Traficul de influență (art.257 cod penal). Decizia 96/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 96/
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpata - domiciliată în localitatea,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.539 din data de 29 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpata fiind trimisă în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.257 Cod penal cu aplicarea art.37 lit."a" Cod penal.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 27 octombrie 2009, când curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 3 noiembrie 2009, când s-a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA:
Cu privire la apelul penal de față constată următoarele:
Tribunalul Constanța, pronunțând sentința penală nr. 539/29 decembrie 2008, condamnat-o pe inculpata - fiica lui și, născută la 27.10.1966, la pedeapsa închisorii de 2 ani și 4 luni pentru o infracțiune de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal.
Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 864alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 83 alin. 1 cod penal, s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsi închisorii de 2 ani și 6 luni, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1170/2004 a Judecătoriei Constanța și s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare pentru ca în final, inculpata să execute pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare.
Inculpatei i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal.
Din pedeapsa aplicată inculpatei s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 13.12.1999 până la 14.04.2000, perioadă executată în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1170/2004 a Judecătoriei Constanța.
A fost menținută măsura obligării inculpatei de a nu părăsi teritoriul României, măsură luată prin încheierea pronunțată la 3.03.2008 a Tribunalului Constanța.
În temeiul art. 257 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 256 alin. 2 cod penal, s-a confiscat de la inculpată suma de 350 euro.
Inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 780 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța in sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin intermediul unei candidate la examenul pentru obținerea permisului de conducere, în primăvara anului 2006, martora a cunoscut-o pe inculpată. Întâlnindu-se astfel într-un local public, inculpata i-a spus martorei că poate apela la ea pentru obținere fără examen a permisului de conducere.
În cursul lunii august 2007, martora a sunat-o pe inculpată, spunându-i că a dat examenul pentru obținerea permisului de conducere, însă a fost respinsă.
Inculpata i-a promis martorei că o ajută să obțină permisul de conducere, precizându-i acesteia că are influență asupra unui funcționar de la poliția rutieră.
fiind că inculpata o poate ajuta, martora s-a întâlnit cu aceasta în apropierea magazinului din C, unde i-a dat dosarul conținând documentele necesare înscrierii la examen, inculpata spunându-i că va obține permisul de conducere într-o săptămână.
Martora a convenit atunci cu inculpata să-i dea cei 700 de euro pe care aceasta îi solicitase pentru a interveni în vederea obținerii permisului martorei, după jumătatea lunii când urma să primească banii de la soțul său aflat la acel moment în străinătate.
În ziua de 14.08.2006, martora împreună cu martorul, care îi conducea autoturismul, s-au deplasat în orașul unde s-au întâlnit, într-o cofetărie, cu inculpata. Cu acest prilej, martora i-a înmânat inculpatei doar suma de 350 Euro, inculpata spunându-i martorei să aibă și suma restul banilor - 350 Euro atunci când îi va da permisul.
După aproximativ două săptămâni, inculpata i-a spus martorei că polițistul cu care vorbise pentru permisul de conducere avea probleme și că trebuia să mai aștepte.
Ulterior, martora i-a cerut inculpatei să-i restituie banii, în încercarea de aoc onvinge spunându-i că are probleme cu soțul său, însă aceasta de fiecare dată a amânat-
Abia în primăvara anului 2007, inculpata i-a restituit martorei suma de 100 USD.
În ziua de 12.09.2007, după ce inculpata a fost chemată pentru a fi audiată de către organele de urmărire penală, aceasta solicitând amânarea audierii pentru a-și angaja avocat, numitul, concubinul acesteia, a sunat-o pe martora și i-a spus că îi va restitui el banii datorați de inculpată.
Inculpata s-a întâlnit cu martora, prilej cu care i-a spus să își retragă plângerea formulată împotriva ei și îi va restitui banii.
Astfel, în ziua de 28.09.2007, după ce martora i-a spus că își va retrage plângere, inculpata i-a dat acesteia suma de 270 Euro.
În ziua de 5.10.2007, înainte de a se deplasa la sediul organelor de urmărire penală pentru a fi audiată, inculpata și concubinul acesteia au mers la locuința martorei și i-au cerut acesteia să dea o declarație scrisă din care să rezulte că a primit restul banilor.
