Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 1003/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(202/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1003
Ședința publică de la data de 1 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 119 din data de 23 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele și a deciziei penale nr. 151/A din data de 09 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 10 iunie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17 iunie, 24 iunie și apoi la 1 iulie 2009, când a dat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 151/A din 9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.119 din 23.06.2008, pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele. A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.119 din 23.06.2008, pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele, s-au dispus următoarele:
1). În baza art.178 al.2 Cod Penal, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În baza art.86 al.2 din OUG 195/2002 republicată, a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a-34 lit.b Cod Penal, s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a, b Cod Penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.81 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, în condițiile prev. de art.82 Cod Penal și i s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod Penal.
În baza art.71 Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
2). În baza art.178 al.2 Cod Penal, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod Penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a, b Cod Penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.81 Cod Penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, în condițiile prev. de art.82 Cod Penal și i-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod Penal.
În baza art.71 alin. ultim Cod Penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A obligat pe fiecare dintre inculpați la câte 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanța de fond a reținut că la data de 7.04.2007, inculpatul, deși avea dreptul de a conduce un autoturism suspendat, s-a urcat la volanul autoturismului 1310 cu număr de înmatriculare B-I4- și în jurul orelor 20,30 plecat către TMî mpreună cu prietena sa, care a ocupat locul din dreapta față, iar în com. a intrat în coliziune cu o căruță care circula fără a fi dotată cu elemente fluorescent-reflectorizante necesare pe timpul nopții.
În urma impactului, autoturismul s-a răsturnat în șanț, s-a răsucit în aer și s-a oprit cu roțile în sus, iar victima a fost proiectată afară din autoturism. A fost transportată la spitalul din mun. Tr. M, unde la scurt timp a decedat.
Totodată, a reținut instanța de fond că în timpul coliziunii, căruța condusă de intimatul inculpat a fost distrusă, însă nici acesta și nici martora nu au suferit leziuni în urma accidentului.
Instanța de fond a reținut culpa comună a celor doi inculpați în producerea accidentului.
A concluzionat instanța de fond că fapta inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice deși avea dreptul de a conduce suspendat, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.86 al.2 din OUG 195/2002 republicată, iar uciderea victimei, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.178 al.2 Cod Penal.
Fapta inculpatului, care circula cu căruța pe DN 52, sector de drum pe care nu-i era permis accesul pe timpul nopții, iar căruța nu era dotată cu elemente fluorescent-reflectorizante și cu semn de lumină, cauzând accidentarea din culpă a victimei, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.178 al.2 Cod Penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere disp. art.52 și 72 Cod penal și a apreciat că prin condamnarea la pedeapsa orientată către minimul special va putea fi atins scopul legii penale. Totodată, a apreciat instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 Cod Penal și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor.
Sub aspectul soluționării laturii civile, instanța de fond a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva sentinței penale sus menționate a declarat apel apelantul inculpat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că perioada de suspendare a permisului expirase, că nu era necesar să aibă permisul asupra sa, așa încât fapta reținută în sarcina sa nu există.
Analizând apelul, atât sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit disp. art.371 al.2 Cod Procedură Penală, tribunalul a apreciat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probatoriilor administrate în cauză, reținând în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 al.2 Cod Penal și art.86 al.2 din OUG 195/2002, constând în aceea că, la data de 7.04.2007 s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală, deși avea dreptul de a conduce suspendat, a intrat în coliziune cu căruța condusă de celălalt inculpați a cauzat moartea victimei care se afla pe locul din dreapta față a aceluiași autovehicul.
Totodată, a constatat tribunalul că în mod corect a fost reținută culpa comună în săvârșirea infracțiunii, întrucât inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, deși avea dreptul de a conduce suspendat, încălcând astfel dispozițiile legale pentru efectuarea acestei activități, așa cum prevede art.178 al.2 Cod Penal.
În acord deplin cu instanța de fond, tribunalul a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că la data producerii accidentului de circulație, testul pentru verificarea cunoașterii regulilor de circulație nu mai trebuia susținut pentru a-i fi restituit permisul de conducere, considerând că aceste prevederi au caracter administrativ, fiind exclusă posibilitatea aplicării prevederilor art.13 Cod Penal, care se referă la aplicarea legii penale mai favorabile, la condițiile de încriminare și la cele de tragere la răspunderea penală și la sancțiunile penale.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, fără să expună motivele.
Ulterior, inculpatul a motivat în scris recursul criticând hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că producerea accidentului se datorează exclusiv numitului.
Cât privește culpa reținută în sarcina sa, arată că a fost sancționat contravențional în temeiul art. 100 alin. 3 lit. e din G 195/2002 și începând cu data de 24.12.2006 i s-a suspendat dreptul de a conduce pentru o perioadă de 30 zile. Ulterior, dar înainte de producerea accidentului, OUG 195/2002 a fost modificată, iar pentru contravenția în temeiul căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce, a fost înlăturată obligația susținerii testului de verificare a cunoștințelor. Consecința acestei modificări legislative este redobândirea dreptului de a conduce după trecerea perioadei pentru care a fost suspendat permisul. Altfel spus, suspendarea permisului de conducere a încetat de drept în momentul în care a fost modificată prevederea legală privind obligația susținerii testului de verificare.
