Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 183/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.183/R/2009
Ședința nepublică din 16 aprilie 2009
Complet de judecată din compus:
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de parte civilă DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, cu sediul în O,-, județul B, împotriva deciziei penale nr.25/A din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care a desființat în parte pe latura civilă a cauzei, sentința penală nr.1314 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, privind pe inculpatul intimat, cu domiciliul ales în O,-, județul B, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de folosire la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, prevăzută și pedepsită de art.178 din Legea nr.141/1997, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art.372 Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-a pentru inculpatul intimat lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.23/2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual de Avocat lipsă fiind partea civilă recurentă Direcția Regională Vamală C, în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul nculpatului intimat - avocat solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta Direcția Regională Vamală C și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. Apreciază că în mod corect Tribunalul Satu Marea reținut că despăgubirile solicitate de recurentă nu au legătură cu faptele penale pentru care a fost condamnat inculpatul, astfel că nu este posibilă obligarea inculpatului la plata acestor despăgubiri în cadrul procesului penal.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de recurentă și menținerea deciziei Tribunalul Satu Mare ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1314/20.10.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr.5119/R/296/2005, în baza art.178 din Legea 141/1997 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. Cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza 11 pct.2 Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.g Cod de procedură penală s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului cu datele de mai sus pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art. 288 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 4 Cod penal, ca urmare a prescrierii răspunderii penale.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei, drepturile prev. de art.64 lit.a teza a doua și b Cod penal, iar în baza art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal, respectiv 3 ani și 6 luni, termen de încercare și în baza art.71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.359 Cod de procedură penală s-au învederat inculpatului prevederile art.83 cod penal și în baza art. 65 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal, pedeapsă complementară ce se va executa potrivit art. 66 Cod penal.
În baza art.14,346 Cod de procedură penală și art.998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile - Autoritatea Națională a Vămilor reprezentată prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C suma de 30001 lei, contravaloarea prejudiciului creat.
În baza art. 445 Cod de procedură penală s-a dispus anularea înscrisurilor vamale de la filele 126-130 și 136 -206 din dosarul de urmărire penală, ca fiind false și în baza art.118 lit.a și b Cod penal s-a dispus confiscarea celor șase ștampile și a celor două truse de confecționat ștampile.
În baza art.191 al.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea nr.171/P/2003, inculpatul, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art.178 din Lg.141/97 infracțiune prevăzută de Codul vamal.
La punctul IV din Rechizitoriul nr.136/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus disjungerea cauzei față de numitul în vederea continuării actelor de cercetare penală cu privire la falsificarea unor înscrisuri și ștampile ridicate de la domiciliul părinților săi din comuna, jud. SM( fila 17).
În acest sens, la 23 octombrie 2003 fost formulată cererea de comisie rogatorie internațională adresată autorităților judiciare germane, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, a rezultat că în perioada 17.06.1999-16.04.2002 inculpatul a efectuat 6 operațiuni de export cu piese de schimb auto, biciclete etc. din Germania către SC Trans MC SRL, jud. SMp rin folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale S M, prin folosirea la autoritatea vamală, a documentelor vamale (factura externă, declarații vamale, -uri, certificate de calitate etc.( filele 136-206), care atestau în mod necorespunzător adevărului că firmele exportatoare,Import Export 3 - 68199 și,Auto 46 67063 shafen" există în Germania. Astfel, în 5 operațiuni s-a consemnat că exportul efectuat a fost efectuat de firma,Import Export 3 - 68199 ", fiind aplicată ștampila acesteia, iar pentru ultima operațiune din 16.04.2002 s-a consemnat că exportul a fost efectuat de firma, Auto 46 67063 shafen, fiind aplicată și ștampila acesteia (filele 188-206).
Cele două firme exportatoare din Germania nu sunt înregistrate la Registrul Comerțului, Oficiu de muncă la Judecătoria ( 33 pct. 1 cu ref. La fila 35 pct. 1), aspect recunoscut în parte și de către inculpat. Acesta a arătat că nu ar fi putut exporta piese de schimb auto în calitate de persoană fizică, motiv pentru care s-a folosit de cele două firme fictive.
