Violul (art.197 cod penal). Decizia 2/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIENr. 2
Ședința publică de la 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol judecarea apelurilor penale având ca obiect violul (art.197 Cod Penal) declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 762 din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant și intimat, în stare de arest preventiv, asistat de domnul avocat, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată și reprezentantul legal - -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Domnul avocat precizează că a luat legătura cu inculpatul la termenul de arhivă acordat și depune la dosar motivele de apel.
Interpelat fiind, inculpatul precizează că înțelege să se prevaleze de disp. art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că nu dorește să fie audiat în fața instanței de apel. Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în apelurile declarate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că inculpatul a fost condamnat în baza sentinței penale nr. 762 din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisooare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol, fiind aplicabile și disp. art. 37 lit. a Cod penal, în sensul revocării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 13 ani, așa ajungându-se la o pedeapsă totală de 7 ani închisoare.
Criticile aduse de către parchet vizează netemeinicia hotărârii pronunțată de instanța de fond, raportat strict la fapta reținută în sarcina inculpatului, dar în principal la vârsta părții vătămate, minoră - în vârstă de 6 ani- care se afla în compania surorii ei de 3 ani. In acest context au fost acostate de către inculpat, care a încercat săvârșirea infracțiunii, martorul fiind cel care a reușit să stopeze acțiunea inculpatului.
Mai mutl decât atât este vorba despre existența unei vinovății care nu motivează pedeapsa, raportat la statutul de recidivist al inculpatului, dar și la împrejurarea că acesta este liberat condiționat la data de 18.03.2008, iar fapta în discuție este săvârșită după câteva luni, respectiv 29.06.2008.
Astfel, având în vedere că este vorba despre o faptă gravă prin însăși natura ei, săvârșită asupra unei părți vătămate minore, în vârstă de numai 6 ani, consideră procurorul că pedeapsa nu se justifică și solicită admiterea apelului formulat de parchet.
Domnul avocat, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat în scris de inculpat în motivele de apel depuse la dosar.
Inculpatul, în motivele de apel susține că în cursul urmăririi penale i-au fost luate o serie de declarații prin constrângere, acesta fiind și motivul pentru care inculpatul a refuzat să mai dea declarații în fața instanțelor de judecată.
De asemenea, mai arată apărarea că, chiar prin rechizitoriu s-a reținut că martorul nu l-a oprit pe inculpat de la săvârșirea infracțiunii, ci, inculpatul la apariția acestui martor a fugit.
Consideră domnul avocat că infracțiunea nu a fost săvârșită și solicită admiterea apelului în sensul achitării inculpatului.
În subsidiar, în situația în care instanța va trece peste acest aspect solicită menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de prima instanță.
Solicită respingerea apelului declarat de parchet ca fiind nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, cu privire la apelul declarat de inculpatul, consideră că în cauză este vorba despre o faptă deosebit de gravă și solicită respingerea apelului ca nefondat.
Inculpatul,personal, având ultimul cuvânt, susține că nu a comis infracțiunea reținută în sarcina sa achiesând la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 762 din 09 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iașis -a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 15.01.1972 în municipiul P, jud. I, cu domiciliul în mun. P,-, jud. I, cetățenia română, -, studii 10 clase + școala profesională, ocupația muncitor necalificat, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la viol" prev. și ped. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 197 alin. 1 și 3 teza întâi Cod penal, cu aplicarea disp. art. 37 lit. Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza disp. art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de pedeapsa de 1200 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare ce i-a fost aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 372/03.11.1998 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 45/08.01.1999 a Curții de APEL IAȘI.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal s-a contopit restul de 1200 zile închisoare cu privire la care s-a revocat liberarea condiționată cu pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare la care adaugă un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare.
Total pedeapsa de executat, pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal.
În baza art. 65 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal pentru o perioada de 2 ani, pedeapsă ce va fi executată în condițiile art. 66 Cod penal.
