Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 108/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.108
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Iulia Elena I -
JUDECĂTOR 2: Anton Dan
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol judecarea recursurilor penale formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și asigurătorul SC Românească prin Sucursala V împotriva deciziei penale nr. 168/A din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr- având ca obiect "ucidere din culpă" (art. 178 Cod penal).
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 12.02.2009, apoi pentru azi, când,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 170/19.03.2008 a judecătoriei Vasluis -au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul, fiul la pedeapsa de:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 72, art. 74 al. 1 lit. "a,c" și art. 76 al. 1 lit. "b" Cod penal.
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 al. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată cu modificările la zi, cu aplicarea art. 72, art. 74 al. 1 lit. "a,c" și art. 76 al. 1 lit. "d" Cod penal.
În temeiul art. 33 lit. "a" rap. la art. 34 lit. "b" Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 al. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a", teza a II-a, lit. "b și c" Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În temeiul art. 71 al. ultim Cod penal, s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art. 71 al. 2 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza 359 al. 1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorilor --Carla și.
A fost respinsă cererea de scoatere din cauză formulată de "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ-", prin Sucursala V, în calitate de asigurător de răspundere civilă.
A fost obligată "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ-", prin Sucursala V, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părților civile, --Carla și suma de 100.000 lei cu titlul de daune morale, din care 30.000 lei pentru și câte 35.000 lei pentru --Carla și.
A fost obligat inculpatul să plătească acelorași părți civile suma de 10.000 lei cu titlul de despăgubiri materiale, din care 8.000 lei despăgubiri globale și 2.000 lei despăgubiri periodice.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Municipal de Adulți Bârlad și a fost obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 363,948 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare efectuate pentru.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta din care 250 lei în cursul urmăririi penale și 250 lei în cursul judecății.
Instanța a luat act că inculpatul a achitat onorariul pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara de 11.06.2005 inculpatul a consumat băuturi alcoolice la domiciliul său din sat, comuna, jud. V, după care a luat hotărârea să se deplaseze la locuința unor rude ce locuiesc în mun. Bârlad pentru a-și duce copilul în vârstă de 4 ani, întrucât a doua zi urma să plece în țară, pentru a achiziționa diverse mărfuri.
În jurul orelor 22,00-22,10 inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca 1310 cu număr de înmatriculare -, proprietatea soacrei sale, și a plecat către mun. Bârlad.
Ajungând pe raza mun. Bârlad, pe segmentul de drum cuprins între intersecția cu ce duce către "" și stația de autobus - Poarta I, datorită întunericului și timpului ploios pe care circula, inculpatul nu l-a observat pe numitul care circula regulamentar pe o bicicletă, în aceeași direcție de mers și l-a lovit din spate, cu partea frontală a autoturismului.
În urma impactului atât bicicleta, cât și autoturismul condus de către inculpat au fost avariate, iar victima a rămas accidentată pe carosabil.
Deși după producerea accidentului, după aproximativ 30-50, inculpatul a oprit autoturismul și s-a întors la locul faptei, ocazie cu care a luat la cunoștință de accidentarea biciclistului, ulterior s-a urcat la volanul autoturismului și a părăsit locul accidentului. După ce a plecat de la locul accidentului, acesta s-a deplasat cu autoturismul la locuința rudei sale căruia i-a adus la cunoștință că a comis un accident de circulație în zona susmenționată.
De asemenea, cu aceeași ocazie, inculpatul a anunțat-o telefonic despre producerea accidentului și pe soția sa,.
Ca urmare, aceasta din urmă s-a deplasat la locul unde s-a produs accidental și luând legătura cu lucrătorii de poliție care efectuau cercetări la locul faptei, le-a adus la cunoștință că soțul său este autorul accidentului și că acesta se găsește la locuința numitului. Fiind depistat la locuința acestei persoane, inculpatul a fost condus la Spitalul de Adulți Bârlad unde i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 631/A din 13.07.2005 eliberat de serviciul Medico-Legal Județean V-Laboratorul de, depus la 81, rezultă că la momentul recoltării, inculpatul avea o îmbibație alcoolică în sânge de 1,75 g%0 la prima probă recoltată (ora 22.45) și respective 1,80 g%0 la cea de a doua probă recoltată (ora 23.45), în condițiile în care recoltarea s-a efectuat la cca. 30-35 minute de la producerea accidentului, fiind cert că la momentul accidentului învinuitul avea o îmbibație alcoolică în sânge ce depășea limita legală.
