Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 193/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 193
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Ștefan Făurar
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării de la data de 20 februarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect recursurile declarate de inculpatul, partea civilă G și asiguratorul împotriva deciziei penale nr. 108/A de la 15 decembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Mehedinți - Secția Penală.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura completă, din ziua dezbaterilor.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 95 din 17.06.2008, în baza art.178 al.2 Cod Penal, s-a dispus condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la 03.08.1980 în C, Județul D, studii liceul, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în C,-, -.1,.5, Județul D - la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 81-82.Cod Penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art.83
Cod PenalInculpatul a fost obligat, în solidar cu asiguratorul. A- Sucursala Sibiu, la 35.000 lei despăgubiri către partea civilă
Inculpatul a fost obligat la 50.000 lei daune morale către civ.p. G și la 6.000 lei, cheltuieli de judecată către aceeași parte civilă.
În baza art.191 C.P.P. inculpatul a fost obligat și la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că, la data de 30.10.2006, orele 1,30, inculpatul se deplasa pe DN 6 direcția S - C, la volanul autoturismului marca Daewo Espero cu număr de înmatriculare -, însoțit de, pasager dreapta față. Inculpatul se deplasa în condiții de vizibilitate scăzută, corespunzător circulației pe timp de noapte, partea carosabilă fiind acoperită cu înveliș asfaltic umed.
Inculpatul circula cu viteza de 100 km/, viteză determinată de expertiza judiciară. În localitatea, inculpatul a declarat că a fost orbit de luminile unui autoturism care circula din sens opus, nu a observat că pe direcția sa de mers urma o curbă la stânga, nesemnalizată. A acționat sistemul de frânare, dar nu a reușit să urmeze direcția curbei, ieșind în afara părții carosabile și intrând în coliziune cu un stâlp de beton de susținere a cablurilor electrice. Urmare a impactului, pasagera a decedat.
Din raportul de expertiză întocmit în faza de urmărire penală de expert, s-a reținut că inculpatul circula cu viteza de 100 km/. În aceste condiții acesta nu a observat în timp util curba la stânga și a luat decizia frânării autoturismului. Întrucât circula cu luminile de întâlnire, spațiul de vizibilitate era de 30, iar dacă ar fi circulat cu viteza de 49 km/, inculpatul ar fi putut vedea în mod normal direcția drumului.
S-a apreciat astfel că producerea accidentului se datorează exclusiv culpei inculpatului care a circulat pe timp de noapte cu viteză excesivă și nu a respectat regulile de circulație la întâlnirea cu un alt vehicul, încălcând prevederile art.155 alin 1 și art.143 alin 2 din HC 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, reținându-se că în drept, fapta inculpatului așa cum a fost descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.178 alin 1.Cod Penal
Pentru fapta săvârșită, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată, instanța de fond a ținut cont de împrejurările concrete ale faptei, de persoana inculpatului - tânăr, nu are antecedent penale, a avut o atitudine sinceră în fața organelor judiciare, pedeapsa aplicată fiind orientată la minimul prevăzut de lege.
Din aceleași considerente și având în vedere declarația martorului, în sensul că inculpatul regretă sincer fapta și a suferit mult in urma accidentului, dată fiind relația de prietenie pe care o avea cu victima, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin executarea acesteia în condițiile art. 81, 82.
Cod PenalIn ce privete latura civilă, instanța de fond a apreciat că cererea parții civile G este întemeiată în parte. Desi martorii și au susținut că la înmormantarea victimei și la pomenile ulterioare până la 6 luni s-au cheltuit circa 650-700 milioane lei, suma este exagerat de mare. S-au reținut ca justificate cu actele depuse la dosar, cheltuielile cu serviciile funerare în cuantum de 1525 lei, cheltuieli cu concesionarea locului de veci, taxa de inhumare, autorizație construcție și edificare cavou, în cuantum de 2630 lei, masa comemorativă la restaurant în cuantum de 3500 lei, plata preoților și a persoanei care a tamaiat-1500 lei. Pentru cumpararea alimentelor necesare mesei comemorative și pomenirilor ulterioare s-a solicitat suma de 6500 lei, depunându-se în acest sens bonuri fiscale. Dintre acestea instanța a constatat că unele contin bunuri ce nu au legatură cu înmormantarea sau pomenirea ulterioara( ex: cantitati importante de detergenți, produse de curațat, dulciuri, lichid parbriz, gel de ras), altele nu se justifică cantitativ, altele sunt pe numele altor persoane, iar unele au chiar data anterioară accidentului. S-au reținut cheltuieli cu alimentele necesare pomenirii pana la 6 luni circa 4000 lei. Pentru bunurile împărțite la înmormantare și la pomenile ulterioare, cheltuielile justificate cu bonuri fiscale, în cuantum de 5000 lei.
