Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 17/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ NR.17
Ministerul Public reprezentat de procuror
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpata ( ) și părțile vătămate și împotriva deciziei penale nr. 142 din data de 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică - lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 20 ianuarie 2009, pentru a da posibilitate inculpatei recurente să depună concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Iași prin sentința penală nr.1288/3.05.2007 a hotărât, în baza art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "b" ind.1 Cod procedură penală, achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art.220 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 200 lei, în baza art.18 ind.1 Cod penal și art.91 Cod penal.
Conform art.14, 346 Cod procedură penală inculpata a fost obligată să lase în liniștită posesie părților vătămate și suprafața de teren având lățimea de 0,15. și lungimea de 6,6. pe care inculpata a ridicat un zid de cărămidă înalt de 1,5. aflat între punctele 14-16 schița efectuată în anexa 1 raportului de expertiză aflat la dosar. S-au respins pretențiile civile ale părților civile și. În baza art.192 pct.1 lit. "c" Cod procedură penală inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile vătămate și au formulat plângere prealabilă împotriva inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de "tulburare de posesie" prevăzută și pedepsită de art.220 Cod penal.
În motivarea plângerii se arată că imobilul în care locuiesc se învecinează la est cu proprietatea Primăriei municipiului I, aflată în prezent în folosința inculpatei. Se precizează că între cele două imobile există o distanță de aproximativ 1 metru, limita proprietății părților vătămate fiind reprezentată de un perete de scândură ce corespunde magaziilor părților vătămate; în interiorul acestor magazii, la o distanță de 20 cm. părțile vătămate au realizat un zid de cărămidă fără structură pentru a proteja centrala termică.
La data de 11 august 2004 se arată că inculpata a construit un zid de cărămidă, lipit de zidul părților vătămate, ocupând o parte din suprafața de teren aparținând acestora.
Prin sentința penală nr.626/4.02.2005 a Judecătoriei Iași, în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea de tulburare de posesie, iar în baza art.181și art.91 Cod penal s-a aplicat inculpatei 2.000.000 lei amendă administrativă.
S-a reținut că fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de tulburare de posesie, fiind minimă atingerea adusă patrimoniului părților vătămate.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpata care a arătat că a fost citată la o altă adresă decât cea la care locuiește, că plângerea prealabilă este tardivă și că nu a săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie.
Prin decizia penală nr.1410/8.12.2005 Tribunalul Iașia admis recursul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr.626/04.02.2005 a Judecătoriei Iași, a casat integral sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat de faptul că inculpata nu a fost citată la adresa la care locuiește.
După rejudecare, prin sentința penală nr.3002/23.06.2006 a Judecătoriei Iași, în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, motivat de faptul că probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu au format convingerea instanței că fapta dedusă judecății a fost săvârșită de inculpată.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal au declarat recurs părțile vătămate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Iași, prin decizia penală nr.1378/5.12.2006 a admis recursul declarat de părțile vătămate și împotriva sentinței penale atacate, s-a casat integral sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare, reținându-se că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Imobilul părților vătămate și situat în I,- se învecinează cu imobilul închiriat de inculpată de la Consiliul Local La 11 august 2004, inculpata s-a decis să efectueze o anexă la imobilul închiriat și pentru aceasta a îndepărtat peretele de scândură ridicat de părțile vătămate care delimita cele două proprietăți.
În plus, inculpata a îndreptat și a găurit peretele de cărămidă următor celui din lemn.
Situația de fapt așa cum a fost reținută a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă:
- plângerea și declarațiile părților vătămate;
- declarațiile martorilor și care au precizat că au constatat personal faptul că inculpata a îndepărtat peretele de scândură ridicând un alt perete, lipit de cel de cărămidă în vederea realizării unei bucătării;
- expertiza depusă la dosar întocmită într-o cauză civilă de grănițuire din care rezultă că zidul ridicat de inculpată ocupă suprafața de 6,6 metri lungime și 0,15 metri lățime din suprafața de teren aparținând părților vătămate, precum și declarația inculpatei.
Inculpata a declarat că nu a ocupat din suprafața de teren aparținând părților vătămate. Apărarea inculpatei nu poate fi primită atâta timp cât din expertiza depusă la dosar și din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că aceasta a ocupat o suprafață de teren cu o lungime de 6,6 metri și o lățime de 0,15 metri, aparținând părților vătămate.
Coroborând probele administrate în cauză instanța a apreciat că săvârșirea faptei și vinovăției inculpatei au fost dovedite.
Față de împrejurările cauzei, respectiv suprafața foarte mică ocupată de inculpată și motivul ocupării, instanța a apreciat că fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin.1, 2 Cod penal.
În consecință, instanța a dispus achitarea inculpatei, în baza dispozițiilor art. 11 pct.2 alin.2 lit. "a", raportat la art. 10 lit."1"Cod procedură penală și, în baza art. 181Cod penal și art. 91 Cod penal a aplicat inculpatei 200 lei amendă administrativă.
În latura civilă, a dispus restabilirea situației anterioare, obligând pe inculpată să lase în liniștită posesie suprafața identificată în schița depusă la dosar.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de părțile civile, instanța le-a respins întrucât nu s-a dovedit valoarea peretelui de scândură înlăturat de inculpată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul prevăzut de art.363 Cod procedură penală părțile vătămate și criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, iar inculpata a declarat apel la 30.05.2007.
Apelul declarat de inculpata a fost respins ca tardiv prin decizia penală nr.13/17.01.2008 a Tribunalului Iași.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr.142/27.03.2008 a respins ca nefondate apelurile declarate de părțile vătămate și împotriva sentinței penale 1288/3.05.2007 a Judecătoriei Iași, pe care a menținut-o, obligând apelanții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Verificând sentința apelată prin prisma materialelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul constată următoarele:
Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu complet pe care l- evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit corect situația de fapt ce nu suportă critici.
Mai mult, în considerentele sentinței penale apelate prima instanță a făcut o analiză detaliată a tuturor mijloacelor de probă pe baza cărora s- stabilit vinovăția inculpatei.
Corect s-a constatat din probele administrate în cauză, respectiv expertiza tehnică și declarațiile martorilor că inculpata a ocupat o suprafață de teren de 6,6. lungime și 0,15. lățime, aparținând părților vătămate.
Având în vedere suprafața mică ocupată, faptul că terenul se află în litigiu, că inculpata a intenționat să repare gardul degradat prin construirea unui zid ce face corp comun cu imobilul casă de locuit, precum și circumstanțele personale ale inculpată în mod just s-a apreciat că fapta acesteia nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni fiind în mod vădit lipsită de importanță.
Inculpata a efectuat reparații așa cum a decis Serviciul de cadastru și urbanism al Primăriei I la data de 24.03.2004.
Ca urmare în mod corect s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "1"Cod procedură penală cu referire la art. 181Cod penal, achitarea inculpatei și aplicarea în baza art. 181alin. 3 și art. 91 Cod penal aplicarea unei amenzi administrative într-un cuantum suficient pentru sancționarea inculpatei.
În ceea ce privește latura civilă în mod corect s-au respins pretențiile civile, părțile vătămate nefăcând dovada prejudiciului, respectiv a valorii gardului de lemn.
situației anterioare se poate face prin intermediul executorului judecătoresc.
Obligarea inculpatei de a lăsa în deplină și liniștită posesie suprafața de teren identificată în schiță implică eliberarea acesteia de construcții executate abuziv și refacerea celor distruse.
Față de aceste aspecte, sentința primei instanțe nefiind afectată de vreun viciu nici în aplicarea legii nici în stabilirea adevărului, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile formulate de părțile vătămate și, domiciliate în I-, împotriva sentinței penale nr. 1288/3.05.2007 a Judecătoriei Iași, sentință pe care va menține.
Va obliga apelanții să plătească statului suma de 60 lei (câte 30 lei fiecare) cheltuieli judiciare.
Se va respinge cererea intimatei pentru obligarea apelanților la plata cheltuielilor judiciare.
În termenul prevăzut de art.385 ind.3 alin.1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpata și părțile vătămate și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpata arată că este nevinovată și s-a reținut greșit că a comis fapta întrucât ea nu a modificat zidul de la magazie ci așa l-a închiriat și nici nu a dărâmat vreun gard despărțitor între cele două proprietăți.
De asemenea, inculpata arată că recursul său este admisibil întrucât instanța de fond nu a făcut pronunțarea în ședință publică și în aceste condiții apelul său a fost respins greșit ca tardiv, ea declarând apel la data comunicării soluției la cerere.
În motivarea recursului părțile vătămate arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, atât în latura civilă, cât și în latura penală.
recurenți și arată că sancțiunea aplicată inculpatei este prea blândă în raport de fapta comisă și solicită condamnarea acesteia la o pedeapsă penală, precum și restabilirea completă a situației anterioare prin obligarea inculpatei să demoleze zidul (să-l ridice) construit pe terenul lor.
În latura civilă a cauzei vătămații arată că nu insistă în acordarea daunelor morale dar solicită obligarea inculpatei la repararea prejudiciului cauzat prin demolarea zidului, solicitând și cheltuieli de judecată.
Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că recursul inculpatei este inadmisibil, iar ale părților vătămate și sunt nefondate.