Fiind surprinsă de vizita celor doi, care intraseră odată cu martora - o prietenă a martorei, cu care se întâlniseră întâmplător la intrarea în bloc, martora a scris, la solicitarea ce i se adresase, un înscris în care a menționat că a primit în total sumele de 100 USD și 270 Euro, pe care i le-ar fi dat inculpatei sub formă de împrumut, la cererea concubinului inculpatului datând înscrisul cu 28.09.2007, ziua în care a primise restul de 270 Euro.
În declarația dată la 8.10.2007, martora a precizat că i-a promis inculpatei că își retrage plângerea pentru aod etermina să-i restituie restul banilor și totodată că banii îi dăduse acesteia banii pentru a-și obține permisul de conducere, iar nu cu titlu de împrumut.
Inculpata a negat comiterea faptei, susținând în apărare că a primit banii cu împrumut de la martora.
Susținerile martorei în sensul pretinderii de către inculpată a sumei de 700 Euro cu motivarea că va interveni la un funcționar din cadrul poliției rutiere pentru obținerea permisului de conducere al acesteia și primirea în acest scop a sumei de 350 Euro sunt confirmate prin declarațiile constante ale martorilor, prin adresa nr. 2971/5.10.2007 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C din care rezultă că numita a susținut în mai multe rânduri examenul pentru obținerea permisului de conducere, fiind respinsă, și totodată prin procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice dintre martoră și inculpată, în special a celor purtate la 14.09.2007, ora 18.30, 28.09.2007, ora 13,00.
Declarațiile martorilor și, propuși în apărare de către inculpată în scopul de a demonstra că a primit banii de la martora cu titlu de împrumut, vor fi înlăturate de către instanță, susținerile acestora fiind infirmate atât prin declarația dată de la data de 5.12.2008 care trebuie interpretată prin prisma faptului că aceasta a fost dată după ce i-au fost restituiți toți banii, martora fiind constantă în poziția sa procesuală, dar și prin depozițiile martorilor propuși în acuzare, precum și prin procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice, înregistrări efectuate în condiții de legalitate.
Instanța înlătură susținerile inculpatei cu privire la interceptarea convorbirilor telefonice în condiții de nelegalitate, la dosarul de urmărire penală existând adresa nr- emisă de Președintele Tribunalului Constanța prin care acesta comunică Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța soluția pronunțată prin încheierea nr. 128/2007, de admitere a cererii procurorului și de confirmare, în temeiul art. 91 ind. 2 alin. 3.C.P.P. a legalității și temeiniciei ordonanței privind autorizarea pe o perioadă de 48 de ore a interceptării și înregistrării pe suport magnetic a convorbirilor purtate de martora și inculpată.
În drept, fapta inculpatei de a pretinde numitei suma de 700 Euro, din care a primit suma de 350 Euro, pentru a interveni asupra unui funcționar în vederea obținerii permisului de conducere pentru aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. De art. 257.
Cod PenalNu poate fi primit argumentul inculpatei potrivit căruia, imposibilitatea obținerii ar conduce la inexistența infracțiunii de trafic de influență. Aceasta întrucât, deși în varianta traficului de influență în care făptuitorul lasă să creadă că are influență asupra unui funcționar dar în realitate nu are și astfel săvârșește o inducere în eroare pe care traficul de influență o absoarbe, prin incriminarea unor astfel de fapte s-a urmărit cu precădere ocrotirea prestigiului funcționarului și a muncii sale.
Întrucât inculpata a comis infracțiunea reținută în sarcina sa în cursul termenului de încercare stabilit prin nr. 1170 din 4.06.2004 a Judecătoriei Constanța prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante a închisorii de 2 ani și 6 luni aplicată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. aa art. 178 din Lg. nr. 178/1997 și art. 26 rap. la art. 290.Cod Penal, în cauză sunt incidente prevederile art. 37 lit. a Cod Penal, privind starea de recidivă postcondamnatorie.
Întrucât ansamblul probator administrat în cauză a demonstrat fără echivoc existența faptei cu care instanța a fost sesizată, elementele constitutive ale infracțiunii indicate în rechizitoriu, precum și comiterea acesteia de către inculpata trimisă în judecată, fiind astfel întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2.C.P.P. instanța va pronunța condamnarea inculpatei.
În cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute e art. 72.Cod Penal, la stabilirea gradului de pericol social al faptei, se va ține seama de împrejurările, modul concret de comitere, de suma de bani pretinsă și în special de scopul concret al activității de traficare a influenței întreprinse de către inculpată și anume acela al obținerii unei permis de conducere în condiții de nelegalitate, de către o persoană despre care inculpata cunoștea că fusese respinsă de mai multe ori la examenul de obținere a permisului, așadar care nu are abilitățile necesare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice, fapta inculpatei prezentând astfel un grad însemnat de pericol social concret; în cadrul acelorași criterii de individualizare a pedepsei, se va ține seama și de persoana inculpatei care nu se află la primul conflict cu legea penală și care, astfel cum s-a subliniat și în referatul de evaluare psiho-socială întocmit în cauză, deși trecuse printr-un proces penal în urma căreia a fost condamnată definitiv prin nr. 1170 din 4.06.2004 a Judecătoriei Constanța și cunoștea consecințele comiterii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, a nesocotit clemența instanței care a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate, remarcându-se din analiza sentinței de condamnare menționate, predispoziția inculpatei de a se folosi de calitatea de funcționari a altor persoane în scopul obținerii unor venituri ilicite; totodată instanța va avea în vederea conduita procesuală a inculpatei care, prin atitudinea de negare pe care a adoptat-o a demonstrat că minimalizează urmările faptei sale și că nu conștientizează implicațiile și consecințele comportamentului său antisocial. În ceea ce privește persoana inculpatei, instanța va ține seama însă și de vârsta acesteia precum și de starea de sănătate în dovedirea căreia inculpata a depus la dosar înscrisuri.
În raport cu considerentele expuse, instanța va dispune condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii orientată spre minimul special prevăzut de lege.
În conformitate cu art. 86 ind. 4.Cod Penal, în referire la art. 83.C.P.P. instanța va revoca suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatei prin nr. 1170 din 4.06.2004 a Judecătoriei Constanța, urmând ca inculpata să execute în regim de deținere această pedeapsă alăturat celei ce va fi aplicată prin prezenta sentință.
Deși art. 71 Cod penal presupune interzicerea automată a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c Cod penal, instanța constată că această prevedere legală contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64.Cod Penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele Calmanovici României (hotărârea din 1 iulie 2008) șiHirst Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), instanța nu va aplica în mod automat,ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În plus față de jurisprudența Curții în materie, instanța va avea în vedere și decizia nr. LXXIV (74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că "dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal".
Astfel, natura faptei săvârșite determină instanța a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată.
În cadrul controlului asupra necesității interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a-c Cp. apare însă evident că inculpata este nedemnă de a exercita anumite drepturi în raport de natura infracțiunii comise - trafic de influență -, fiind neîndoielnic că nu are valorile necesare pentru a reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpata nu le deține având în vedere infracțiunea comisă.
În consecință, în temeiul art. 71.Cod Penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b cu Cod Penal titlu de pedeapsă accesorie, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 88.C.P.P. perioada reținerii și arestării preventive a inculpatei în cauza în care s-a pronunțat hotărârea anterioară de condamnare a acesteia, și anume de la 13.12.1999 până la 14.04.2000 se va deduce din pedeapsa ce urmează a fi executată de către inculpată.
Întrucât temeiurile care au determinat luarea față de inculpată a măsurii obligării de a nu părăsi teritoriul României subzistă și, în vedere natura pedepsei ce urmează a fi executată de către inculpată precum și conduita procesuală a acesteia, instanța consideră necesară menținerea acestei măsuri.
Instanța va face aplicarea prevederilor art. art. 257 alin. 2 lit. b în ref. la art. 256 alin. 2.
Cod PenalÎn baza art. 189.C.P.P. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată în faza de urmărire penală va fi avansat din fondurile către Baroul Constanța, în favoarea av..
Împotriva sentinței penale nr. 531 din 29 decembrie 2008 Tribunalului Constanțaa declarat apel, in termen legal, inculpata, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, apelanta inculpată a susținut că, infracțiunea de trafic de influență pentru care a fost condamnată, nu a fost dovedită indubitabil, în condițiile în care există o singură declarație care o susține, iar celelalte declarații ale martorilor sunt indirecte și înregistrările convorbirilor telefonice, nu au fost obținute în mod legal.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 531 din 29 decembrie 2008 Tribunalului Constanța și ca urmare rejudecării pe fond, să se pronunțe achitarea inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 257 cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a cod pr. penală.