Instanța de fond nu a dispus obligarea inculpatul la plata sumei de 10.785 lei reprezentând placarea cu granit a cavoului, fiind considerată o cheltuială voluptorie pe care, daca părinții victimei au dorit să o facă, urmează să o suporte.
De asemenea, instanța nu l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.000 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor pe care părinții victimei le-ar fi luat după decesul acesteia, întrucât nu s-a făcut dovada afecțiunilor de care suferă cu acte medicale, nu s-a dovedit că aceste afecțiuni au survenit ori s-au agravat în urma decesului fiicei lor.
Având în vedere cheltuielile reținute și faptul că, potrivit tradiției creștine, urmează să se mai facă pomeniri la J de an și la an, pana la 7 ani de la deces, instanța de fond a apreciat că suma de 35.000 lei este suficientă pentru a acoperi prejudiciul material prezent și viitor suferit de partea civilă.
In ce privește suma de 200.000 lei daune morale, instanța de fond a reținut că prejudiciul moral suferit de partea civilă prin pierderea copilului în vârstă de 27 de ani este cert și nu poate fi acoperit în bani. Totuși, pierderea unui copil nu trebuie să constituie o modalitate de îmbogățire pentru părinte, acordându-se suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.
La plata sumei de 35.000 lei reprezentând despăgubiri către partea civilă, a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă.
Sentința a fost apelată de inculpatul, de civ.p. G și de asiguratorul SA -Sibiu.
Partea civilă Gac riticat sentința atât în ceea ce privește acțiunea penală, cât și acțiunea civilă. Sub aspectul laturii penale a aratat că pedeapsa aplicată este prea blândă față de faptul că acesta nu a manifestat nici un regret pentru urmările ce au avut loc și nu a ajutat material familia care a fost greu încercată și care a făcut cheltuieli generate de decesul fiicei lor.
Sub aspectul laturii civile, a susținut că în mod greșit nu i-au fost acordate în totalitate sumele solicitate, întrucât prejudiciul material de 65.000 lei a fost dovedit cu acte și martorii și. A precizat că nu i s-au acordat 3500 lei contravaloare canapea, mese și scaune date de și nici 4900 lei contravaloare prosoape, farfurii, pahare, tacâmuri, lumânări necesare pomenirii, deși toate chitanțele însumate ajung la suma de 65-70.000 lei, incluzând și chitanțele eliberate pe numele altor persoane care sunt rudele victimei.
Suma de 10785 lei reprezentând contravaloare cruce și placajului cu granit a mormântului susține că trebuia acordată întrucât acest aspect nu este o cheltuială făcută pentru a satisface o plăcere ci o utilitate, dar instanța nici cel puțin nu a redus-o la J fiind de notorietate că orice mormânt are o cruce și un placaj indiferent de materialul folosit, iar granitul nu est material de lux, având același preț ca și marmura. Pentru suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor apreciază că sunt dovedite întrucât facturile și rețetele au fost emise după decesul fiicei sale, ceea ce demonstrează că afecțiunile au apărut în acel moment. Suma de 16845 lei reprezentând contravaloarea pomenirilor ulterioare până la 7 ani, o consideră insuficientă și inexact estimată dat fiind condițiile actuale ale pieței. În ceea ce privește daunele morale, consideră ca justificată suma de 200.000 lei întrucât acestea au rolul de a "compensa" pierderea unui copil, cât și ținând cont că după deces au suferit traume psihice și fizice care au afectat negativ participarea la viața socială, profesională și de familie comparativ cu situația anterioară. Astfel, apreciază că această sumă ar reprezenta și o pedeapsă pentru inculpat în scopul de a contribui la prevenirea eficientă a unor fapte similare, pe viitor.
De asemenea a mai susținut că asiguratorul trebuia obligat la întreaga pagubă pricinuită de asigurat (daune morale, materiale și cheltuieli de judecată).
Asiguratorul SC SA - Saa rătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond a acordat daune materiale nejustificat de mari, fără a ține cont de actele depuse și de neconcordanțele rezultate din depozițiile martorilor care nu au cunoscut cu exactitate sumele cheltuite de partea civilă și apreciază că aceste cheltuieli trebuiau limitate la cele care rezultă din chitanțele depuse la dosar.
