Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 65/2008. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr. -

DECIZIA PENALĂ NR.65/A /2008

Ședința publică din 24 iunie 2008

PREȘEDINTE: Soane Laura

JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela

Grefier: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciu Teritorial Oradea și inculpata apelantă, domiciliată în O,-, -.3,.C,.1, jud. B, împotriva sentinței penale nr.364/P din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, inculpata fiind trimisă în judecată sub aspectul comiterii infracțiuni de trafic de persoane, faptă prevăzută și pedepsită de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata apelantă, asistată de apărătorul său ales - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.87/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, pentru partea civilă intimată lipsă, reprezentantul acesteia - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr- emisă de Baroul București - Cabinet Individual de Avocat, lipsă fiind părțile civile intimate, și.

Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus arătate, după care:

Apărătorul inculpatei apelante - av. solicită amânarea cauzei, în vederea introducerii în cauză a moștenitorilor părții civile - care a decedat.

Reprezentantul parchetului arată că nu se opune amânării cauzei.

Instanțarespinge cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul inculpatei apelante față de împrejurarea că apelul nu vizează latura civilă, iar pe de altă parte, nu s-au prezentat înscrisuri cu privire la decesul părții civile.

Conform hotărârii /, prin care Curtea de la Strasbourg a relevat necesitatea ascultării inculpatului în căile de atac, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.

efiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra apelurilor.

Reprezentantul parchetului susține apelul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciu Teritorial Oradea solicitând admiterea acestuia pentru motivele arătate pe larg în scris, desființarea hotărârii apelate, în sensul înlăturării dispoziției privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, precum și obligarea inculpatei la plata sumei de 500 euro în favoarea părții civile, reprezentând despăgubirile civile solicitate de către aceasta și cu privire la care prima instanță a omis să se pronunțe. În esență, a arătat că, în mod greșit, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de către inculpata, din infracțiunea de trafic de persoane, prev de art.12 alin.1 din legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune, prev de art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, întrucât din conținutul infracțiunii prevăzută de art.12 alin 12 din Legea nr. 678/2001 rezultă că mijlocul utilizat pentru săvârșirea traficului de persoane este înșelăciunea. Prima instanță a constatat că victimele au fost induse în eroare de către inculpată prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, prin promisiunea falsă privind ocuparea unui loc de muncă în sudul Italiei, cu contract de muncă și bine plătit, sens în care aceasta a și perceput de la fiecare victimă suma de 500 euro, deși nu le-a asigurat contracte de muncă în agricultură sau menajere.

Din examinarea conținutului infracțiunii de trafic de persoane rezultă că înșelăciunea este o infracțiune mijloc pentru săvârșirea infracțiunii scop, respectiv traficul de persoane prin exploatarea prin muncă. În mod greșit, prima instanță a concluzionat că inculpata nu a urmărit și nici nu a realizat exploatarea persoanelor prin muncă, câtă vreme din actele aflate la dosar rezultă că inculpata a predat victimele în scopul exploatării unor cetățeni italieni, care au procedat apoi în continuare la exploatarea acestora, exploatare de care inculpata, evident nu era străină. Rezultă în mod evident că scopul pentru care inculpata a procedat la recrutarea, transportul și transferarea victimelor a fost acela că acestea să fie exploatate prin muncă, în sensul că forțate de împrejurări, victimele să accepte să muncească în condiții improprii de lucru și plată.

Cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, s-a arătat că prima instanță a omis să acorde despăgubiri civile părții civile, deși aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro, încă din faza de urmărire penală, menținându-și pretențiile și în fața instanței.

Apărătorul inculpatei apelante - avocat a susținut apelul, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate în sensul de a se dispune achitării inculpatei, în principal, în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. a Cod de procedură penală, iar în subsidiar în baza art. 10 lit. b/1 Cod de procedură penală. În motivarea apelului, a arătat că fapta pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată inculpata apelantă nu există, aceasta desfășurat o activitate comercială licită - având o societate comercială ce avea ca obiect transportul de persoane. Din verificările efectuate de organele financiare nu s-au depistat încălcări ale regimului și normelor financiar contabile sau depășirea obiectului de activitate, iar pe unele dintre persoanele care au contactat-o pentru a fi transportate în străinătate inculpata, la cererea și insistența acestora le-a pus în legătură cu persoane din Italia pentru a -ș găsi loc de muncă; ulterior, aceste persoane au arătat în declarațiile lor că nu au mai contacta-o pe inculpată, iar convențiile de muncă încheiate în Italia au fost stabilite conform voinței părților privind atât nivelul muncii cât și nivelul de remunerare. În subsidiar, s-a arătat că fapta care i se impută inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care se impune aplicarea unei sancțiuni administrative în condițiile prevăzute de art. 91 Cod penal. Cu privire la apelul declarat de parchet solicită a fi respins ca nefondat.

Reprezentanta părții civile intimate - avocat solicită respingerea ca nefondate a apelurilor și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului declarat de inculpata, pentru motivele expuse mai sus. Inculpata apelantă solicită admiterea apelului pentru motivele invocate de apărătorul său.

CURTEA DE APEL,

DELIBERÂND:

Asupra apelurilor penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr.364/P din 11 decembrie 2007, Tribunalul Bihora hotărât:

În baza art. 334 Cod de procedură penală schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei, fiica lui și, născută la data 17 ianuarie 1972 în loc.M, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorită, un copil minor, domiciliată în O,-, -.2,. F,. 168, jud. B, administrator la SC SRL O, fără antecedente penale, din infracțiunea prev. de art. 12 al.1 din Legea 678/2001 cu aplic. Art. 41 al.2 cod penal, în infracțiunea prev. de art. 215 al.1 cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal.

În baza art. 215 al.1 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal și cu referire la art. 42 cod penal a condamnat-o pe inculpată la o pedeapsă de:

- 4 ani închisoare.

A interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit.a teza II-a și lit.b cod penal.

În baza art. 86 ind.1 a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, stabilit conform art. 86 ind.2 cod penal.

A obligat inculpata să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 ind.3 lit.a-d cod penal, urmând a se prezenta periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere impuse și a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86 ind.4 cod penal.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 pct.4 cod penal.

A obligat inculpata la plata sumelor de 500 euro în favoarea părții civile, 500 euro în favoarea părții civile, 500 euro în favoarea părții civile, 500 euro în favoarea părții civile, 300 euro în favoarea părții civile, 500 euro în favoarea părții civile, 500 euro în favoarea părții civile, 500 euro în favoarea părții civile, 500 euro în favoarea părții civile și 500 euro în favoarea părții civile, sau a echivalentului în lei la cursul de schimb al datei plății efective, cu titlu de pretenții, constând în despăgubiri civile.

A confiscat în favoarea statului suma de 4.600 euro sau echivalentul acesteia în lei, de la inculpată.

Din fondurile Ministerului d e Justiție s-a virat în favoarea Baroului de Avocați B, suma de 100 RON, reprezentând onorariu apărătorului din oficiu, av., delegație nr. 5639/2006- dosar 4492/2006.

În baza art. 191 Cod de procedură penală obligat inculpata la plata sumei de 3000 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

În cursul anilor 2004 - 2005 în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale inculpata a recrutat, transportat și cazat în Italia mai multe persoane cărora le-a promis locuri de muncă în condiții legale, în domeniul agriculturii și al menajului casnic, percepându-le comisioane între 300 - 500 euro precum și plata transportului. Persoanele audiate în cauză au relatat aspecte ale stării de fapt fie în calitate de martori, fie constituindu-se părți civile după cum s-a reținut în considerentele sentinței apelate.

Inculpata și-a înființat în cursul anului 2003 o societate comercială denumită SC - Ele SRL având ca obiect de activitate transport terestru de călători, obținând în luna octombrie a anului 2004 și licențele corespunzătoare, iar începând cu luna noiembrie al aceluiași an a achiziționat în sistem leasing 2 autovehicule marca Ford și Mercedes (filele 173-179 dos.18/D/P/2005 DIICOT), angajându-l ca șofer pe martorul Primele persoane cărora inculpata le-a promis locuri de muncă au fost și. Pe acestea inculpata le-a cunoscut în piața din cartierul - prin intermediul martorului căruia anterior cele două martore i-au comunicat dorința lor de a munci în Italia. Intrând întâmplător în localul unde martorul purta discuția cu cele două femei, inculpata a purtat o discuția cu acestea promițând că le va ajuta să ajungă în Italia.

Întrucât la acea vreme nu avea mijloace de transport proprii a apelat la serviciile martorului care urma să efectueze o vizită în Italia. În cursul următoarelor zile martorului s-a întâlnit cu inculpata care era însoțită de fiica sa și de martorele și și au pornit în călătoria spre Italia. În autovehiculul condus de martor au urcat cele două femei cărora inculpata le-a comunicat faptul că în apropierea orașului Padova urmează să fie așteptate de un de profesie avocat. Cu acea ocazie inculpata a indicat și faptul că va achita toate cheltuielile de transport.

Potrivit declarațiilor martorelor și odată ajunse în Italia s-au întâlnit cu un în vârstă care s-a prezentat ca fiind avocat și sub numele de. Acesta s-a ocupat de cazarea lor la un motel din Padova, iar la scut timp le-a propus să întrețină relații sexuale fiind refuzat categoric. A doua zi susțin martorele împreună cu avocatul au urcat într-o mașină deplasându-se prin Italia și au ajuns într-un sat de lângă orașul Padova unde li s-a spus că vor găsi un loc de muncă.

În acest sat martorele au fost conduse la o familie unde le-a spus că vor locui. În discuțiile avute cu familia italiană, martorele -au comunicat acesteia cele întâmplate și în acest mod au fost ajutate să ajungă în România. S-a relevat și aspectul solicitării de către avocatul a sumei de 1000 euro acesta motivând că banii sunt de fapt suma plătită inculpatei pentru cele două martore. Și această cererea a fost categoric refuzată astfel că în cele din urmă și au reușit să ajungă în România.

Ulterior inculpata a fost contactată de foarte multe persoane provenind în special din zona natală - - M, cărora le-a promis ajutor în scopul obținerii unor locuri de muncă în Italia. Din baza de date a Direcției de Frontieră Oar ezultat că în perioada setp.2004 - mai 2005 au fost efectuate un număr de 26 transporturi în Italia, folosindu-se cele 2 autovehicule, cumpărate în condițiile anterior arătate, însumând 165 de persoane.

Au fost audiate și identificate în cursul urmăririi penale un număr de 22 victime precum și alți 22 de călători, care au confirmat faptul că au fost transportați cu autovehiculele aparținând societății administrată de inculpată.

S-a reținut din declarațiile pe care aceste persoane le-au dat, fie în calitate de martor, fie în calitate de partea civilă, împrejurările concrete în care acestea au călătorit și au munci în Italia. Martora a arătat că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unei prietene și i-a promis că îi facilitează obținerea unui loc de muncă în Italia. A călătorit cu un microbuz ajungând în această țară în preajma sărbătorilor de iarnă din anul 2004 și a muncit ca menajeră în casa unei familii cu 4 copii. Condițiile de muncă erau necorespunzătoare însă a fost plătită pentru activitățile prestate, într-un cuantum redus. La destinație a remis conducătorului auto suma de 500 euro bani care este convinsă că reprezentau un comision plătit inculpatei care a ajutat-o să obțină acel loc de muncă. fiind martora că suma de 500 euro remisă inculpatei este exagerată față de condițiile în care a muncit, aceasta a arătat și faptul că inițial i s-a comunicat că va munci ca menajeră într-o locuință și va avea grijă de 1 copil, însă în realitate a efectuat menajul unei familii cu 4 copii.