Așa cum rezultă și din documentele vamale ridicate de la SC Trans MC SRL, jud. S M, taxele vamale de import au fost plătite de către această firmă, astfel încât nu s-a produs un prejudiciu statului român.
Cu privire la ștampila firmei,Import Export 3 - 68199 ", inculpatul a recunoscut că el a confecționat-o din piesele componente ale celor două truse de confecționat ștampile, care se atașează ca și corpuri delicte. Aceeași concluzie a fost formulată de specialistul criminalist în raportul de constatare tehnico-științifică de la filele 115-135.
Prin folosirea la autoritatea vamală română, în mod repetat, a documentelor vamale care atestau în mod necorespunzător adevărului că cele două firme exportatoare din Germania există - fiind înregistrate, inculpatul a comis infracțiunea de folosire de acte falsificate, prevăzută de art. 178 din Legea nr.171/1997 cu aplicarea art. 41 al. 2 din Cod penal.
La punctul 3 al. 2 al răspunsului comunicat de autoritățile judiciare germane (fila 33 cu referire la fila 369 s-a arătat că legalizarea semnăturii private din data de 08.02.2001 este falsă, atât cu privire la dimensiunea ștampilei notariale aplicată, cât și cu privire la semnătura notarului public.
Având în vedere conținutul înscrisului legalizat (fila 44 cu referire la filele 45-46 și 78-79), respectiv împuternicirea dată de către de a folosi pe durată nelimitată autoturismul marca BMW cu nr. HD-MJ-978, rezultă că cel care a avut interes de a se falsifica actul notarului public a fost inculpatul. Această concluzie se poate desprinde și din cazierul inculpatului comunicat de autoritățile germane în dosarul penal nr. 136/P/2003, precum și din împrejurarea că s-au ridicat de la inculpat 6 ștampile și două truse de confecționat ștampile, care se vor atașa ca și corpuri delicte.
Deși autoritățile judiciare germane au confirmat legalizarea de către notarul public a actelor de donație din 19.05.1998 și 19.06. 1998 ( 33. pct. 3 al. 1 și 2 cu ref. la filele 35-36 și 72-75), din declarațiile martorului -preot la din SM( 232-236) și din adresa nr. -/22.01.2004 a SEIP SM( 231), a rezultat că autoturismele donate de inculpatul nu au fost înmatriculate în județul S Acest aspect confirmă încă odată atitudinea vădit nesinceră a inculpatului în timpul cercetărilor penale, care nu a recunoscut comiterea faptelor penale decât numai atunci când i s-au prezentat înscrisuri ce nu putea fi tăgăduite.
Fapta inculpatului de a falsifica autentificarea înscrisului privat datat la 08.02.2001, constituie infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art. 288 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 4 din același cod.
Autoritățile judiciare germane au arătat că ștampilele, Stadt și 98167 09 ", sunt falsificate în mod grosolan, atât prin scriere cât și prin calitatea materialului din careu au fost confecționate.
Deși există prezumția că inculpatul a contrafăcut aceste ștampile aparținând autorităților publice din -Germania, întrucât organul de urmărire penală nu a identificat înscrisurile din care să rezulte că aceste ștampile au fost folosite fără drept, s-a apreciat nu există suficiente probe pentru a se reține comiterea infracțiunilor falsificate și folosire a instrumentelor oficiale, prevăzute de art. 286 și 287 din Cod penal.
Totodată, autoritățile judiciare germane au comunicat că nu au putut constata autenticitatea celorlalte înscrisuri puse la dispoziție prin cererea de comisie rogatorie internațională (cărți verzi, cărți de identitate autoturisme - brifuri, certificate cu numere provizorii de înmatriculare, etc.) cu excepția nr. provizoriu de înmatriculare MA-04209, care a fost eliberat pe numele inculpatului.
Pentru acest considerent, nu s-a putut reține față de inculpat nici comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 din Cod penal.