Instanța de control judiciar Tribunalul Iași prin decizia penală nr.13 din 17.01.2008 a respins ca tardiv apelul inculpatei împotriva sentinței penale nr.1288/3.05.2007 a Judecătoriei Iași, obligând-o pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat, reținând că inculpata a fost prezentă în fața instanței de fond la termenul de judecată din 26.04.2007 când au avut loc dezbaterile și cauza a rămas în pronunțare, declarând apel împotriva acestei hotărâri la data de 30.05.2007, cu mult peste termenul de 10 zile de la pronunțare prevăzut de lege.
Arată inculpata-recurentă că hotărârea instanței de fond nu cuprinde mențiunea pronunțată în ședință publică și de aceea este nulă absolut, conform art.197 al.2 Cod procedură penală raportat la art.385 ind.9 al.1 pct.4 Cod procedură penală, iar apelul său a fost respins greșit ca tardiv, ea aflând soluția la cerere, când a intrat în posesia certificatului de soluție.
Verificând hotărârea instanței de fond aflată la filele 40 (minuta) și 43, rezultă că pronunțarea ei s-a făcut în ședința publică din 3.05.2007.
Potrivit art.363 al.1 și 3 Cod procedură penală, termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare. Inculpata a fost prezentă la dezbateri, termenul de apel curgând pentru ea de la pronunțare, fiind lipsit de importanță dacă ea a fost sau nu prezentă la pronunțare, sub acest aspect fiind legală hotărârea instanței de apel d e respingere ca tardiv a apelului inculpatei.
Potrivit art.385 ind.1 al.4 Cod procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art.362 Cod procedură penală nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras.
Neexistând apel în termen împotriva hotărârii instanței de fond și care nu a fost modificată în apelul celorlalte părți, recursul declarat de inculpata în cauză este inadmisibil. De altfel, inculpata prin cererea de recurs a indicat din eroare și un alt număr de decizie penală, respectiv nr.35/2008 a Tribunalului Iași, care vizează alte părți.
Pentru aceste considerente nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs ale inculpatei și în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. "a" Cod procedură penală, se va respinge ca inadmisibil recursul inculpatei împotriva deciziilor penale nr.13 din 17.01.2008 și nr.142/27.03.2008 ale Tribunalului Iași.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate de părțile vătămate și, instanța constată că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond și de apel au reținut că inculpata a săvârșit o faptă la data de 11 august 2004, ocupând o suprafață din terenul părților vătămate, însă aceasta, prin atingerea minimă adusă proprietății vătămaților și scopul urmărit de inculpată - repararea gardului degradat, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, respectiv a infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art.220 al.1 și 2 Cod penal.
În mod temeinic și legal instanța de fond a dispus în baza art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "b" ind.1 Cod procedură penală, achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.220 al.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal și i-a aplicat acesteia o sancțiune administrativă, în baza art.18 ind.1 și art.91 Cod penal.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
La data de 11 august 2004, inculpata s-a decis să efectueze reparații la imobilul închiriat situat în I,- și pentru aceasta a îndepărtat peretele de scândură ridicat de părțile vătămate, care delimita cele două proprietăți, apoi a îndreptat și a găurit peretele de cărămidă următor celui din lemn, efectuând reparații la zid, așa cum decisese la data de 24.03.2004 și Serviciul de cadastru și urbanism al Primăriei
de cărămidă înalt de 1,5. ridicat de inculpată în acest mod ocupă suprafața de 6,6 metri lungime și 0,15 metri lățime din suprafața de teren aparținând părților vătămate.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpata, însă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Față de împrejurările cauzei și persoana inculpatei, instanța de fond a apreciat temeinic că prin aplicarea unei sancțiuni administrative se poate îndrepta inculpata.
situației anterioare săvârșirii faptei s-a făcut în mod legal de către instanța de fond care a obligat inculpata să lase în liniștită posesie părților vătămate suprafața de teren ocupată, așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar, nefiind suficiente elemente în cauză pentru a se dispune ridicarea (demolarea) zidului, acestea putând fi valorificate separat în cadrul executării silite.
În mod temeinic instanța de fond a respins acțiunea civilă a părților civile și, întrucât acestea nu au făcut dovada contravalorii gardului de scândură înlăturat de inculpată.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile vătămate și împotriva deciziei penale nr.142/27.03.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art.192 al.2 Cod procedură penală, instanța va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpata () și ca nefondate recursurile declarate de părțile vătămate și împotriva Deciziei penale nr. 142/27.03.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții să achite fiecare câte 150 lei, cheltuielile judiciare către stat.
Respinge cererea părților vătămate și de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare efectuate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
22.2009.-
2 ex.-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Mihaela Chirilă, Otilia Susanu
