era suma de 1.000 euro, însă a fost refuzat de acesta, inculpatul nefiind de față în acest moment.
Starea de fapt mai sus expusă rezultă din declarațiile date de inculpatul, în care acesta a arătat că martorul era vecin de bloc cu el, acesta fiind cel care l-a întrebat dacă știe când se vor debloca posturile libere în cadrul S
Declarația inculpatului se coroborează și cu declarația dată de martorul în ședința publică din 29 octombrie 2007, în care acesta a arătat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale privitoare la împrejurarea că în cursul lunii februarie 2005 l-a întrebat pe inculpatul "dacă știe ceva despre posturile din cadrul unității de pompieri", în acest context inculpatul deplasându-se cu el la biroul martorului G, unde i s-a spus că nu se știe când se vor scoate aceste posturi la concurs, martorul G dându-i biografia necesară în vederea susținerii unui eventual examen.
Împrejurarea că inculpatul nu a pretins de la martorul nici o sumă de bani și nici nu a acceptat sau primit de la acesta bani sau alte bunuri, pentru a-și trafica influența față de martorul G, rezultă din declarațiile martorilor și, în care se arată că: "precizez că inculpatului nu i-am promis și nu i-am dat nici o sumă de bani, iar la momentul la care am hotărât să-i dau plicul cu bani domnului, aflându-ne pe coridorul care ducea spre biroul acestuia, domnul mi-a dat mie plicul spunându-mi să-l dau eu; . cu o anumită perioadă de timp înainte de a merge la domnul, la localul, întâlnindu-mă cu inculpatul i-am dat acestuia plicul cu bani, plic pe care, așa cum am declarat mai sus mi l-a dat spunându-mi că eu trebuie să înmânez acest plic domnului . Precizez că domnul mi-a spus că-l cunoaște pe domnul datorită relațiilor de serviciu pe care le aveau". (filele 38-39, dosar Tribunalul Satu Mare ).
Martorul arată de asemenea, în declarația dată în fața instanței în ședința publică din 29 octombrie 2007 (fila 41 dosar Tribunal S M) că îl cunoștea pe inculpatul de aproape 20 de ani, fiind vecini de scară, iar la un moment dat l-a întrebat pe acesta dacă-l poate ajuta pe fiul său la întocmirea dosarului pentru angajare în cadrul S M, precizând că "la momentul la care am solicitat sprijin inculpatului, acesta nu mi-a cerut și nu m,i-a pretind nici o sumă de bani. De-alungul timpului, la un moment dat am intenționat să-i dau domnului un vițel, dar acesta m-a refuzat categoric spunându-mi că suntem vecini și prieteni și nu este cazul, . nici vorbă de așa ceva".
În ceea ce privește actele materiale din conținutul infracțiunii de trafic de influență constând în fapta inculpatului de a primi în cursul lunii ianuarie 2006 de la martorul suma de 1.000 euro pentru a interveni la Centrul Militar Județean S M în vederea scutirii sau amânării în vederea satisfacerii stagiului militar obligatoriu a unui număr de 10 persoane, Curtea va reține că inculpatul nu a recunoscut comiterea acestei fapte, precizând că "de mai multe ori numitul mi-a spus că este dispus să dea mai multe sume de bani, 100-200 euro, dar de fiecare dată l-am sfătuit să nu umble cu genul acesta de prostii, la un moment dat auzind că insistă chiar l-am înjurat".
Inculpatul a recunoscut că a fost sunat de către martorul care l-a întrebat dacă nu cunoaște pe cineva la Centrul Militar Județean pentru a interveni în vederea scutirii unui număr de 10 rommi care nu doreau să satisfacă stagiul militar obligatoriu, precizând că "la momentul respectiv, de asemenea i-am atras atenția acestuia că umblă cu prostii și i-am spus să vină în S M să ne întâlnim, iar când ne-am întâlnit i-am spus din nou că asemenea lucruri nu se fac. Precizez că numitul mi-a spus textual "aceștia sunt dispuși să dea câte 200 euro să scape de armată".
Declarația inculpatului se coroborează cu declarația martorului dată în fața instanței în ședința publică din 26 noiembrie 2007, în care acesta a arătat că un prieten mai vechi de-al său, numitul i-a spus că are cunoștință despre un grup de etnici rommi care nu vor să facă armata și sunt dispuși să dea "un sac de bani", martorul urmând să vadă "ce se poate rezolva și cu cine"; a arătat martorul că i-a relatat acesta aspect inculpatului iar acesta l-a înjurat, precizând că în opinia sa această înjurătură a constituit de fapt un refuz categoric de a se amesteca, în condițiile în care la o întâlnire ulterioară cu inculpatul,acesta l-a și certat spunându-i "să nu se mai ocupe de prostii".
Referitor la conținutul convorbirii telefonice purtate de martorul și inculpat, în data de 26 ianuarie 2006, atât inculpatul cât și martorul au arătat că aceasta a fost purtată în glumă, martorul precizând că acest lucru l-a adus și la cunoștința anchetatorilor.
Față de starea de fapt mai sus expusă, se va constata că susținerile apelantului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul Teritorial Satu Mare privitor la greșita achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art.257 Cod penal raportat la art.6,7 al.3 și art.1 lit.a,c din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal sunt neîntemeiate.
Curtea va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul Teritorial Satu Mare, însă numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la dare de mită, considerând că în cauză se impune executarea acesteia în regim privativ de libertate, scopul educativ al pedepsei neputând fi atins prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării în condițiile art.81,82 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel s-a avut în vedere pericolul social ridicat al faptei comisă de inculpat, o infracțiune de corupție, persoana inculpatului, care făcea parte tocmai dintr-un serviciu, care avea printre atribuțiile sale și lupta împotriva corupției în rândul cadrelor, precum și atitudinea inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptei reținută în sarcina sa și a încercat să -i confere acestuia o aparență de legalitate.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul apelant va fi obligat la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1.În baza art.379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat apelulpenal declarat de inculpatul apelant, domiciliat în,-,.8, jud. S
2.În baza art.379 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală.
ADMITEapelulpenal declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul S, împotriva sentinței penale nr.100 din 3 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o desființează doar în sensul că:
Schimbă modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.25 Cod penal raportat la art.255 Cod penal, art.6,7 alin.2 și art.1 lit. a,c din Legea nr.78/2000, dispunând executarea acesteia în regim privativ de libertate;
Înlătură prevederile art.81, 82 Cod penal, art.71 alin.5 Cod penal și art.359 Cod de procedură penală.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă inculpatul apelant la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIR
- - - - - -
plecată în concediu
de odihnă semnează
președintele completului
jud.
Red.dec. SL./04.07.2008
Judecător fond
Tehnored. AS /07.07.2008
În 2 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
