Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 1182/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1182
Ședința publică de la 27 2009
PREȘEDINTE: Constantin Diaconu JUDECĂTOR 2: Membri Liana Balaci
- - - - JUDECĂTOR 3: Mircea
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 134 din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns partea civilă, avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul lipsă, de asemenea lipsind partea civilă Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 C și asigurătorul SC SA
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea deciziei penale, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Gorj, existând motivele de casare prevăzută de art. 3859pct. 9 și 10 Cod pr.penală, întrucât instanța de apel era obligată să elucideze contradicțiile dintre cele două rapoarte de expertiză efectuate și nu a răspuns criticilor invocate în apel, în condițiile în care s-a invocat greșita obligare a inculpatului, În solidar cu asiguratorul la plata despăgubirilor.
În a doua teză solicită achitarea inculpatului, deoarece din probe nu rezultă că ar fi săvârșit vreo infracțiune.
Avocat pentru inculpat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea ambelor hotărâri, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, deoarece inculpatul nu are nici o vină în producerea accidentului, cele două rapoarte de expertiză arătând că nu s-a depășit viteza legală, condițiile meteo erau normale, iar victima a traversat strada printr-un loc nepermis, schimbând brusc direcția de deplasare.
Referitor la recursul parchetului arată că prima teză este nefondată, neimpunându-se trimiterea spre rejudecare și achitarea inculpatului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului inculpatului.
Partea civilă solicită respingerea celor două recursuri.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 71/12.02.2007 pronunțată în dosarul nr- al Târgu Cărbunești, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 litera a și art. 76 litera d Cod penal a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 09.07.1987, în Tg-J, județul G, cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP - -, domiciliat în Tg-J, strada slt. G, bloc 1, scara 3, apartament 43, județul G, la;
-1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 litera a Teza a -II -a și Cod penal, pe durata pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii, pe perioada suspendării executării pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă auto SC SA la plata sumei de 867,04 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență C reprezentând din cheltuielile de spitalizare efectuate pentru tratarea victimei.
În baza art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă auto SC SA G la plata către partea civilă a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale. și a sumei de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri civile materiale reprezentând din valoarea totală despăgubirilor cuvenite, ca urmare a reținerii culpei comune a inculpatului și victimei în producerea accidentului.
În baza art. 193 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata a 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală adoptată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar nr. 2874/P/2007 din data de 04.10.2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod penal.
În motivarea ordonanței s-a arătat că la data de 24.11.2006, pe raza localității, județul G, a avut loc un accident de circulație în care a fost implicat autoturismul marca înmatriculat sub nr. -, condus de învinuitul -, accident care a avut ca urmare decesul numitei, care s-a angajat în traversarea străzii fără să se asigure.
S-a reținut că învinuitul nu a avut nici o culpă în producerea accidentului, deoarece nu a încălcat nici una din normele legale privind circulația pe drumurile publice,acesta producându-se din culpa exclusivă a victimei.
Această ordonanță a fost menținută prin ordonanța de respingere a plângerii adoptată de prim procurorul aceleiași unități de parchet în dosar nr. 1749/II/2/2007, la data de 08.11.2007.
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Tg-Cărbunești sub nr- petenta - a solicitat desființarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. 2874/P/2007 în contradictoriu cu intimatul făptuitor -, motivând în esență că ordonanța dată de parchet este nelegală și netemeinică întrucât cauza a fost tratată superficial de organele de urmărire penală, care pe lângă faptul că nu au administrat toate probele utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și cele administrate au fost efectuate defectuos, încălcându-se grav drepturile procesuale și procedurale.
Judecătoria Tg-Cărbunești, soluționând cauza prin sentința penală nr. 143/29.02.2008 a respins plângerea formulată de petentă care a fost obligată la 70 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta, solicitând în principal trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale întrucât probele dosarului demonstrează cel puțin atât culpa făptuitorului cât și a victimei în producerea accidentului, iar în subsidiar a solicitat trimiterea cauzei spre judecare la aceeași instanță, susținând că există probe suficiente cu privire la dovedirea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
Prin decizia nr. 260/07.04.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală, a fost admis recursul declarat de petenta - împotriva sentinței penale nr. 143/29.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr-, casată sentința, admisă plângerea și desființată ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 4 octombrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. 2874/P/2007.