Drept urmare, întrucât singura culpă reținută în producerea accidentului a fost conducerea autoturismului având permisul suspendat, învinuire care nu este susținută de probele administrate, inculpatul solicită admiterea recursului, achitarea în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG195/2002 și în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Cu ocazia dezbaterilor, dar și prin notele scrise depuse la dosar, inculpatul a precizat motivele de recurs invocând dispozițiile art. 3859pct. 10 și 18 Cod procedură penală, arătând că între conducerea autoturismului cu permisul suspendat și producerea accidentului nu este nicio legătură de cauzalitate. Referitor la infracțiunea prevăzută în OUG 195/2002, arată că la data producerii accidentului, testul de verificare era încă necesar, deoarece modificarea OUG 195/2002 a intervenit după evenimentul rutier, însă modificarea art. 106 are relevanță deoarece a făcut ca starea de suspendare să înceteze la sfârșitul celor 30 de zile pentru care a fost luată măsura, adică în ianuarie 2007, iar problema care se pune nu este de aplicare a dispozițiilor art. 13 Cod penal, ci a art. 12 Cod penal în ceea ce privește retroactivitatea legii penale.
De asemenea, inculpatul arată că deși instanțele au reținut culpa comună, nu au stabilit proporția acestei culpe.
Examinând cauza în temeiul art. 3856alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Deși recursul nu a fost motivat în termenul prev. de art. 38510alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul a invocat cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, respectiv cele prevăzute de art. 3859pct. 10 și 18 Cod procedură penală, pe care instanța de recurs le poate analiza.
Ambele instanțe au apreciat în mod corect că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru condamnarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002.
În concordanță cu probele administrate și cu dispozițiile legale aplicabile, atât prima instanță cât și instanța de apel au reținut că la data producerii accidentului, inculpatul a condus autoturismul având permisul de conducere suspendat.
Așa cum a precizat chiar apărătorul recurentului, după ce Curtea a pus în discuție succesiunea în timp a modificărilor legislative ale OUG 195/2002, la data producerii evenimentului rutier erau în vigoare dispozițiile art. 106 din OUG 195/2002, potrivit cărora conducătorul de autovehicul trebuia să se prezinte obligatoriu, conform convocării, pentru verificarea cunoașterii regulilor de circulație iar în cazul nepromovării testului de cunoaștere a regulilor de circulație, perioada de suspendare se prelungea până la promovarea testului.
În speță, inculpatul a fost sancționat contravențional în temeiul art. 100 alin. 3 lit. e din G 195/2002 și începând cu data de 24.12.2006, i-a fost suspendat dreptul de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, iar până la data producerii accidentului rutier, inculpatul nu a promovat testul de cunoaștere a regulilor de circulație.
Articolul 106 mai sus menționat a fost modificat abia prin OUG 69/2007, publicată în Monitorul Oficial în data de 29 iunie 2007, mult după comiterea infracțiunii de către inculpat, fiind înlăturată obligația susținerii testului de verificare a cunoștințelor pentru contravenția în temeiul căreia recurentului i-a fost suspendat dreptul de a conduce.
Este adevărat că dispozițiile art.106 din OUG 195/2002 au legătură cu săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 întrucât reglementează condițiile și cazurile de prelungire a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce autovehiculele, ceea ce constituie situația premisă a infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002. Cu toate acestea, nu se poate considera că dispozițiile de mai sus au caracter penal, deoarece acestea reglementează o situație administrativă, ce precede aplicarea legii penale, fără să aibă valoarea unei norme de incriminare.
O asemenea valoare au numai dispozițiile art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, care nu au suferit modificări în intervalul de timp de la data producerii accidentului și până la soluționarea cauzei.
Drept urmare, modificarea legislativă ulterioară a condițiilor de redobândire a dreptului de a conduce (după suspendare) nu influențează existența sau elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul cu dreptul de conducere suspendat și nici caracterul penal al unei asemenea fapte.
În plus, fapta de a conduce autovehiculul cu dreptul de conducere suspendat nu a fost dezincriminată, fiind prevăzută de legea penală atât la data producerii evenimentului rutier, cât și în prezent.
Pe cale de consecință, art. 12 și 13 din Codul penal nu sunt aplicabile, nefiind vorba despre modificarea în timp a unor dispoziții legale cu caracter penal.
Față de cele reținute, Curtea constată că referitor la infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, deoarece la data comiterii faptei inculpatul avea dreptul de conducere suspendat, împrejurare dovedită prin procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție și adresele eliberate de T - Serviciul Poliției Rutiere, aspect recunoscut în cele din urmă chiar și de către inculpat.
Rezultă, astfel, că situația de fapt ce a stat la baza condamnării inculpatului pentru infracțiunea mai sus menționată concordă cu ansamblul probelor administrate, condamnarea nefiind urmarea unei erori grave de fapt.
Recursul urmează a fi însă admis întrucât condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal este urmarea unei asemenea erori, fiind aplicabile prevederile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
Astfel, fără a stabili proporția culpelor și fără o analiză temeinică sub acest aspect, instanța de fond și cea de apel au reținut că moartea victimei s-a produs din culpa comună a conducătorului autoturismului (inculpatul ) și a conducătorului atelajului hipo (inculpatul ), iar în ceea ce privește culpa inculpatului, s-a reținut că aceasta constă în faptul că a condus autoturismul pe drumurile publice deși avea dreptul de a conduce suspendat.
Instanța de recurs apreciază că această concluzie vine în contradicție cu probele administrate în cauză.
Este adevărat că potrivit art. 178 alin. 2 Cod penal, este incriminată infracțiunea de ucidere din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, iar în cauza de față s-a dovedit că inculpatul a încălcat o asemenea dispoziție legală, conducând autoturismul deși dreptul său de a conduce era suspendat.
Constatarea încălcării unei dispoziții legale referitoare la conducerea autovehiculelor pe drumurile publice nu este suficientă pentru a reține culpa în producerea accidentului rutier și, implicit, referitor la moartea victimei, fiind necesar să se analizeze în ce măsură încălcarea respectivei dispoziții legale a influențat producerea evenimentului rutier ce a avut drept consecință decesul victimei.
Altfel spus, instanțele aveau obligația de a analiza raportul de cauzalitate dintre conducerea autoturismului cu dreptul de conducere suspendat și moartea victimei.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică, inculpatul nu a încălcat alte dispoziții legale și nu a avut posibilitatea evitării producerii accidentului.
În consecință, producerea evenimentului rutier nu poate fi imputată inculpatului, deoarece între conducerea autoturismului cu permisul suspendat și moartea victimei nu există legătură de cauzalitate.
Procedând la analiza tuturor posibilităților de evitare a accidentului, expertul a precizat că inculpatul avea o atare posibilitate numai în situația în care ar fi circulat cu o viteză mai mică de 45 km/, însă aceasta nu poate constitui o culpă a inculpatului, căci respectiva viteză se situează sub valoarea a din limita maximă a vitezei admise pe sectorul de drum unde a avut loc evenimentul rutier, inculpatul a condus sub această limită de viteză și nu avea obligația de aor educe până la 45 km/.
Accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care nu avea dreptul să conducă atelajul hipo pe drumul național (așa încât prezența unui asemenea vehicul nu putea fi prevăzută de inculpatul ), a condus căruța foarte aproape de axul drumului (făcând inutile manevrele de evitare efectuate de inculpatul ) și fără niciun fel de elemente de semnalizare (ceea ce a determinat observarea târzie a căruței de către inculpatul ).
Toate acestea duc la concluzia că și în situația în care nu ar fi avut dreptul de conducere suspendat, inculpatul era în imposibilitate de a evita accidentul rutier.
Conducerea autovehiculul cu dreptul suspendat este incriminată ca infracțiune distinctă, iar în condițiile lipsei raportului de cauzalitate între nerespectarea acestor dispoziții legale și moartea victimei, nu se poate reține culpa inculpatului și, pe cale de consecință, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art.178 alin.2 Cod penal.
Cât privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, Curtea apreciază că analiza acesteia este inutilă, din moment ce instanța de recurs a stabilit inexistența vreunei culpe a inculpatului, soluție cu mult mai favorabilă recurentului.
Față de cele reținute, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală Curtea va admite recursul, va casa în totalitate decizia penală și în parte sentința și rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, îl va achita pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Va menține condamnarea aplicată în baza art. 86 alin. 2 din OUG195/2002 și, având în vedere dispozițiile art. 3858Cod procedură penală privind neagravarea situației în propriul recurs, va face aplicarea art. 81 și 82 Cod penal, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, Curtea apreciază că nu se impune interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal, întrucât conducerea unui autovehicul cu dreptul de conducere suspendat nu evidențiază nedemnitatea inculpatului de a-și exercita dreptul de a alege, cu atât mai mult cu cât acesta este tânăr, în vârstă de 25 de ani, este infractor primar și a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.119 din 23.06.2008, pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele și a deciziei penale nr.151/A din 9.12.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman.
Casează în totalitate decizia penală și în parte sentința penală mai sus menționate și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, achită pe inculpatul pentru infracțiunea prev. de art.178 alin.2 Cod penal.
În baza art.86 alin.2 din nr.OUG195/2002, condamnă pe inculpat la 6 luni închisoare.
Face aplicarea art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.81 și 82 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
Face aplicarea art.359 Cod procedură penală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pt. judecător aflat în
semnează președintele de complet
GREFIER,
Pt. grefier aflat în
semnează grefierul șef
Red.
Dact. 2 ex./20.07.2009
- jud.:;
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
