Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 736/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.736/
Ședința publică de la 08 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurenta-inculpată - și recurentul-inculpat, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.220 Cod peanl,împotriva deciziei penale nr.279/06.10.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- - Sentința penală nr.202/23.06.2008 a Judecătoriei Adjud, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta-inculpată, personal și asistat de avocat -, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.215/10.10.2008, emisă de Baroul Vrancea - Cabinet de avocat " -", și intimata-parte vătămată, personal. A lipsit recurentul-inculpat, care a fost reprezentat de avocat -, apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătându-se că este primul termen de judecată, la data de28.11.2008, recurenții-inculpați și au depus motive scrise de recurs, după care;
Recurenta-inculpată, personal, precizează că dorește să dea declarații în fața instanței de recurs.
Potrivit disp.art.38514alin.11Cod procedură penală și art.323 Cod procedură penală, Curtea procedează la audierea recurentei-inculpate, intre orele 10.30 - 10.35.
Declarația inculpatei a fost consemnată în condițiile prev. de art. 73 Cod procedură penală, ulterior inculpata, prin apărător ales, citind și semnând declarația care a fost atașată la fila 21 dosar.
Recurenții-inculpați și, prin apărător, arată că nu au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Intimata-parte vătămată, personal, arată că nu are alte cereri de formulat. Depune la dosar două fotografii.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Recurenții-inculpați și, prin apărător, critică ca fiind nedreaptă hotărârea pronunțată de Tribunalul Vrancea deoarece inculpații consideră că au făcut dovada că la momentul refacerii gardului dintre cele două proprietăți, nu s-a schimbat cu nimic vechiul hotar dintre cele două bucăți frățești.
Cele trei bucăți "frățești" primite de la autorii lor - inculpata are un lot de la mama ei, din 1972, iar partea vătămată are două loturi de la autorii ei - loturi care au fost stăpânite în această configurație permanent de către cele două părți implicate în această cauză, nu există nicio dovadă din care să rezulte că Decizia pronunțată de Tribunalul Vrancea este temeinică și legală.
Precizează că există trei rapoarte de expertiză întocmite în această cauză: două în faza de urmărire penală și una în faza de judecată. Expertul a afirmat că este posibil ca inculpații să fi ocupat. Insă, ceilalți doi experți concluzionează că, dimpotrivă, partea vătămată, prin modalitatea de amplasare a gardului de către inculpați, are cu 6 metri pătrați mai mult, intrând în suprafața inculpaților și.
Consideră că nu se poate reține săvârșirea acestei fapte cu consecințe dezastruoase pe latură civilă deoarece cei doi inculpați sunt obligați să ii restituie părții vătămate 120 metri pătrați.
Din conținutul raportului de expertiză, acesta afirmă clar că nu a deținut niciodată cei 3800 metri pătrați și că titlul de proprietate este un act întocmit.
De asemenea, această concluzie este reluată de expertul care subliniază că la nivelul planului parcelar pe comuna sunt greșeli mari, care s-au transferat în titlurile de proprietate. Instanța de fond a reținut că și inculpata deține titlu de proprietate care respectă un alt act autentic, din anul 1972, respectiv testamentul. Toți experții au concluzionat că inculpații nu dețin cât aveau potrivit testamentului ci dețin mai puțin, concluzie care se coroborează cu aspectul că partea vătămată ar fi intrat cu 6 metri pătrați în terenul inculpaților.
Susține că în mod corect a reținut instanța de fond că acest litigiu nu poate fi tranșat decât pe latură civilă și că nu se pot reține fapte penale atunci cand este vorba inclusiv de o comparare de titluri.
Inculpații apreciază că e nedrept a da 120 metri pătrați către, care nu a deținut niciodată această suprafață,
Solicită, în baza art.38515pct.2 lit.a Cod procedură penală, solicită admiterea recursului formulat, să fie casată Decizia pronunțată de Tribunalul Vrancea și menținută hotărârea pronunțată de instanța de fond.