Situația de fapt astfel reținută, s-a confirmat cu materialul de urmărire penală, constând în rezoluția 20.10.2003, înscrisuri ridicate de autoritățile judiciare germane, adresă SEIP B, cererea de comisie rogatorie internațională și traducerea ei, adresa Parchetului de pe lângă Înalte C de Casație și Justiție, adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, traducerea răspunsului autorităților judiciare germane, înscrisuri comunicate în cadrul comisiei rogatorii de partea germană, contractul firmei SC Trans, ordonanța și raportul de constatare tehnico științifică, documentele vamale completate pe numele firmelor inexistente, declarații martori, proces verbal de predare primire a documentelor Trans, înscrisurile doveditoare ale autoturismelor vândute în România și pentru care nu s-au plătit taxele vamale, adresă SEIP S M, înscrisuri ridicate de la inculpat privind exersările de contrafacere a ștampilei, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, declarația martorului în faza cercetării judecătorești.
Inculpatul atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești a negat săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa combătute fiind de restul probelor administrate.
Prin sentința penală nr. 946/ din 25 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în baza art. 178 din Legea 141/1997 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.13 Cod penal și art.74, 76 lit. c Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de folosire la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 288 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 74, 76 lit. e Cod penal l-a condamnat pe același inculpat, cu datele personale de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata prev. de art. 82 Cod penal, respectiv 3 ani și 6 luni termen de încercare, iar în baza art. 359 Cod procedură penală, s-au interzis inculpatului prev. art. 83 Cod penal.
În baza art. 65 al. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pedeapsă complementară ce se va executa potrivit art. 66 Cod penal.
În baza art. 445 Cod procedură penală, s-a dispus anularea înscrisurilor vamale de la filele 126- 130 și 136- 206 din dosarul de urmărire penală, ca fiind false.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen ANAF- Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală C.
Prin decizia penală nr.10/Ap/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar -, examinând sentința criticată prin prisma motivelor de apel și din oficiu, tribunalul a apreciat că acestea sunt întemeiate, urmând a fi admise.
Potrivit art. 300 alin. 1 Cod procedură penală, instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, ori din examinarea actelor instanței de fond rezultă că acest lucru nu s-a făcut. S-a mai reținut că la fapta de la punctul 2 din rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 4 Cod penal, ori instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, fără a pune în discuția părților oportunitatea schimbării încadrării juridice într- formă agravantă a faptei, situație în care trebuia să acorde un nou termen de judecată și să audieze inculpatul cu privire la noua faptă reținută în sarcina sa.
De asemenea, deși în cauză există constituire de parte civilă din partea Direcției Regionale Vamale C, instanța de fond a omis să se pronunțe în vreun fel asupra laturii civile,
În baza art.379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art.382 alin.1 Cod de procedură penală s-au admis apelurile declarate de partea civilă Direcția Regională Vamală C în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B și inculpatul domiciliat în,-- Germania, împotriva nr. 946 din 25 mai 2007 Judecătoriei Satu Mare pronunțată în dosar nr-, pe care a desființat-o în totalitate trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, la Judecătoria Satu Mare, înregistrată la data de 10.03.2008 dosar nr. de mai sus.
Procedând la rejudecarea cauzei conform îndrumarului deciziei de casare, din examinarea proE.ului existent la dosar prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 17.06.1999-16.04.2002 inculpatul a efectuat 6 operațiuni de export cu piese de schimb auto, biciclete etc. din Germania către SC Trans MC SRL, jud. SMp rin folosirea, la autoritatea vamală, unor documente vamale (factura externă, declarații vamale, -uri, certificate de calitate etc-filele 136-206), care atestau în mod necorespunzător adevărului că firmele exportatoare, Import Export 3 - 68199 și, Auto 46 67063 shafen" există în Germania. Astfel, în 5 operațiuni s-a consemnat că exportul efectuat a fost efectuat de firma, Import Export 3 a- 68199 ", fiind aplicată ștampila acesteia, iar pentru ultima operațiune din 16.04.2002 s-a consemnat că exportul a fost efectuat de firma, Auto 46 67063 shafen, fiind aplicată și ștampila acesteia (filele 188-206).