În ceea ce privește victima accidentului produs de către inculpat, din Raportul de constatare medico legală de autopsie nr. 51/N din 23.06.2005 întocmit de către Cabinetul Medico Legal Bârlad și atașat la 51-56, rezultă că după impact numitul a fost internat la Spitalul de Adulți Bârlad cu diagnosticul " bimaleolară dreaptă. cranio cerebral cu plagă contuză parietală. prin accident rutier. gradul III".
a fost externat la data de 15.06.2005.
La data de 23.06.2005, în jurul orelor 3,00, a intervenit decesul victimei, iar potrivit aceluiași Raport de expertiză moartea victimei a fost violentă și "s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute survenită ca urmare a unui cord pulmonar acut prin trombembolii pulmonare masive consecutive unei tromboze profunde de gambă dreaptă. profundă a gambei drepte s-a putut produce ca urmare a unei tulburări de coagulabilitate consecutive cel mai probabil unei imobilizări prelungite la pat, datorită fracturilor de maleolă tibială dreaptă și peroneului drept 1/3 inferioară pe fondul unei obezități de gradul III. Fracturile de maleolă tibială dreaptă și peroneul drept 1/3 inferioară au putut fi produse prin lovire cu și de obiecte contondente la data de 11.06.2005, în contextul unui accident de circulație și care în condițiile supraviețuirii victimei ar fi necesitat 53-55 zile îngrijiri medicale ".
De asemenea, s-a concluzionat că "Între traumatismul din 11.06.2005 și deces există o legătură de cauzalitate indirectă, condiționată de starea de obezitate cu dislipidemie preexistentă a victimei ".
În cursul urmăririi penale, a ridicat obiecțiuni cu privire la cauzele reale ale decesului victimei, acesta invocând faptul că în cauză ar fi existat și o culpă medicală; prin adresele nr. S/4115 din 10.10.2005 ( 57 ) și S/687 din 06.03.2006 ( 65 ), Comisia Superioară de medicină Legală din cadrul Iaa vizat concluziile raportului medico legal de necropsie, cu mențiunea că emboliile pulmonare sunt un accident imprevizibil al unor fracturi, iar din datele medicale existente nu rezultă deficiențe în acordarea îngrijirilor medicale.
Mai mult, în cursul judecății, a fost admisă proba solicitată de inculpat privind efectuarea unei noi expertize și în acest sens a fost sesizat Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" care prin avizul existent la 138 dosar instanță, a comunicat faptul că " pulmonară, ce a determinat decesul lui nu putea avea cauze anterioare datei de 11.06.2005, când s-a produs accidentul rutier. pulmonară se putea produce spontan, fiind favorizată de obezitatea grad III a victimei. Tratamentul aplicat în secția de Ortopedie - a fost de reducere ortopedică și imobilizare în aparat gipsatExternarea acestuia, fie că s-a efectuat la cerere nu a influențat evoluția bolii. Fractura bimaleolară necesită imobilizare timp de 3 luni. Tratamentul Ortopedic de reducere și imobilizare în aparat gipsat, se efectuează de obicei ambulatoriu, chiar fără internarea bolnavului. În nici o secție de ortopedie din lume nu se poate face o internare prelungită până la vindecarea fracturii bimaleolare". În finalul avizului comunicat de " Minovici", se arată și faptul că "nu se pot reține erori în acordarea asistenței medicale."
Față de concluziile Raportul de expertiză medico legală, însușite de Comisia Superioară de medicină Legală din cadrul I și față de avizul comunicat de " Minovici", este evident că decesul victimei nu ar fi survenit dacă leziunile din accident nu s-ar fi produs, urmare a culpei lui.
Pentru a reține starea de fapt descrisă mai sus, și mai ales dinamica producerii accidentului, instanța a observat procesele verbale de cercetare la fața locului, planșele foto și schița întocmite cu această ocazie ( 8-21 și 29-37 ), procesul verbal de identificare a făptuitorului ( 22-23 ), procesul verbal de examinare a autovehiculului implicat în accident și procesul verbal de examinare criminalistică a bicicletei victimei ( 25-26 ), și declarația victimei ( 38 ).
Relevantă pentru lămurirea situației de fapt este și declarația martorului ocular, care a arătat "Când am ajuns acolo am văzut o persoană trântită cu fața la pământ iar mai departe de el la o distanță de 10, poate mai mult, era oprită o mașină, șoferul mașinii coborâse din mașină și stătea lângă mașină iar noi care ne adunaserăm la fața locului, în jur de 4-5 persoane, ne-am dus la el și i-am spus că a dat peste un biciclist iar el a replicat că se grăbește și trebuie să plece în altă parte" ( 58 dosar instanță), și de asemenea a martorului ocular, care a declarat că "am auzit o bufnitură puternică și am văzut că era parcată o mașină care accidentase o persoană, victima căzuse la pământ iar mașina era oprită la o distanță de aproximativ 30- 40 metri de victimăm-am dus să sun la poliție. Când m-am întors mașina plecase. "( 77 dosar instanță).
În considerarea celor mai sus-expuse, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului de a conduce în seara de 11.06.2005 pe drumurile publice un autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de lege și de a accidenta mortal pe numitul, precum și de a părăsi locul faptei după producerea accidentului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 3 Cod penal și de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată cu modificările la zi.
Sub aspectul elementului subiectiv instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 178 al. 3 Cod penal cu forma de vinovăție cerută de normele penale amintite, și anume culpa.
În consecință, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea fiecăreia din cele două infracțiunii concurente amintite.
În vederea stabilirii și aplicării pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, precum și de circumstanțele atenuante prev. de art. 74 al. 1, lit. "a,c" Cod penal cu referire distinctă la persoana inculpatului și la gradul de pericol social al faptei, s-a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și după săvârșirea infracțiunilor a avut o atitudine corespunzătoare, prezentându-se în fața autorităților, fapt pentru care s-a făcut aplicarea disp. art. 76 al. 1 lit. "b" și respectiv lit. "d" din Codul penal.
În consecință, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat în baza art. 178 al. 3 Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, iar în baza art. 89 al. 1 din nr.OUG 195/2002 la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, iar în temeiul art. 33 lit. "a" și art. 34 lit. "b" Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 al. 2 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. "a", teza a II-a, lit. "b" și lit. "c" Cod penal.
Ca modalitate de executare a pedepsei, apreciind că scopul acesteia poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, instanța de fond a dispus în baza art. 81 și art. 82 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termenul începând să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, iar în baza art. 71 al. ultim din Codul penal a suspendat aplicarea disp. art. 71 al. 2 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 359 al. 1 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință.
Asupra acțiunii civile alăturată celei penale instanța de fond, având în vedere și cele expuse mai sus, a reținut următoarele:
Faptele inculpatului antrenează răspunderea sa delictuală, în temeiul disp. art. 998 Cod civil.
În ceea ce privește cererea de scoatere din cauză formulată de "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ-", prin Sucursala V, în calitate de asigurător de răspundere civilă, aceasta a fost respinsă, întrucât potrivit adresei depusă la 111 dosar instanță, această societate a comunicat instanței că autoturismul 1300 cu nr. -, proprietar, avea tichet RCA încheiat cu Sucursala V la data de 11.06.2005(polița nr. HN -/31.12.2004).
Sub aspectul pretențiilor formulate de către partea civilă, în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorilor --Carla și, instanța de fond a reținut că doar o parte din prejudiciile cauzate acestora prin fapta inculpatului au caracter actual, cert și determinat (determinabil).
Cât privește prejudiciul material reclamat, instanța de fond a reținut că acesta este dovedit în cea mai mare parte. Partea civilă a produs probe (martori) care dovedesc, în limita sumei de 8000 lei, pretențiile constând în contravaloarea cheltuielilor făcute cu ocazia înmormântării soțului și pomenilor ulterioare.
Din adresa depusă de SC Bârlad la 54 dosar instanță, rezultă veniturile lunare realizate de în calitate de salariat al acestei unități. Raportând cota de 1/3, prev. de art. 94 Codul familiei, la aceste venituri, și care ar reprezenta întreținerea datorată de victimă celor doi copii, rezultă suma de 289 lei lunar, din care 150 lei pentru, născut la data de 15.08.1989, minor la data decesului tatălui său, și 139 lei pentru minora --Carla, născută la 23.05.1997.
Din relațiile comunicate de Casa Locală de Pensii Bârlad ( 145 dosar instanță), rezultă cuantumul și perioada în care cei doi copii ai victimei au beneficiat de pensie de urmaș, minora --Carla beneficiind în continuare de o pensie de urmaș în valoare de 247 lei lunar.
Raportând sumele primite cu titlul de pensie de urmaș de către cei doi copii ai victimei(dintre care pentru doar până la împlinirea vârstei de 18 ani) la sumele ce ar fi revenit acestora cu titlul de întreținere din veniturile victimei(pentru de asemenea până la împlinirea vârstei de 18 ani ), a rezultat că în total, celor doi copii le revine suma globală de 2000 lei, pentru perioada cuprinsă între decesul tatălui și cea a majoratului pentru, respectiv data de 31.10.2007 pentru --Carla (dată de la care pensia de urmaș primită de aceasta a depășit suma pe care ar fi primit-o cu titlu de întreținere de la tată prin raportarea cotei de la veniturile nete ale acestuia).
Rezultă așadar că de la data pronunțării hotărârii nu se pot acorda despăgubiri periodice pentru cei doi copii întrucât unul dintre aceștia, este deja major, iar cel de al doilea, --Carla, primește pensie de urmaș într-un cuantum mai mare decât ar fi fost în prezent întreținerea datorată de tată prin aplicarea cotei de la veniturile lunare ale acestuia.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de soția și copii victimei, instanța a reținut că au suferit, prin pierderea soțului, respectiv a tatălui, un prejudiciu moral dovedit, fapt atestat și de martorii ( 57 dosar instanță) și ( 60), care au arătat că cei doi copii și soția au fost foarte afectați de decesul tatălui, respectiv soțului, că aceștia suferă în continuare lipsindu-le sprijinul lui psihic și financiar.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că prejudiciul de natură morală cauzat părților civile prin fapta inculpatului se ridică la suma de 100.000 lei, respectiv câte 35.000 lei pentru fiecare dintre cei doi copii și 30.000 lei pentru.
Instanța a reținut că inculpatul a produs accidentul în timp ce conducea autoturismul 1300 cu nr. -, proprietatea soacrei sale, care avea încheiată poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto cu Sucursala V la data de 11.06.2005 (polița nr. HN -/31.12.2004).
Participarea ""-Sucursala V, ca asigurător, la judecarea acțiunii civile nu trebuie să fie una de formă, ci este necesar ca instanța penală să soluționeze în întregime latura civilă, deci și cu privire la el. Nerecunoașterea posibilității pentru instanță de a obliga asigurătorul la plata despăgubirilor ar lipsi de conținut obligativitatea participării sale în cauză, statuată în decizia penală nr. 1/2005 a Ac onstata doar că asigurătorul răspunde pentru suma stabilită ca dezdăunare ar însemna lipsirea părților dezdăunate de posibilitatea de a beneficia de efectele unui titlu executoriu. Ele s-ar vedea astfel puse în situația promovării unei noi acțiuni, în fața instanței civile, în condițiile în care unul dintre temeiurile alăturării acțiunii civile celei penale, menționat constant în doctrină, este acela de a da părților posibilitatea despăgubirii lor rapide.
Cu privire la obligația asigurătorului de a despăgubi și limita acestei obligații, se reține că potrivit disp. art. 54 al. 2 din Legea nr. 136/1995 "În cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.", iar potrivit art. 55 al. 1 din același act normativ, "Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite"
Din textele de lege amintite, rezultă că pentru prejudiciile suferite de persoanele vătămate prin producerea unui accident de autovehicule, se angajează răspunderea societății de asigurări și nu a persoanei vinovate de producerea prejudiciului. Numai în mod excepțional, în cazul în care întinderea răspunderii asigurătorului, determinată prin contractul de asigurare, nu ar fi de natură să acopere în întregime prejudiciul, ar fi posibil ca, pentru pagubele neacoperite să fie angajată și răspunderea asiguratului, în condițiile răspunderii civile delictuale.
Din lucrările dosarului și din disp. art. 7 din Ordinul nr. 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, rezultă accidentul produs de inculpat la 11.06.2005 a avut drept urmare decesul unei persoane, și deci limita maximă a despăgubirii care poate fi acordată de asigurător este de 100.000 lei.
Astfel, instanța de fond a obligat pe "ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ-", prin Sucursala V, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părților civile, --Carla și suma de 100.000 lei cu titlul de daune morale, din care 30.000 lei pentru și câte 35.000 lei pentru --Carla și.
Față de cele mai sus-expuse, în baza art. 346, art. 14 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 Cod civil, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pe inculpat la plata către părțile civile a sumei de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material, din care 8.000 lei despăgubiri globale reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și pomenile ulterioare, și 2.000 lei despăgubiri globale cu titlul de întreținere datorată minorilor.
De asemenea, a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Municipal de Adulți Bârlad și a obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 363,948 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare efectuate pentru.
În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care 250 lei în cursul urmăririi penale și 250 lei în cursul judecății.
Instanța a luat act că inculpatul a achitat onorariul pentru apărătorul din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, inculpatul, părțile civile, --Carla și și asiguratorul "" SA- Sucursala
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă judecătoria Vaslui critică hotărârea în primul rând în sensul că este nelegală suspendarea condiționată a executării unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare prin raportare la disp. art. 81 al. 2 Cod penal, iar în al doilea rând se apreciază că în funcție de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, de împrejurările și consecințele cauzate singura modalitate de executare aptă să asigure scopul pedepsei ar fi fost aceea a detenției.
Motivele de apel ale părților civile, astfel cum ele au fost expuse de partea civilă, atât personal cât și ca reprezentantă legală a minorei --Carla vizează faptul că la fond instanța a omis obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de aceste părți, reprezentând onorariul de avocat. Partea civilă nu s-a prezentat, fiind plecat în străinătate și nici nu a motivat în scris apelul, comun de altfel cu al celorlalte părți civile iar mama sa a precizat că și apelul său vizează aceleași aspecte.
Asiguratorul nu motivează apelul în scris dar depune note de concluzii în sensul că persoana vinovată de producerea accidentului, respectiv trebuia obligat la plata sumei de 100.000 lei daune morale împreună cu asigurătorul, fiind incorectă obligarea exclusivă a asiguratorului la plata acestei sume.
Inculpatul nu își motivează apelul în scris dar solicită, prin apărătorul desemnat din oficiu, să fie redusă pedeapsa sa la doi ani închisoare și să fie menținută suspendarea condiționată a executării sau să fie aplicate dispozițiile art. 86 ind. 1 Cod procedură penală referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 168/A din 17.09.2008, a Tribunalului Vaslui, s-a decis:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, inculpatul -. și părțile civile, --Carla (prin reprezentantul legal ) și împotriva sentinței penale nr. 170/19.03.2008 a Judecătoriei Bârlad, pe care o desființează în parte, în latura penală.
Rejudecând, înlătură dispoziția privind aplicarea dispozițiilor art. 81-83 Cod penal față de pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința apelată.
În baza art. 86 ind. 1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpatului -. prin sentința apelată și fixează termen de încercare 5 (cinci) ani potrivit dispozițiilor art. 86 ind. 2 Cod penal.
Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 ind. 4 Cod penal privind cazurile și condițiile revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Obligă inculpatul la plata către părțile civile a, --Carla și a sumei de 200 lei și către partea civilă a sumei de 300 lei reprezentând cheltuielile judiciare efectuate de părțile civile la fond.
Înlătură dispozițiile contrare din sentință și menține celelalte dispoziții.
Respinge apelul declarat de " Românească ", prin Sucursala V, împotriva sentinței penale nr. 170/2008 a Judecătoriei Bârlad.
Cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului iar suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
În luarea acestei decizii,instanța de apel a argumentat după cum urmează:
În mod corect și în deplină concordanța cu probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că inculpatul a comis cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată constând în principal în faptul că a condus pe drumurile publice un autoturism în timp ce se afla în stare de ebrietate, de a accidenta pe numitul, care a decedat ulterior ca urmare a leziunilor provocate prin accident și de a părăsi locul faptei după producerea accidentului.
Sentința este nelegală însă sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 3 Cod penal, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și a infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 al. 1 din nr.OUG 195/2002, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare. Cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării în baza art. 81 Cod penal.
Soluția este nelegală deoarece art. 81 al. 2 Cod penal permite suspendarea condiționată a pedepsei rezultante stabilite în cazul concursului de infracțiuni doar pentru pedepse de cel mult doi ani închisoare iar pedeapsa rezultantă din cauză este de 3 ani închisoare.
Apelul inculpatului și al Parchetului sunt admisibile sub acest aspect, al nelegalității pedepsei, care urmează a fi modificate în ceea ce privește modalitatea de executare, ca efect al admiterii apelurilor.
Nu este întemeiată solicitarea Parchetului privind executarea pedepsei rezultante în regim de detenție, modalitate de executare care ar fi excesiv de severă raportat la circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor și la persoana inculpatului, în favoarea căruia s-au reținut și circumstanțe atenuante.
Pe de altă parte nu este întemeiată nici solicitarea inculpatului de a se reduce pedeapsa și a se aplica dispozițiile art. 81 Cod penal deoarece o asemenea modalitate de individualizare a executării pedepsei, fără nici un fel de restricții și obligații care să îi fie impuse, ar fi prea ușoară față de consecințele faptelor sale și nu ar fi de natură să asigure reeducarea sa.
Apelul părților civile, care vizează doar faptul că s-a omis la fond acordarea cheltuielilor judiciare este întemeiat. La instanța de fond, cu toate că au fost solicitate aceste cheltuieli nu s-au depus acte doveditoare ale efectuării lor, aspect care a fost remediat în apel prin depunerea chitanțelor ce atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 500 lei ( 19 dos. apel).
Apelul asigurătorului este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 "În cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia ".
Totodată, conform dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 "Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite".
Din examinarea dispozițiilor legale invocate rezultă cu claritate că, pentru prejudiciile suferite de persoana vătămată prin producerea unui accident de autovehicule, se angajează răspunderea asigurătorului (societatea de asigurare), iar nu a persoanei vinovate de producerea prejudiciului (asigurat). Numai în mod excepțional, în cazul în care întinderea răspunderii asigurătorului, determinată prin contractul de asigurare, nu ar fi de natură să acopere în întregime prejudiciul, ar fi posibil ca, pentru pagubele neacoperite să fie angajată și răspunderea asiguratului, în condițiile răspunderii civile delictuale.
Este evident că, prin instituirea caracterului obligatoriu pentru asigurarea de răspundere civilă auto, pe lângă evitarea insolvabilității persoanei asigurate vinovate de producerea pagubei, se dă eficiență chiar esenței contractului de asigurare, respectiv asiguratul, în schimbul sumelor plătite, asigură un eveniment viitor, incert, urmând ca în caz de producere a acestuia să nu își vadă diminuat brusc patrimoniul cu valoarea corespunzătoare. Dacă s-ar admite posibilitatea obligării asiguratului la plata despăgubirilor în principal, în subsidiar cu asigurătorul sau chiar în solidar, acesta ar fi pus în situația de a-și vedea diminuat patrimoniul, suportând exact efectele riscului cu privire la care s-a asigurat.
Prin urmare, tribunalul reține că, în actuala reglementare a Legii nr. 136/1995 este clar stabilit că persoana vătămată își poate formula pretențiile numai împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Despăgubirea stabilită la fond este inferioară limitei maxime (1.000.000 lei vechi) indicate în Anexa 3 la Ordinul nr. 3108/2004 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor relativ la suma ce poate fi acordată pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident în anul 2005, pentru o persoană.
Din analiza și interpretarea textelor legale incidente, rezultă prin urmare că este nefondat motivul de apel care vizează obligarea asiguratorului alături de inculpat sau în subsidiar față de răspunderea principală a acestuia.
Instanța de fond a obligat asigurătorul la suma maximă potrivit plafonului legal, iar pentru restul despăgubirilor, materiale și cheltuieli de spitalizare, a fost obligat inculpatul, care a achiesat la plata acestora.
Se reține că viața unei persoane nu poate fi cuantificată sau redusă la o sumă de bani însă se admite indemnizarea pecuniară a persoanelor vătămate prin fapte ca aceea dedusă judecății în cauza de față.
Nivelul despăgubirilor trebuie determinat în raport de circumstanțele cauzei și de relația existentă între partea civilă și victimă iar în raport de aceste criterii, tribunalul constată că suma totală stabilită cu titlu de daune morale este echilibrată și justificată, motiv pentru care nu se impune reducerea ei.
În primul rând se reține că sunt incontestabile durerea și suferința psihică induse părții vătămate de decesul soțului la o vârstă relativ tânără (43 de ani), în condițiile în care ambii copii rezultați din căsătorie erau minori la data respectivă.