Totodată, s-a constatat că probele de la dosar sunt suficiente și a trimis cauza la prima instanță pentru judecarea inculpatului -, fiul lui și, născut la 9 iulie 1987 în Tg-J, jud. G, cu domiciliul în Tg-J, str. -. G,.a1,.3,.43, fără antecedente penale, cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2.pen.
S-a reținut în considerentele deciziei de casare că din probele administrate în cauză rezultă că accidentul de circulație care a avut loc în ziua de 24.11.2006 pe raza localității și soldat cu decesul victimei s-a produs atât din culpa făptuitorului cât și din culpa victimei.
Culpa victimei constă în faptul că aceasta în momentul în care s-a angajat în traversarea drumului dinspre stânga spre dreapta în sensul în care se deplasa inculpatul nu s-a asigurat încălcând astfel dispozițiile art.167 lit. d din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, iar culpa inculpatului constă în faptul că acesta în momentul în care a observat intenția victimei de a traversa dinspre stânga spre dreapta trebuia să execute manevre de prevenire (reducerea vitezei, avertizare sonoră sau frânare) încălcând astfel disp. art.121 din OUG.195/2002.
La Judecătoria Tg-Cărbunești, cauza a fost înregistrată sub nr- și având în îndrumările deciziei de casare, au fost citați numitul - în calitate de inculpat și numita -, aceasta constituindu-se parte civilă în cauză.
Totodată, au fost introduse în cauză și citate SC SA G în calitate de asigurător de răspundere civilă auto, întrucât autoturismul condus de inculpat era asigurat la această societate la data producerii accidentului și Spitalul Clinic de Urgență C, în calitate de parte civilă.
În cursul cercetării judecătorești, a fost administrată proba testimonială, fiind audiați martorii, -, -, iar la solicitarea apărătorului s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, de către un număr de 3 experți tehnici.
Întrucât inculpatul s-a prezentat numai la ultimul termen de judecată, acesta a fost ascultat după administrarea probatoriului încuviințat la începutul cercetării judecătorești, în prezența apărătorului ales.
De asemenea, din oficiu s-au solicitat relații de la Spitalul Clinic Județean de Urgență C în legătură cu eventuala constituirea ca partea civilă a acestei unități în cauză.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor și concluziile raportului de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În ziua de 24.11.2006, în jurul orelor 10,20, inculpatul -, conducea autoturismul marca 1310, înmatriculat sub nr. - în care se mai afla pe scaunul din dreapta față și martora, pe DJ 671, din direcția, spre direcția Tg-J, drumul având îmbrăcămintea asfaltică umedă, fiind chiar acoperit cu mâzgă.
Pe raza satului din comuna, inculpatul a observat de la o distanță de aproximativ 37-48 pe numita ce se afla pe acostamentul drumului de pe partea a carosabilului în direcția sa de mers și care fără să se asigure s-a angajat în traversarea drumului de la stânga spre dreapta într-un ritm alert.
Inculpatul și-a continuat drumul fără să reducă viteza de deplasare, care în acel moment era de 48- 50 km/, conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de cei trei experți în cursul cercetării judecătorești, considerând că persoana care se angajase în traversarea drumului va reuși să ajungă de cealaltă parte a drumului fără a-i fi pusă viața sau integritatea corporală în pericol.
După ce victima a parcurs aproximativ 5,00 din lățimea drumului, inculpatul constatând că nu are posibilitatea să continue direcția de deplasare fără să o lovească pe aceasta a intenționat să o avertizeze sonor folosind claxonul, și a început o manevră de depășire a axului drumului spre stânga, tocmai pentru a trece prin spatele acesteia însă victima, observând autoturismul care se apropiase la aproximativ 6-7 de ea, s-a speriat și brusc s-a întors din drum, cu intenția de a se retrage de pe carosabil și a se întoarce în locul din care plecase.
Surprins de întoarcerea victimei, inculpatul a acționat frâna de serviciu însă datorită distanței foarte mici la care se afla, autoturismul nu a mai putut fi oprit în condiții de siguranță, astfel că victima a fost lovită cu partea dreaptă față a acestuia preluată pe parbriz și aruncată la pământ, decedând ulterior la spital.
Instanța de fond a reținut astfel că accidentul de circulație soldat cu decesul numitei s-a produs din culpa comună atât a inculpatului cât și a victimei.
Astfel, culpa victimei a constat în aceea că aceasta s-a angajat în traversarea uni drum public printr-un loc nepermis și fără să se asigure, aprindu-se apoi și întorcându-se spre locul din care plecase, încălcând astfel prevederile art. 207 literele c și d din HG 85/2003, în vigoare la data respectivă.
De cealaltă parte, culpa inculpatului constă în aceea că nu a respectat obligația de a reduce viteza, atunci când a observat starea de pericol, având în vedere că circula pe un drum umed și acoperit cu mâzgă, încălcând astfel prevederile art. 158 litera k din HG 85/2003, în vigoare la data respectivă, situație în care starea de pericol apărută nu a putu fi evitată.
Apărarea formulată de inculpat în sensul că nu a putut evita producerea accidentului din culpa exclusivă a victimei care a avut un comportament ce nu putea fi prevăzut, nu a putut fi reținută de instanță, deoarece chiar acesta a recunoscut că nu a redus viteza de deplasare a autoturismului în momentul în care a observat că victima se angajase în traversarea drumului, ci a ridicat doar piciorul de pe accelerație, considerând că aceasta are timp suficient să treacă, însă ulterior când a văzut că s-a apropiat foarte mult de aceasta și exista pericolul să o lovească, a încercat să o evite și să treacă prin spatele său.
Pe de altă parte, nici susținerea că a avut o viteză de deplasare mai mică decât cea constatată de cei trei experți nu a putut fi reținută, deoarece chiar inculpatul a precizat că autoturismul se afla în treapta a 4- de viteză, situație în care ar fi fost imposibil să circule cu o viteză mai mică.
Față de starea de fapt reținută, instanța a constatat că fapta inculpatului - care datorită nerespectării măsurilor de prevedere pentru exercitarea activității de conducător auto a produs un accident de circulație soldat cu decesul numitei, întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin 2 Cod penal, faptă pentru care urmează să fie condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, împrejurarea în care aceasta a fost săvârșită, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și persoana făptuitorului, care nu și-a recunoscut vinovăția este cunoscut cu antecedente penale și nu a fost singurul vinovat de producerea accidentului situație în care apreciază că o pedeapsă privativă de libertatea ar fi în măsură să ducă la reeducarea acestuia.
Sub aspectul laturii civile, instanța l-a obligat pe inculpat în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă auto SC SA G, la plata sumei de 867, 04 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență C, reprezentând J din cheltuielile de spitalizare efectuate pentru tratarea victimei.
Totodată, a fost obligat inculpatul în solidar cu același asigurător de răspundere civilă auto și la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă -, în vederea acoperirii prejudiciului psihic suferit de aceasta ca urmare a decesului mamei sale, dar și la plata a 2.500 lei către aceeași parte civilă cu titlu de despăgubiri civile materiale constând în cheltuielile de înmormântare efectuate și care au fost dovedite în cursul cercetării judecătorești, reprezentând J din valoarea totală a despăgubirilor suferite a urmare a reținerii culpei comune a inculpatului și victimei în producerea accidentului.
Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria TG-Cărbunești pentru următoarele motive:
Greșit instanța de judecată a dispus condamnarea inculpatului, reținând culpa acestuia în producerea accidentului; în cauză au fost efectuate 2 expertize contradictorii dându-se eficiență expertizei întocmite în cursul cercetării judecătorești; greșit a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor civile.
De asemenea, în cauză a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în temeiul art. 10 lit. d pr.epn. întrucât nu a avut nici o culpă în producerea accidentului.
Prin decizia penală nr. 134 din 27 mai 2009, Tribunalul Gorj, a respins ca nefondate apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbunești și inculpatului și a obligat pe apelantul inculpat la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata parte civilă și la 30 lei cheltuieli judiciare statului.
În motivare, tribunalul a arătat următoarele:
Fapta inculpatului a constat în aceea că, în data de 24.11.2006, în jurul orelor 10,20, în timp ce conducea autoturismul marca 1310, înmatriculat sub nr. -, în care se mai afla pe scaunul din dreapta față și martora, pe drumul DJ- 671, din direcția către TG-J, a intrat o coleziune cu numita, evenimentul rutier soldându-se cu decesul acesteia.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, a rezultat că accidentul de circulație s-a produs din culpa comună a victimei și conducătorului auto.
Culpa victimei a constat în aceea că s-a angajat în traversarea drumului pe un loc care nu era prevăzut cu marcaj, fără a se asigura în prealabil, după ce a parcurs 5 metri în traversare din lățimea drumului, s-a oprit la aproximativ 1 metru la marginea din partea dreaptă a drumului și, întorcându-se înapoi, a parcurs aproximativ 2 metri, fiind lovită de autoturismul condus de inculpat în timpul deplasării pe traiectoria de întoarcere.
Victima era o persoană în vârstă de 74 de ani, iar traversarea drumului a efectuat-o în pas normal, venind din partea către partea dreaptă a drumului, direcția de deplasare a autoturismului condus de către inculpat.
Culpa inculpatului în producerea accidentului de circulație constă în aceea că nu a adaptat viteza de deplasare condițiilor concrete în care se afla carosabilul, precum și momentului apariției situației periculoase.
Astfel, conducătorul auto, văzând că victima se angajează în traversarea drumului, venind din partea a direcției sale de mers, nu a efectuat manevrele de prevenire și avertizare sonoră, reducerea vitezei și manevrele de evitare propriu-zisă prin frânare și ocolire, manevre care dacă ar fi fost folosite ar fi dus la evitarea evenimentului rutier.
Din conținutul raportului de expertiză efectuat în timpul cercetării judecătorești, a rezultat că, dacă ar fi efectuat manevrele mai sus amintite, inculpatul putea să evite accidentul de circulație întrucât, din calculele efectuate în cauză a rezultat că pentru oprirea autoturismului erau necesare 3,39 secunde și a avut la dispoziție 6,19 secunde.
Deci, timpul avut la dispoziție este aproape dublu față de timpul necesar, însă manevrele efectuate de conducătorul auto, care nu a prevăzut starea de pericol, au fost total neadecvate.
Astfel, avertizarea sonoră, din probele administrate, a rezultat că a fost efectuată abia în momentul în care autoturismul s-a apropiat foarte mult de victimă, rezultatul fiind mai mult sperierea acesteia decât avertizarea.
Inculpatul nu a acționat frâna de serviciu întrucât, din probe a rezultat, că a observat victima târziu.
Manevra de ocolire a victimei prin partea, în condițiile în care nu a avertizat-o pe aceasta sonor și nu a acționat frâna, s-a dovedit a fi total neadecvată, neavând drept urmare evitarea stării de pericol ci agravarea acestuia.
În drumul său, de traversare a drumului de către victimă și de întoarcere a acesteia din drum, a fost parcursă o distanță de aproximativ 7 metri, observarea victimei conform măsurătorilor, făcându-se de la o distanță de aproximativ 40 de metri, însă conducătorul auto nu a luat nici o măsură de prevenire sau evitare a accidentului.
Din procesul verbal de constatare la fața locului, întocmit de către organele de poliție, a rezultat că: " în momentul producerii accidentului asfaltul era umed și acoperit cu mâzgă, vizibilitatea fiind bună".
Cu atât mai mult, fiind vorba de un carosabil umed și acoperit cu mâzgă, conducătorul autoturismului trebuia să circule cu o viteză adecvată, fapt ce nu a avut loc.
Din conținutul raportului de expertiză tehnică efectuat în timpul cercetării judecătorești, a rezultat că în situația în care ar fi circulat cu viteza de 30 KM /h accidentul putea fi evitat de către conducătorul autoturismului.
Conducătorul autoturismului a încălcat dispozițiile art. 158 lit. k din HG 85/2003 în vigoare la data comiterii faptei, conducând autoturismul cu neatenție și neluând nici o măsură de prevenire a accidentului în momentul în care a observat plecarea victimei din partea a drumului.
Impactul autoturismului condus de inculpat și victimă a avut loc pe de rulare a sensului invers, la cca. 0,6- 1,0 metri de axul drumului și la cca. 5- 6 metri înapoi spre F, față de locul unde a căzut victima.
În momentul lovirii victimei, autoturismul se afla pe o traiectorie aproape paralelă cu axul drumului, cu partea a sa, la o distanță de 0,8- 1,0 metri față de axul drumului, pe partea carosabilă a sensului invers.
de rulare a autoturismului în momentul apariției stării de pericol și în momentul impactului a fost de aproximativ 48- 50 Km/.
Conform concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmită în timpul cercetării judecătorești, accidentul putea fi evitat de către conducătorul auto dacă acesta ar fi circulat atent, ar fi adaptat viteza stării drumului care era umed și acoperit cu mâzgă și ar fi executat manevrele preventive de avertizare și evitare necesare într-o asemenea situație.
Conducătorul auto nu a luat nici o măsură de prevenire a accidentului din momentul în care a observat că victima se angajase în traversarea din partea a drumului.
Așa cum s-a arătat mai sus, din depoziția martorului care călătorea în autoturism cu inculpatul, a rezultat că sistemul de avertizare sonoră ar fi fost folosit târziu, că frâna de serviciu nu a fost folosită, fapt ce rezultă și din măsurătorile efectuate, că manevra de ocolire a victimei a fost realizată în ultimul moment.
Atât din raportul de expertiză tehnică cât și din depozițiile martorilor, și, care s-au aflat în apropierea locului în care s-a produs impactul, respectiv în curtea caselor aflate în apropriere, la momentul impactului s-a auzit o bubuitură foarte puternică, fapt ce denotă că impactul a fost deosebit de violent, victima fiind proiectată pe carosabil la 5- 6 metri de la locul unde s-a stabilit că a avut loc impactul.
Conform declarației inculpatului, precum și martorei, care se afla pe scaunul din dreapta față al autoturismului, în momentul impactului autoturismul se afla în viteza a 4-a, fapt ce denotă că, manifestând imprudență și neatenție, conducătorul auto nu a frânat și nu a schimbat vitezele într-o treaptă inferioară în vederea adaptării vitezei de deplasare la condiția periculoasă ce a apărut.
Chiar conducătorul auto a recunoscut că nu a redus viteza de deplasare a autoturismului în momentul în care a observat că victima se angajase în traversarea drumului, ci a ridicat doar piciorul de pe accelerație, apreciind că victima are suficient timp la dispoziție pentru a traversa drumul, însă, când s-a apropiat de victimă, sesizând starea de pericol apărută, a încercat să o evite trecând prin spatele său.
Victima s-a angajat în traversarea drumului perpendicular, pe un loc nemarcat, fără a se asigura în prealabil și, sesizând starea de pericol determinată de apariția autoturismului, a încercat să se întoarcă din drum, moment în care a fost lovită de autoturismul condus de inculpat.
Culpa inculpatului în producerea accidentului de circulație a constat în aceea că nu a respectat obligația de a reduce viteza în mod corespunzător având în vedere că circula pe un drum umed și acoperit cu mâzgă, încălcând disp. art. 158 lit. K din HG 85/2003, în vigoare la data respectivă, nu a efectuat toate manevrele de avertizare și evitare a victimei, neacționând frâna de serviciu în vederea reducerii corespunzătore a vitezei de deplasare și neefectuând avertizarea sonoră decât în ultimul moment.
Din măsurătorile efectuate la fața locului, precum și din concluziile raportului de expertiză a rezultat că pedala de frână a fost acționată de către conducătorul auto abia după producerea accidentului, fapt ce rezultă din parcurgerea unei distanțe destul de mari după comiterea accidentului.
Tribunalul a apreciat că, în mod eronat organele de urmărire penală au reținut că în cauză culpa aparține exclusiv victimei, pe măsură ce din toate probele administrate în cauză a rezultat fără dubiu culpa conducătorului auto în comiterea accidentului, care nu a avut o conduită preventivă și care practic nu a luat nici o măsură pentru a evita evenimentul rutier, mulțumindu-se doar cu eventuala ridicare a piciorului de pe accelerație și cu manevra, total neadecvată, de ocolire a victimei pe partea, pătrunzând cu autoturismul pe sensul invers al direcției de mers.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, tribunalul a arătat că aceasta este legală și temeinică având în vedere condițiile concrete de comitere a faptei, precum și persoana făptuitorului.
Latura civilă a procesului penal a fost corect soluționată de către instanța de fond care a dispus obligarea inculpatului în solidar cu asigurătorul la despăgubiri civile și cheltuieli de spitalizare.
Cheltuielile judiciare au fost corect apreciate de către instanța de fond.
Împotriva acestei declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul.
În motivare, parchetul a arătat că există motivele de casare prevăzută de art. 3859pct. 1 9,10 și 18 Cod pr.penală, deoarece instanța de fond și instanța de apel au încălcat principiul aflării adevărului și principiul rolului activ, nu au elucidat contradicțiile dintre cele două rapoarte de expertiză, iar tribunalul nu a motivat celui de-al treilea motiv din apelul parchetului, vizând greșita obligare a inculpatului în solidar cu asiguratorul la plata despăgubirilor civile.
Inculpatul a solicitat în motivele de recurs achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală, deoarece nu are nicio vină în producerea accidentului. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că sunt fondate existând cazurile de casare prevăzută de art. 3859pct. 9 și 10 Cod pr.penală.
În motivele de apel, atât parchetul cât și inculpatul au invocat greșita condamnare, solicitând elucidarea contradicțiilor din cele două expertize și stabilirea cu exactitate a stării de fapt, parchetul invocând și greșita obligare a inculpatului, în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor civile.
Tribunalul a dispus să se răspundă la obiecțiunile formulate de reprezentantul parchetului, răspunsul fiind depus la 25 mai 2009.
Atât hotărârea instanței de fond câr și cea a tribunalului, s-au întemeiat pe concluziile raportului de expertiză întocmit în faza cercetării judecătorești și pe răspunsul la obiecțiunile formulate de reprezentantul parchetului cu ocazia judecării apelului.
Concluziile acestui raport, au fost că inculpatul a încălcat dispoz. art. 158 lit. k din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, aflat în vigoare la data accidentului.
Potrivit art. 158 lit. k din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin nr. 85/2003, publicat în,O nr. 58 din 31 ianuarie 2003 aflat în vigoare la data accidentului, "conducătorul de vehicul este obligat să reducă viteza dacă prevede un pericol în următoarele situații.k) pe drumuri cu denivelări semnalizate ca atare, precum și pe cele acoperite cu polei, zăpadă, mâzgă sau piatră cubică umedă".
Experții care au efectuat expertiza în cursul cercetării judecătorești, au avut în vedere faptul că, în momentul producerii accidentului, asfaltul era umed și acoperit cu mîzgă, vizibilitatea fiind bună, așa cum rezultă din procesul verbal din 24 2006, de cercetare la fața locului, încheiat de Poliția Rutieră. În contextul în care acest proces verbal este însoțit și de fotografii, din care nu rezultă cu exactitate dacă era mîzgă sau asfaltul era umed, instanța de apel avea obligația să stabilească care a ost realitatea în condițiile în care art. 158 lit. k din Regulament, devine aplicabil numai dacă drumul era acoperit cu mîzgă.
Pe de altă parte, inculpatul a susținut tot timpul că drumul era uscat, iar condițiile meteo au fost normale, fapt confirmat și de martorul (pag. 30 dosar fond).
Chiar dacă asfaltul era umed, nu sunt incidente dispozițiile acestui articol, care face referire la "piatră cubică umedă".
Pe de altă parte, tribunalul nu a motivat de ce a apreciat ca neîntemeiată critica formulată de parchet, privind obligarea în solidar a inculpatului cu asiguratorul, la despăgubiri civile.
În aceste condiții sunt incidente cazurile de casare prevăzută de art. 3859pct. 9 și 10 Cod pr.penală, urmând ca în baza art. 38515alin.1 pct. 2 lit. c Cod pr.penală, va admite recursurile, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare, la instanța de apel, Tribunalul Gorj.
Cu ocazia rejudecării, vor fi audiați martorii care au fost prezenți la locul accidentului, inclusiv martorii asistenți, pentru a stabili cu exactitate dacă drumul era acoperit cu mîzgă în momentul accidentului.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 134 din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Casează decizia penală și trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel - Tribunalul Gorj.
Celtuielile judiciare rămân în sarcina statului din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 27 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Părăsin
IB/03.12.2009.
Președinte:Constantin DiaconuJudecători:Constantin Diaconu, Membri Liana Balaci, Mircea