Cele două firme exportatoare din Germania nu sunt înregistrate la Registrul Comerțului, Oficiu de muncă sau la Judecătoria ( 33 pct. 1 cu ref. La fila 35 pct. 1), aspect recunoscut în parte și de către inculpat. Acesta a arătat că nu ar fi putut exporta piese de schimb auto în calitate de persoană fizică, motiv pentru care s-a folosit de cele două firme fictive.Inculpatul a depus la dosar o adeverință,tradusă din limbă germană,conform căreia o persoană pe nume figurează în evidențele Camerei de Comerț și Industrie din shafen cu autorizație de funcționare în domeniul "comercializare auto,comerț cu amănuntul al autovehiculelor folosite și al accesoriilor",însă fără ca semnatarul adeverinței respective să poată garanta că cele adeverite sunt complete și exacte.Oricum,inculpatul nu a reușit să facă dovada că firma, Import Export 3 a- 68199 "există.
Cu privire la ștampila firmei, Import Export 3 - 68199 ", inculpatul a recunoscut că el a confecționat-o din piesele componente ale celor două truse de confecționat ștampile, care se atașează ca și corpuri delicte. Aceeași concluzie a fost formulată de specialistul criminalist în raportul de constatare tehnico-științifică de la filele 115-135.
Având în vedere starea de fapt reținută, prima instanță a considerat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire de acte falsificate, prevăzută de art.178 din Legea nr.141/1997 cu aplicarea art. 41 al. 2 din Cod penal.
Astfel, sub aspect obiectiv, inculpatul a folosit la autoritatea vamală română, în mod repetat, documente vamale care atestau în mod necorespunzător adevărului că cele două firme exportatoare din Germania există, fiind înregistrate.
Din punct de vedere subiectiv, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului au fost săvârșite cu intenție, acesta prevăzând rezultatul faptelor lui și urmărind producerea lui prin săvârșirea faptelor.
În speță sunt aplicabile dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal, întrucât inculpatul a săvârșit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluții infracționale, acțiuni care prezintă, fiecare în parte conținutul aceleași infracțiuni.
La individualizarea pedepsei care s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în cele două legi speciale, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului, de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând modalitatea în care au fost săvârșite faptele, instanța de fond a reținut că acestea prezintă pericol social.
Cu privire la persoana inculpatului, analizând datele fișei de cazier judiciar a acestuia, instanța de fond a reținut faptul că acesta nu se află la primul contact cu legea penală, nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că pentru atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei se impune condamnarea inculpatului la pedeapsă cu închisoarea.
Însă, raportat la faptul că prezenta cauză se află în rejudecare după casarea cu trimitere în apelul inculpatului, instanța de fond a ținut seama de prevederile art.372 Cod de procedură penală și a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Văzând dispozițiile art.71 Cod penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art.3 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța de fond a considerat că în raport cu gravitatea faptelor comise interzicerea dreptului de a fi ales și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei de către inculpat respectă principiul proporționalității,astfel că va aplica inculpatului pedeapsa accesorie conform dispozitivului. În acest sens, instanța de fond a avut în vedere și faptul că săvârșind infracțiunile pentru care a fost judecat în prezentul dosar, inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, ocrotite de legea penală, motiv pentru care se poate conchide că acesta nu este în măsură să ocupe o funcție publică.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei considerând că, raportat la datele expuse mai sus, modalitatea executării cu suspendarea condiționată e îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Văzând dispozițiile art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța de fond a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.359 Cod de procedură penală instanța de fond a învederat inculpaților dispozițiile art.83 Cod penal, respectiv împrejurarea că dacă în cursul termenului de încercare săvârșesc din nou o infracțiune, instanța de fond a revocat suspendarea condiționată și a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 65 al. 2 Cod penal instanța de fond a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal, pedeapsă complementară ce se va executa potrivit art. 66 Cod penal, respectiv după executarea pedepsei închisorii.