Faptul că a rămas văduvă la doar 37 de ani reprezintă o traumă psihică dificil de recuperat, implicând un efort însemnat de adaptare la această situație, mai ales pentru că este nevoită de se îngriji singură de creșterea și educarea fiicei sale Carla.
Partea vătămată Carla avea vârsta fragedă de 8 ani când a rămas fără tată iar dezvoltarea ei armonioasă în lipsa unuia dintre părinți va fi dificilă, chiar dacă mama sa va încerca să compenseze lipsa tatălui.
Pe de altă parte, partea vătămată era la vârsta adolescenței când s-a produs decesul tatălui său, vârstă delicată, la care un adolescent, mai ales băiat, are nevoie de afecțiunea, sprijinul și îndrumarea tatălui în procesul de maturizare și formare a personalității.
Ambii copii erau deci la vârste la care prezența tatălui era deosebit de importantă pentru formarea, educarea, dezvoltarea lor într-un climat familial normal, armonios.
Toate aceste elemente constituie argumente pentru ideea că părțile civile au fost deosebit de afectate de dispariția din familie a soțului, respectiv tatălui iar sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale sunt echilibrat stabilite în raport de situația concretă și sunt de natură să acopere în mod judicios prejudiciul nepatrimonial cauzat prin infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită de inculpat.
În termen legal această decizie a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și Asiguratorul "" V, prin reprezentanții săi legali, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului Parchetului se susține că, față de gradul de pericol social al infracțiunilor comise de inculpat, de împrejurările în care au fost comise, precum și de conduita procesuală a acestuia, se cuvenea ca modalitatea de executare a pedepsei să fie în regim de detenție și nu suspendarea sub supraveghere.
Asiguratorul "" V, prin reprezentanții săi legali, aduce aceleași critici ca și în apel, conform cărora trebuia obligat la plata daunelor morale și inculpatul, care este vinovat de producerea accidentului și nu numai asiguratorul singur.
Examinând cele două hotărâri, sub aspectul motivelor invocate, raportat la întreg materialul probator administrat în cauză, instanța de recurs, constată că recursurile Parchetului și al asiguratorului sunt nefondate, din următoarele motive ce se vor expune în continuare:
Solicitarea reprezentantului Parchetului, de casare a deciziei instanței de apel și schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, cu executare în detenție, nu poate fi primită de instanța de recurs cu motivarea că în cadrul complex de individualizare a pedepselor, instanța de apel a ținut cont de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, precum și de scopul pedepselor prev. de art. 52 Cod penal și a ales ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, conform art. 86 și urm. din Codul penal.
Art. 72 din Codul penal prevede că: "La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".
Art. 52 Cod penal stipulează că scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă și ordinea de drept.
Potrivit art. 861Cod penal, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani:
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c).
Toate aceste prevederi legale, vin în sprijinul motivării soluției date de instanța de apel, care a ales ca modalitate de executare a pedepsei stabilite pentru inculpat, suspendarea sub supraveghere.
În concret, instanța are în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, comportamentul bun în familie și societate până la comiterea faptelor penale, precum și vârsta tânără.
De altfel, instanța de fond a și reținut circumstanțe atenuante în favoarea sa, conform art. 74 alin. 1 lit. "a, c", raportat la art. 76 Cod penal.
Curtea este de părere că alegerea acestei modalități de executare, ar fi de natură să-și atingă scopul educativ și preventiv.
Simpla condamnare a inculpatului constituie un avertisment serios pentru a-l conștientiza cu privire la comportamentul său viitor, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executare în detenție.
Cu privire la recursul asiguratorului "" V, motivul invocat de acesta nu are fundament legal deoarece, așa cum a motivat instanța de fond și de apel, dispozițiile legale în materie sunt clare.
Astfel, potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995 "În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia".
Iar art. 55 alin. 1 stipulează că "Despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizice sau juridice păgubite".
Concluzionând, nici unul din motivele de recurs invocate de reprezentantul parchetului sau de către asigurator nu sunt întemeiate așa încât ambele recursuri vor fi respinse ca atare.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și de asigurătorul " Românească " - Sucursala V -, împotriva deciziei penale nr. 168 din 17.09.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurenta asigurătorul " V", să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul procurorului, în cuantum de 100 lei, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 Februarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: a,
-
26.02.2009
2 ex.-
Președinte:Ciobanu Iulia ElenaJudecători:Ciobanu Iulia Elena, Anton Dan, Ciubotariu