Conform concluziilor scrise depuse de avocatul inculpatei apelante, intr-o teză subsidiară, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond și urmare rejudecării să se dispună achitarea inculpatei apelante, in conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1cod pr. penală, fiind evidentă lipsa de pericol social a faptei reținută în sarcina acesteia.
Examinând cauza în raport de criticile din apelul inculpatei, de probatoriul administrat, cât și din oficiu, in limitele prevăzute de art. 371 cod pr. penală, curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Săvârșirea de către inculpata apelantă a infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 cod penal este probată fără echivoc, prin declarațiile martorei, coroborată cu declarațiile martorilor și, dar și prin conținutul convorbirilor telefonice dintre martoră și inculpată, consemnate în procesele verbale de redare a acestora.
Așa cum a reținut și instanța de fond, declarațiile martorilor și sunt relevante in susținerea declarației martorei, câtă vreme primul a însoțit-o pe aceasta din urmă, la 14.08.2006, la, când a avut loc întâlnirea cu inculpata și s-a înmânat suma de 350 euro, iar cea de-a doua a fost prezentă în locuința martorei, la data de 5.10.2007, când inculpata și concubinul ei au solicitat întocmirea înscrisului care atesta presupusul împrumut.
Declarația martorei referitoare la adevărata motivație pentru care i-a înmânat inculpatei suma de 350 euro este susținută și de conținutul convorbirilor telefonice dintre martoră și inculpată și în special a acelora din 14.09.2007 și 28.09.2007.
Susținerea inculpatei apelante în sensul că înregistrarea convorbirilor telefonice nu a fost făcută cu respectarea prevederilor art. 912cod pr. penală, ceea ce atrage nulitatea acestora, nu poate fi primită, în condițiile în care prin încheierile nr. 111 din 18.09.2007 și nr. 128 din 2.10.2007 ale Tribunalului Constanța au fost confirmate ca temeinice și legale ordonanțele nr. 827/P/14.09.2007 și respectiv din 27.09.2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.
Rezultă așadar că, săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de trafic de influență a fost reținută pe baza unui probatoriu legal administrat și fără nici un dubiu.
Fapta inculpatei de a pretinde numitei suma de 700 euro pentru a interveni pe lângă un funcționar din cadrul poliției rutiere, în vederea obținerii permisului de conducere pentru aceasta din urmă, întrunește gradul de pericol social al infracțiunii de trafic de influență, așa cum în mod temeinic a reținut și instanța de fond. socială ridicată a faptei reținută în sarcina inculpatei apelante este relevată de aspectul că ne aflăm în fața unei fapte de corupție prin care se încearcă obținerea unor avantaje prin eludarea sau încălcarea legii de către aceia care sunt chemați să aplice și să respecte legea, subminându-se credibilitatea instituțiilor statului.
Examinând cauza sub toate aspectele, curtea nu a constatat elemente de netemeinicie și nelegalitate care să impună desființarea soluției pronunțate de instanța de fond.
Pentru considerentele menționate, curtea constatând neîntemeiate criticile din apelul inculpatei și neidentificând alte motive care să poată fi invocate din oficiu, pentru o eventuală reformare a hotărârii atacate, va respinge apelul ca nefondat, menținând sentința penală nr. 531 din 29 decembrie 2008 Tribunalului Constanța.
În temeiul prevederilor art. 189 cod pr. penală și a Protocolului încheiat de cu, se va dispune ca plata onorariului avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, să se facă din fondul în contul Baroului C pentru avocat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod pr. penală, curtea o va obliga pe apelanta inculpată să plătească statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379 alin. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpata - domiciliată în localitatea,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.539 din data de 29 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Dispune plata din fondurile a onorariului avocatului din oficiu, de 50 lei.
Obligă apelanta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 600 lei.
Cu recurs in termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Jud. fond.
Red.. Jud. -/11.12.2009
Tehnodact. Gref. -
2 ex./15.12.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Viorica Lungu