Conform Ordinului nr. 3108 al CSA - art. 42, susținut că asiguratorul trebuia obligat doar la despăgubirile privind cheltuielile de înmormântare inclusiv piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase probate cu documente justificative și nu cu martori, la cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până în localitatea unde se ține înmormântarea și la veniturile nete nerealizate și eventual cheltuielile rezultate în perioada de la data producerii accidentului până la data producerii decesului, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului. În concluzie se arată că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 42 din Ordinul 3108/2006 și a Legii 136/1995 pentru despăgubirea solicitată de partea civilă și pentru aceste considerente se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde daune materiale în măsura în care sunt dovedite potrivit Ordinului nr. 3102/2006 și a Legii 136/1995.
Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe, susținând în principal că nu s-au apreciat corect și complet probele administrate în cauză, deoarece nu s-a avut în vedere că accidentul s-a produs nu din vina sa exclusivă și la producerea acestuia au concurat nesemnalizarea drumului cu indicatori de avertizare, că urma o curbă la stânga și faptul că a fost orbit de luminile unui alt autoturism care circula din sens opus astfel că nu a putut observa că pe direcția sa de mers a urmat o curbă la stânga nesemnalizată, aspecte care dacă erau reținute aveau implicații directe asupra rezolvării laturii penale și a laturii civile.
În al doilea rând, a precizat că în ceea ce-l privește, instanța de fond trebuia să rețină în sarcina sa circumstanțe atenuante față de faptul că nu are antecedente penale, a avut o poziție procesuală sinceră și a regretat fapta, victima fiind viitoarea soție, condiții în care solicită o pedeapsă orientată sub minimul prevăzut de lege.
În al treilea rând a criticat hotărârea pentru latura civilă, apreciind că daunele materiale trebuie acordate doar în limita dovezilor făcute de partea civilă, așa cum a solicitat și asiguratorul, iar daunele morale le consideră prea mari și cere diminuarea acestora.
Prin decizia penală nr. 108/A de la 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Mehedinți - Secția Penală a admis apelurile declarate de inculpatul și de partea civilă G, a desființat parțial hotărârea instanței de fond, numai în ceea ce privește acțiunea civilă, în sensul că l-a obligat și pe asiguratorul SC.. SA - Sibiu, în solidar cu inculpatul, la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de asiguratorul SC. SA - Sibiu.
A fost obligat asiguratorul la 40 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul, referitor la criticile aduse de inculpat privind latura penală, a reținut că în mod corect instanța de fond a stabilit culpa exclusivă a acestuia, ținând cont că a circulat cu o viteză mult peste limita legală, în condiții de asfalt umed, între fapta inculpatului și urmarea produsă existând legătură de cauzalitate directă; decesul victimei survenind tocmai datorită modului în care a condus mașina apelantul.
Inexistența semnalizării curbei pe direcția de mers a inculpatului, nu a generat în mod nemijlocit accidentul, întrucât dacă acesta circula cu viteza legală și ținând cont de condițiile atmosferice, accidentul putea fi evitat. De asemenea susținerea inculpatului apelant că nu a sesizat curba drumului fiind orbit de farurile altei mașini ce venea din sens invers direcției sale de deplasare, se reține că aceasta nu este dovedită și susținută de nicio probă administrată în cauză.
În ceea ce privește reținerea unor circumstanțe atenuante din cele prevăzute de art. 74 - respectiv lipsa antecedentelor penale și poziția procesuală sinceră - aceste elemente au fost avute în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepsei care a fost aplicată la minimul prevăzut de lege și cu suspendarea condiționată a executării.
Astfel, față de dispozițiile art. 72 p și cerințele art. 52, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, în raport de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei și de persoana inculpatului, neexistând alte împrejurări care să facă incidente dispozițiile art. 74
Referitor la latura civilă, s-a constatat că aceasta a fost corect soluționată în raport de probele existente, situație în care, motivele invocate de inculpat în apel s-au apreciat a fi neîntemeiate.
Neîntemeiată s-a considerat a fi și susținerea părții civile în sensul că pedeapsa aplicată este prea blândă, pentru aceleași considerente, prima instanță ținând cont la dozarea pedepsei de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, de urmarea produsă, dar și de faptul că infracțiunea a fost comisă din culpă și nu s-a dorit sau urmărit moartea victimei accidentului, însăși inculpatul punându-și viața în primejdie datorită modului de a se deplasa cu autoturismul.
Față de cele de mai sus, criticile vizând latura penală s-au constatat a fi nefondate.
În ceea ce privește acțiunea civilă, s-a apreciat de instanța de apel că suma acordată de instanța de fond a fost corect stabilită în privința despăgubirilor materiale.
S-a apreciat de instanța de apel că în mod corect a reținut instanța de fond ca dovedită suma de 35000 lei reprezentând prejudiciul material, susținerea părții civile în sensul că nu i s-a acordat contravaloarea canapelei, mesei, scaunelor, prosoapelor, farfuriilor, pahare, tacâmuri, lumânări, nefiind justificată pentru că, atât 3.500 lei pentru canapea, masă și scaune cât și 4.900 lei obiecte date de, au fost incluse în suma totală de 24.575 lei rezultată din adunarea tuturor sumelor menționate în cererea inițială de constituire de parte civilă formulată de
De asemenea, s-a constatat că i-a fost acordată de instanța de fond suma de 3.150 lei reprezentând locul de veci, în care este inclusă și crucea de la mormânt.
Ceea ce s-a apreciat ca o cheltuială în plus față de cheltuiala tradițională ortodoxă, a fost suma de 10.785 lei reprezentând placarea mormântului cu granit, sumă ce s-a considerat în mod corect ca fiind o cheltuială voluptorie și nu necesară.
În ceea ce privește suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea unor medicamente cumpărate de partea civilă, s-a reține de instanța de apel că nu a fost dovedit că decesul victimei a cauzat îmbolnăvirea părții civile și necesitatea efectuării unor tratamente, câtă vreme nu s-a probat că înainte de deces aceasta nu prezenta afecțiuni și că ele au fost cauzate de trauma psihică suferită. Faptul că facturile și rețele depuse la dosar poartă date ulterioare decesului victimei accidentului, nu demonstrează că astfel de rețete nu au fost cumpărate și anterior.
În concluzie, s-a reținut că prejudiciul material de 35.000 lei, la care a fost obligat inculpatul de instanța de fond, este cel dovedit de partea civilă cu probele administrate.
În privința daunelor morale în sumă de 50.000 lei, instanța de apel a apreciat că sunt de natură a compensa suferințele și traumele părții civile urmare a pierderii fiicei sale, daunele morale având doar acest scop, ele neputând niciodată înlocui pierderea suferită, care nu se poate compensa în bani.
Motivul susținut de partea civilă privind obligarea și a asiguratorului, în solidar cu inculpatul, la întreg prejudiciul material și moral cauzat de inculpat, s-a apreciat a fi întemeiat deoarece, potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care inculpatul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Cum instanța de fond nu a obligat asiguratorul la plata daunelor morale în solidar cu inculpatul, apelul părții civile a fost admis pentru acest considerent și drept urmare, desființată parțial sentința instanței de fond, în ceea ce privește acțiunea civilă, în sensul că a obligat și asiguratorul SC SA - Sibiu, în solidar cu inculpatul, la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă
Față de această nelegalitate a hotărârii instanței de fond, și cum obligarea asiguratorului în solidar cu inculpatul la plata daunelor morale, profită și acestuia din urmă, pentru acest motiv s-a admis și apelul declarat de inculpatul.
Cu privire la apelul declarat de asiguratorul SC SA - S, instanța de prim control judiciar a constatat că este nefondat, având în vedere că despăgubirile materiale acordate au fost dovedite de partea civilă cu probele administrate (acte și martori), probe admise în procesul penal și prevăzute de lege, astfel că se reține că au fost respectate dispozițiile Ordinului nr. 3108/2006 al care nu poate fi contrar unei legi, cât și ale Legii 136/1995.
Susținerea procurorului în sensul că, potrivit art. 384 p, instanța de rejudecare trebuia să reia judecata, s-a apreciat a fi neîntemeiată, întrucât se constată că aceasta a judecat cauza în conformitate cu art. 385 C.P.P. hotărârea fiind anulată pentru că, în cuprinsul acesteia nu a fost menționat numele procurorului, iar cu ocazia rejudecării, instanța de fond s-a pronunțat în limitele în care hotărârea a fost desființată, reluând dezbaterile în fond și pronunțând o nouă hotărâre cu precizarea numelui procurorului a cărui participare este obligatorie.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpatul, partea civilă G și asiguratorul
În recursul formulat de partea civilă G s-a solicitat în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
S-a arătat că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului este prea mică, având în vedere circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului, respectiv atitudinea inculpatului după producerea accidentului, în sensul că nu a acordat nici un ajutor material sau moral familiei victimei.
În privința laturii civile, a solicitat admiterea în totalitate a despăgubirilor civile.
Suma de 35000 RON reprezentând despăgubiri materiale, este prea mică în raport cu suma solicitată.
Partea civilă a făcut dovada cheltuielilor efectuate iar instanțele au apreciat greșit că suma reprezentând contravaloarea crucii și placarea mormântului cu granit, reprezintă o cheltuială voluptorie.
S-a mai arătat că în mod greșit nu au fost acordate sumele reprezentând contravaloarea medicamentelor pe care părinții victimei le-au luat la moartea acesteia.
De asemenea, în mod greșit instanțele au apreciat cuantumul sumelor privind cheltuieli efectuate cu ocazia pomenirilor precum și cuantumul daunelor morale.
În recursul formulat de asiguratorul SA. SA, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale, iar în privința daunelor materiale, obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor numai în măsura în care au fost dovedite.
S-a arătat că inculpatul este direct răspunzător de fapta săvârșită, iar daunele morale trebuie plătite integral de acesta.
Daunele materiale acordate de instanță nu au fost dovedite cu documente justificative sau martori.
În recursul formulat de inculpat, s-a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și individualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii acesteia ca urmare a aplicării dispozițiile art. 74, 76 lit. d Cod penal.
Inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită iar accidentul s-a produs și datorită nesemnalizării drumului cu indicatori de avertizare precum și împrejurării că inculpatul a fost orbit de luminile unui autoturism care circula din sens opus.
S-a mai solicitat obligarea numai a asiguratorului la plata despăgubirilor civile având în vedere că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Recursurile promovate de partea civilă și inculpat sunt fondate, iar recursul formulat de asigurator este nefondat, pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de partea civilă și inculpat în privința individualizării judiciare a pedepsei aplicate sunt nefondate.
Instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care s-a comis fapta, persoana inculpatului, faptul că nu are antecedente penale și că a avut o atitudine sinceră, astfel că pedeapsa aplicată este de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Pentru aceleași considerente s-a apreciat în mod just că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, dispunându-se în consecință suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit dispoz. art. 81 cod penal.
Criticile formulate de partea civilă și inculpat sunt întemeiate în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
În mod greșit s-a dispus obligarea în solidar a inculpatului și asiguratorului la plata despăgubirilor civile către partea civilă.
Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul, este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia reglementată prin art. 1000 alin.1 cod civil precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, potrivit art. 1000 alin.3 cod civil.
Răspunderea civilă delictuală a inculpatului bazată pe art. 998 cod civil, există alături de răspunderea contractuală a asiguratorului, potrivit contractului de asigurare încheiat.
Ca urmare, în situația în care autorul prejudiciului este asigurat în cadrul unei asigurări obligatorii de răspundere civilă, victima prejudiciului cauzat poate primi despăgubiri de la societatea de asigurare, iar în măsura în care despăgubirea nu acoperă integral prejudiciul suferit, partea civilă are dreptul să obțină despăgubiri de la autorul prejudiciului.
În privința cuantumului despăgubirilor materiale se constată că în mod greșit instanțele de fond și apel nu au acordat sumele de bani plătite de partea civilă, reprezentând contravaloarea crucii și placarea cu granit a mormântului.
Obligația de a repara prejudiciul ce rezultă din plata cheltuielilor de înmormântare privește și sumele plătite pentru monumentul funerar.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursurile inculpatului și părții civile, va casa în parte decizia și sentința, iar în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul formulat de asigurătorul SC.SA și va obliga asiguratorul la plata sumei de 45.785 lei despăgubiri materiale și la 50.000 lei daune morale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate și va fi obligat recurentul asigurător la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare statului, conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursurile declarate de inculpatul și partea civilă G, împotriva deciziei penale nr. 108/A de la 15 decembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Mehedinți - Secția Penală.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de asiguratorul, împotriva aceleiași decizii penale.
Casează în parte decizia penală nr. 108/A de la 15 decembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Mehedinți și sentința penală nr. 97 din 17 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în privința laturii civile a cauzei.
Obligă asiguratorul. Sibiu la plata sumei de 45.785 lei despăgubiri materiale și a sumei de 50.000 lei daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă recurentul - asigurator la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.: -
Jud. apel:
/IB
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, George Ciobanu, Ștefan Făurar
