Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 16/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A PENALĂ NR. 16/
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în S,-, bloc 11,.E,.11, județul O, împotriva deciziei penale nr.189/A din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales V, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, intimata parte civilă, asistată de avocat, același avocat a răspuns și pentru intimatul parte civilă G, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind acesta din urmă, precum și intimatul asigurător Societatea de asigurare Reasigurare - SA Sucursala
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat V, avocat și reprezentantul parchetului precizează, pe rând, că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat V, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, în baza art.38515pct.2 lit.b Cod procedură penală și achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e Cod procedură penală, în cauză existând una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv cazul fortuit.
Precizează că, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și accidentul nu putea fi evitat și că distanța dintre autoturismul inculpatului și victimă era de cca 6 metri. În partea dreaptă a șoselei se afla un șanț, iar în partea un pod, astfel că inculpatul chiar nu avea cum să evite accidentul, singura lui culpă fiind aceea că a depășit viteza legală pe acea porțiune de drum cu 10 km.
În situația în care se va dispune achitarea inculpatului, solicită respingerea pretențiilor civile formulate de părțile civile.
Avocat, pentru intimatele părți civile, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, motivând că nu poate fi invocat cazul fortuit, întrucât inculpatul, fiind conducător în trafic, trebuia să aibă un comportament corespunzător și să facă toate manevrele pentru a evita accidentul. cu o viteză peste limita admisă de lege, iar susținerea că obstacolul a apărut la 7 metri distanță nu are suport, deoarece există urmele de frânare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că daunele civile și morale solicitate de părțile civile sunt justificate, astfel că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, apreciind că nu se poate reține că inculpatul s-a aflat într-un caz fortuit, deoarece conducea cu o viteză peste limita legală, care l-a împiedicat să ia toate măsurile necesare pentru evitarea accidentului.
De asemenea, apreciază că a fost corect reținută situația de fapt, cum corect a fost stabilit și cuantumul despăgubirilor acordate în cauză.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.ultim Cod procedură penală, precizează că victima a apărut la 6-7 metri în fața sa, iar el nu a depășit nici un. Regretă cele întâmplate, dar nu se consideră vinovat, deoarece nu a avut posibilitatea să evite accidentul. permis de conducere de 2 ani de zile. Solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr. 174 din 28 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr-, în baza art.178 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și c Cod penal și art.76 lit.d Cod penal, inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 14 septembrie 1983 în municipiul S, județul O, domiciliat în municipiul S,-, bloc 11,.E,.3,.11, județul O, cetățean român, studii 12 clase, administrator la S, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP: -, a fost condamnat la 1 an închisoare.
În baza art.81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod Penal.
În baza art.359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală raportat la art.998 și urm. Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pe inculpatul - în solidar cu societatea asigurătoare SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE - SUCURSALA S, la plata sumelor de 2.500 lei despăgubiri materiale și 3.000 lei daune morale către părțile civile și G, domiciliați în comuna, satul, județul
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul - a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 23 octombrie 2005, în jurul orei 1730, inculpatul - conducând autoutilitara marca cu număr de înmatriculare - pe DN 64, în direcția de mers Rm. V - D, a ajuns pe raza comunei, când a observat că autovehiculul care în fața sa în aceeași direcție de mers, a acționat sistemul de frânare, combinată cu una de virare spre stânga, de ocolire a unui obstacol. Inculpatul inițial nu și-a dat seama ce reprezintă, ulterior sesizând că era victima care se deplasa pe un ciclomotor și care, după trecerea autovehiculului s-a dezechilibrat și a căzut pe carosabil. Inculpatul, deși a acționat sistemul de frânare, autovehiculul a lovit cu partea fronto - laterală dreapta ciclomotorul, escaladând totodată victima, iar în urma impactului, a rezultat desul conducătorului ciclomotorului,.
S-a reținut că viteza autoutilitarei condusă de inculpat în momentele premergătoare producerii accidentului a fost superioară valorii de 50 km/, situându-se între marjele 65,7 km/ și 62 km/. și că inculpatul - pute evita producerea accidentului dacă ar fi
rulat cu viteza legală de 50 km/ pe sectorul respectiv de drum și că victima putea preveni accidentarea sa dacă nu s-ar fi dezechilibrat și nu ar fi căzut cu ciclomotorul cu care se deplasa, constituind astfel un pericol pentru ția rutieră.
S-a concluzionat că accidentul rutier s-a produs atât din culpa inculpatului cât și din culpa victimei, în proporția apreciată de instanță de 50% pentru fiecare.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că inculpatul - s-a făcut vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art.178 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate și s-au avut în vedere și circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c Cod penal.
Cu privire la latura civilă a procesului penal, s-a reținut că părțile civile au făcut un efort financiar pentru înmormântarea victimei și pentru organizarea parastaselor ulterioare.
S-a mai apreciat, de asemenea că pierderea fulgerătoare a victimei într-o împrejurare dramatică, în condițiile în care era un real sprijin al familiei, a cauzat soției și fiului acestuia și un prejudiciu moral alături de cel financiar. Deoarece pentru autoutilitara cu număr de înmatriculare - era încheiată polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto la Asigurare Reasigurare - Sucursala S și ținând cont de dispozițiile art.49 și urm. din Legea nr.136/1996 privind asigurările și reasigurările în România, instanța de fond a aplicat regulile privind solidaritatea asigurătorului cu inculpatul în acoperirea prejudiciului material și moral.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și părțile civile și. Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit prima instanță a reținut și culpa acestuia în producerea accidentului, întrucât el nu ar fi putut evita accidentul chiar dacă ar fi t cu viteza legală, dat fiind faptul că victima se afla la 6- 7 metri în fața autoutilitarei, iar în dreapta carosabilului se afla o râpă adâncă. Mai critică și faptul că părțile civile nu au făcut dovada daunelor morale solicitate și acordate de instanța de judecată. Părțile civile au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că sub aspectul laturii penale, în mod eronat instanța a reținut culpa comună, dat fiind faptul că dacă inculpatul s-ar fi deplasat cu viteza legală ar fi putut evita accidentul. Sub aspectul laturii civile susțin că daunele materiale și cele morale au fost acordate de prima instanță într-un cuantum derizoriu.
Prin decizia penală nr.189/A din 31 octombrie 2007, Tribunalul Vâlceaaa dmis apelul declarat de părțile civile și G, a esființat în parte sentința și a majorat daunele morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul Societatea de Asigurare Reasigurare SA-Sucursala S de la 3000 lei la câte 5000 lei pentru fiecare parte civilă.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, s-a apreciat că mbele expertize au concluzionat pe de-o parte că victima s-a dezechilibrat cu ciclomotorul și a căzut pe carosabil, creând în acest mod o stare de pericol pentru ția pe drumurile publice, iar pe de altă parte că inculpatul a t cu o viteză peste limita legală. De asemenea experții au stabilit că accidentul putea fi evitat dacă inculpatul ar fi condus cu viteza prevăzută de lege pentru sectorul de drum în care s-a produs accidentul.
Atât din declarațiile martorilor oculari, cât și din concluziile expertizelor nu rezultă că accidentul este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută de îndată ce acesta putea fi evitat, dacă inculpatul ar fi condus cu viteza legală în momentul premergător acționării pedalei de frână pentru evitarea accidentului.
În consecință, tribunalul a concluzionat că în speță nu pot fi reținute dispozițiile art. 47 Cod Penal care ar înlătura caracterul penal al faptei.
De asemenea culpa victimei rezultă nu numai din declarațiile martorilor oculari, ci și din concluziile ambelor expertize stabilindu-se cu certitudine că aceasta s-a dezechilibrat și a căzut cu ciclomotorul pe carosabil.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de părțile civile, s-a apreciat de tribunal că în zonă cheltuielile de înmormântare și parastasele ulterioare se ridică în mod obișnuit la suma de 5 000 - 6 000 lei, iar părțile civile nu au făcut dovada cheltuielilor concrete cu înscrisuri (bonuri, chitanțe, etc.), chiar dacă au depus la dosar chitanțe din care rezultă că au făcut împrumuturi pentru cheltuielile de înmormântare și pomenile următoare.
În ceea ce privește însă daunele morale, tribunalul a apreciat că față de afecțiunea normală care există între soți pe de-o parte și părinte și copil de pe altă parte, pierderea unei persoane apropiate generează suferințe morale majore, se impune majorarea acestora, în raport și de culpa victimei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul - care a criticat-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări, solicitând achitarea, în baza art.10 lit.e Cod procedură penală, întrucât cazul fortuit în care a fost săvârșită fapta înlătură caracterul penal al acesteia și respingerea pretențiilor civile formulate de partea civilă
Temeiul invocat de inculpat, în susținerea recursului, îl constituie dispozițiile art.385/9 pct.18 Cod procedură penală.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, respectiv dispozițiile art.385/9 pct.18 Cod procedură penală, art.385/6 alin.2 Cod procedură penală, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanțele de fond au reținut corect situația de fapt, în baza probelor concludente, legal administrate și corect interpretate, în sensul că, în ziua de 23.10.2005, inculpatul, conducând autoutilitara marca cu număr de înmatriculare - pe DN 64, în direcția de mers Râmnicu V-D, după reducerea vitezei și efectuarea manevrei de virate spre stânga, a accidentat mortal pe numitul care se deplasa pe un ciclomotor și care, dezechilibrându-se, a căzut pe carosabil.
S-a apreciat că atât inculpatul cât și victima se fac vinovați de producerea accidentului.
Cu privire la latura civilă, s-a apreciat că părțile civile au făcut un efort financiar pentru înmormântarea victimei și pentru organizarea parastaselor ulterioare și că acestea au suferit un prejudiciu moral prin pierderea unei ființe dragi.
În legătură cu motivul de recurs invocat de către inculpat, curtea reține că acesta este neîntemeiat.
Aceasta, deoarece, nu sunt îndeplinite condițiile în raport de care fapta să fie considerată săvârșită în caz fortuit.
Astfel, inculpatul nu s-a aflat în imposibilitatea de a prevedea intervenția împrejurării ( forței străine) care a produs rezultatul, conduita imprudentă a victimei materializată în dezechilibrarea și căderea acesteia pe carosabil putând fi intuită de inculpat.
Cele două expertize tehnice de specialitate au concluzionat că starea de pericol pentru ția pe drumurile publice a fost creată de victimă care dezechilibrându-se, a căzut pe carosabil de pe ciclomotor dar și de inculpat a cărei autoutilitară a t cu o viteză superioară valorii de 50 km/, ( 65,7 km/ - 62 km/).
Inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă ar fi condus cu viteza prevăzută de lege pentru sectorul de drum în care acesta s-a produs.
Tot în legătură cu posibilitatea de prevedere a accidentului, curtea, analizând declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului penal, în special, cea de la pagina 52 dosar urmărire penală, constată că inculpatul, după ce a frânat, a văzut o persoană căzută de pe motoscuter pe carosabil și, în încercarea de a- evita, l-a acroșat cu partea dreaptă a autovehiculului.
Despre locul în care se găsea victima în momentul lovirii sale a relatat și martorul care nu a mai avut timp să atenționeze pe inculpat, văzând cum victima s-a dezechilibrat.
Prin urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile art.47 Cod penal care impun drept condiție imposibilitatea de prevedere intervenției împrejurării care a produs rezultatul, deoarece inculpatul a văzut victima înainte de momentul lovirii acesteia și, trebuia ca în raport de aceasta să-și adapteze conduita.
Încadrarea juridică a faptei este corectă, iar individualizarea pedepsei a fost realizată conform dispozițiilor art.72 Cod penal.
Prin prisma celor ce preced, hotărârile primelor instanțe sunt legale și temeinice, motiv pentru care, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat care, în baza art.192 alin.2 procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art.193 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească intimatelor părți civile și G cheltuieli judiciare ocazionate de proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în S,- B,.11,.E,.11, județul O, împotriva deciziei penale nr.189 din data de 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat și la 500 lei cu același titlu către intimatele părți civile și
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
Jud. fond:.
Jud.apel:
26.02.2008./ 2 ex.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Raluca