Aceste chestiuni susține martora le-a discutat inițial cu inculpata care a asigurat-o că va munci în condiții corespunzătoare și va fi plătită în mod corespunzător. Partea civilă în vârstă de 47 de ani a acceptat să fie ajutată de inculpată în obținerea unui loc de muncă în Italia, însă i s-a comunicat inițial că va munci ca menajeră la o familie d e avocați. În cele din urmă a fost nevoită să lucreze într-un imobil cu 4 etaje iar familia de italieni avea un comportament necorespunzător în special unul dintre copii care consuma droguri. A reușit partea civilă să poarte o discuție telefonică cu inculpata relatându-i faptul că este total nemulțumită atât de condițiile de muncă cât și de salariul obținut de 200 euro aferent unei perioade de două săptămâni. Partea civilă a arătat că s-a înțeles inițial cu inculpata și a fost de acord să muncească ca menajeră la o familie din Italia, fiind de acord să-i plătească acesteia suma de 500 euro cu titlu de comision, și cheltuielile aferente transportului. Inculpata a efectuat demersuri trimițând o persoană care să o transporte pe partea civilă în altă localitate unde a muncit aprox. 4-5 zile în agricultură contra unei sume de 23 euro /zi.

Din acești bani a reușit să-și achite c/v chiriei în noua locuință unde a fost cazată și în final s-a întors împreună cu inculpata în România.

Partea civilă a arătat că în cursul anului 2004 luna noiembrie s-a întâlnit cu inculpata în cartierul - deplasându-se cu un autocar în Italia. Pe inculpată a cunoscută prin intermediul soțului său iar acestuia i-a comunicat faptul că poate intermedia obținerea unui loc de muncă bine plătit în Italia. În această țară partea civilă a locuit în gazdă la o persoană, fără să presteze vreo muncă, și discutând cu inculpata aceasta i-a comunicat că există unele împrejurări obiective care au generat această stare de fapt, dar care se vor termina, iar în final vor putea presta activități de menaj la familii de italieni în vârstă.

Oferta inculpatei a fost refuzată de partea civilă și ulterior neacceptând să mai locuiască în acel imobil a reușit să se întoarcă în țară. A arătat, totodată, faptul că inculpata nu i-a cerut nici o sumă de bani pentru a-i facilita obținerea acelui loc de muncă însă condițiile de locuit au fost total improprii.

A fost însă de acord partea civilă să achite suma de 500 euro conducătorului auto iar din discuțiile cu acesta a înțeles că doar 100 euro reprezentau cheltuieli de transport restul revenind inculpatei pentru demersurile făcute în vederea căutării unor locuri de muncă. În acest sens s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro.

Partea civilă a arătat că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unei cunoștințe și în dialogul purtat i s-a promis obținerea unui loc de muncă ca menajeră a unei familii din Italia. Odată ajunsă în această țară, partea civilă susține că s-a întâlnit cu un care s-a recomandat ca fiind de profesie avocat și împreună cu inculpata a fost condusă la o familie unde i s-a spus că va munci ca menajeră. Condițiile de muncă au fost necorespunzătoare activitatea constând în îngrijirea pe lângă menaj și a unei persoane în vârstă care suferea de boli grave incurabile. A predat partea civilă inculpatei suma de 500 euro care reprezenta un comision pentru obținerea locului de muncă și C/V transportului. În decurs de 7 zile susține partea civilă a reușit să câștige doar 100 euro.

Partea civilă a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul cumnatului său și în mod similar i s-a promis obținerea unui loc de muncă în Italia în domeniul agriculturii. A predat la destinație suma de 500 euro conducătorului auto iar din discuțiile cu acesta a înțeles că suma de 100 euro reprezintă cheltuielile de transport și cazare restul fiind bani cuveniți inculpatei pentru demersurile sale în obținerea locului de muncă. A rămas în Italia aprox. 3 săptămâni muncind efectiv 7 zile însă în cele din urmă locul de muncă nu a fost obținut prin mijlocirea inculpatei. A reușit să presteze activități în agricultură pe o durată de 3 zile iar în cele din urmă o familie d e români a ajutat-o remițându-i suma de 86 euro pentru întoarcerea în România.

Partea civilă a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unui prieten, aceasta promițându-i că îl va ajuta să obțină un loc de muncă în Italia în domeniul agriculturii. Împreună cu încă 7 persoane, în toamna anului 2004 făcut deplasarea cu un microbuz ajungând în Italia la. Două săptămâni a fost cazat într-un camping alături de alți cetățeni români ajunși tot prin intermediul inculpatei. I-a remis acesteia suma de 500 euro bani care erau destinați transportului și răsplătirii inculpatei pentru demersurile sale în vederea obținerii locului de muncă. Nu a reușit partea civilă să obțină un loc de muncă și după aprox. 2 săptămâni a reușit să se întoarcă în România iar din discuțiile purtate cu unele persoane acestea i-au comunicat faptul că nu va reuși să-și găsească de lucru. A solicitat în constituirea de parte civilă restituirea de către inculpată a sumei de 500 euro.

Martora a cunoscut-o pe inculpată aflând din diferite surse că aceasta poate să faciliteze obținerea unor locuri de muncă în Italia. cu inculpata aceasta i-a promis că îi va facilita obținerea unui loc de muncă ca menajeră sens în care i-a și remis suma de 500 euro. În Italia martora a munci 3-4 zile în agricultură însă nefiind de acord să lucreze în acest domeniu s-a întors în România.

Condițiile de muncă au fost necorespunzătoare fiind nevoită susține martora să achite și o chirie pe un spațiu locativ foarte redus ca dimensiune în care erau cazate mai multe persoane.

Martorul a arătat că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul mamei sale. Aceasta i-a promis obținerea unui loc de muncă la o stație de benzină. I-a remis suma de 500 euro fiind de acord ca acești bani să fie cuveniți inculpatei pentru demersurile pe care aceasta le efectua în vederea obținerii unui loc de muncă. Martorul a ajuns în Italia împreună cu 2 persoane de sex feminin din loc. jud B, iar la destinație au întâlnit un colaborator al inculpatei pe nume care i-a condus la o fermă de bubaline. Martorul susține că nu a reușit să lucreze în Italia de loc, considerându-se înșelat atât de inculpată cât și de acel colaborator pe care i-a și numit traficanți de persoane. După aprox. 7 zile martorul s-a întors în România.

Martorul a cunoscut-o pe inculpată din copilărie aceasta promițându-i că îl va ajuta să obțină un loc de muncă în Italia. A fost de acord să se angajeze în această țară unde câștigurile salariale erau mai ridicate decât în România. A remis inculpatei suma de 700 euro fără însă a fi interesat de destinația acestor bani, dorința de a lucra în Italia fiind prea mare. Inițial martorul susține că a ajuns în orașul unde lucrat la o fermă de legume însă datorită vreme nefavorabile activitățile s-au desfășurat cu intermitență. martorul a munci 2 săptămâni și a fost plătit de proprietarul fermei cu suma de 300 euro. A fost cazat într-un imobil cu 3 camere în fiecare din cameră putând locuit 3 persoane. Condițiile de cazare erau necorespunzătoare însă au fost acceptate de martor care era obișnuit cu munca fizică grea anterior fiind lucrător minier. A fost însă după cum declară nemulțumit de munca prestată pe care a considerat-o epuizantă și prost plătită. Dacă salariul se situa la o valoare de 600 - 800 euro pe lună martorul susține că ar fi acceptat în continuare să muncească la acea fermă legumicolă.

Martorul a declarat că la începutul lunii dec.2005, împreună cu alte persoane s-a deplasat în Italia iar scopul acestei deplasări era obținerea unui loc de muncă în domeniul zootehnic. Plecarea sa în Italia a fost posibilă prin mijlocirea inc. pe care a cunoscut-o prin intermediul unor prieteni. A fost de acord martorul să beneficieze de serviciile inculpatei în sensul obținerii unui loc de muncă precum și cu achitarea cheltuielilor de transport. din Italia a fost în orașul, aici martorul muncind la o fermă de măslini. Salariul a fost negociat personal de martor cu patronul fermei obținând un salariu de 20 euro/zi. Munca se desfășura între orele 7 - 17, cu o pauză de o oră între 12-13. În România susține martorul a fost asigurat de inculpată că va obține un salariu de 25 euro/zi. După aprox. 2 săptămâni martorul susține că a fost plătit cu suma de 400 euro din care suma de 300 euro i-a plătit unei societăți de transport pentru întoarcerea în țară. A achitat șoferului autovehiculului aparținând societății inculpatei suma de 500 euro, în mod voluntar fiind conștient că acești bani se cuvin inculpatei pentru demersurile sale în obținerea locului de muncă.

Martorul a arătat că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unui anunț din presă în care se făcea referire la obținerea unor locuri de muncă în Italia. Cei doi s-au întâlnit la Clubul Constructorul din mun. O iar inculpata l-a asigurat că poate să-i faciliteze obținerea unui loc de muncă în Italia în domeniul agriculturii. S-a convenit achitarea unei sume de 500 euro aspect acceptat de martor, o parte din bani fiind destinați transportului iar restul se cuveneau inculpatei pentru mijlocirea unui loc de muncă. Odată ajuns în Italia martorul susține că a rămas aprox. 1 săptămână la o fermă însă nu a fost de acord să rămână pentru că nu exista posibilitatea exercitării constante a unei activități plătite. Condițiile de cazare au fost corespunzătoare însă în lipsa unui loc de muncă plătit în mod rezonabil martorul susține că nu a mai fost de acord să rămână în Italia întorcându-se în România.

Partea civilă a arătat că a cunoscut-o pe inculpată întrucât era afișat pe poarta fabricii de confecții din com. județul B un anunț în care se specifica faptul că o societate comercială efectua transporturi de persoane în Italia fără a se preciza că se obțin și locuri de muncă. la unul din numerele de telefon indicate a răspuns inculpata și discutând cu aceasta s-au întâlnit în mun. O însoțit de alte 2 persoane, la scurt timp de la purtarea convorbirii. În dialogul purtat inculpata i-a asigurat pe cei 3 că poate facilita obținerea unor locuri de muncă în Italia dar contra unei sume de bani respectiv 500 euro iar transportul va fi plătit separat. Banii trebuiau să fie plătiți la destinație și odată ajunși locul de muncă era asigurat. În Italia susține partea civilă au ajuns la o fermă de bubaline din loc. iar din discuțiile purtate cu proprietarul fermei a aflat că nu există posibilitatea obținerii unui loc de muncă. telefonic cu inculpata și comunicându-i acest aspect la scurt timp la fața locului s-a prezentat o persoană în vârstă care s-a recomandat a fi avocat și pe care îl chema, acesta transportându-i prin localitate pentru a încerca să le obțină un loc de muncă. În final, partea civilă a reușit să se angajeze ca și îngrijitor la un restaurant agro-turistic unde a muncit aprox.2 luni, plătindu-i-se însă o sumă mai mică decât cea negociată. Suma de 500 euro partea civilă a indicat-o ca pretenții în constituirea de parte civilă în cursul urmăririi penale.

Partea civilă a cunoscut-o pe inculpată aceasta asigurându-l că poate să-i obțină un loc de muncă în Italia în domeniul agriculturii ca mecanic agricol. Din discuțiile purtate cu inculpata aceasta l-a asigurat atât pe el cât și persoanele care îl însoțeau că odată ajunși în Italia conducătorul auto le va facilita obținerea locurilor de muncă. Acestui conducător auto partea civilă i-a plătit suma de 500 euro, fără însă a putea să obțină un loc de muncă plătit rezonabil. În final muncind în agricultură a reușit să câștige suma de 1500 euro.