În temeiul disp. art. 350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată prin prezenta sentință penală perioada rețineri și a arestării preventive, respectiv perioada începând de la data de 30.06.2008 până la zi.
S-a luat act că reprezentantul legal al părții vătămate minore, numitul, domiciliat în mun. P,-, jud. Iar etras acțiunea civilă formulată anterior în cadrul procesului penal.
În baza art. 189 Cod procedură penală suma de 300 lei reprezentând onorariu avocați oficiu - în faza de urmărire penală și în faza de judecată - va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza disp. art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1400 cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 lei pentru reprezintă onorariu avocați oficiu.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul, în vârstă de 36 de ani, domiciliază în municipiul P, județul I, absolvit 10 clase școală generală, nu este căsătorit și nu are copii.
La data de 18.03.2008, inculpatul a fost liberat condiționat din Penitenciarul Iași din executarea pedepsei de 13 ani închisoare ce i- fost aplicată prin sentința penală nr. 372 din 03.11.1998 Tribunalului Iași pentru săvârșirea unor infracțiuni privitoare la viața sexuală.
După liberarea din penitenciar, inculpatul s- angajat, în calitate de manipulant, la firmă de distribuție - "" - cu sediul în municipiul
În ziua de 29.06.2008, inculpatul se afla în municipiul P, județul I, la locuința mamei sale situată pe strada -.
Pe aceeași stradă din municipiul locuiește și partea vătămată minoră - (născută la data de 31.05.2001), împreună cu tatăl său și cu cei patru frați minori.
În cursul zilei de 29.06.2008, mers la locuința surorii sale, numita -, pentru a sărbători ziua de naștere acesteia, ocazie în care consumat băuturi alcoolice.
În jurul orelor 1800, inculpatul mers la locuința familiei părții vătămate pentru a- invita pe tatăl acesteia la aniversarea zilei de naștere numitei -. Numitul - i- spus inculpatului că va da curs invitației mai târziu întrucât, mai întâi, trebuie să facă o cursă cu autoturismul proprietate personală.
De la locuința numitului -, inculpatul s- reîntors la locuința sorei sale unde mai rămas circa 2(două) ore.
În jurul orei 2000, partea vătămată împreună cu sora sa, în vârstă de 3 ani, a plecat către locuința bunicilor pentru lua de la aceștia sticlă cu lapte. În acest sens partea vătămată minoră avea asupra sa un recipient din material plastic cu capacitatea de 2 litri.
În timp ce cele două minore se deplasau către locuința bunicilor în momentul în care au ajuns în dreptul "" situată pe strada - cel și din municipiul P, au fost ajunse din urmă de către inculpatul care le-a abordat.
Profitând de credulitatea și naivitatea specifică vârstei minorelor, inculpatul le- convins, cu ușurință, pe acestea să- însoțească sub un pod aflat în apropiere.
Imediat ce au ajuns sub pod, inculpatul așezat- pe minora pe grindă podului. În continuare inculpatul dezbrăcat- pe partea vătămată - de pantalonii scurți și de chiloții pe care îi avea pe ea, după care așezat- pe spate, pe nisipul ce se găsea în locul respectiv. După aceea, inculpatul și-a dat în jos, până în dreptul genunchilor pantalonii și lenjeria intimă și s- urcat deasupra minorei - cu intenția - cea mai probabilă - de realiza un raport sexual normal, lucru pe care nu a reușit să- facă întrucât penisul său nu era în erecție.
Apoi, inculpatul s- așezat în genunchi în fața părții vătămate care se ridicase în picioare și, în timp ce cu mână ținea, cu cealaltă mână mângâia în zona organelor genitale. La un moment dat, inculpatul încercat să-și introducă degetul în vaginul minorei -, moment în care intervenit martorul care strigat la inculpat, împingându-l totodată, ceea ce a întrerupt desfășurarea activității infracționale.
Surprins de apariția martorului, inculpatul s- ridicat, s- îmbrăcat și părăsit în fugă locul comiterii faptei.
În momentul apariției martorului, partea vătămată era speriată și plângea și motiv pentru care martorul s- îngrijit să le scoată pe cele două minore de sub pot, lăsându- astfel pe inculpat să părăsească zona respectivă.
Se impune arăta că martorul fost anunțat cu privire la faptul că inculpatul se afla împreună cu cele două fetițe sub pod de către martorul, persoană care perceput momentul în care cei trei au coborât și au intrat sub acel pod.
Cum martorul cunoștea împrejurarea că inculpatul fusese condamnat anterior pentru fapte privitoare la viața sexuală comise asupra unor minori l- înștiințat despre ceea ce văzuse pe numitul - care, la rândul său, l- anunțat pe. Martorii și - nu au mers ei să vadă ce se întâmpla sub pod, întrucât - potrivit propriilor declarații - le-a fost frică de inculpat.
Imediat ce le- scos de sub pod pe cele două minore, martorul le- dat pe acestea în grija vecinei sale, după care el anunțat organele de poliție care, la scurt timp, s-au prezentat la fața locului.
În același timp, martorul -, telefonic, l-a anunțat pe tatăl părții vătămate minore cu privire la cele întâmplate.
În baza sesizării primite, echipajul de poliție sosit la locul comiterii faptei procedat la căutarea inculpatului, acesta fiind găsit pe raza municipiului și condus la sediul Poliției.
La data de 30.06.2008, organele de urmărire penală au efectuat o cercetare la fața locului ocazie în care minora parte vătămată, în prezența reprezentantului legal (tatăl -) și unui psiholog, relatat derularea evenimentelor faptice și condus organele de anchetă pe tot traseul pe care l-a parcurs în ziua precedentă.
Cu aceeași ocazie, sub podul indicat ca loc al comiterii faptei fost descoperit un recipient din material plastic, incolor, având capacitatea de 2 litri, cu privire la care minora parte vătămată relatat că este cel pe care îl avea asupra sa în momentul în care fost acostată de inculpați și în care voia să pună laptele de la bunici.
La cercetarea la fața locului participat și martorul care, la rândul său relatat evenimentele faptice pe care le- perceput nemijlocit cu zi înainte.
La aceeași dată - 30.06.2008 - partea vătămată - a fost examinată de medicul legist, ocazie în care s- constatat că nu prezintă semne de violență pe corp, că are organele genitale infantile, că este virgină și că nu este posibil un raport sexual normal cu un adult fără leziuni grave ale organelor genitale.
Pe parcursul procesului penal, minora - fost evaluată și consiliată din punct de vedere psihologic.
Psihologul care evaluat- a constatat ca și consecințe imediate ale abuzului la care minora fost supusă, instalarea unei stări de anxietate, flash-back-uri cu scene din momentul abuzului, sentimente de insecuritate privind persoanele (de gen masculin) necunoscute, frică, teamă față de agresor și lipsa încrederii în adulți.
Cu privire la consecințele pe termen pe care abuzul sexual le poate avea asupra psihicului părții vătămate minore, specialistul a arătat că acestea pot fi multiple întrucât o dată cu înaintarea în vârstă partea vătămată va conștientiza implicațiile și semnificațiile faptei comise asupra sa. Ca și posibile consecințe pe termen au fost enumerate următoarele: un nivel scăzut al stimei de sine, supra responsabilizarea peste nivelul vârstei, evitarea relațiilor intime sau activitate sexuală foarte frecventă, nediscriminativă, în adolescență sau la tânărul adult și chiar tulburări de dinamică sexuală, izolare afectivă și socială.
În prezent, partea vătămată minoră beneficiază de consiliere psihologică; în timpul ședințelor de consiliere aceasta manifestat rezerve în discuțiile privitoare la fapta cărei victimă fost, refuzând să vorbească despre ceea ce s- întâmplat sub pretextul că "nu-și aduce aminte". Față de această împrejurare, ținând seama și de vârsta fragedă părții vătămate - de doar 7 ani -, de cadrul solemn în care se desfășoară ședința de judecată, de împrejurarea că în sala de ședință era prezent, de fiecare dată, și inculpatul, de consecințele pe termen scurt constând în flash-back-uri cu scene din momentul abuzului și teama față de agresor, instanța apreciat că audierea nemijlocită părții vătămate în faza cercetării judecătorești nu este utilă, sens în care făcut aplicarea dispozițiilor art. 329 Cod procedură penală.
În raport de acestea, la stabilirea situației de fapt, instanța de judecată avut în vedere declarațiile pe care minora - le- făcut, în cauză, în prima fază procesului penal.
Cu privire la învinuirea adusă, inculpatul fost audiat doar în cursul urmăririi penale, în faza de judecată acesta prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală care reglementează "dreptul la tăcere".
În declarațiile date, inculpatul relatat aspecte de fapt diferite. Astfel, în declarația olografă din 30.06.2008 inculpatul relatat că după ce dezbrăcat- pe partea vătămată și s- dezbrăcat și el, s- urcat deasupra acesteia și mângâiat-o în zona organelor genitale, arătând că " nu eram în erecție și din acest motiv nu i-am introdus penisul în vagin".
În declarațiile ulterioare, inculpatul a recunoscut că dezbrăcat-o pe partea vătămată după care a susținut că doar a mângâiat-o în zona organelor genitale. Nu explicat inculpatul care fost intenția sa atunci când mângâiat-o pe minoră, susținând că "eram beat și nu îmi explic de ce am făcut acest lucru".
A negat inculpatul faptul că ar fi încercat să-și introducă degetele în vaginul părții vătămate minore.
Împrejurarea că inculpatul încercat să realizeze cu minora - un act sexual constând în introducerea degetelor în vaginul victimei este dovedită, cu certitudine, de declarațiile părții vătămate care se coroborează pe deplin cu depozițiile martorului ocular și cu mențiunile din rapoartele de evaluare psihologică întocmite în cele două faze ale procesului penal. Astfel, minora -, în mod constant, relatat că inculpatul încercat să- introducă "ceva în vagin", susținere care se coroborează cu depoziția martorului care arătat că " era în genunchi în fața fetiței și o ținea cu o mână, iar cu cealaltă mână era la organele genitale ale fetiței". Același martor mai arătat că în momentul în care s- apropiat de minoră, parte vătămată, aceasta plângea și i- spus că are dureri în zona organelor genitale. Acest din urmă aspect vine să confirme existența unei încercări de penetrare a vaginului victimei.
Declarațiile părții vătămate și ale martorului ocular sunt confirmate și de depozițiile martorilor, și, persoane care au fost prezente la momentul în care - fost scoasă de sub pod și care au relatat că, în acel moment, victima plângea, iar le-a relatat că l- surprins pe inculpat în timp ce acesta avea una dintre mâini în zona organelor genitale ale minorei.
În sprijinul declarațiilor părții vătămate este și raportul de evaluare psihologică întocmit la data de 30.06.2008 de psihologul -.
De altfel, susținerile inculpatului cum că nu avea penisul în erecție atunci când se afla deasupra părții vătămate conduc la concluzia că, dându-și seama că nu poate realiza un raport sexual firesc/normal, luat hotărârea de obține satisfacție sexuală prin realizarea unui alt act sexual, respectiv acela de a-și introduce degetul în vaginul minorei.
Față de cele sus redate, instanța reținut că mijloacele de probă administrate în cauză dovedesc, în mod cert, existența faptei de tentativă la viol comisă în modalitatea descrisă anterior în considerentele hotărârii de față.
Situația de fapt reținută de instanță este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore, declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică întocmită cu aceeași ocazie, copia certificatului de naștere al părții vătămate minore, rapoartele de evaluare psihologică din 30.06.2008 și nr. 124/25.11.2008, procesul verbal din 29.06.2008 întocmit de echipajul de poliție sosit la fața locului, copia sentinței penale nr. 372/1998 Tribunalului Iași, raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 5866//28.10.2008 întocmit de în care s- concluzionat că inculpatul nu prezintă tulburări psihice și că fapta imputată a fost săvârșită cu discernământ și declarațiile martorilor, -, - și care, coroborate între ele, formează un complex probator ce dovedește, cu certitudine, vinovăția inculpatului.
În drept:
- Fapta inculpatului care în seara zilei de 29.06.2008, acostat- pe partea vătămată minoră - și condus- sub un pod unde dezbrăcat- de pantaloni și de chiloți, după care și- dat și el în jos pantalonii și lenjeria intimă și, profitând de neputința victimei de se apăra și de a-și exprima voința (dată fiind vârsta de numai 7 ani, vârstă la care minora nu are cunoștințe privitoare la viața sexuală și astfel nu înțelege ce se întâmplă și nici dezvoltarea fizică care să-i permită să opună rezistență fizică), cu intenția de obține o satisfacție sexuală, mângâiat- în zona organelor sexuale și încercat să-și introducă un deget în vaginul minorei, moment în care intervenit martorul care întrerupt astfel executarea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tentativă la viol" prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 372 din 03.11.1998 Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 45/01.09.1999 Curții de APEL IAȘI, inculpatului i- fost aplicată pedeapsa de 13 ani închisoare, pedeapsă pe care executat- până la data de 18.03.2008 când fost liberat condiționat cu un rest neexecutat de 1200 zile închisoare.
În raport de această condamnare, la data comiterii faptei ce formează obiectul prezentei cauze - 29.06.2008 - inculpatul s-a aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, urmând a fi reținute în sarcina sa dispozițiile art. 37 lit. Cod penal.
La individualizarea judiciară pedepsei și modului ei de executare s-a ținut seama conform dispozițiilor art. 72 Cod penal de atât de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, de depozițiile penale care reglementează sancționarea tentativei, de pericolul social concret ridicat pe care îl prezintă fapta comisă, de împrejurările concrete în care aceasta fost comisă - asupra unei minore în vârstă de 7 ani, prin acostarea acesteia într-un loc public și apoi prin conducerea ei într-un loc izolat (sub un pod), în prezența unui alt minor în vârstă de doar 3 ani, profitând de neputința victimei de se apăra și de aș exprima voința - de urmările produse atât asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului părții vătămate, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care în antecedență mai fost condamnat pentru comiterea aceluiași gen de fapte și care a recidivat pe calea infracțională după un interval de timp de numai 3 luni de la momentul punerii sale în libertate condiționată. Acest din urmă aspect dovedește că pedeapsa anterioară nu și- atins scopul, inculpatul neschimbându-și atitudinea față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
Față de acestea, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum va fi dozat peste minimul special prevăzut de lege în așa fel încât pedeapsa aplicată să fie proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială inculpatului.
Raportat la gravitatea și la natura noii fapte comise, instanța a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 61 Cod penal, revocarea liberării condiționate cu privire la restul de 1200 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 13 ani închisoare, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de "tentativă la viol".
Dată fiind perseverența inculpatului pe cale infracțională și faptul că acesta comis în antecedență același gen de fapte, instanța a aplicat și un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare.
Alături de pedeapsa principală închisorii a fost aplicată inculpatului și pedeapsa complementară interzicerii drepturilor civile prevăzute în art. 64 lit. a teza II- și lit. b Cod penal pentru o durată de 2 ani.
S- aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie, urmând ca pe durata prevăzută la art. 71 Cod penal să- fie interzise drepturile prevăzute la art. 64 lit. teza a II- și lit. b Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 350 Cod procedură penală, având în vedere că temeiurile arestării preventive nu au încetat, ci, dimpotrivă acestea există și continuă să legitimeze privarea de libertate inculpatului, instanța a menținut măsura arestului preventiv față de.
În baza art. 88 Cod penal s- dedus din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre perioada reținerii și a arestului preventiv, respectiv perioada începând de la data de 30.06.2008 la zi.
În cursul urmăririi penale, minora - declarat că se constituie parte civilă în proces cu suma de 100.000 lei, reprezentând daune morale.
În faza judecății numitul -, în calitate de reprezentant legal al părții vătămate -, minoră lipsită de capacitate de exercițiu, declarat în fața instanței de judecată că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
Față de această manifestare de voință reprezentantului legal al părții vătămate minore, instanța a luat act de retragerea acțiunii civile formulate în cadrul procesului penal.
În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală, sentința penală a fost apelată de inculpatul și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașia criticat sentința penală pronunțată de tribunal pentru motive de netemeinicie, susținând că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea blândă în raport cu activitatea infracțională desfășurată și profilul său moral.
Argumentele invocate în sprijinul criticilor formulate au la bază antecedența penală a inculpatului, atitudinea procesuală nesinceră și, în mod deosebit efectele traumatice psihice pe termen îndelungat asupra victimei - minoră în vârstă de 6 ani.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună majorarea cuantumului pedepsei aplicate.
În motivarea apelului inculpatul, prin apărător, a susținut că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de viol în forma tentativei; instanța nu a analizat atent probele din dosar și nu a lămurit împrejurările săvârșirii faptei, în condițiile în care a renunțat la exercitarea actelor de constrângere la apariția martorului.
Se solicită, în principal, achitarea, iar în subsidiar, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de prima instanță.
Potrivit disp. art. 378 alin. 11Cod procedură penală, în ața instanței de apel nu s-a putut proceda la ascultarea inculpatului, acesta prevalându-se de disp. art. 70 alin. 2 Cod procedură penală privind dreptul la tăcere.
Analizându-se actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prev. de art. 371 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Instanța de fond, prin analiza atentă și coroborarea probelor administrate în cauză, prin înlăturarea declarațiilor vădit nesincere și verificarea tuturor apărărilor inculpatului, a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptei comise.
Declarațiile părții vătămate, ale reprezentantului legal -, procesului-verbal de consemnare a plângerii părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, raportul de evaluare psihologică care atestă că minora - prezintă anxietate, frică, sentimente de insecuritate, flash-back-uri cu scene din momentul abuzului, cu recomandarea de a evita pe viitor contactul cu agresorul, de a fi atent supravegheată și consiliată, declarațiile martorului care l-a surprins pe inculpat dezbrăcat, așezat în genunchi în fața părții vătămate, aflată în picioare, în timp ce cu o mână o ținea, iar cu cealaltă mână o mângâia în zona organelor genitale și ale martorilor și -, care au perceput momentul în care inculpatul și cele două fetițe au coborât sub pod, iar ulterior l-au văzut pe inculpat ieșind de sub pod, în timp ce își trăgea pantalonii, se coroborează pe deplin și dovedesc neîndoielnic vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunii de viol sub forma tentativei prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal.
Poziția oscilantă a inculpatului și revenirile asupra recunoașterilor inițiale sunt lipsite de suport probator și denotă încercarea acestuia de a se sustrage răspunderii penale.
Analizând toate elementele de fapt instanța de fond, în mod just a considerat că activitatea infracțională desfășurată de inculpat se circumscrie conținutului infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, deoarece în raport cu vârsta victimei - 6 ani - nu se poate considera că aceasta ar fi avut măcar reprezentări vagi în legătură cu ceea ce semnifică, biologic și moral, un act sexual, iar prin atitudine și din punct de vedere fizic a fost pusă în imposibilitatea de a-și exprima voința, ceea ce a contribuit în mod esențial la săvârșirea faptei.
