Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 421/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.421/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 16 IUNIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asuprarecursului declarat de partea vătămată, domiciliată în G,-, -S/12,.178, împotriva Deciziei penale nr.82/R/16.02.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.1064/12.06.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-), privind peinculpatul -,domiciliat în com.Sl. jud.G, chemat în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.220 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 iunie 2009, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 16 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 1064/12.06.2008 pronunțată de Judecătoria Galați in dosarul nr- s-a dispus achitarea inculpatului cu privire la fapta de "tulburare de posesie" prev. de art. 220.Pen, în temeiul disp. art.11 pct. 2 lit.a Pr.Pen. rap. la art.10, al.1 lit.a Pr.Pen.
A fost respinsă în tot acțiunea civilă -daune materiale și morale - formulată de partea vătămată ca fiind neîntemeiată, potrivit disp. art.346, al.3 Pr.Pen.
A fost obligată partea vătămată, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 250 lei, în temeiul art. 192, al. 1, pct.1 lit. a Pr.Pen.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță reținut următoarele:
În prezenta cauza, instanța de fond a fost investită prin trimiterea spre rejudecare a plângerii penale formulate de către persoana vătămată, domiciliată în G,-, -. 178, privind săvârșirea faptei de "tulburare de posesie" prevăzută de dispozițiile art. 230 Cod Penal, de către inculpatul, domiciliat in comuna S, jud.
Decizia penala nr. 276/2006 a casat sentința penală nr. 2596/2005 pronunțată de Judecătoria Galați, pentru motivul arătat în cuprinsul dispozițiilor art. 3859pct. 6 Cod procedura penală, având în vedere lipsa de apărare a inculpatului la judecata cauzei.
Instanța de judecată, în rejudecare, având în vedere prevederile dispozițiilor art. 38518Cod procedură penală, privitoare la limitele rejudecării, a constatat următoarele:
Recursul declarat de partea vătămată, nefiind motivat, instanța de recurs a analizat din oficiu motivele de casare, apreciind ca fiind incidente în speță dispozițiile art. 3859pct. 6 Cod procedură penală - privitoare la lipsa apărării inculpatului -, considerând ca fiind obligatorie prezenta sa; fapta prevăzută de art. 220 Cod penal fiind sancționată cu pedeapsa de minim 5 ani așa cum statuează art. 171 al. 3 Cod procedura penala;
Prin decizia de casare, instanța de recurs a menținut actele procedurale efectuate până la data de 16.12.2005, ceea ce le prezumă ca fiind valabile și pentru rejudecare.
Ca atare, instanța de rejudecare constatat în cercetarea judecătorească efectuata de către prima instanța in dosarul nr. 1467/2004 a fost prezumata ca fiind temeinic si legal efectuata, partea vătămată neindicând nici un motiv de recurs iar instanța de recurs luând în discuție doar acele motive care pot conduce la nulitatea hotărârii atacate, fiind stabilite drept cazuri de casare
invocabile si din oficiu si care stau sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de dispozițiile art. 191 al. 2 Cod procedura penala.
S-a arătat, de asemenea că, pentru aceste motive, instanța de rejudecare se va conforma hotărârii instanței de recurs, având în vedere și faptul ca situația de fapt se consideră a fi rămas cea avută în vedere la soluționarea recursului.
S-a reținut că, pornind de la aceste considerente, așa cum prevăd dispozițiile art. 38518Cod procedura penala raportat la 38519Cod procedura penala, instanța de rejudecare a avut în vedere atât considerentele deciziei instanței de recurs cat si sintagma statuată de legiuitor, respective "în măsura în care"
Prima instanță a reținut că, proba cu înscrisuri (filele 10-22, 30-44), declarația părții vătămate (fila 70), declarația inculpatului (fila 86), proba cu alte înscrisuri si planșe foto (filele 136 - 164), declarația martorului (fila 131), arata următoarea situație de fapt:
Partea vătămată a dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4,400 mp conform titlului de proprietate emis la data de 16.09.2002, in indiviziune cu alți comoștenitori așa cum rezultă din analiza anexei Iat itlului arătat, suprafața primita de aceștia în intravilan este de 0,3511 mp, având 3 parcele, doua dintre ele învecinându-se cu terenul proprietatea inculpatului, la nord.
S-a reținut că, în ceea ce privește analiza titlului de proprietate emis pentru inculpatul, la data de 11.09.1998, se constata faptul ca acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 0,4327 mp in intravilanul satului S.