Martorii și au arătat că au însoțit-o pe inculpată în Italia în vederea obținerii unor locuri de muncă. a indicat faptul că inculpata i-a promis ajutor pentru obținerea unui loc de muncă însă nu l-a asigurat că acest demers va avea și un rezultat. a indicat faptul că i s-a promis obținerea unui loc de muncă ca și mecanic agricol însă finalmente acest demers nu s-a realizat. A fost cazat în mod corespunzător în satul, plătind inculpatei suma de 350 euro reprezentând cheltuielile de transport și cazare.

Martorul a arătat că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul surorii sale iar aceasta i-a promis că îl va ajuta să obțină un loc de muncă în Italia. I-a remis suma de 500 euro în mod voluntar și a fost convins că acești bani se cuvin inculpatei pentru demersurile sale. Inculpata nu și-a onorat promisiunea de obținere a unui loc de muncă deși i s-au plătit atât cei 500 euro cât și suma de 200 euro reprezentând c/v transportului. Susține martorul că a cunoscut în Italia un cetățean respectiv o persoană în vârstă ca fiind avocat și care l-a amenințat că nu va putea părăsit Italia dacă își va exprima nemulțumirea în legătură cu tratamentul la care a fost supus. Această nemulțumire era legată atât de condițiile de cazare, ajungând să doarmă 4 persoane într-un pat cât și de imposibilitatea obținerii unui loc de muncă. Relevantă este și declarația martorului angajat o perioadă de timp ca și conducător auto la societatea administrată de inculpată. Acesta a declarat că efectua transporturi în Italia și multe persoane pe care le-a condus în această țară au reușit prin intermediul inculpatei să obțină locuri de muncă. Inculpata era ajutată în Italia de un colaborator, o persoană în vârstă de profesie avocat.

Chiar dacă inițial erau și persoane care ajungând în Italia nu reușeau să-și găsească un loc de muncă, ulterior acestea se angajau. Martorul mai arată că persoanele transportate îi plăteau direct banii reprezentând c/v transportului iar ulterior le remitea fie inculpatului, fie avocatului. Față de cheltuielile de transport inculpata mai primea de la persoanele transportate și alte sume pe care însă acesta nu le poate preciza ca destinație, nu se încheia însă susține martorul acte doveditoare privind remiterea sumelor de bani.

Din declarațiile persoanelor audiate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești s-a putut contura cu exactitate elemente certe ale stării de fapt cât și ale activităților concrete pe care le-a desfășurat inculpata.

probațiunii relevă faptul că inculpata pe parcursul unei lungi perioade de timp a reușit prin promisiuni făcute unui număr relativ mare de persoane să obțină importante sume de bani iar prestația sa în final se circumscrie unei activități infracționale în mod clar dovedită.

Principala chestiune este aceea a îmbrăcării într-o haină juridică a întregii activități pe care inculpata a efectuat-o și care fără dubiu se relevă din probele administrate.

Persoanele audiate în cauză au arătat că în mod voluntar din dorința de a obține locuri de muncă în țări ale Uniunii Europene respectiv în Italia, au luat legătura cu inculpata care venind în întâmpinarea acestor manifestări de voință, a reușit profitând și de credulitatea lor să obțină importante sume de bani.

Pe lângă faptul că inculpata nu avea competențe în intermedierea unui astfel de demers a reușit să inducă în rândul persoanelor care au contactat-o credința că vor obține locuri de muncă bine plătite în Italia.

Un prim aspect care se relevă și important în opinia instanței a fost acela al contactului dintre așa numitele victime și inculpată. Unele persoane au cunoscut-o pe inculpată prin intermediul altora, iar un număr de persoane au aflat de activitatea inculpatei din anunțuri de mică publicitate sau prin afișarea unor oferte în localitățile de domiciliu, respectiv comuna.

Este așadar deosebit de important a se analiza dacă activitatea concretă pe care a desfășurat-o inculpata se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, în modalitățile alternative de comitere prev. de art 12 al.1. din L 678/2001.

Potrivit dispozițiile art 2 din Lg.678/2001 prin exploatarea unei persoane se înțelege executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

Acest aspect interesează în cauză pentru că în acest context de fapt se situează activitatea inculpatei. Nu s-au relevat modalități de săvârșire care să corespundă definițiilor prev. de art 2 lit b,c,d și e din L 678/2001.

Instanța a apreciat că raportat la elementele concrete ale stării de fapt nu se poate reține în sarcina inculpatei activități de exploatare în genul celor definite de art.2 lit a din L 678/2001. pct.1 al. art 2 din același act normativ definește traficul de persoane prin prisma faptelor prevăzute la art 12 și 13 din lege. Reținându-se prin actul de sesizare al instanței săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 se impune a se enunța definiția acesteia.

Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane în scopul exploatării acestei persoane.

Noțiunea de exploatare, așa cum anterior, s-a arătat trebuie privită în primul rând prin accepțiunea pe care legiuitorul acesteia în art.2. și raportat la elementele cauzei pct.2 lit

Nu se relevă elemente care să dovedească faptul că inculpata în mod direct a procedat la exploatarea persoanelor pe care le-a transportat în Italia și cărora le-a promis în mod ușuratic obținerea unor locuri de muncă. Trebuie pornit de la premisa că în cauză persoanele vătămate care au intrat în contact cu inculpata au făcut-o în mod voluntar în scopul obținerii unor locuri de muncă în Italia, fiind de notorietate împrejurarea că în țările Uniunii Europene câștigurile salariale sunt mai ridicate decât în România.