În ceea ce privește faptele reținute la punctul 2 din rechizitoriu, instanța de fond a constatat că înscrisul falsificat poartă data de 08.02.2001.
Potrivit art.124 Cod penal prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art.122 Cod penal este depășit cu încă Conform art.122 Cod penal lit.d Cod penal termenul de prescripție a răspunderii penale, în cazul în care legea prevede pentru fapta săvârșită pedeapsa închisorii mai M de un an, dar care nu depășește 5 ani, este de 5 ani.
Prin urmare termenul de prescripție specială este de 7ani și 6 luni, termen care s-a împlinit înainte de data soluționării prezentei cauze.
În consecință, în baza art.11 pct.2 Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.g Cod de procedură penală instanța de fond a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului cu datele de mai sus pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art.288 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.4 Cod penal, ca urmare a prescrierii răspunderii penale.
În baza art.14, 346 Cod de procedură penală și art.998 Cod civil, fiind întrunite în speță condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile, întrucât inculpatul a livrat piese de schimb către diferite firme de dezmembrări din județul S M, fără a le declara organelor vamale în vederea vămuirii lor (filele 218-230), instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile -Autoritatea Națională a Vămilor reprezentată prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, suma de 30001 lei, contravaloarea prejudiciului creat.
În baza art. 445 Cod de procedură penală a dispus anularea înscrisurilor vamale ale de la filele 126-130 și 136 -206 din dosarul de urmărire penală, ca fiind false.
În baza art.118 lit.a și b Cod penal instanța de fond a dispus confiscarea celor șase ștampile și a celor două truse de confecționat ștampile.
În baza art.191 al.1 Cod de procedură penală instanța de fond a obligat inculpatul să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul cu privire la latura civilă, solicitând admiterea apelului și înlăturarea obligării la plata sumei de 30001 lei către ANAF reprezentată prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
În motivarea apelului s-a arătat că taxele vamale solicitate de partea civilă prin constituirea de parte civilă au fost, de fapt, plătite de către SC Trans SRL, așa cum rezultă din documentele vamale, astfel că nu s-a creat nici un prejudiciu Statului Român. Cu privire la suma de 30001 lei, taxe vamale pentru cele 5 autoturisme vechi introduse în perioada 15.05.1999-13.03.2003, aceste pretenții nu au legătură cu operațiunile ce au făcut obiectul infracțiunii prevăzute de art.178 din Legea nr.141/1997.
Prin decizia penală nr. 25/A din 12 februarie 2009, Tribunalul Satu Mare, n baza art.379 alin.1 pct.2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art.382 alin.2 Cod de procedură penală a admis apelul declarat de apelantul-inculpat, fiul lui și, la 30.03.1966, în com. județul S M, CNP -,.în,-. Germania, împotriva sentinței penale nr.1314/20.10.2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.5119/R/296/2005, pe care o desființează în parte pe latură civilă și, în consecință, în rejudecare:
În baza art.384 Cod de procedură penală raportat la art.14 Cod de procedură penală raportat la art.346 Cod de procedură penală cu aplic.art.998-999 Cod civil a respins pretențiile civile formulate de partea civila ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentată prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, menținând în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a apreciază că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Inculpatul-apelant a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.178 din Legea nr.171/1997 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, pentru care a fost condamnat prin sentința penală atacată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare infracțiunea, prevăzută și pedepsită de art.288 alin.1 Cod penal cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal, în baza art.11 pct.2 Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.g Cod de procedură penală întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Referitor la latura civilă, însă, instanța de fond în considerentele hotărârii a arătat doar că sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile, și drept urmare, a apreciat că, în cauză, sunt întrunite condițiile dispozițiilor art.998 Cod civil, astfel că l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 30001 lei, către ANAF reprezentată prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Instanța de apel a considerat că, în mod greșit, s-a reținut ca întrunite condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile.