De asemenea, s-a constatat ca anexa la titlul de proprietate arata ca inculpatul, in calitate de moștenitor al soției sale, a dobândit prin reconstituire suprafața de 5,2373 mp (titlul de proprietate emis la 10.09.1998).
Prima instanță a reținut că, din compararea suprafețelor de teren primate in proprietate de către cele 2 părți, așa cum consacra titlul de proprietate in drept, rezulta ca parcela 32 în suprafața de 2470 mp intravilan, este individualizata in ambele titluri, dar in mod diferit, având vecinătăți diferite si suprafețe diferite.
A reținut, de asemenea, că aceasta constatare se coroborează cu declarația părții vătămate, care arata că titlul de proprietate emis pe numele său în 2002 pentru suprafața de 3511 mp coincide cu titlul de proprietate emis pentru pentru suprafața de 8800 mp (fila 78).
Prima instanță a reținut că, în același sens se constituie ca mijloc de proba și declarația inculpatului (fila 86) care arata ca "primarul și cu directorul -ului mi-au dat mie 10 ari si parții vătămate 40 de ari, în afara de clădirile ei", iar suprafața de 40 de ari nefiind cuprinsa nicăieri, nici în titlul părții vătămate si nici în cel al inculpatului.
Prima instanță a arătat că, asupra acestei suprafețe de teren se considera de către partea vătămată ca s-au exersat abuzuri de către inculpat, partea vătămată apreciind ca aceasta suprafața i se cuvine și pe care dorește să o aibă atât în proprietate cât și în posesie.
Pe parcursul judecății, partea vătămată a declarat că înțelege "să-și facă singură cel mai bine apărarea" depunând în acest sens înscrisuri privitoare la dreptul de proprietate și memorii (filele 90-128).
Prima instanță a apreciat că, analiza acestora conduce la aceeași idee: diferența dintre 8800 mp, suprafața inclusa în titlul inculpatului emis la data de 11.09.1998 de 12700 mp, inclusa in titlul lui emis la 10.09.1998, nu se regăsește.
A apreciat că, se poate remarca de asemenea contrarietatea celor 2 titluri de proprietate emise în mod succesiv, la interval de o zi, pentru inculpatul, respectiv la data de 10.09.1998, nr. 17516-65 - nefiind indicat titularul dreptului reconstituit, și cel emis la data de 11.09.1998, cu nr. 17516-80, ambele având însă același cod -.
Instanța de fond a arătat că, așa cum se afirma de către partea vătămată in memoriu (fila 93) "in Legea 169/97 se spune ca: nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit indiferent daca acest teren se afla in continuare grădinii în intravilan sau alt loc în extravilan lotul de folosință atribuit" ceea ce constituie, în opinia sa, o situație coincidenta cu faptul ca: "domnul are în titlul de proprietate 8800 mp loc de folosință primit (greșit) abuziv și tot în continuarea abuzează cu forța in curtea mea".
Prima instanță a arătat că, pornind de la premisele de drept substanțial care au în vedere necesitatea întrunirii acelor elemente constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, care să conducă la stabilirea existentei sale, în primul rând trebuie stabilit obiectul material, fără a se avea în vedere dacă posesia este exercitata de către proprietar sau de o altă persoană.
A mai arătat că, în speță, problema de drept dedusă judecății, tine exclusiv de modalitatea în care se va stabili în mod clar, neechivoc și irevocabil (eventual, pe calea unei acțiuni în constatarea nulității absolute parțiale a unuia dintre titlurile de proprietate) apartenența suprafeței de teren în litigiu.
Instanța de fond apreciat că, în cauza dedusă judecății, trebuie avut în vedere premisa absolută a existenței infracțiunii care este condiționată de existența obiectului material, având cele două părți, atât partea vătămată cât și inculpatul se considera proprietari în drept asupra terenului, în fapt, acesta neexistând ca atare, instanța de fond având în vedere faptul că atât timp cât legiuitorul a înțeles să apere prin aceasta incriminare posesia asupra bunurilor imobile chiar și împotriva proprietarului, cu condiția ca cel care posedă să fie în drept a poseda imobilul, iar în speță nu s-a putut dovedi că partea vătămată este în drept a poseda terenul de 40 de ari în discuție, a constatat faptul ca posesia nelegitima nu poate fi opusă proprietarului.
A apreciat că, având in vedere ca in prezenta cauza partea vătămată nu a făcut dovada unei posesii legitime, fapta nu există si, pe cale de consecință, a dispus achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 10, alin.1 lit.a Cod Procedură Penală.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat recurs partea vătămată, apreciind-o ca nelegală, din probele adminJ. rezultând că inculpatul ocupă în mod abuziv o suprafață de 1800 mp din terenul său, făcându-se astfel vinovat de săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
Prin decizia penală nr. 82/R/16.02.2009 a Tribunalului Galațis -a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea vătămată și obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 3856alin. 3.pr.pen, tribunalul a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, motivata în fapt și în drept.
În mod corect, analizând și coroborând probele adminJ. în cauză, instanța de fond a stabilit că infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art. 220.pen pentru care partea vătămată a solicitat condamnarea inculpatului, nu există, dispunând pe cale de consecință, achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen în ref. la art. 10 lit. a pr.pen.
Astfel, din compararea suprafețelor de teren primite in proprietate, atât de către partea vătămată cât și de inculpat, astfel cum rezultă din cele două titluri de proprietate aflate la dosarul cauzei, rezultă că parcela 32 în suprafață de 2470 mp intravilan, este individualizată în ambele titluri, dar în mod diferit, având vecinătăți diferite.
Pentru a se putea reține existența infracțiunii de tulburare de posesie, în cauză trebuie să se facă dovada situației premisă, respectiv a posesiei respectivei suprafețe de teren de către partea vătămată, dovadă ce nu a putut fi făcută în cauză.
Cum în mod corect reținut instanța de fond, problema de drept dedusă judecății de partea vătămată, ține exclusiv de modalitatea în care se va stabili (eventual pe calea unei acțiuni în constatarea nulității absolute, parțiale a unuia dintre cele două titluri de proprietate) apartenența suprafeței de teren în litigiu.
În raport de considerentele expuse, în conformitate cu disp. art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b pr.pen a fost respins recursul declarat de partea vătămată.
Împotriva acestei decizii pronunțate de Tribunalul Galați partea vătămată a declarat din nou recurs reiterând criticile formulate anterior.
Recursul declarat de partea vătămată este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.
Astfel Curtea va reține că, potrivit art. 3851al. 1 lit. a Cod pr. penală coroborat cu art. 361 al. 1 lit. a Cod pr. penală, sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate se atacă doar cu recurs situație în care un nou recurs promovat împotriva deciziei pronunțate cu ocazia soluționării acestui recurs este inadmisibil.
În speță partea vătămată a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului la data de 30.04.2004 reclamând săvârșirea infracțiunii de "tulburare de posesie" prevăzută de art. 220 al. 1 Cod penal.
Textul de lege în vigoare la data formulării plângerii prevedea pentru infracțiunea mai sus arătată o sancțiune cu amenda sau închisoarea de la o lună la 2 ani și dispunea că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate.
Ulterior, în cursul judecării procesului, art. 220 al. 1 Cod penal a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 în sensul majorării pedepsei (închisoare de la 1 la 5 ani) și eliminării prevederii referitoare la necesitatea unei plângeri prealabile a părții vătămate pentru exercitarea acțiunii penale.
Față de aceste aspecte, având în vedere existența unei succesiuni de legi în timp și prevederile art. 13 Cod penal, care dispun că în astfel de situații se aplică legea mai favorabilă inculpatului, Curtea reține că legea penală mai favorabilă este legea veche, ce stabilea o pedeapsă mai redusă și condiționa pornirea procesului penal de formularea de către partea vătămată a unei plângeri prealabile.
Așa fiind urmează a se constata că față de legea penală aplicabilă în cauză sentința pronunțată de Judecătoria Galați se putea ataca doar cu recurs la tribunal, astfel că un nou recurs formulat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 82/R/16.02.2009 a Tribunalului Galați, prin care s-a respins ca nefondat recursul susnumitei, apare ca fiind inadmisibil și va fi respins ca atare.
Văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. a, teza a II-a Cod pr. penală, precum și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată, domiciliată în G,-, -S/12,.178, împotriva Deciziei penale nr.82/R/16.02.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.1064/12.06.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-), privind peinculpatul -,fiul lui și, născut la 12.08.1930 în com.Sl. jud.G, cu același domiciliu, CNP -.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentă la plata sumei de 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
Grefier,
I
Red. - 25.06.2009
Tehnored. - 26.06.2009
2 ex
Fond:
Recurs. - -
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