Profitând de credulitatea acestora precum și de mijlocirea unor persoane din Italia inculpata care avea și resursele necesare, respectiv 2 autovehicule, a promis părții vătămate și martorilor din această cauză, că va mijloci obținerea unor locuri de muncă în diferite domenii. Unele din persoanele audiate au confirmat faptul că transportul lor în Italia a avut loc cu autovehiculele inculpatei, achitând atât cheltuielile aferente cât și un așa zis comision care să răsplătească demersurile acesteia în vederea obținerii locurilor de muncă.

dintre victime și inculpată erau de regulă sub forma unor negocieri și constau în promisiunea făcută de către aceasta și, simetric, de acceptarea în mod invariabil a acestor promisiuni din partea persoanelor interesate de obținerea locurilor de muncă.

În acest context, nu s-a putut susține că inculpata ar fi efectuat activități de recrutare sau alte modalități alternative de comitere a infracțiunii așa cum acestea sunt indicate în art. 12 din L 678/2001 chiar dacă formal s-ar putea susține că a procedat la transportarea victimelor. Activitatea de transport făcea parte categoric din înțelegerea dintre victime și inculpată și era plătită în mod corespunzător de către acestea chiar dacă, acest aspect nu poate fi dovedit neîncheindu-se documente justificative. Cazarea victimelor s-a efectuat de regulă la familiile sau fermele din Italia și a fost achitată din fondurile acestora. Chiar dacă erau condiții necorespunzătoare de cazare acestea au fost sancționate prin atitudinea victimelor care pur și simplu nu au mai dorit să locuiască în acele imobile.

Pe de altă parte, executarea activităților concrete din partea victimelor nu a avut loc în mod forțat, acestea invocând doar condiții grele de muncă precum și o salarizare mult diminuată față de situația în care prestarea muncii ar fi avut loc în condiții legale. Este evident că, munca prestată de către victime nu a avut loc în condițiile respectării normelor legale de angajare din Italia, întrucât acestea nu au fost angajate prin încheierea unor contracte de muncă, cu toate beneficiile ce decurg dintr-un astfel de angajament.

Acest aspect însă este imputabil celor care au acceptat să angajeze persoane din afara spațiului comunitar, cu încălcarea normelor de salarizare, sănătate și securitate în domeniul muncii.

O altă chestiune indicată în rechizitoriu nr.18/23.11.2005. a fost aceea a încercării avocatului de a întreține relații sexuale cu martorele și care a fost catalogată ca fiind o încercare a acestuia de obligare la practicarea prostituției.

După cum rezultă din declarațiile martorelor acestea s-au întâlnit cu care a facilitat cazarea acestora la o familie din Italia și la un moment dat a intenționat să întrețină relații sexuale cu acestea. Încercarea avocatului a eșuat însă nu se poate susține că intenția sa este în mod indubitabil o încercare de a recruta persoane în vederea practicării prostituției. De altfel martorii au și declarat că în mod voluntar nu au mai acceptat să rămână în Italia revenind în România la scurt timp.

În concluzie, instanța a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată în modalitățile alternative de comitere prev. de art 12. pe considerentul că nu este îndeplinită condiția exploatării astfel cum o definește textul art.12 din L 678/2001. Activitatea inculpatei însă se circumscrie în opinia instanței în elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune varianta tip.

Este dovedit faptul că inculpata a indus în eroare persoanele cu care a venit în contact promițându-le acestora că va facilita obținerea unor locuri de muncă în Italia în condiții de salarizare atractive. După cum au constatat și persoanele din cauză care evident au avut încredere în inculpată, precum și în posibilitățile pe care aceasta le releva, acest demers nu s-a realizat. Odată ajunse la fața locului victimele constatau faptul că fie nu au fost acceptate întrucât nu era nevoie de forță de muncă, fie au muncit în alte domenii decât cele indicate de inculpată și cu o salarizare mult diminuată față de oferta prezentată.

Pe de altă parte, toate persoanele audiate au arătat că au plătit inculpatei pe lângă cheltuielile de transport, în mod benevol și un așa zis comision care de regulă se ridica la un cuantum de 500 euro, iar unele dintre acestea s-au constituit părți civile doar cu această sumă de bani.

În ce condiții o persoană exploatată solicită să-i fie restituite sumele de bani pe care le remite unei alte persoane în mod benevol pentru obținerea unui beneficiu în speță, un loc de muncă, și nu solicită acordarea unor sume care să constituie în realitate contravaloarea unui prejudiciu cu caracter esențialmente moral și aferent unei astfel de exploatări. După cum rezultă din declarațiile victimelor acestea s-au considerat prejudiciate cu sumele plătite inculpatei cu titlu de așa zis comision, benevol acceptat nesolicitând alte pretenții. De altfel, aceste sume sunt considerate ca făcând parte din prejudiciul infracțiunii de înșelăciune relevându-se în mod clar scopul inculpatei de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust.

Față de cele ce preced, instanța în baza art 334 Cod de procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea prev. de art. 12 al.1 din L 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art 215 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal și în baza acestui text de lege a condamnat-o pe inculpată la o pedeapsă de 4 ani închisoare, fiindu-i interzise inculpatei drepturile prev. de art 64 lit a teza II și lit b Cod penal.

Apreciind că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea efectivă de libertate, dată fiind și lipsa de antecedente penale a inculpatei, faptul că are l copil minor, precum și durata relativ mare de timp de la data săvârșirii faptei, ecoul antisocial diminuându-se în timp, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani stabilit conf. art 86/2 Cod penal.

Inculpata a fost obligată să se supună măsurilor de supraveghere prev.de art 86/3 lit a-d pen. urmând a se prezenta periodic la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere impuse, atrăgându-i atenția inculpatei asupra disp. art 86/4 Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a apreciat ca fiind dovedite sumele cu titlu de pretenții solicitate de părțile vătămate constituite ca părți civile și constând de regulă, aspect dovedit în restituirea acelui comision de 500 euro plătit inculpatei, în acest sens fiind obligată inculpata la plata sumei de 500 euro în favoarea părții civile, 500 euro în favoarea părții civile, 500 euro în favoarea părții civile, 500 euro în favoarea părții civile, 300 euro în favoarea părții civile, 500 euro în favoarea părții civile, 500 euro în favoarea părții civile, 500 euro în favoarea părții civile, 500 euro în favoarea părții civile și 500 euro în favoarea părții civile, sau a echivalentului în lei la cursul de schimb al datei plății efective, cu titlu de pretenții, constând în despăgubiri civile.

A confiscat în favoarea statului suma de 4.600 euro sau echivalentul acesteia în lei, de la inculpată. În legătură cu acest aspect, se impus a se face precizarea că în rechizitorul nr.18 s-a solicitat confiscarea sumei de 6200 euro rezultată în urma săvârșirii infracțiunii, iar prin rechizitoriul nr.77 s-a solicitat a se dispune confiscarea a sumei de 1500 euro cu același titlu. Procedându-se la verificarea acestei chestiuni s-a constatat că sumele prezentate nu făceau distincție între cele solicitate în constituirea de parte civilă și cele care neputând face obiectul pretențiilor civile se confiscă ca fiind însușite pe nedrept de inculpată.

Însumând sumele indicate de martorii audiați în cauză care constau în comisionul oferit inculpatei și însușit pe nedrept, precum și suma indicată de partea civilă care a menționat faptul că nu are pretenții de la inculpată, rezultă suma de 4600 euro sau echivalentul acesteia în lei, s-a dispus a fi confiscată de la inculpată.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate au formulat apel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciu Teritorial Oradea și inculpata, solicitând următoarele:

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciu Teritorial Oradeaa solicitat admiterea apelului formulat și desființarea hotărârii mai sus arătate în sensul înlăturării dispoziției privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea de trafic de persoane, prev de art.12 alin.1 din legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune, prev de art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, precum și obligarea inculpatei la plata sumei de 500 euro în favoarea părții civile, reprezentând despăgubirile civile solicitate de către aceasta și cu privire la care prima instanță a omis să se pronunțe.

În motivarea apelului formulat s-a arătat că, în mod greșit, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de către inculpata, din infracțiunea de trafic de persoane, prev de art.12 alin.1 din legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune, prev de art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, întrucât din conținutul infracțiunii prevăzută de art.12 alin 12 din Legea nr. 678/2001 rezultă că mijlocul utilizat pentru săvârșirea traficului de persoane este înșelăciunea. Prima instanță a constatat că victimele au fost induse în eroare de către inculpată prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, prin promisiunea falsă privind ocuparea unui loc de muncă în sudul Italiei, cu contract de muncă și bine plătit, sens în care aceasta a și perceput de la fiecare victimă suma de 500 euro, deși nu le-a asigurat contracte de muncă în agricultură sau menajere.

În mod greșit prima instanță a concluzionat că inculpata nu a urmărit și nici nu a realizat exploatarea persoanelor prin muncă, câtă vreme din actele aflate la dosar rezultă că inculpata a predat victimele în scopul exploatării unor cetățeni italieni, care au procedat apoi în continuare la exploatarea acestora, exploatare de care inculpata, evident nu era străină. Rezultă în mod evident că scopul pentru care inculpata a procedat la recrutarea, transportul și transferarea victimelor a fost acela că acestea să fie exploatate prin muncă, în sensul că forțate de împrejurări, victimele să accepte să muncească în condiții improprii de lucru și plată.

Inculpata a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței apelate în sensul achitării sale, în principal, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. a Cod de procedură penală, iar în subsidiar în baza art. 10 lit. b/1 Cod de procedură penală.

În motivarea apelului său inculpata prin avocat ales, a arătat că fapta pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată nu există, ea desfășurând o activitate comercială licită - având o societate comercială ce avea ca obiect transportul de persoane.

Verificările efectuate de organele financiare nu au găsit încălcări ale regimului și normelor financiar contabile sau depășirea obiectului de activitate, iar pe unele dintre persoanele care au contactat-o pentru a fi transportate în străinătate inculpata, la cererea și insistența acestora le-a pus în legătură cu persoane din Italia pentru a -ș găsi loc de muncă; ulterior, aceste persoane au arătat în declarațiile lor că nu au mai contacta-o pe inculpată, iar convențiile de muncă încheiate în Italia au fost stabilite conform voinței părților privind atât nivelul muncii cât și nivelul de remunerare.

În subsidiar, s-a arătat că fapta care i se impută inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care se impune aplicarea unei sancțiuni administrative în condițiile prevăzute de art. 91 Cod penal.

Examinând sentința apelată din oficiu și prin prisma motivelor de apel invocate, curtea va reține următoarele:

În cursul anului 2003, inculpata și-a înființat o societate comercială denumită -ELE SRL, având ca obiect de activitate transport terestru de călători și obținând în luna octombrie 2004 și licențele necesare desfășurării activității, activitate care a început să fie desfășurată în luna noiembrie 2004, când au fost achiziționate îl leasing două autoturisme marca Ford și Mercedes.

În cursul anilor 2004-2005, în realizarea aceleași rezoluțiuni infracționale, inculpata a recrutat, transportat și cazat în Italia mai multe persoane în scopul exploatării acestora prin muncă, fiind identificate 22 de victime. Astfel, sub promisiunea obținerii unor contracte de muncă în agricultură ( 25 euro/zi) și ca menajere ( 500 euro/lună) victimele au fost recrutate și transportate în localitatea din Italia, unde au fost preluate de către cetățeanul italian cu prenumele de, care le-a obligat apoi să muncească în condiții improprii și fără contract de muncă în agricultură și ca menajere.

Inculpata a perceput de la victime comisioane între 300 și 500 euro pentru obținerea contractelor de muncă la care s-au adăugat contravaloarea transportului de 200 euro.