Latura civilă se soluționează prin prisma dispozițiilor art.998-999 Cod civil care prevăd ca orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-l repara și omul este responsabil pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa ."
În prezenta speță, pretențiile părții civile nu au fost cauzate de către inculpat prin infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de apel Oradea și care au făcut obiectul dosarului de fond.
De altfel, s-a și reținut în actul de sesizare al instanței că taxele vamale au fost plătite de către SC Trans MC SRL, județul S M, astfel că nu s-a creat nici un prejudiciu Statului Român.
Împrejurarea că, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la casa părinților inculpatului, s-au ridicat documente din care rezultă că inculpatul, introdus în țară un număr de 5 autoturisme vechi, pe care le-a înstrăinat și a rămas dator cu taxele vamale, nu justifică acordarea pretențiilor civile în cadrul unui proces penal, în condițiile în care neplata acestor taxe vamale nu au legătură cu faptele penale pentru care s-a făcut urmărirea penală și au făcut obiectul procesului penal.
În cadrul procesului penal, acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, se rezumă la soluționarea și acordarea către partea civilă a acelor pretenții dovedite și care sunt urmare a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului în actul de sesizare și pentru care este judecat în cadrul procesului penal.
Cum, în prezenta speță, pretențiile civile în cuantumul de 30001 lei solicitate de către ANAF- reprezentată prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, nu au legătură cu faptele penale pentru care a fost condamnat inculpatul, nu sunt cauzate de către acesta prin aceste infracțiuni, nu este posibilă obligarea acestuia la plata acestor despăgubiri în cadrul procesului penal, ANAF-ul având posibilitatea de a-și recupera sumele ce reprezintă taxele vamale neplătite pe calea unei acțiuni civile.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Direcția Regională Vamală C, cu sediul în O - în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și modificarea sentinței în sensul de a se dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 30.301 lei, reprezentând drepturi vamale datorate Statului Român plus majorări de întârziere în conformitate cu prevederile art.114,115 Cod de procedură fiscal ( 2).
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de partea civilă este neîntemeiat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală va fi respins ca atare.
Potrivit art. 14 alin. 1-3 din Codul d e procedură penală, "acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente", ea "poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă", iar "repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile".
Din această ultimă dispoziție a textului de lege menționat rezultă că repararea pagubei produse prin infracțiune, în cadrul soluționării acțiunii civile alăturate celei penale, se face în conformitate cu prevederile din legea civilă.
Or, prin art. 998 din Codul civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".
Tot astfel, potrivit art. 999 din Codul civil, prin care este reglementată răspunderea civilă în caz de cvasidelicte, "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa".
În art. 14 din Codul d e procedură penală se are în vedere cazul tipic în care urmarea păgubitoare este unică și decurge, în întregul ei, din acțiunea sau inacțiunea ce constituie infracțiunea dedusă judecății. Aceasta înseamnă că în infracțiunile formale, de pericol nu putem vorbi de acțiune civilă ce poate fi exercitată alături de acțiunea penală.
Cum în asemenea cazuri toate urmările constau într-o stare de pericol generată prin prezentarea în fața autorităților vamale a unor documente false, nu se poate vorbi de un prejudiciu material cauzat Direcției Regionale Vamale
Prin urmare, atâta timp cât potrivit normelor incriminatoare, prezentarea la organele vamale a unor documente vamale false constituie infracțiunea prevăzută de art.178 din Legea nr.141/1997 cu aplicarea art. 13 Cod penal, infracțiunea de pericol, în mod judicios instanța de apel a respins ca nefondat apelul părții civile.
Astfel cum s-a reliefat anterior, instanța penală învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 178 din Legea nr.141/1997 nu este învestită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale.
Conform art. 192 alin.3 Cod de procedură penalăcheltuieli judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de parte civilă DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, împotriva deciziei penale nr.25/A din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în întregime.
Cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie -./27.04.2009.
Judec. Apel - -
Judec. fond -
AS/27.04.2009
2 ex.
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela
