Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 171/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.178 alin.2 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.171
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de partea vătămată, domiciliat în com. B, jud. S, împotriva deciziei penale nr.57 din 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 29 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea părților să depună acte, pronunțarea a fost amânată pentru data de 30.04.2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 234 din 07.10.2008, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul HG, pentru săvârșirea infractiunii prev. de art. 178 alin.2 cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Prin aceeași sentință, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infractiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. "a" și 34 cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 cod penal, în ceea ce privește exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit."a" teza a II a și lit "b" cod penal.
Conform art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 cod penal (4 ani) și s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 și urm. cod penal.
S-a făcut aplicarea disp.art. 71 alin.5 cod penal în sensul suspendării executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A fost obligat inculpatul, în solidar, cu asiguratorul de răspundere civilă SC SA B să plătească:
- părtii civile suma de 7.000 lei daune materiale și 4.000 lei daune morale corespunzător gradului de culpă în producerea accidentului de circulație de 70 % pentru inculpat și 30 % pentru victima;
- părtii vătămate suma de 7.000 lei daune materiale, 1.890 lei despăgubiri periodice globale pentru o perioadă de 1 an de la data examinării (17.10.2006) în proportie de 25 % conform baremului și 4000 lei daune morale, corespunzător gradului de culpă în producerea accidentului de circulatie de 70 % pentru inculpatul și HG 30 % pentru victima.
- părtii civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. I suma de 2.408,34 lei despăgubiri civile cu dobânda de referintă practicată de BNR până la achitarea debitului corespunzător gradului de culpă în producerea accidentului, de 70 % pentru inculpat si 30 % pentru victima.
- părtii civile Spitalului Judetean de Urgentă "Sf. cel " S suma de 1.731,29 lei despăgubiri civile cu dobânda de referință practicată de BNR la data achitării debitului corespunzător gradului de culpă în producerea accidentului de 70 % pentru inculpat si 30 % pentru victima.
- părtii civile prin curator câte 94 lei lunar pensie de întreținere corespunzătoare gradului de culpă de 70 % pentru inculpat și 30 % pentru victima începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 12 iunie 2006 inculpatul se HG afla la volanul autovehiculului său cu nr. de înmatriculare -, circulând pe drumul comunal din direcția comunei B spre, com.. În momentul în care inculpatul a ajuns la intersectia cu 209 H, nu a oprit autovehiculul pentru a se asigura dacă prin intersectie circulau alte mașini.Din mers, inculpatul s-a uitat în partea dreaptă unde vizibilitatea era maximă și nu a văzut nici o mașină, iar în partea vizibilitatea era opturată de autovehiculul numitului staționat neregulamentar în intersecție, pe partea a drumului public.
Văzând că prin intersectie nu treceau alte vehicule, inculpatul a păstruns de pe drumul comunal pe drumul județean, efectuând un viraj la stânga și s- înscris pe 209 H pe sentul de mers B-.În acel moment, pe drumul judetean circula din directia spre B motoscuterul condus de victima, care nu purta cască de protecție, iar în spatele său se afla numitul, acesta din urmă având cască de protecție. celor două vehicule s-au intersectat și astfel motoscuterul a intrat în coliziune frontală cu autovehiculul condus de inculpat.
Ca urmare a coliziunii, motoscuterul a fost prins sub consola din față a mașinii inculpatului, după care, datorită fenomenului de frecare dintre cele două vehicule motoscuterul este deplasat până pe partea dreaptă a drumului public pe sensul de deplasare al autovehiculului condus de inculpat, unde acestea se opresc. Impactul dintre cele două vehicule este deosebit de puternic, astfel că mai multe elemente componente ale motoscuterului s-au desprins de pe acesta, fiind proiectate la diferite distante de locul unde s-a produs impactul (farurile motoscuterului au fost proiectate la o distantă de peste 7 metri pe acostamentul din partea dreaptă iar pasagerii de pe motoscuter au fost proiectați pe spațiul ).
În momentul în care inculpatul a HG observat în fața mașinii pe care o conducea motoscuterul condus de victima, a frânat autovehiculul însă nu a putut evita coliziunea frontală cu motoscuterul.
Accidentul de circulație a avut consecințe deosebit de grave în sensul că victima a decedat, iar partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr total de 150-160 de zile de îngrijiri medicale (fractură 1/3 medie femur drept, fractură 1/3 medie gambă dreaptă) și invaliditate temporară pentru o perioadă de 1 an de la data examinării - 17.10.2006 în proporție de 25 % conform baremului.
Moartea numitului a fost violentă și s-a datorat unui șoc traumatico-hemoragic consecutiv multiplelor fracturi (coaste, femur, gambă) și rupturi de ficat cu hemoperitoneu consecutiv.
În cauză s-au efectuat două expertize tehnice auto care au stabilit mecanismul și dinamica producerii accidentului de circulație. Cei doi experți tehnici auto, prin concluziile formulate, au considerat că ambii conducători auto au culpă în producerea accidentului rutier.
Coroborând întregul material probator administrat în cauză și având în vedere mai ales procesul-verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare precum și cele două rapoarte de expertiză tehnică-auto, a considerat instanța că inculpatul are HG cea mai mare proporție de culpă în producerea accidentului de circulație întrucât acesta a determinat producerea evenimentului rutier și care a avut urmări grave.
În drept, s-a apreciat că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.2 CP, și de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2, fapte săvârșite în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" CP. în baza cărora inculpatul a fost condamnat.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, împrejurările comiterii lor, precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o poziție procesuală corectă și a recunoscut faptele. Funcție de aceste criterii de individualizare prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoare, coborâte la minimul special prevăzut de textele de lege pentru infracțiunile săvârșite.
Privitor la modalitatea de executare a pedepsei instanța a constatat îndeplinite prevederile art. 81 alin. 2 CP referitoare la cuantumul pedepsei aplicate care nu depășește limita de 2 ani (inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale) și a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție.
În raport de probele administrate în cauză, instanța a constatat că inculpatul a avut o culpă mai mare în producerea accidentului de circulație, apreciată de instanță ca fiind de 70 % pentru inculpat și 30 % pentru victima iar obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile s-a făcut în funcție de gradul de culpă reținut în producerea accidentului.
În latura civilă a cauzei, a constatat prima instanță că, așa cum se reține în decizia nr. 1 Înaltei Curți de Casație și Justiție în cazul producerii unui accident de circulație având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de asigurare de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe prev. art. 998 Civil a celui care prin fapta sa a cauzat efecte păgubitoare cu răspunderea contractuală a asiguratorului întemeiată pe contractul de asigurare încheiat conform Legii 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Așa fiind, instanța l-a obligat pe inculpat în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă să plătească despăgubiri materiale și morale, așa cum au fost ele probate de către partea vătămată și părțile civile.
În conformitate cu prev. art. 14.C.P.P. raportat la art. 998. civil, prima instanță a obligat pe inculpat în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă să plătească în favoarea părții vătămate suma de 7000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea, venitul nerealizat pe perioada cât a fost în incapacitate de muncă precum și alte cheltuieli dovedite de depozițiile martorilor, calculate corespunzător gradului de culpă de 70 % în producerea accidentului și despăgubiri periodice globale pe o perioadă de 1 an de la data examinării (17.10.2006) în proporție de 25 % conform baremului așa cum rezultă din adresa nr. 362/A din 17.10.2006.
Instanța a reținut că deși partea vătămată a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se stabilească capacitatea actuală de muncă, gradul de vindecare și respectiv gradul de invaliditate, probă admisă, această expertiză nu a fost posibilă datorită părții vătămate care nu și-a dat concursul la cele stabilite de IML I, respectiv efectuarea unor examene clinice de specialitate (ortopedie, expertiza capacității de muncă).
Prin urmare, partea vătămată a fost decăzută din această probă cu expertiză medico-legală solicitată iar la stabilirea despăgubirilor periodice s-a avut în vedere cele stabilite prin adresa nr. 362/A din 17.10.2006 emisă de Serviciul de Medicină legală
Părții vătămate i-au fost acordate, în conformitate cu prev. art. 14 Cpp și art. 998.civil, și daune morale ca urmare a suferințelor fizice și psihice încercate în accidentul în care au fost implicate părțile din prezenta cauză.
Cuantumul acestor daune au fost apreciate de instanță la suma de 4000 lei, sumă la stabilirea căreia s-a avut în vedere gradul de culpă al inculpatului în producerea accidentului (70%).
Pe aceleași considerente și temeiuri de drept instanța a obligat pe inculpat în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă să plătească părții civile - soția victimei daune materiale și daune morale calculate funcție de probele administrate și corespunzător gradului de culpă al inculpatului în producerea accidentului reținut de instanță în proporție de 70 %.
S-a constatat că inculpatul este răspunzător în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă să plătească cu titlu de pensie de întreținere în favoarea fiicei victimei, câte 94 lei lunar, stabilită funcție de venitul minim pe economia națională întrucât nu s-a făcut dovada că victima era încadrat în muncă, stabilită și în funcție de gradul de culpă de 70 %.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și HG părțile vătămate și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că se justifică reducerea pedepsei aplicate, având în vedere vârsta inculpatului și atitudinea sa procesuală sinceră. Cât privește latura civilă a cauzei, se impune a se reține că asiguratorul răspunde împreună cu inculpatul, și nu în solidar cu acesta, precum și diminuarea despăgubirilor la care a fost obligat către partea civilă.
Partea vătămată a solicitat majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și majorarea cuantumului despăgubirilor la care acesta a fost obligat.
Prin decizia penală nr.57/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, cu o opinie separată, s-au admis apelurile declarate de către inculpatul și HG de către părțile vătămate și împotriva sentinței penale nr. 234 din 07.10.2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr-.
S-a desființat în parte sentința penală apelată, sub aspectul laturii civile, în sensul că:
A fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă UNITA B să plătească părții civile suma de 7.000 lei daune morale (în loc de 4.000 lei daune morale) corespunzător gradului de culpă în producerea accidentului de circulație de 70% pentru inculpat și 30% pentru victima, iar părții civile suma de 1.285,2 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a reducerii capacității de muncă, începând cu data producerii accidentului - 12.06.2006 până la data de 30.04.2009 (în loc de 1.890 lei despăgubiri periodice globale pentru o perioadă de 1 an de la data examinării, 17.10.2006), suma de 7.000 lei daune morale (în loc de 4.000 lei daune morale), corespunzător gradului de culpă în producerea accidentului de circulație, de 70%, pentru inculpat.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că, verificând sentința apelată, în ceea ce privește latura penală, aceasta este legală și temeinică, instanța de fond reținând în mod corect situația de fapt, încadrările în drept ale faptelor, iar pedepsele au fost individualizate cu respectarea criteriilor generale prev.de art.72 Cod penal. Aplicarea unei pedepse rezultante de 2 ani închisoare inculpatului (pedeapsa în limita minimă prevăzută de lege) este suficientă pentru realizarea scopului preventiv al acesteia, conform art. 52.pen. Pe de altă parte, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, nu poate fi primită cererea inculpatului apelant privitoare la reținerea circumstanțelor atenuante judiciare față de recunoașterea faptei și cooperarea sa cu autoritățile judiciare, acest aspect fiind reținut la individualizarea pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, atât inculpatul cât și părțile civile au criticat hotărârea primei instanțe relativ la cuantumul despăgubirilor acordate. Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 13242/30.10.2008 întocmit de Institutul de Medicină Legală I, după pronunțarea hotărârii de către prima instanță, s-a stabilit că starea actuală a părții vătămate determină o scădere temporară a capacității de muncă în procent de 10%, neîncadrabilă în grad de invaliditate, calculată de la momentul epuizării timpului de îngrijiri medicale și până la 6 luni de la această expertiză. Față de concluziile noii expertize, tribunalul a modificat dispoziția primei instanțe de obligare a inculpatului în solidar cu asigurătorul la plata sumei de 1.890 lei despăgubiri periodice globale pentru o perioadă de 1 an de la data examinării (17.10.2006) în proportie de 25 % conform baremului și a obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul să plătească părții civile suma de 1.285,2 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a reducerii capacității de muncă, începând cu data producerii accidentului - 12.06.2006 până la data de 30.04.2009. Întrucât nu există dovezi la dosar că partea vătămată avea un loc de muncă și obținea un venit lunar la data accidentului și ulterior, în calcularea prejudiciului suferit Tribunalul s-a raportat la venitul minim pe economie. De asemenea s-a ținut seama de culpa inculpatului la producerea accidentului.
Tribunalul a apreciat că suma de 7000 lei pentru fiecare parte civilă este rezonabilă față de suferința provocată prin moartea accidentală a lui și respectiv cea provocată părții vătămate, care a avut nevoie de un număr mare de zile de îngrijiri medicale (150-160), capacitatea de muncă fiindu-i afectată și în prezent. În stabilirea cuantumului daunelor morale s-a ținut seama de măsura în care inculpatul prin faptele sale ilicite a determinat producerea accidentului, culpa inculpatului și cea a victimei fiind corect stabilite de prima instanță.
Față de probele administrate în cauză, indicate de către prima instanță, tribunalul a apreciat că celelalte despăgubiri acordate sunt stabilite corespunzător și nu se impune modificarea cuantumului lor.
În ceea ce privește obligarea inculpatului în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor, aspect ce a constituit chestiunea în divergență, Tribunalul nu a fost sesizat cu privire la această problemă, a răspunderii solidare a asigurătorului cu inculpatul față de părțile vătămate, apelul având caracter devolutiv, însă în anumite limite reglementate de art. 371 al. 1.proc.pen. respectiv persoana care a declarat apelul, persoana la care se referă declarația de apel și calitatea pe care apelantul o are în proces. Trebuie avut în vedere și faptul că, în soluționarea laturii civile, se aplică dispozițiile legii civile, conform art. 14 al. 3.proc.pen., inclusiv principiul disponibilității ce guvernează procesul civil. În speța de față, faptul că inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul este favorabil atât acestuia cât și părții vătămate, având în vedere efectele solidarității pasive, și anume posibilitatea părților vătămate de a cere fie inculpatului, fie asigurătorului plata în întregime a despăgubirilor, fiind la latitudinea acestora, în funcție și de solvabilitatea debitorilor. Prin urmare, cel care putea formula apel și cere înlăturarea solidarității era asigurătorul, iar Tribunalul nu se poate sesiza din oficiu cu privire la acest aspect și să verifice dacă prima instanță a aplicat corect legea în această privință. De asemenea, s-ar încălca dispozițiile art. 372 al. 1.proc.pen., respectiv s-ar agrava situația părților apelante.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată. În motivarea recursului, acesta a arătat că greșit instanța de fond a diminuat cuantumul despăgubirilor materiale de la suma de 1890 lei la suma de 1285 lei, dat fiind faptul că diminuarea incapacității sale de muncă s-a datorat tocmai unor cheltuieli suplimentare făcute pentru însănătoșire, incluzând aici și contravaloarea călătoriilor făcute în scop medical. De asemenea, se justifică și majorarea sumei acordate cu titlu de daune morale.
În latura penală a cauzei, a solicitat majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazului de casare prev. de art.3859alin.1 pct.14 pr.pen. precum și în conformitate cu disp. art.3859alin.3 pr.pen. Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și apel au reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Atât vinovăția inculpatului, cât și gradul său de culpă în producerea accidentului au fost corect apreciate în considerentele hotărârilor atacate.
Relativ la cuantumul pedepsei stabilit pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, (parte vătămată ), reținută în sarcina inculpatului, aceasta a fost just și proporțional individualizată, cu respectarea criteriilor generale prev. de art.72 Cod penal, neimpunându-se majorarea ei.
Pedeapsa rezultată în urma contopirii, de 2 ani închisoare, chiar și fără executarea ei în regim privativ de libertate, este necesară, dar totodată și suficientă pentru a-și atinge scopul educativ-preventiv.
În latura civilă a cauzei, potrivit concluziilor raportului de nouă expertiză medico-legală nr.13242/30.10.2008 întocmit de IML I (29-32 dosar apel) și avizat sub nr.16069/9.11.2008 (28 dosar apel), partea civilă a prezentat "o scădere temporară a capacității de muncă (incapacitate adaptivă) în procent de 10%, neîncadrabilă în gradul de invaliditate, calculată la momentul epuizării timpului de îngrijiri medicale și până la 6 luni de la prezenta expertiză".
Prin acest raport de expertiză s-au modificat așadar concluziile adresei nr.362/A din 17.10.2006 (33 dosar urmărire penală), care stabileau o invaliditate temporară (pe o perioadă de 1 an de zile) a părții vătămate în proporție de 25%, conform baremului.
Cum în mod temeinic instanța de apel a reținut, ca bază de calcul a despăgubirilor periodice globale, venitul minim pe economia națională, în lipsa altor dovezi necesar a fi administrate de către partea civilă, avându-se în vedere atât gradul de invaliditate al acesteia, cât și proporția de 70% a culpei inculpatului în producerea accidentului, suma de 1890 lei a fost corect determinată, neimpunându-se majorarea ei la cuantumul inițial stabilit prin sentință.
Chiar dacă însănătoșirea părții civile ar fi fost determinate de cheltuielile suplimentare efectuate de către aceasta, nicio dovadă nu a fost produsă în sprijinul acestor susțineri.
Este real că s-au depus la dosarul cauzei un număr de 11 bilete de tranport și un bon de benzină, însă în lipsa oricărei probe că au fost efectuate călătorii în scop medical și în legătură directă cu afecțiunea cauzată prin accident, contravaloarea lor nu poate fi inclusă în suma la care inculpatul a fost obligat cu titlu de daune materiale periodice.
Cu privire la daunele morale, potrivit declarației de la 36 dosar fond, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100 milioane lei vechi, cu acest titlu.
Or, dat fiind gradul de culpă stabilit în sarcina inculpatului în mod corect s-a reținut, drept cuantum al acestora, suma de 7.000 lei, nejustificându-se majorarea ei.
Relativ la obligarea în solidar a inculpatului și asiguratorului la plata de despăgubiri civile, corect a reținut tribunalul că aceasta nu mai poate fi pusă în discuție, întrucât orice modificare în sensul excluderii ei ar încălca atât principiul disponibilității, cât și neagravarea situației unei părți în propria cale de atac.
Pentru considerentele arătate, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Curtea, în conformitate cu disp. art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată.
Văzând și disp. art.192 alin.2, 193.pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de partea civilă, domiciliat în com. B, jud. S, împotriva deciziei penale nr.57 din data de 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă partea civilă să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de partea civilă recurentă privind obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
11.05.2009
Jud. -
Apopi
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