Majoritatea persoanelor traficate au fost cazate într-un " camping", în fapt un adevărat lagăr, situat în zona orașului, unde o parte a fost preluată de cetățeanul italian, iar cealaltă parte pur și simplu abandonată și forțată să-și găsească loc de muncă. Victimele au fost astfel obligate să execute munci sau să îndeplinească servicii în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de lucru, salarizare, sănătate și securitate.

Starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost dovedită cu declarațiile părților civile și a martorilor,.

Referitor la critica apelantei Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciu Teritorial Oradea, privind greșita schimbare a încadrării juridice a faptei comisă de inculpata din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 din legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, curtea va reține că aceasta este fondată având în vedere următoarele aspecte:

Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001 constituie trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane prin .ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra victimei.

Prin această infracțiune, care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe acțiuni alternative trebuie să se urmărească un scop, și anume exploatarea persoanei, victimă a traficului.

Potrivit art.2 alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 prin exploatarea unei persoane se înțelege executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

Examinând actele cauzei se constată că probele dosarului au confirmat împrejurarea că în perioada anilor 2004- 2005, inculpata în realizarea aceleași rezoluțiuni infracționale a recrutat și transportat prin înșelăciune persoanele vătămate, cărora le-a promis locuri de muncă în Italia, în scopul exploatării acestora, prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă, prin încălcarea unor libertăți și drepturi fundamentale.

Ca mijloc de săvârșire a infracțiunii, inculpata a folosit înșelăciunea cu prilejul recrutării. Astfel, din actele dosarului rezultă că majoritatea persoanelor vătămate în momentul recrutării, nu aveau loc de muncă, erau lipsite de venituri și aveau în întreținere copii minori, amăgirea victimelor fiind amplificată și prin aceea că inculpata le-a asigurat transportul până în campingul din localitatea.

Referitor la exploatarea persoanelor prin muncă se va reține că victimele, și au arătat în declarațiile lor faptul că inculpata în mod nemijlocit le-a prezentat familiilor italiene la care au prestat activități de menaj și îngrijire a persoanelor bolnave, precizând că au fost cazate în mod necorespunzător, unele dintre ele suferind de foame și lucrând uneori până la ora 1 noaptea, fiind prost plătite, astfel că, nu au rezistat mai mult de două săptămâni. Aceste aspecte au fost relatate de altfel și de martorii, care au arătat că au fost preluate de un cetățean italian care le-a asigurat locuri de muncă în condiții improprii.

Din cele prezentate mai sus, rezultă că scopul pentru care inculpata a procedat la recrutarea, transportul și transferarea victimelor a fost acela ca acestea să fie exploatate prin muncă, exploatarea de care inculpata nu era străină.

De asemenea, este fondată și critica privind omisiunea instanței de fond de a obliga inculpata la plata sumei de 500 euro în favoarea părții civile având în vedere că aceasta s-a constituit parte civilă încă din faza de urmărire penală ( fila 70), menținându-și pretențiile și în fața instanței după cum s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 09.02.2007 ( filele 100-101).

Față de cele mai sus arătate urmează ca în baza art.379 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală să fie admis apelul penal declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, împotriva sentinței penale nr.364/P din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, care va fi desființată în sensul că se va înlătura dispozițiile art.334 Cod de procedură penală referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; se va reține ca temei al condamnării inculpatei, infracțiunea prev și ped de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și menține dispozițiile instanței de fond cu privire la cuantumul pedepsei - 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a teza II și b Cod penal, dar și în ceea ce privește modalitatea de executare - art.86/1 Cod penal, precum și disp. art.86/3 lit. a-d Cod penal și art. 71 alin.5 Cod penal; va obliga inculpata la plata sumei de 500 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății în favoarea părții civile.

Referitor la apelul formulat de inculpata curtea, față de cele reținute mai sus, constatând că a fost dovedită existența infracțiunii reținută în sarcina acesteia, vinovăția inculpatei, precum și împrejurările în care a fost comisă fapta, va respinge ca nefondat apelul formulat de aceasta, reținând că este nefondată susținerea acesteia privind inexistența infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.18/1 Cod penal, fapta comisă de inculpată având gradul de pericol social al unei infracțiuni. Astfel, raportat la criteriile de apreciere prevăzute de art. 18/1 Cod penal se va reține că inculpata a acționat pe durata a aproximativ doi ani de zile, în baza aceleași rezoluțiuni infracționale, inducând în eroare victimele cu privire la obținerea unui loc de muncă în Italia, în schimbul căruia a primit de la acestea sume de bani cu titlu de comision, ulterior, aceste promisiuni nemaifiind respectate, iar victimele ajungând să fie exploatate;

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală inculpata va fi obligată la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

1.În baza dispozițiilor art.379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală,

RESPINGEca nefondat apelulpenal formulat de inculpata, domiciliată în O,-, --2,. F,.168, jud.

2.În baza art.379 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală.

ADMITEapelulpenal declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, împotriva sentinței penale nr. 364/P din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o desființează în sensul că:

Înlătură dispozițiile art.334 Cod de procedură penală referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal;

Reține ca temei al condamnării inculpatei, cu datele personale aflate în dosar, infracțiunea prev și ped de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și menține dispozițiile instanței de fond cu privire la cuantumul pedepsei - 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a teza II și b Cod penal, dar și în ceea ce privește modalitatea de executare - art.86/1 Cod penal, precum și dispozițiile art.86/3 lit. a-d Cod penal și art. 71 alin.5 Cod penal;

Obligă inculpata la plata sumei de 500 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății în favoarea părții civile.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe inculpata să plătească statului suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Cu drept derecurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile civile lipsă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24 iunie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIR

- - - - - -

plecată în concediu

de odihnă semnează

președintele completului

jud.

Red.dec. SL./02.07.2008

Judecător fond

Tehnored. AS /03.07.2008

În 2 ex.

Președinte:Soane Laura
Judecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela

#Judecator Petre Mariana

Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 65/2008. Curtea de Apel Oradea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 65/2008. Curtea de Apel Oradea