Fapta inculpatului de a fi încercat, profitând de naivitatea specifică vârstei a părții vătămate și de imposibilitatea de a lua o hotărâre în deplină cunoștință, să imobilizeze victima, în scopul realizării actului sexual, face parte din latura obiectivă a infracțiunii de viol și deci constituie tentativă la această infracțiune, și nu simple acte preparatorii. Executarea acestei infracțiuni începe prin exercitarea actelor de constrângere care, în cauză, s-au concretizat în conducerea victimei spre locul unde era plănuită realizarea raportului sexual, - sub pod -, dezbrăcarea de obiectele de vestimentație - pantaloni și chiloți -, imobilizarea mâinilor, toate menite a înfrânge opunerea victimei și deci a permite trecerea la actul sexual.
Or, succesiunea acestor momente demonstrează că inculpatul a acționat inițial cu scopul de a constrânge pe victimă să întrețină raport sexual cu el; cum însă acțiunea inculpatului s-a oprit după efectuarea acestor acte, din motive independente de voința sa - fiind surprins și îmbrâncit de martorul, violul a rămas în faza tentativei.
Astfel, având în vedere întreg probatoriul administrat, Curtea constată că în mod corect au fost înlăturate susținerile inculpatului privind nevinovăția, acestea fiind simple afirmații ce nu pot fi coroborate cu alte probe concurente și nu pot răsturna potrivit disp. art. 66 alin. 2 Cod procedură penală probele ce-l incriminează. Activitatea infracțională desfășurată de inculpat întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul infracțiunii de viol în forma tentativei.
Prin urmare, apărările inculpatului privind înlăturarea răspunderii penale nu pot fi primite, instanța de fond făcând o evaluare juridică corectă, ce va fi menținută de către instanța de apel.
Fiind antrenată răspunderea penală a inculpatului, instanța a valorificat toate probele administrate și a dat eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei.
La stabilirea tratamentului sancționator pentru comiterea infracțiunii reținute s-au avut în vedere, prin prisma prevederilor art. 72 Cod penal, gradul concret de pericol social al faptei comise, agravat prin circumstanțele reale, urmările produse, fapta rămânând în forma tentativei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea relativ sinceră cu privire la modalitatea de comitere a infracțiunii, păstrându-se totodată o proporție echitabilă între gravitatea acțiunii infracționale și durata în timp necesară procesului educațional de resocializare.
Cum, pedeapsa trebuie să fie în același timp atât o măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare, instanța de fond a avut în vedere posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială ale inculpatului, de diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege.
Prin urmare, temeinicia și legalitatea hotărârii judecătorești de condamnare este dată de existența proporției juste între riposta socială determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și periculozitatea, relevate de probatoriul administrat în cauză.
Raportat la disp. art. 72 și ale art. 52 din Codul penal, curtea apreciază că stabilirea unei pedepse dozate ușor peste minimul special de 5 ani închisoare prevăzut de art. 197 alin. 1 și 3 din Codul penal, cu raportare și la disp. art. 21 din același cod, constituie un cuantum corespunzător faptei și persoanei inculpatului pentru realizarea scopului educativ, prima instanță manifestând o atitudine moderată și echilibrată la stabilirea pedepsei.
Totodată, instanța de fond a dat eficiență și pluralității de infracțiuni sub forma recidivei, cât și sub forma concursului de infracțiuni, pentru care este justificat sporul de pedeapsă.
Așadar, Curtea consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de parchet, în sensul unei greșite individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, deoarece în cauză au fost evaluate plural toate criteriile prevăzute în art. 72 Cod penal, dându-se relevanță atât gravității concrete a faptei, cât și circumstanțelor personale ale inculpatului.
În temeiul considerentelor expuse, criticile formulate nu sunt fondate, urmând ca în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să se respingă apelurile declarate de parchet și de inculpat.
Conform disp. art. 383 și art. 381 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive după data pronunțării hotărârii atacate cu apel, cu menținerea stării de arest, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nu au încetat, ci, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală apelantul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondul special al Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 762 din 9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, sentință penală pe care o menține.
Menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, deduce arestarea preventivă a inculpatului, de la 9.12.2008.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu, suportat din fondurile statului.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de parchet rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 Februarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
05.03.2009
2 ex.-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu
