Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 112/2010. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 112

Ședința publică de la 16 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Cenușă

JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu

JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu

Grefier - - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

La ordine fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul G și părțile civile, -, și împotriva deciziei penale nr. 116/A din data de 04 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 09 februarie 2010, în ședință publică, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, când,

CURTEA DE APEL

Prin sentința penală nr.1535/5.11.2008 a Judecătoriei Vaslui s-au hotărât următoarele:

În baza art. 178 al. 1,2 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare cu aplicarea art. 74 lit. a,c, art. 76 lit. d Cod penal.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II,lit. b Cod penal în cond. prev. de art. 71 al. 2 Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și s-a fixat termen de încercare de 3 ani și 6 luni, conf. art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind condițiile revocării suspendării condiționată a executării pedepsei.

În baza art.71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală s-a constatat că partea vătămată Serviciul Județean de Ambulanță V nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și urm. cod civil s-a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile vătămate,constituite părți civile, - și.

A fost obligat inculpatul G la plata către partea civilă, domiciliată în sat, com., jud. V, a sumei de 3300 lei - daune materiale, a sumei de 13.500 lei-daune morale, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.

A fost obligat inculpatul G la plata către partea civilă, domiciliată în V, str. -. C,. 187,. C,.9, în sat, com., jud. V, a sumei de 15.000 lei- daune morale și respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.

A fost obligat inculpatul G la plata către partea civilă -, domiciliată în sat, com., jud. V, reprezentată de, a sumei de 15.000 lei- daune morale și respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.

A fost obligat inculpatul G la plata către partea civilă, domiciliat în sat, com., jud. Vas umei de 7.500 lei-daune morale și respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător, instituit prin încheierea din 21.05.2008 a Judecătoriei Vaslui, asupra imobilului - teren+apartament situat în str. - -,. 301,. A,. 1,.11,jud. V, aparținând inculpatului și numitei Gh. ---.

În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul G la plata către partea civilă a sumei de 1560 lei,cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul G la plata către stat a sumei de 900 lei-cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății, din care suma de 364,70 lei reprezintă taxa raportului de expertiză medico-legală, iar suma de 300 lei taxa raportului de expertiză criminalistică.

Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:

În ziua de 07.12.2005, în jurul orelor 5.30-6.00, inculpatul G conducea autoturismul BMW cu numărul de înmatriculare - pe DN 24, din direcția V spre, având ca pasager pe locul din dreapta față pe martorul.

Ajungând în zona Km 107+790, după ce s-a intersectat cu un autovehicul care venea din sens opus și a schimbat luminile pe faza de drum, a observat că în fața sa, la mică distanță, se deplasau în aceeași direcție de mers o vacă și o persoană în stânga acesteia, îmbrăcată în haine de culoare închisă. În încercarea de a evita impactul, inculpatul a tras de volan stânga, însă spațiul de manevră a fost prea mic și astfel, a lovit persoana cu partea din dreapta față a autoturismului, care a fost apoi preluată pe și parbriz și proiectată înspre înainte, cazând apoi pe asfalt la o distanță de 52 metri de locul impactului. în continuare pe traiectoria manevrei de evitare, autoturismul a acroșat cu partea dreaptă față și din stânga spate a unei căruțe aflată în deplasare în fața victimei, iar capătul drugului din stânga al căruței a pătruns în partea dreaptă a parbrizului autoturismului, căruța fiind împinsă spre marginea din dreapta a drumului. Autoturismul condus de inculpat a mai parcurs aproximativ 138 metri până când s-a oprit pe marginea din dreapta drumului.

S-a constatat că victima, în persoana numitului, în vârsta de 47 ani, a decedat în urma impactului și a proiectării sale pe carosabil.

În căruța acroșată de autoturism se afla numita, care a fost de asemenea proiectată spre înainte, cazând între cai, însă datorita faptului că a fost îmbrăcată foarte gros, nu a suferit leziuni.

La cercetarea efectuată la fața locului s-au constatat următoarele: sectorul de drum din zona producerii accidentului se află în aliniament, fără indicatoare sau marcaje de restricție, circulația s-a desfășurat în condiții specifice timpului de noapte; în zona de impact au fost găsite bucăți din plastic, sticlă și oglindă retrovizoare provenite de la autoturismul condus de inculpat; căruța avea roțile de pe partea desprinse, fiind rupte din osie, iar drugul de lemn din stânga sa era rupt pe carosabil; a fost găsită fundătoarea căruței, care avea montate elemente reflectorizante rotunde și o placă de înmatriculare; a fost găsită și o lanterna metalică deformată (strivită) de trecerea roților unui autovehicul; vaca aflată în dreapta victimei a fost atinsă pe partea cu oglinda retrovizoare laterală a autoturismului.

Verificarea tehnică a autoturismului condus de inculpat, efectuată ulterior producerii accidentului, a relevat următoarele: sistemul de iluminare era defect în urma accidentului; sistemul de rulare era în stare bună, sistemul de direcție nu prezenta jocuri, cu excepția unui joc la rulmentul roții stânga spate; sistemul de frânare pe axa față nu prezenta defecțiuni, iar pe axa spate prezenta un dezechilibru.

De asemenea, conform raportului de expertiză medico-legală nr.217/N/08.12.2005 (fila 80-82) rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii acute, urmarea unui politraumatism cu fractură de coloană cervicală, rupturi hepatice și splenice cu hemiperitoneu consecutiv, perforații pulmonare și pericard cu hemopneumotorax bilateral consecutiv, fracturi costale, hemoragie subarahnoidiană, fractură deschisă tibie, plăgi, excoriații și echimoze. S-a concluzionat de asemenea, că leziunile s-au putut produce prin lovire de către un autovehicul în mișcare, urmat de basculare și proiectare, în cadrul unui accident rutier între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

În cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică de către I, întocmindu-se raportul nr.99/24.05.2006, iar apoi, ca urmare a obiecțiunilor formulate de părțile vătămate s-a efectuat o nouă expertiză criminalistică de către INEC Acest din urmă raport de expertiză, nr.202/19.02.2007, a fost realizat prin folosirea softului de simulare " crash 2.2".

Situația de fapt mai sus reținută este dovedită cu mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei și anume: procesul verbal de cercetare la fața locului, fotografii judiciare, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, raporturi de expertiză criminalistică,raport de necropsie medico-legală, fișa de cazier judiciar a inculpatului.

Inculpatul G, audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței a recunoscut comiterea faptei declarând că, în timp ce se deplasa dinspre V pe, la un moment dat a observat venirea unui autovehicul din sens opus, motiv pentru care, după ce a mai parcurs aproximativ 50 a schimbat luminile pe faza de întâlnire. După intersectarea cu acest autovehicul, a schimbat luminile pe faza de drum, moment în care a observat la distanță mică în fața autoturismului său o persoană, alături de care se deplasa o vacă.

A virat brusc spre stânga, dar nu a putut evita lovirea persoanei și acroșarea unei căruțe ce se afla în fața acesteia. Arată inculpatul că nu a observat nici la căruță, nici la persoana care se deplasa cu vaca vreo formă de semnalizare.

Declarația acestuia este confirmată de declarația martorului, pasager în autoturismul condus de inculpat, care precizează că după ce s-au intersectat cu un autovehicul care venea din sens opus, a văzut în față, la o distanță de aproximativ 2m o căruță care avea legată în partea din spate dreapta o vacă și că nu a observat nici o sursă de lumină sau elemente reflectorizante.

Față de modalitatea de derulare a faptei, instanța a reținut și culpa concretă a victimei

Astfel, după cum se concluzionează și în raportul de expertiză criminalistică nr.202/19.09.2007 întocmit de INEC B (fila 135-144 dosar urmărire penală), "producerea evenimentului rutier s-a datorat deplasării victimei în interiorul părții carosabile a drumului public".

Este adevărat că același raport de expertiză criminalistică precizează că o contribuție la producerea accidentului a avut-o și deplasarea autoturismului condus de inculpat cu o viteză necorelată cu distanța de vizibilitate conferită de lumina farurilor, dar după cum rezultă din datele aflate la dosar, acesta avea o viteză în momentul impactului de 93 km/, viteză ce corespundea condițiilor și sectorului de drum respectiv.

În urma calculelor efectuate prin expertiza efectuată s-a arătat că viteza de deplasare pe care inculpatul trebuia să o adopte pentru a-i permite oprirea autoturismului în interiorul spațiului de vizibilitate disponibil de aproximativ 30, în cazul folosirii luminilor de întâlnire, era de 47 km/, iar prin raportul de expertiză criminalistică efectuat I se concluzionează că pentru evitarea producerii accidentului viteza de deplasare a autoturismului inculpatului trebuia să fie de maxim 29 km/.

Conform dispozițiilor legale (art.48 alin. 1 - OUG195/02 - în vigoare la data producerii accidentului), orice conducător auto ar trebui să circule în așa fel încât să adapteze regimul legal de viteză în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Astfel, instanța a reținut culpa inculpatului, care trebuia și putea sa-și dea seama de urmarea periculoasă a actului sau de conduită, încălcând și prevederile art.143 alin2 - Regulamentul de aplicare a OUG195/02, potrivit cărora conducătorul auto era obligat, la întâlnirea în timpul nopții sau în condiții de vizibilitate redusă, cu un alt autovehicul care se apropie din sens contrar, să folosească luminile de întâlnire, concomitent cu reducerea vitezei. Această dispoziție se regăsește și în noua reglementare - art.114 alin. 2 - din același Regulament.

S-a considerat însă că, atât timp cât legea nu prevede ca viteza de deplasare, în situația conducerii unui autovehicul cu luminile de întâlnire să fie de 47 km/, nu se poate stabili doar culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.

Într-adevăr, inculpatul trebuia să reducă viteza de circulație, insă nu trebuie neglijată nici culpa victimei. Astfel, regulile de circulație, așa cum sunt reglementate de lege, trebuie respectate deopotrivă de toți participații la trafic.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.1 - Regulamentul de aplicare a OUG195/02, " participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație și semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, precum și celelalte dispoziții din prezentul regulament".

Potrivit dispozițiilor art.65 alin. 1 - OUG195/02 și art.197 alin1 Regulament de aplicare a OUG195/02 (art.162 alin. 1 - în noua reglementare) animalele de, de tracțiune ori călărie nu pot fi conduse pe autostrăzi, pedrumuri naționaleiar, conform dispozițiilor art.198 lit. a,d -Regulament, victima avea obligația să ia măsurile necesare pentru a nu împiedica circulația celorlalți participanți la trafic și să poarte noaptea un dispozitiv de lumină vizibilă din ambele direcții.

De altfel, în același sens se arată și în raportul de expertiză criminalistică efectuată de INEC B, precizându-se că victima ar fi trebuit să se deplaseze cât mai aproape de vaca legată cu funie de drugul din dreapta al căruței. făcută de victimă prin aprinderea unei lanterne în momentul apropierii unui vehicul din față sau din spate, este apreciată ca nefiind corespunzătoare prevederilor legale, atât datorită intermitenței albe, cât și a neasigurării unei vizibilități concomitente a sursei de lumină din ambele sensuri de mers. De asemenea, s-a arătat că nici persoana victimei nu era semnalizată corespunzător, datorită atât culorii închise a vestimentației acesteia - haină neagră cu pantaloni albaștri - cât și absenței unor accesorii reflectorizant-fluorescente (art.206 - din /03- în vigoare la data producerii accidentului - art.166 noua reglementare).

Referitor la acea lanternă, despre care apărătorul părților vătămate afirmă că a fost găsită cu butonul pe poziția deschis, instanța a constatat că din nici una din probele administrate în cauză nu rezultă acest lucru. În procesul-verbal de cercetare la fața locului se consemnează că în zona de impact a fost găsită o lanternă metalică deformată (strivită) de trecerea roților unui autovehicul.

Declarația inculpatului, potrivit căreia nu a observat nici o lumină anterior impactului, se coroborează cu declarația martorului, pasager în mașina sa, și cu declarația martorului.

Astfel, acesta din urmă declară (fila 64 dosar urmărire penală) că în dimineața respectivă, înainte de producerea accidentului, oprise autoturismul pe care îl conducea în zona pădurii, ocazie cu care a observat în fața sa deplasându-se o căruță din urma căreia era legată o vacă, fără a vedea vreun semnal luminos, respectiv lanternă, felinar sau elemente reflectorizante.

Martorul (fila 60 - dosar urmărire penală și fila 88 - dosar instanță) arată că, în momentul în care a trecut cu autoturismul pe lângă victimă și căruță, ar fi văzut că aceasta avea o lanternă aprinsă pe care "o flendura spre înapoi" și nici acesta nu a observat vreun alt obiect reflectorizant, sesizând totuși că victima, îmbrăcată în haine închise, mergea în spatele roții stânga spate a căruței.

Și martora (fila 58) arată că victima circula în spatele stânga a căruței și că avea într-o mână un bici cu care mâna vaca și în alta o lanternă pe care o întorcea când venea vreo mașină din față sau din spate.

Prin urmare, victima nu a asigurat continuitatea produse de lanternă, fiind în imposibilitatea de a asigura, prin modul de folosire a acesteia, vizibilitatea continua și concomitentă a unei surse de lumină din ambele sensuri de mers. Mai mult, prin poziția avută atât de victimă cât și de vaca legată în spatele căruței erau obturate și catadioptrul și plăcuța aflate pe fundătoarea căruței.

Față de aceste considerente, nu s-a putut reține în prezenta cauză doar culpa inculpatului G, care circula regulamentar, singura sa vină fiind că nu a redus viteza la folosirea luminilor de întâlnire, ignorându-se culpa victimei care se afla pe un sector de drum pe care nu îi era permis accesul și fără a semnaliza prezența în mod corespunzător.

De asemenea, în concluziile aceluiași raport de expertiză criminalistică se reține că producerea evenimentului rutier s-a datorat și deplasării pe un drum național a unui vehicul hipo, condus de martora, vehicul semnalizat necorespunzător condițiilor de trafic pe timp de noapte. Astfel, ca regulă generală privind deplasarea pe drumurile publice a vehiculelor cu tracțiune animală, la data producerii accidentului, acestea trebuiau să fie dotate în față cu doi catadioptri de culoare albă, iar în spate cu doi catadioptri de culoare roșie, omologați, montați cât mai aproape de marginile exterioare ale vehiculului (art.19 alin. 1 HG 85/03). În plus, în condiții reduse de vizibilitate specifice circulației pe timp de noapte, vehiculele cu tracțiune animală trebuie să fie dotate în plus, în partea laterală cu o lumină de culoare albă sau galbenă (art.19 alin. 2-HG 85/03).

Prin urmare, conducătorilor de vehicule cu tracțiune animală le era interzis să circule pe timp de noapte fără ca vehiculul să aibă în față un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă și în spate un dispozitiv cu lumină roșie, amplasate pe partea laterală stânga, ori un dispozitiv cu lumină vizibilă din stânga, ori cu un dispozitiv cu lumină vizibilă din ambele direcții (art.202 alin. 1 - HG 85/03).

Respectivele dispoziții se regăsesc și în prevederile legale în vigoare în prezent (art.71 alin. 1,3 - OUG195/02 și art.17 alin. 1,3, art.165 alin. 1 lit. g din Normele de aplicare a codului rutier).

Se opinează astfel, în expertiza efectuată că accidentul putea fi prevenit și de numita prin semnalizarea corespunzătoare circulației pe timp de noapte a vehiculului hipo pe care îl conducea, conduita inculpatului G, constând în deplasarea autoturismului cu o viteză necorelată cu distanța de vizibilitate conferită de luminile farurilor, reprezentând doar un element favorizant al producerii accidentului.

Față de conținutul raportului de expertiză criminalistică menționat anterior, instanța a apreciat însă că nu poate reține drept cauză esențială unică a producerii rezultatului, deplasarea pe un drum național a vehiculului hipo condus de martora, vehicul care era semnalizat necorespunzător condițiilor reduse de vizibilitate existente pe timp de noapte.

A considera drept cauză premergătoare doar acea condiție așa-zis preponderentă cu privire la care s-ar aprecia că a contribuit în mod hotărâtor la producerea rezultatului, creând pentru celelalte condiții aptitudinea de a produce rezultatul, ar presupune ca la stabilirea legăturii de cauzalitate să se dea eficiență teoriei moniste a cauzei preponderente exprimată în literatura de specialitate, teorie criticată însă în doctrina juridică pentru faptul că încearcă să introducă în prim plan criterii de evaluare cantitativă, greu determinabile și echivoce.

În consecință, s-a reținut că, pentru stabilirea legăturii de cauzalitate, trebuie să se facă deosebire între contribuțiile esențiale, necesare, fără de care rezultatul nu s-ar fi produs și contribuțiile înlesnitoare, fără de care rezultatul s-ar fi putut produce, dar într-o altă modalitate și măsură decât cea în care a avut loc, aceste aspecte urmând a fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată.

Prin urmare, fapta comisă de inculpatul G întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin. 1, 2 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, gravitatea faptei comise, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia, persoana inculpatului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.

S-au reținut în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. a, c Cod Penal și anume: conduita avută de inculpat anterior săvârșirii faptei, rezultată din caracterizările depuse la dosar, precum și din lipsa antecedentelor penale ale acestuia și atitudinea sinceră, de recunoaștere și regret a faptei comise, avută pe tot parcursul procesului penal.

S-a dat astfel eficiență dispozițiilor art.76 lit. d Cod penal și s-a coborât pedeapsa în limitele permise de acest text de lege, o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare fiind suficientă pentru atingerea scopului procesului penal.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, dat fiind circumstanțele comiterii faptei, persoana inculpatului - om liniștit, familist, în vârstă de 59 de ani, cu o bună conduită în societate, instanța a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului și, fiind îndeplinite cumulativ și condițiile cerute de dispozițiile art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare, fixat conform prevederilor art. 82 Cod penal și care s-a calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

S-a aplicat de asemenea și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II, b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, pedeapsa a cărei executare va fi suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, în conformitate cu dispozițiile art.71 alin. 5 Cod penal.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că s-au constituit părți civile în cauză următoarele persoane, după cum urmează:

1- (soție supraviețuitoare) cu următoarele sume: - 15.000 lei cu titlul de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și contravaloarea praznicelor ulterioare, executarea unui monument funerar la mormântul defunctului;

- 200 lei/lună cu titlul de daune materiale de la data decesului numitului până la data de 27.12.2007, constând în obligația de întreținere a numitei - conform contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.3091/1996;

- 2.000 lei - daune materiale, reprezentând J din contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a praznicelor ulterioare a numitei -, decedată la data de 27.12.2007;

- 100.000 lei cu titlul de daune morale, reprezentând suferința afectivă cauzată de pierderea soțului.

2 - (fiică) cu următoarele sume:

- 100 lei/lună cu titlul de daune materiale, începând cu data decesului victimei până la definitivarea studiilor, reprezentând despăgubiri periodice corespunzătoare obligației legale de întreținere;

- 100.000 lei - daune morale reprezentând suferința afectivă cauzată de pierderea tatălui.

3 - - (fiică), prin reprezentantul legal, cu următoarele sume:

- 100 lei/luna cu titlul de daune materiale începând de la data decesului victimei și până la definitivarea studiilor, reprezentând despăgubiri periodice corespunzătoare obligației legale de întreținere;

- 100.000 lei daune morale, reprezentând suferința afectivă cauzată de pierderea tatălui.

4 - (tată) cu următoarele sume:

- 200 lei/lună cu titlul de daune materiale, începând de la data decesului victimei și până la sfârșitul vieții, reprezentând despăgubiri periodice corespunzătoare întreținerii acordate de fiul său;

- 100.000 lei - daune morale, reprezentând suferința afectivă cauzată de pierderea fiului.

S-a constatat de asemenea, că autoturismul condus de inculpatul G nu avea încheiată asigurare de răspundere civilă obligatorie. Acest fapt rezultă atât din adresele societății de asigurare (fila 210) și (fila 208), indicate de inculpat și în urma interogării site-ului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (fila 209).

Față de fapta comisă de inculpatul G, în modalitatea reținută de instanță, s-a constatat că în prezenta cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, consacrate de art.998 și următor din Codul civil, cuantumul despăgubirilor civile ce au fost acordate părților vătămate, constituite părți civile, urmând a fi diminuate însă, proporțional cu culpa concurentă a victimei.

În cauză, raportat de împrejurările concrete ale comiterii faptei anterior descrise, s-a apreciat că proporția culpei concurente a victimei este de 70%.

Aceasta este o consecință a reținerii contribuției victimei la comiterea faptei, raportat conduitei în trafic necorespunzătoare normelor legale în vigoare și care a avut un rol important atât pentru săvârșirea faptei cât și pentru urmările grave produse.

În consecință, au fost reduse cu acest procent despăgubirile la care va fi obligat inculpatul.

1. În privința despăgubirilor solicitate de partea civilă - soția supraviețuitoare a victimei, aceasta a solicitat suma de 15.000 lei cu titlul de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și contravaloarea praznicelor ulterioare, executarea unui monument funerar la mormântul victimei.

Pentru dovedirea acestor cheltuieli au fost audiați martorii (fila 120), (fila 152), (fila 153) și (fila 154), declarațiile acestora confirmând cheltuielile efectuate de partea civilă atât cu înmormântarea victimei, cât și cu praznicele ulterioare care au fost făcute potrivit obiceiurilor locului. De asemenea, construirea unui monument funerar victimei este confirmată de depozițiile martorilor sus menționați, toți aceștia declarând că s-au cheltuit în jur de 5.000 - 6.000 lei pentru acestea.

În consecință, instanța a apreciat drept întemeiată solicitarea de acordare a daunelor materiale a părții civile, motiv pentru care a admis-o, urmând aod iminua însă proporțional cu culpa concurentă de 70% reținută victimei.

De asemenea, prin încheierea din data de 21.05.2008 (fila 90) ca urmare atât a precizărilor inculpatului cât și a apărătorilor părții civile, instanța a constatat că inculpatul achitat suma de 1.200 lei.

Prin urmare, a obligat inculpatul G la plata către partea civilă a sumei de 3.300 lei - cu titlul de daune materiale.

De asemenea, partea vătămată a solicitat suma și de 200 lei/luna cu titlul de daune materiale de la data decesului victimei până la data de 27.12.2007, constând în obligația de întreținere a numitei -, conform contractului de întreținere autentificat sub nr.3091/1996, precum și suma de 2.000 lei - daune materiale, reprezentând J din contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și praznicelor ulterioare ale aceleiași persoane.

Din contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere (fila 170), autentificat sub nr.3091/05.05.1996, numita - a vândut soților și mai multe terenuri contra acestei transmisiuni, dobânditorii urmând să o întrețină, asigurându-i cele necesare până la moarte, iar la deces sa-i îndeplinească toate datinile. Contractul de întreținere este un contract cu titlu oneros, aleatoriu, sinalogmativ și translativ de proprietate.

Astfel, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor înstrăinate are loc din chiar momentul încheierii contractului, specific acestui contract fiind elementul aleatoriu, existând șanse de câștig sau pierdere pentru fiecare dintre părțile contractante.

Conform dispozițiilor legale, atunci când în contract există o pluralitate de părți (în cauza de față - debitori ai obligației de întreținere) obligația de întreținere este indivizibilă, având un singur obiect. Obligația solidară este însă divizibilă prin transmiterea ei pe cale de succesiune. Astfel, dacă unul din debitorii solidari moare, datoria se divide între moștenitorii săi, proporțional cu cota care-i revine din moștenire.

Astfel, având în vedere că soții au dobândit proprietatea terenurilor respective încă din momentul încheierii contractului, rezultă că la data decesului lui din bunurile respective fac parte din masa succesorală, de care va beneficia soția supraviețuitoare, partea civilă, și fiicele acesteia, cărora li se transmite astfel și obligația de întreținere asumată de autorul lor.

Prin urmare, întreținerea periodică prestată de partea civilă, ca și cheltuielile efectuate de aceasta cu înmormântarea numitei -, reprezintă obligația îndeplinită de aceasta în schimbul bunurilor anterior dobândite.

A obliga inculpatul la plata sumelor pretinse cu acest titlu de partea civilă, înseamnă a crea părții civile o îmbogățire fără just temei, aceasta beneficiind în acest fel atât de bunurile transmise cât și de prestația efectuată.

Prin urmare, inculpatul nu poate fi obligat la acoperirea acestor cheltuieli, având în vedere lipsa unei legături de cauzalitate între fapta comisă și aceste sume pretinse.

Răspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice care consta într-un raport de obligații, în temeiul căruia o persoană este îndatorată să repare prejudiciul cauzat prin fapta sa, atât acțiunea penală cât și acțiunea civilă având ca izvor infracțiunea, astfel încât acțiunea civilă în procesul penal nu poate avea ca obiect decât repararea prejudiciilor cauzate prin aceasta.

Pentru aceste motive, instanța a respins aceste solicitări ale părții civile ca neîntemeiate.

Referitor la daunele morale solicitate, instanța a apreciat că pierderea fulgerătoare a soțului a produs părții vătămate o traumă psihică greu de depășit, astfel încât cererea acesteia de acordare de daune morale este găsită întemeiată. Însă, având în vedere că răspunderea civilă are caracter reparator, fără a fi în același timp și o pedeapsă, instanța a considerat că suma de 45.000 lei este proporțională și suficientă cu prejudiciul moral suferit, motiv pentru care a obligat inculpatul la plata acestei sume, diminuată și aceasta proporțional cu culpa de 70% reținută victimei.

2. Partea vătămată, fiică a victimei, născută la data de 17.09.1987, majoră la momentul producerii accidentului a solicitat suma de 100 lei/lună cu titlul de daune materiale începând de la data decesului tatălui său, (07.12.2005) și până la definitivarea studiilor, reprezentând despăgubiri periodice corespunzătoare obligației legale de întreținere.

Într-adevăr, conform dispozițiilor art.86 lit. b Codul familiei, între părinți și copii există obligația legală de întreținere însă aceasta se datorează până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani sau după această vârstă dacă acesta se află în continuarea studiilor, dar nu mai târziu de 25 ani. În cauza de față, partea civilă, în vârstă de 18 ani la data comiterii faptei, 21 de ani în prezent, nu a făcut în nici un fel dovada faptului că se află în continuarea studiilor, motiv pentru care se a respins această cerere ca neîntemeiată.

În privința daunelor morale, solicitate de această parte civilă, este de necontestat suferința psihică a acesteia, generată de urmările tragice ale accidentului, motiv pentru care a admis această cerere, apreciind suma de 50.000 lei drept suficientă, suma ce va fi de asemenea diminuată proporțional cu culpa victimei.

3. Partea vătămată - (fiică), născută la data de 06.07.1991, minoră la data producerii accidentului,în prezent în vârstă de 17 ani, prin reprezentantul legal, s-a constituit partea parte civilă cu suma de 100 lei/lună cu titlu de daune materiale începând de la data decesului tatălui său (07.12.2005) și până la definitivarea studiilor, reprezentând despăgubiri periodice corespunzătoare obligației legale de întreținere.

Conform Deciziei nr.-/10.02.2006 a Casei Județene de Pensii V (fila 172) rezultă că în favoarea minorei s-a stabilit o pensie de urmaș, începând cu data de 07.12.2005 (data decesului victimei) în cuantum de 232 lei. De asemenea, din adresa nr.616/17.06.2008 a ORDINE ȘI PAZĂ un de a fost angajată victima, rezultă că aceasta a lucrat până în luna oct 2005 inclusiv, iar din adresa nr.767/08.10.2008 a aceleiași societăți (fila 204) rezultă că încetat contractul de muncă al acestuia la data de 01.11.2005.

Față de acest aspect constatând din probele aflate la dosar că, deși victima nu era încadrată în muncă, participa la întreținerea familiei prin prestarea de munci în gospodărie, precum și din diverse munci ocazionale, din care obținea venituri, care nu au putut fi însă stabilite cu certitudine având în vedere caracterul incert ca și cuantum al sumelor obținute precum și a frecvenței cu care erau executate acestea, instanța s-a raportat pentru calculul prestației periodice cuvenite minorei la nivelul salariului minim pe economie de 310 lei ( la data de 07.12.2005). Prestația periodică are menirea să acopere prejudiciul cauzat minorei prin lipsirea acesteia de contribuția lunară pe care victima o avea la întreținerea ei. Ori, avându-se în vedere cuantumul pensiei de urmaș acordată părții civile - de 232 lei, se constată că acesta este mai mare decât cota de din venitul minim pe economie (77,5 lei), cotă care i s-ar fi cuvenit potrivit Codului familiei, motiv pentru care a respins această solicitare, ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește daunele morale, solicitarea lor de către această parte civilă este îndreptățită, deoarece pierderea unui părinte cauzează o suferință puternică, aceasta fiind lipsită de sprijinul afectiv și moral al acestuia. Totuși instanța a apreciat că suma de 50.000 lei este proporțională cu prejudiciul moral suferit, urmând a fi obligat inculpatul la plata daunelor morale astfel stabilite, au fost diminuate cu culpa proporțională a victimei.

4. S-a constituit parte civilă în cauză și - tatăl victimei, cu suma de 200 lei/lunar cu titlul de daune materiale, începând cu data decesului victimei și până la sfârșitul vieții, reprezentând despăgubiri periodice corespunzătoare întreținerii pe care i-o acorda fiul său.

, acesta a cerut o despăgubire periodică într-un cuantum dublu decât cel solicitat de fiecare dintre cele două fiice ale victimei. Acesta nu a dovedit însă, în ce măsură a beneficiat de întreținerea fiului său. Astfel, martorul declară că îl sprijinea pe tatăl său care era bolnav, dar nu poate preciza valoarea întreținerii acordate, același lucru fiind descris și de martorii și.

Martora, declară că nu știe ca să fie bolnav și nici dacă victima îl ajuta.

Potrivit dispozițiilor Codului familiei, pentru a exista obligația de întreținere, inclusiv între copii și părinți, este necesar să fie îndeplinite condițiile stării de nevoie și incapacității de a munci.

Starea de nevoie este definită de lege ca situația în care se găsește o persoană care nu-și poate procura cele necesare traiului și nu are venituri, apreciindu-se în raport modul de trai al solicitantului, fiind necesar a fi dovedită în toate situațiile.

Este adevărat că faptul că o persoană primește o pensie nu exclude posibilitățile de a pretinde întreținere, însă trebuie dovedit că pensia nu acoperă nevoile celui îndreptățit la întreținere.

Partea civilă primește pensie în sumă de 331 lei (conform cuponului de pensie - fila 195) și nu a dovedit că aceasta nu acoperă nevoile sale.

Pentru aceste motive a fost respinsă solicitarea părții civile de acordare a prestației lunare periodice, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește daunele morale solicitarea lor este îndreptățită, deoarece este evident că decesul unicului său fiu a cauzat tatălui său o puternică suferință care cu greu poate fi cuantificată, având în vedere că între aceștia exista o legătură strânsă. Considerăm astfel că suma de 25.000 lei este proporțională acestui prejudiciu, sumă care va fi diminuată proporțional cu culpa reținută victimei.

În vederea asigurării plății despăgubirilor civile la care inculpatul Gaf ost obligat față de minora -, instanța a menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin încheierea din 21.05.2008 a Judecătoriei Vaslui, asupra imobilului - teren+apartament situat în str. - -,. 301,. A,. 1,.11,jud. V, aparținând inculpatului și numitei Gh. --- și notat în Cartea funciară conform încheierii nr.25089 dată în Dosarul cu același număr din 13.10.2008 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară V (fila 224).

Culpa concurentă a victimei a fost avută în vedere și la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, onorariu avocat, către partea civilă. Astfel, suma de 5.200 lei solicitată de aceasta, conform chitanțelor aflate la dosar (fila 214, 215) va fi redusă proporțional cu culpa de 70% reținută victimei.

Văzând și dispozițiile art.191 Cod penal:

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul G și părțile civile, -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, inculpatul a criticat, în primul rând, hotărârea, în latura penală, susținând că faptei reținute în sarcina sa îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv culpa.

Astfel, inculpatul consideră că în mod greșit s-a reținut la fond o culpă concurentă a victimei și a inculpatului în producerea evenimentului rutier, în condițiile în care victima circula pe carosabil fără a purta un dispozitiv de lumină vizibil din ambele direcții, potrivit art. 166 din regulamentul de aplicare a nr.OUG195/2002, aspecte ce rezultă din depozițiile martorilor,. Inculpatul susține că martorii au relevat faptul că victima era îmbrăcată în haine închise la culoare, circula înspre axul drumului, că avea o lanternă pe care o aprindea din când în când.

Astfel inculpatul consideră ca fiind corect modul în care instanța de fond a apreciat faptul că victima nu a respectat prevederile legale, pe baza analizei materialului probatoriu, respectiv declarațiile martorilor și probele științifice.

Un al doilea element invocat, în latura penală a cauzei, se referă la culpa conducătorului vehiculului cu tracțiune hipo, condus de numita, pe o porțiune de drum pe care avea accesul interzis, cu o semnalizare necorespunzătoare, raportat la dispozițiile art. 17 al.1, art. 165 lit. din Regulamentul de aplicare a Codului Rutier. Se susține în acest sens că nu a existat un felinar pentru semnalizarea căruței, iar catadioptrul aflat pe spatele căruței era obturat de vaca legată de căruță.

În concluzie, inculpatul susține că nu se poate reține culpa sa, concurentă cu cea a victimei, în producerea accidentului soldat cu moartea lui, deoarece nu a încălcat nici o normă legală, a circulat cu un autoturism în perfectă stare de funcționare, cu viteza legală, nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.

În același sens, inculpatul arată că nu avea cum să prevadă apariția atelajului, semnalizat necorespunzător, pe un sector de drum pe care nu avea voie să circule, cu o stare bună a carosabilului, viteza la care s-ar fi putut evita accidentul fiind mult mai mică chiar decât cea maximă din localități.

În latura civilă a cauzei, inculpatul arată că solicită respingerea tuturor pretențiilor civile întrucât nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

În subsidiar, se solicită reducerea sumelor acordate la fond cu titlu de despăgubiri, deoarece inculpatul a încercat, din proprie inițiativă să suporte cheltuielile de înmormântare, a cumpărat cele necesare pentru praznicul de 40 de zile și a dat soției victimei suma de 14 milioane de lei vechi. Mai apreciază inculpatul că pretențiile părților civile sunt exagerate, iar admiterea lor în totalitate ar duce la o îmbogățire fără just temei.

În motivarea apelurilor declarate, părțile civile contestă, în primul rând, modalitatea în care au fost stabilite culpele părților implicate în incidentul rutier soldat cu decesul numitului, apreciind că instanța de fond și-a întemeiat concluzie existenței unor culpe de 70% respectiv de 30 % pentru victimă și respectiv inculpat doar pe baza unei concluzii a raportului de expertiza criminalistică întocmit în cauză. Aceste concluzii exced potrivit părților civile, competențelor experților criminaliști, care nu se pot substitui organelor judiciare.

În al doilea rând, se susține de către părțile civile că producerea accidentului s-a datorat exclusiv inculpatului, care a efectuat manevre cu încălcarea conștientă a obligațiilor ce-i reveneau și nu a adaptat viteza de circulație a autoturismului condițiilor de trafic(art.48 al.1 din nr.OUG195/2002), aspecte care rezultă din declarațiile inculpatului și ale martorului.

Se mai menționează că inculpatul nu a respectat regimul de viteză pe sectorul de drum pe care a avut loc accidentul, respectiv maximum 90 km/ și nici nu a adaptat viteza la condițiile concrete de drum - circulație pe timp de noapte, vizibilitate redusă - condiții în care viteza la care ar fi putut să fie evitat accidentul ar fi fost de maximum 47 km/.

Pe cale de consecință, părțile civile susțin că nu se poate reține vreo culpă în sarcina victimei, care circula la limita părții carosabile cu acostamentul și își semnala prezența pe drumul public cu ajutorul unei lanterne, semnalizare suficientă din moment ce a fost sesizată de martorul, raportat și la faptul că la fața locului a fost găsită lanterna, în poziția deschis.

Mai menționează părțile civile că nu se poate reține culpa numitei, deoarece victima nu se deplasa în căruța care era dotată cu elemente reflectorizante.

În motivarea apelului, părțile civile, arată, de asemenea, că și în ipoteza în care s-ar reține o culpă a victimei, aceasta nu poate avea rol determinant în producerea accidentului și ar constitui, eventual, doar o cauză favorizatoare, culpa inculpatului fiind de cel puțin 50%, cel mai corect de 70 %.

În latura civilă a cauzei, se solicită desființarea sentinței ca efect al reținerii culpei integrale a inculpatului sau eventual al reținerii unei culpe mai mici a victimei.

Se mai critică hotărârea și în ceea ce privește faptul că nu au fost acordate integral daunele morale solicitate și justificate de pierderea timpurie a soțului, tatălui și fiului.

O a treia critică, în latura civilă se referă la respingerea pretențiilor materiale constând în Ja din contravaloarea prestațiilor periodice și a cheltuielilor legate de înmormântarea numitei -, în condițiile existenței unei obligații de întreținere a soților față de defunctă.

Se mai apreciază că era justificată și acordarea unor despăgubiri periodice pentru partea civilă, care este o persoană în vârstă, singură și cu o sănătate precară, ce a beneficiat de ajutor zilnic din partea fiului său.

În ceea ce privește veniturile victimei, se precizează că acestea nu se rezumau la salariul obținut de la SC SRL deoarece martorii au confirmat că victima se ocupa și de cărăușie precum și de tăierea lemnelor, avea animale și o gospodărie prosperă, din care obținea venituri suplimentare.

O ultimă critică vizează respingerea solicitării de acordare a despăgubirilor periodice către cele două fiice, dintre care una era minoră la data decesului.

Prin decizia penală nr. 116/A/4.06.2009 a Tribunalului Vaslui, s-au dispus următoarele: Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul G și părțile civile, și împotriva sentinței penale nr. 1535/5.11.2008 a Judecătoriei Vaslui, pe care o menține.

Fiecare dintre apelanți a fost obligat să plătească suma de câte 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, către stat.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

În mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea, la data de 7 decembrie 2005 unei infracțiuni de ucidere din culpă împotriva părții vătămate, faptă constând în lovirea victimei, care se deplasa pe carosabil, în spatele unei căruțe, cu partea din față a autoturismului, urmată de preluarea pe și proiectarea spre înainte a victimei, context în care s-a produs decesul numitului ca urmare a impactului și a proiectării sale pe carosabil.

Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare efectuate, rapoartele de expertiză criminalistică, ce se coroborează cu declarațiile inculpatului, reflectă cu prisosință săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului concurentă cu cea a victimei.

La fond s-a reținut o culpă de 70 % pentru victimă și 30 % pentru inculpat, iar prin motivele de apel inculpatul a solicitat să se rețină culpa exclusivă a victimei iar părțile civile au solicitat să se rețină culpa exclusivă a inculpatului, criticile fiind nefondate.

Tribunalul reține că instanța de fond a analizat în mod detaliat și pertinent materialul probatoriu administrat în cauză și a stabilit că ambele părți au avut o culpă în producerea accidentului, în proporțiile arătate.

Pentru a concluziona astfel, instanța de fond nu a avut în vedere trunchiat probele ci ansamblul acestora, din care rezultă că atât victima cât și inculpatul au încălcat reguli ce reglementează circulația pe drumurile publice, ponderea culpei victimei fiind însă mai mare.

Victima se deplasa, pe timp de noapte, pe un drum național, în spatele căruței conduse de, căruță de care era legată o vacă ce obtura catadioptrul existent pe partea din spate a căruței fiind îmbrăcat cu haine de culoare închisă și fără a semnaliza corespunzător prezența pe carosabil. Această conduită era de natură să contravină dispozițiilor art. 65 din nr.OUG195/2002 art. 197 și art. 198 lit. a, d din Regulamentul de aplicare a acestui act normativ.

În primul rând, victima nu trebuia să se deplaseze cu animalul pe un drum național iar în al doilea rând, semnalizarea cu o lanternă, pe care o aprindea din când în când (o " flendurea" după cum spune unul dintre martori) nu poate fi în nici un caz considerată drept eficientă și nici nu se poate afirma că reprezintă "un dispozitiv de lumină vizibil din ambele direcții" în sensul dat acestor termeni de dispozițiile legale citate.

Este adevărat că la fața locului a fost găsită o lanternă în poziția deschis, dar aceasta era strivită de trecerea roților unui autovehicul astfel încât nu se poate afirma cu certitudine că era deschisă și înainte de accident sau că victima o ținea astfel încât să fie vizibilă din spate, oricum nefiind posibil ca lumina să fie vizibilă, în mod continuu, din ambele sensuri. Declarațiile inculpatului referitoare la semnalizarea necorespunzătoare a prezenței victimei pe carosabil se coroborează după cum s-a reținut și la fond, cu cele ale martorilor și iar declarația martorului nu este de natură să înlăture celelalte depoziții deoarece atestă o situație existentă la momentul în care el a trecut pe lângă victimă, situație care nu este obligatoriu să fi fost identică celei din momentele imediat premergătoare accidentului.

Mai mult, părțile civile au susținut că victima se deplasa foarte aproape de partea din dreapta a carosabilului, spre acostament, aspect care nu a fost confirmat de probele testimoniale și științifice administrate în cauză.

În ceea ce privește pe inculpat, culpa acestuia constă în nerespectarea dispoziției legale referitoare la adecvarea vitezei de deplasare a autoturismului la condițiile de trafic.

de 93 km/. determinată de expertiza criminalistică este una ce corespunde, în principiu, sectorului de drum pe care s-a produs accidentul, fiind mai mare cu doar 3 km față de viteza maximă admisă.

Cu toate acestea, condițiile concrete de trafic, respectiv circulația pe timp de noapte, inclusiv reducerea vizibilității din cauza unor autovehicule ce veneau din sens opus, ar fi impus adoptarea de către inculpat a unei conduite preventive în sensul circulării cu viteză mai redusă, astfel încât să se poată efectua orice manevră în condiții de siguranță (art. 48 al. 1 din nr.OUG 195/2002).

Prin urmare, așa cum relevă și noua expertiză criminalistică efectuată în cauză, culpa victimei este cea determinantă în producerea accidentului în condițiile în care există și o culpă, mai redusă însă, a conducătorului auto.

Nu se poate reține în cauză, culpa conducătorului vehiculului cu tracțiune hipo deoarece condițiile în care s-a produs accidentul sunt raportate la conduita inculpatului și a victimei, căruța fiind dotată cu un catadioptru care însă era obturat de animalul legat la spate. S-ar putea reține că prezența căruței a fost un factor favorizant al producerii accidentului, fără a putea fi cuantificată vreo culpă pentru în antecedența cauzală a incidentului rutier.

Din probele administrate rezultă cu claritate culpa mai accentuată a victimei, care ar fi putut evita accidentul dacă nu s-ar fi deplasat pe carosabil sau dacă și-ar fi semnalizat corespunzător deplasarea, în sensul de a purta haine cu accesorii reflectorizante (art. 206 din nr.HG 85/21003) și o sursă de lumină vizibilă din ambele sensuri, ceea ce ar fi permis inculpatului să îl observe și să reducă viteza în mod corespunzător, în timp util.

În considerarea celor expuse, se reține că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și a cuantificat în mod judicios vinovăția celor implicați în producerea accidentului soldat cu decesul lui, fiind nefondate motivele de apel formulate de inculpat și de părțile civile care vizează aceste aspect.

Nici criticile aduse de părți modului de soluționare a acțiunilor civile exercitate în cauză nu sunt întemeiate.

Astfel, întinderea daunelor morale acordate prin sentința apelată, reduse în raport de culpa victimei, a fost apreciată în mod corect de instanța de fond, care a motivat în mod judicios existența certă a unui prejudiciu nepatrimonial, constând în suferința cauzată prin pierderea tatălui, respectiv a soțului și fiului.

Este adevărat că viața reprezintă o valoare inestimabilă a cărei pierdere nu poate fi măsurată pecuniar dar instanța de judecată are rolul de a aprecia, în fiecare cauză existența unui prejudiciu nepatrimonial și cel mai adecvat mod de reparare a acestuia. În speța de față, tribunalul constată că instanța de fond a apreciat și motivat în mod corect, raportat la circumstanțele cauzei nivelul sumelor la care sunt îndreptățite părțile civile.

Cuantumul sumelor avute în vedere, diminuate cu 70 % este unul echilibrat, stabilit cu luarea în considerare a legăturilor familiale dintre victimă și fiecare dintre părțile civile.

Este nefondată și critica privind respingerea pretențiilor reprezentând contravaloarea a Jd in întreținerea acordată și din cheltuielile de înmormântare efectuate de soția victimei numitei -, potrivit contractului de întreținere ( 170 dosar fond) încheiat între aceasta din urmă și soții.

În cuprinsul contractului există mențiunea în sensul că debitorii și se obligă în mod solidar să presteze întreținere creditoarei -.

Cu toate acestea, obligația de întreținere este considerată una indivizibilă atât activ cât și pasiv prin natura ei, respectiv prin natura obligației de a face asumată de debitorii obligației.

Unul dintre efectele indivizibilității este constituit de faptul că datoria indivizibilă nu se divide prin moștenire.

Prin urmare, fiicele defunctului, au devenit obligate indivizibil, alături de mama lor la executarea obligației de întreținere care făcea parte din pasivul succesoral rămas în succesiunea defunctului.

Pe de altă parte, acestea, în calitate de moștenitoare, alături de mama lor, au dobândit și activul succesoral, în care se includ bunurile imobile obținute prin contractul de întreținere încheiat cu -. În acest context, este corectă concluzia instanței de fond că acordarea sumelor reprezentând J din contravaloarea întreținerii ar constitui o îmbogățire fără just temei pentru partea civilă, care are la rândul său, vocație la succesiunea lui fiind obligată indivizibil alături de fiicele sale potrivit contractului de întreținere în discuție și principiilor aplicabile în materie.

Nu este întemeiată nici solicitarea privind acordarea de despăgubiri periodice către partea civilă. Este indiscutabilă pierderea suferită de acesta prin decesul fiului, aspect soluționat prin acordarea de daune morale.

Martorii au arătat, în majoritate, că defunctul își sprijinea tatăl, fără să poată cuantifica acest ajutor sau fără să indice în concret că în prezent, partea civilă ar efectua cheltuieli suplimentare în lipsa fiului său. Fără a nega lipsa pe care o resimte un părinte la dispariția unui copil, probele administrate în cauză nu au reflectat existența unui prejudiciu viitor cert, care să poată fi cuantificat și care să justifice acordarea de despăgubiri periodice.

Aceeași este și situația modului în care au fost apreciate veniturile victimei. Este adevărat că martorii au apreciat că victima era un om gospodar, care avea o gospodărie înfloritoare, menținută în aceeași stare și în prezent, și au arătat că mai făcea cărăușie și mai tăia lemne cu drujba în sat. Nu a rezultat însă cu exactitate că veniturile astfel realizate aveau un caracter permanent și nici care ar fi fost cuantumul lunar al unor asemenea venituri iar în lipsa acestor elemente nu se poate aprecia că victima ar fi realizat mai mult decât venitul minim pe economie la data producerii accidentului, el nemaifiind angajat la data respectivă(relații de venituri - 133 dosar fond).

În consecință, se reține că este corectă și soluția referitoare la despăgubirile periodice solicitate de partea civilă - minoră la data producerii accidentului, și partea civilă raportat la pensia de urmaș acordată și veniturile realizate de victimă anterior decesului.

Mai mult, frecventarea de către - a unor cursuri de limba italiană sau a unor cursuri serale pentru obținerea "licenței" la un centru pentru formarea profesională a adulților, nu justifică acordarea de despăgubiri periodice în condițiile în care din actele depuse în apel ( 98 - 103) nu rezultă care este caracterul acestei forme de școlarizare și nici că în prezent cursurile mai sunt frecventate, actele datând din octombrie 2007, respectiv din iunie 2008.

În termenul prevăzut de art. 383 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de părțile civile, -, și de inculpatul și criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs ale părților civile vizează practic aceleași aspecte ca și cele invocate în apel.

Se susține că instanțele au apreciat greșit probele dosarului reținând culpa concurentă a victimei, accidentul fiind cauzat exclusiv de atitudinea culpabilă inculpatului. Criticând hotărârile în latură penală, părțile civile solicită, în subsidiar, reaprecierea proporției dintre culpa inculpatului și a victimei, în situația în care s-ar reține și contribuția acesteia în producerea accidentului.

În latură civilă, recurentele părți civile solicită reaprecierea probelor, majorarea despăgubirilor materiale și morale.

Se invocă și faptul că, în mod greșit instanțele nu au stabilit prestații periodice în favoarea copiilor aflați în continuarea studiilor și a tatălui victimei, cu toate că s-a dovedit din probele administrate că aceste persoane erau în întreținerea inculpatului.

Criticând hotărârea, inculpatul susține că accidentul s- produs din culpa exclusivă a victimei și a conducătorului vehiculului cu tracțiune animală care se afla pe un sector de drum unde accesul unor astfel de vehicule era interzis.

Mai mult decât atât, căruța nu era semnalizată corespunzător.

Referindu-se la conduita culpabilă a victimei, inculpatul invocă faptul că, în calitate de pieton, aceasta nu purta pe timp de noapte îmbrăcăminte corespunzătoare și nu avea o sursă de lumină vizibilă din ambele sensuri, așa încât prezența sa să poată fi observată. Victima circula neregulamentar, pe partea carosabilă, foarte aproape de axul drumului.

În latura civilă a cauzei inculpatul solicită reaprecierea probelor, exonerarea sa de plata oricăror despăgubiri materiale și morale. În subsidiar se solicită reducerea cuantumului daunelor materiale și morale pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei a moștenitorilor victimei, părțile civile din cauză.

În completarea motivelor de recurs, inculpatul invocă următoarele aspecte:

Prin Rezoluția procurorului din 14.06.2006 s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numitul G pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.

Prin Ordonanța prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui din 28.10.2006 (fila 93 în dosarul de urmărire penală), a fost infirmată soluția de neînceperea a urmăririi penale dispusă la data de 14.06.2006.

Din dosarul de urmărire penală nu rezultă dacă s-au respectat dispozițiile art. 228 alin. 6 din Codul d e procedură penală, în sensul de a se comunica o copie de pe rezoluție persoanei care a făcut sesizarea și persoanei față de care s-au efectuat actele premergătoare.

Nu rezultă nici faptul dacă în cauză s-a formulat o plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. 3 din Codul d e procedură penală, în termenul legal de 20 de zile de la comunicare soluției.

Clarificarea acestor aspecte prezintă o importanță deosebită întrucât:

- dacă soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată și nu s- făcut plângere în termenul de 20 de zile, o alta formulată ulterior trebuie apreciată ca tardivă;

- dacă s-a apreciat potrivit dispozițiilor art. 228 alin. 7 din Codul d e procedură penală, infirmarea soluției trebuia făcută de procurorul de caz, iar nu de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.

În cauză, urmărirea penală a fost începută la data de 26.10.2007, dată la care a și fost confirmată de procuror, conform art. 228 alin. 3¹din Codul d e procedură penală, așa încât începerea urmăririi penale este lovită de nulitate absolută, potrivit art. 197 Cod procedură penală.

În cauză este vorba despre un accident de circulație și de muncă, așa cum prevedeau dispozițiile cuprinse în Legea nr. 90/1996 privind protecția muncii, în vigoare la acea dată, întrucât inculpatul a comis accidentul în calitate de director al firmei cu mașina firmei.

În condițiile în care, în urma accidentului de circulație și de muncă a rezultat decesul unei persoane și vătămarea autorului accidentului, dar care a refuzat internarea medicală, în cauză urmărirea penală trebuia să fie efectuată în mod obligatoriu de procuror.

Fiind efectuată în alte condiții decât cele imperativ prevăzute de lege, urmărirea penală este lovită de nulitate absolută.

Așa fiind, sesizarea instanței nu s-a făcut în condițiile legii.

Deși inculpatul G îndeplinea funcția de director la V, iar la data de 7.12.2005, când s-a produs accidentul, conducea autoturismul - aparținea acestei unități în cauză nu a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente această societate, în conformitate cu dispozițiile art. 16 Cod procedură penală.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, ce vizează cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 pct. 2, pct. 14 și, respectiv, pct. 18 Cod procedură penală, dar și din oficiu, în limite procedurale, Curtea reține că nu sunt fondate recursurile de față, pentru considerentele ce urmează:

Rezoluția procurorului din 14.06.2006 prin care s- confirmat propunerea de neîncepere urmăririi penale față de numitul a fost infirmată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, în virtutea prerogativelor legale - prin ordonanța din 28.10.2006 (fila 93 dosar urmărire penală) acesta fiind sesizat de soția victimei, conform art. 275 - 278 Cod procedură penală.

Susținerile inculpatului recurent că nu au fost respectate dispozițiile art. 228 alin. 6 Cod procedură penală, în sensul că nu există dovezi că s-a comunicat copia rezoluției persoanei care a făcut sesizarea, cât și persoanei față de care s-au efectuat acte premergătoare precum și referirile la dispozițiile alin. 6 din același text de lege mai sus-menționat, nu se circumscriu situațiilor avute în vedere de legiuitor în art. 385 ind. 9 pct. 2 Cod procedură penală, neputându-se reține că instanța nu a fost legal sesizată.

Tot în legătură cu acest motiv de nelegalitate, susținut de apărătorul inculpatului, Curtea reține că instanța a fost legal sesizată, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 264 Cod procedură penală, la care se face referire.

În speță, dispozițiile Legii 90/1996 republicată nu sunt incidente în cauză, urmărirea penală nefiind viciată astfel cum se susțin de către inculpat.

Art. 24 alin. 1 și 3 din Legea 90/1996 nu vizează persoana care produce accidentul, ci victima, iar în cauză pietonul victimă este terț față de unitatea la care lucrează inculpatul.

Atât la urmărirea penală, cât și la instanța de fond și de apel s- administrat un probatoriu complet, ce a fost just apreciat, potrivit art. 63 alin. 2 Cod procedură penală.

Din coroborarea procesului verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză criminalistică nr. 202/19.09.2007 întocmit de INEC B (filele 135 - 144 dosar urmărire penală) raportul de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor și ale inculpatului rezultă că, în ziua de 7.12.2005, în timp ce conducea un autovehicul, inculpatul Gal ovit victima care se deplasa pe carosabil, în spatele unei căruțe.

Urmare a impactului și proiectării sale pe carosabil, victima a decedat.

De la începutul procesului, atât inculpatul, cât și părțile civile - moștenitorii victimei - au susținut culpa exclusivă celeilalte părți implicate în accident. Astfel, inculpatul a susținut că accidentul a fost cauzat de conduita culpabilă a victimei, iar părțile civile au acreditat culpa exclusivă a inculpatului.

Probele dosarului cu referire la expertizele criminalistice efectuate de I și, respectiv, INEC B, declarațiile martorilor (pasagerul pe locul din dreapta), (care se afla în căruța implicată în accident), declarația inculpatului, rezultă fără dubiu că evenimentul rutier a fost cauzat atât de conduita victimei, cât și de cea a inculpatului

Conform dispozițiilor legale (art. 48 alin. 1 - OUG195/02 - în vigoare la data producerii accidentului), orice conducător auto ar trebui să circule în așa fel încât să adapteze regimul legal de viteză în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Astfel, instanța a reținut culpa inculpatului, care trebuia și putea sa-și dea seama de urmarea periculoasă a actului sau de conduită, încălcând și prevederile art. 143 alin. 2 - Regulamentul de aplicare a OUG195/02, potrivit cărora conducătorul auto era obligat, la întâlnirea în timpul nopții sau în condiții de vizibilitate redusă, cu un alt autovehicul care se apropie din sens contrar, să folosească luminile de întâlnire, concomitent cu reducerea vitezei. Această dispoziție se regăsește și în noua reglementare - art. 114 alin. 2 - din același Regulament.

Declarația inculpatului, potrivit căreia nu a observat nici o lumină anterior impactului, se coroborează cu declarația martorului, pasager în mașina sa, și cu declarația martorului.

Pentru stabilirea legăturii de cauzalitate s-au avut în vedere contribuțiile esențiale necesare, fără de care rezultatul nu s-ar fi produs, analizându-se judicios și argumentându-se temeinic cauzele și condițiile producerii accidentului, relevând-se aspectele importante în a configura conduita culpabilă fiecărei părți implicate în accident.

Raportat probatoriului administrat, Curtea reține că au fost judicios stabilite proporțiile sub aspectul contribuțiilor înlesnitoare la producerea accidentului, culpa concurentă a victimei fiind cea reținută de instanța de fond, respectiv de 70 %.

Același probatoriu relevă și conduita culpabilă a inculpatului, care avea obligația de a adapta viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Expertiza criminalistică efectuată a stabilit care era viteza autovehiculului la momentul impactului (93 km./oră) cu mult peste viteza ce se impunea în funcție de condițiile de drum existente, viteza la care accidentul putea fi evitat (29 km/oră).

Este evident că inculpatul nu a respectat dispozițiile art. 48 alin. 1 din OUG195/2002 în vigoare la data accidentului, încălcând și prevederile art. 143 alin 2 din Regulamentul pentru aplicarea OUG195/2002, potrivit căruia era obligat să folosească luminile de întâlnire, concomitent cu reducerea vitezei.

Și în latura civilă a cauzei s-a procedat la administrarea unui probatoriu complet, judicios apreciat de instanțe, în considerarea dispozițiilor art. 63 alin. 2¹Cod procedură penală.

Coroborând declarațiile martorilor audiați, înscrisurile din dosar, rezultă că daunele materiale, cât și cele morale au fost judicios stabilite, atât sub aspectul existenței, cât și a întinderii lor.

În mod judicios instanțele au reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, consacrate de dispozițiile art. 998 și următoarele din Codul civil.

Raportat probatoriului dosarului s-a apreciat în mod corect proporția culpei concurente a victimei în producerea accidentului ceea ce a determinat și reducerea corespunzătoare a despăgubirilor civile, respectându-se aceeași proporție. La stabilirea cuantumului despăgubirilor civile s-au avut în vedere atât înscrisurile de la instnța de fond și apel, cât și depozițiile martorilor (fila 152), (fila 153), (fila 120),.

Nu este întemeiată nici critica vizând acordarea de despăgubiri periodice către partea civilă, tatăl victimei.Este indiscutabilă pierderea suferită de acesta prin decesul fiului, aspect soluționat prin acordarea de daune morale.

Martorii au arătat că victima își sprijinea tatăl, dar nu au putut cuantifica acest ajutor și nu au oferit informații care să confirme că în prezent partea civilă ar efectua cheltuieli suplimentare în lipsa fiului său.

Probele dosarului nu au relevat existența unui prejudiciu viitor cert, care să poată fi cuantificat și care să justifice acordarea de despăgubiri periodice.

Aceeași este și situația modului în care au fost apreciate veniturile victimei. Martorii au relatat că victima era un om gospodar, și au arătat că "mai făcea cărăușie și tăia lemne cu drujba", în sat. Nu a rezultat însă că veniturile astfel realizate aveau un caracter permanent și nu s-au făcut referiri la cuantumul lunar al unor asemenea venituri. În lipsa acestor elemente nu se poate aprecia că victima ar fi realizat mai mult decât venitul minim pe economie la data producerii accidentului, el nemaifiind angajat la firma respectivă (relații de venituri, fila 133 dosar fond).

Se reține că este corectă și soluția referitoare la despăgubiri periodice solicitate de partea civilă - - minoră la data producerii accidentului - și de partea civilă, în raport de pensia de urmaș acordată și de veniturile realizate de victimă anterior decesului.

Faptul că - a urmat o perioadă cursuri de limbă italiană sau cursuri serale pentru obținerea "licenței" la un centru pentru formarea profesională a adulților, nu justifică acordarea de despăgubiri periodice în condițiile în care, din actele depuse în apel ( 98 - 103) nu rezultă care este caracterul acestei forme de școlarizare.

Nu există nici dovezi care să ateste că în prezent partea civilă mai urmează aceste cursuri, actele depuse vizând perioada octombrie 2007 - iunie 2008.

Este adevărat că pierderea unei vieți omenești, a unei ființe dragi, nu poate fi cuantificată în bani, dar în raport de probele dosarului s-a apreciat corespunzător asupra sumelor acordate cu titlu de daune morale părților civile îndreptățite, scopul fiind de a compensa din prejudiciul moral suferit de acestea.

Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală, cât și de cele care o atenuează.

Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârilor recurate, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate atât recursurile părților civile, precum și cel al inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile formulate de părțile civile, -, și și de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 116/A din 4 iunie 2009 Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o menține.

Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 60 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - - - -

Red.

Tehnored.

02 ex.

16.03.2010

Tribunalul Vaslui

Jud. -

Jud.

Președinte:Maria Cenușă
Judecători:Maria Cenușă, Otilia Susanu, Daniela Dumitrescu

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 112/2010. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 112/2010. Curtea de Apel Iasi