Intimata-parte vătămată, personal, precizează că pământul a rămas moștenire de la părinții săi; inculpații au mutat gardul. Dacă inculpații ar fi avut testament, aceștia trebuia ca după 1990 să meargă la Primărie pentru a-și trece pământul menționat.
Susține că inculpații i-au mutat gardul. În ceea ce privește expertiza intocmită de expertul, acesta a precizat în fața instanței că a venit la măsurători fără să citească dosarul.
Inculpații au scos sălciile care fuseseră plantate de tatăl părții vătămate intre cele două vii, au tăiat doi cireși, plantați de partea vătămată.
Solicită respingerea recursurilor pentru ca inculpații să ii lase suprafața de teren, să ii plătească cheltuielile de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursurile declarate de inculpații și sunt nefondate, Decizia pronunțată de Tribunalul Vrancea fiind legală și temeinică. Instanța, din coroborarea probelor, a reținut că cei doi inculpați,în septembrie-octombrie 2006 au construit un gard din sârmă, cu o lungime de 78 metri, prins de stâlpii din beton, prin nerespectarea amplasamentului inițial. În aceste condiții, prin montarea acestui gard, au ocupat suprafața de 120 metri pătrați din terenul părții vătămate.
Instanța a avut în vedere nu numai unul din cele trei rapoarte de expertiză care au fost efectuate în cauză. Raportul reținut de instanță se corobora cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu schița și procesul verbal de cercetare, din care rezultă foarte clar că delimitarea hotarelor dintre cele două proprietăți era reprezentată de o bornă, or gardul pe care inculpații l-au construit este la o distanță de 10 metri după bornă. Or, borna era practic amplasamentul, hotarul, și, prin mutarea gardului s-a ajuns la intrarea pe terenul proprietatea părții vătămate.
De asemenea, expertiza a stabilit că de fapt acest gard nu are o linie dreaptă, este o curbă linie și din această cauză s-a putut ocupa suprafața de 120 metri pătrați.
Apreciază că hotărârea pronunțată de Tribunalul Vrancea este legală și temeinică, solicită respingerea recursului cu obligarea la cheltuieli.
Recurenta-inculpată, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, arată că a montat gardul exact pe amplasamentul corect, în dreptul bornei din 1953, fără a intra pe terenul părții vătămate. Se consideră nevinovată.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.202/23 iunie 2008 Judecătoriei Adjud, în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod proc.penală, raportat la art.10 lit.d Cod proc.penală, au fost achitați inculpații: și, ambii pentru infracțiunile de tulburare în posesie, prev.de art.220 al.1 cod penal, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
S-a luat act că, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a respins ca inadmisibilă cererea părții vătămate pentru acordarea cheltuielilor judiciare.
In baza art. 192 al.3 cod proc.penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că faptele inculpaților și, care în perioada septembrie - octombrie 2006 au construit un gard în lungime de 78.din plasă de sârmă prinsă pe 25 bucăți șpalieri din beton și prin nerespectarea amplasamentului inițial au ocupat fără drept suprafața de 122 mp.din terenul părții vătămate, teren intravilan situat în satul, comuna, Jud. V, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.220 al.1 cod penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și al laturii subiective, în sensul că, ocuparea termenului nu a fost făcută fără drept de inculpați și oricum nu a fost făcută cu intenție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud, și partea vătămată.
In motivele de apel, Parchetul în esență susține că, instanța de fond a dat o interpretare eronată probelor aflate la dosar și-n consecință în mod nelegal a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea de tulburare în posesie, prev.de art. 220 al.1 cod penal.
Partea vătămată, în susținerea apelului arată că, cei doi inculpați i-au ocupat suprafața de teren pe care a moștenit-o de la părinți și-n consecință, solicită ca instanța să-i oblige să-și mute gardul pe vechiul amplasament pentru a reintra în posesia suprafeței ocupată de și.
Cu privire la soluționarea laturii penale, a lasat la aprecierea instanței.
Tribunalul Vranceaa apreciat că apelurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente: pentru existența infracțiunii de tulburare de posesie latura obiectivă se realizează printr-o acțiune de ocupare sau de luare în stăpânire, a unui imobil aflat în posesia altuia. Această ocupare trebuie să fie totală sau parțială, cât și efectivă, adică să aibă o anumită durată, iar ocuparea să se realizeze fără drept.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se realizează cu intenție, care poate fi directă sau indirectă.
Din probele aflate la dosar, rezultă că inculpații și, au ocupat suprafața de 122 mp. teren aflat în posesia părții vătămate, ocupare ce s-a realizat prin ridicarea unui gard între proprietățile învecinate ale celor două părți.
Dacă sub aspectul laturii obiective instanța de fond a constatat că infracțiunea există, nu aceiași situație a reținut și în ceea ce privește latura subiectivă. Se motivează de către prima instanță că, la data ocupării, inculpații nu au știut că terenul respectiv aparținea părții vătămate fiind convinși că, în baza titlului de proprietate nr. -/ 1999, suprafața respectivă le aparține.
Instanța de apel a constatat că situația reținută sub aspectul inexistenței intenției de a ocupa terenul este total greșită, întrucât:
- prima instanță nu a avut în vedere și declarațiile celor doi inculpați date în cursul urmăririi penale ( filele 34-42 dosar urmărire penală), declarații prin care cei doi inculpații recunosc că prin construirea gardului în formă curbă înspre proprietatea părții vătămate i-a ocupat fără drept suprafața de 122 mp. și că sunt de acord să îndrepte gardul pe vechiul aliniament din dreptul bornei vechi, declarații, care exprimă starea (poziția) subiectivă inițială a celor doi inculpați privitor la fapta săvârșită cu intenția de ocupare;
- instanța de fond nu a coroborat declarația inculpatei ( fila 28 dosar fond), în care aceasta recunoaște că, între proprietăți există o bornă din beton din anul 1953 și procesul verbal de cercetare la fața locului din 20.04.2007 ( filele 8-10 dosar urmărire penală), act din care rezultă că, la capătul gardului a fost identificat un spalier de beton în lungime de 1,45, și grosimea de 18 cm. care ține loc de hotar, fiind pus în anul 1953, însă primul spalier al gardului este la o distanță de 10 cm.față de bornă în interiorul grădinii părții vătămate, prin urmare, cei doi inculpați cu știință nu au respectat aliniamentul vechi, respectiv borna de hotar, astfel au ocupat cu intenție suprafața de 122 mp.
Așadar, fapta inculpaților și, care în perioada septembrie - octombrie 2006 au construit un gard în lungime de 78.din plasă de sârmă prinsă pe 25 șpalieri din beton și prin nerespectarea liniei de hotar ( amplasamentului inițial) au ocupat fără drept suprafața de 122 mp. din terenul părții vătămate, teren intravilan sat, comuna situat în T-42, Pc 1429, Pc 1430 și Pc 1433, întrunește elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective cît și a laturii subiective, a infracțiunii de tulburare de posesie - prev.de art. 220 cod penal.
Așa fiind, în baza art. 379, pct.2 lit.a Cod proc.penală, apelurile au fost admise.
S-a desființat sentința în ceea ce privește achitarea inculpaților, cât și latura civilă a cauzei.
Având în vedere împrejurările în care faptele au fost comise, vârsta celor doi inculpați, faptul că anterior nu au mai comis fapte penale, cât și poziția acestora în cursul urmăririi penale, se apreciază că aceste fapte nu prezintă gradul unei infracțiuni, astfel că, în baza art. 181cod penal s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, sens în care se a modificat temeiul achitării celor doi inculpați.
In baza art. 91 cod penal, s-a aplicat o amendă administrativă fiecărui inculpat.
Pe latura civilă a cauzei a fost avut în vedere faptul că, dacă se va menține în continuare situația creată prin ridicarea gardului despărțitor a celor 2 suprafețe de teren, pe un alt aliniament decât cel inițial, în continuare s-ar menține pericolul social de a se comite alte infracțiuni.
Înlăturarea acestui pericol social, se realizează prin restabilirea situației anterioare săvârșirii faptelor infracționale.
Față de aceste considerente, Tribunalul Vrancea, prin decizia penală nr.279/06.10.2008, a admis apelurile declarate de partea vătămată și Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud împotriva sentinței penale nr. 202 din 23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-.
A desființat sentința în ceea ce privește achitarea inculpaților și latura civilă a cauzei.
A modificat temeiul achitării inculpaților și din art. 10 lit. d pr. pen în art. 10 lit. b/1 pr.pen cu aplic. art. 18/1 pen.
În baza art. 91. pen a aplicat cîte 100 lei amendă administrativă fiecărui inculpat.
A repus părțile în situația anterioară și a obligat inculpații și să lase în posesia părții vătămate terenul în suprafață de 122. conform schiței anexă la raportul de expertiză ing..
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs în termen legal inculpații și, care apreciază hotărârea Tribunalului Vrancea ca fiind nelegală deoarece nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie deoarece din rapoarte de expertiză efectuate în cauză rezultă că nu ar fi ocupat nicio suprafață de teren ce aparține părții vătămate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanța de apel, pe baza analizei probelor administrate în cauză a constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpați.
Astfel, audiați în faza de urmărire penală, inculpații au recunoscut că au construit un gard dar, datorită formei curbe a acestuia, au intrat și în terenul proprietatea părții vătămate, fiind de acord să îndrepte gardul pe vechiul aliniament în dreptul unei "borne vechi", ce delimita cele două proprietăți.
Din această declarație rezultă cu claritate intenția inculpaților de a intra cu gardul pe terenul părții vătămate.
Tot din dosarul de urmărire penală rezultă că la capătul gardului a fost identificat un spalier de beton în lungime de 1,45 și grosime de 18 cm. spalier care ține loc de hotar, fiind pus din anul 1953, dar acesta se găsește la o distanță de 10 cm. în interiorul terenului inculpaților, gardul construit de aceștia aflându-se la 10 cm. față de această bornă de hotar.
Faptul că inculpații au demolat vechiul gard și au construit unul nou rezultă și din declarațiile martorilor, și.
Aceste probe se coroborează cu concluziile consilierului expert, din care rezultă că inculpații și ocupă de la partea vătămată o suprafață de teren de 116.
Deci, în condițiile în care din probele administrate rezultă cu certitudine că intre terenul părții vătămate și terenul inculpaților se afla un gard vechi ce delimita proprietățile, prin fapta inculpaților de a dărâma gardul și de a construi unul nou fără a respecta linia veche de hotar, aceștia au săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie, intrând cu gardul pe terenul părții vătămate.
Chiar dacă din titlurile de proprietate ar rezulta că inculpații au în realitate o suprafață de teren mai mică decât în titlu, acest lucru nu ii îndreptățea să dărâme gardul limită de hotar și să construiască altul pe terenul părții vătămate.
Tot probele administrate în cauză și mai sus menționate, în condițiile în care între cele două proprietăți exista un gard ce le delimita, este clar că inculpații nu au avut niciodată posesia terenului pe care l-au ocupat prin dărâmarea vechiului gard și construirea unuia nou dar pe terenul părții vătămate.
În consecință, în mod judicios instanța de apel a constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpați iar sancțiunea aplicată asigură pe deplin scopul pedepsei, urmând a fi menținută.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații - (CNP:-, fiica lui și, născută la data de 20.02.1941 în comuna, județul V, domiciliată în comuna, sat, județul V și fără forme legale în F,-, apartament 1, județul V) și (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 13.12.1940 în comuna, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V și fără forme legale în F,-, apartament 1, județul V) împotriva deciziei penale nr.279/06.10.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr- - Sentința penală nr.202/23.06.2008 a Judecătoriei Adjud, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare recurent-inculpat la câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /11.12.2008
Tehnored. -/ 2 ex./19.12.2008
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
