Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(839/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INCHEIERE
Ședința publică de la 17 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA și partea civilă împotriva sentinței penale nr.845/25.04.2007 pronunțată de Judecătoria Slobozia și a deciziei penale nr.27/A/08.02.2008 pronunțată de TRIBUNALUL IALOMIȚA - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat personal asistat de avocat ales, lipsind recurentul parte civilă și intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții atașarea raportului de expertiză dispus a fi efectuat în cauză.
Curtea, procedează la luarea unui supliment de declarație intimatului inculpat, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Constatând cercetarea judecătorească încheiată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d rap. la art.385/9 pct.18 cod procedură penală, admiterea recursului declarat de parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IALOMIȚA, casarea sentinței penale nr.845 pronunțată de Judecătoria Slobozia și în parte a deciziei penale nr.27A pronunțată de TRIBUNALUL IALOMIȚA - Secția Penală.
Apreciază că instanța de fond a făcut o eroare gravă de fapt care a condus la pronunțarea unei soluții greșite de achitare a inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă.
Consideră că situația de fapt a fost lămurită de expertiza criminalistică, efectuată în recurs, pe care consideră lămuritoare, dat fiind că a avut în vedere toate datele cauzei.
Din concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice B, rezultă că inculpatul ar fi putut preveni producerea accidentului dacă ar fi circulat cu viteza maximă admisă pe segmentul, de drum respectiv și anume 50 km/h, aspecte ce se coroborează ci declarațiile inculpatului și ale martorilor.
Menționează că în raport de probele administrate s-a constata că viteza cu care circula inculpatul, era de 60 km/h, iar viteza autoturismului, de la care s-ar fi putut evita lovirea victimei, a fost de 55 km/
Arată că inculpatul a circulat cu o viteză mai mare decât viteaza legală, admisă de art.155 alin.1 din Regulamentul privind circulația pe drumurile publice, ceea ce conduce la concluzia că dacă acesta ar fi circulat cu viteza maxim admisă de lege ar fi putut evita lovirea victimei.
Consideră chiar în condițiile existenței unei culpe concurente că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 alin.1, 2 Cod penal și solicită condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, avându-se în vedere circumstanțele sale personale.
Apreciază că inculpatul nu a respectat prevederile legale, cu atât mai mult cu cât la momentul producerii accidentului, s-a constat, la cercetarea de la fața locului, că era ceață densă, carosabilul era umed și nu se afla în perfectă stare, fiind cariat, motive pentru care inculpatul era obligat să adapteze viteza, la condițiile de drum, pentru a putea efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Din expertiză și declarațiile inculpatului rezultă că anterior declanșării stării de pericol iminent pentru acesta a existat o stare de pericol potențial, dat fiind că a observat victima, persoană în vârstă, deplasându-se pe carosabil, cu capul în jos, numărând niște bani, amânunte furnizate de inculpat în cursul procesului penal, ceea ce conduce la concluzia că victima nu a apărut intempestiv în fața autoturismului.
Arată că inculpatul a avut posibilitatea de a aprecia că victima s-ar putea angaja intempestiv în traversare, neregulamentar, motiv pentru care a redus viteza însă nu a putut evita impactul, dat fiind că viteza era excesivă în raport de condițiile de drum și de faptul că se afla în localitate.
Consideră că inculpatul avea posibilitatea de a evita producerea accidentului, de la momentul apariției pericolului iminent respectiv traversarea neregulamentară, până la impact autoturismul parcurs distanța de 42 metrii, elemente coroborate cu declarațiile inculpatului care a arătat că a claxonat, a efectuat viraj la dreapta și care conduc la concluzia că inculpatul putea preveni producerea impactului, dacă ar fi circulat cu viteza maxim legal admisă, pe drumul respectiv.
Concluzionând și constatând și culpa concurentă a victimei, care nu exclude vinovăția inculpatului, solicită condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, avându-se în vedere elementele circumstanțiale personale.
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul, solicită a se aprecia asupra vinovăției inculpatului, care în toate declarațiile date, încă din faza de urmărire penală, nu a încercat a denatura adevărul și care a arătat că în condiții de carosabil avariat, umed, pe timp de ceață a remarcat victima stând pe marginea drumului, pe celalalt sens de mers, a claxonat, a redus viteza, apreciind că victima va traversa în siguranță sensul de mers.
Consideră că victima a purces la traversarea drumului, în mod intempestiv, începând traversarea când autoturismul inculpatului se afla în apropierea sa, motiv pentru care impactul nu a putut fi evitat, astfel cum au evidențiat și expertizele criminalistice efectuate în cauza.
Arată că dispozițiile legale prevăd că pietonul are posibilitatea de a traversa prin locurile anume amenajate sau după ce s- asigurat că nu afectează, în nici un fel siguranța sa sau a celorlalți participanți la trafic, în caz contrar asumându-și riscul.
Apreciază că inculpatul era convins că circulă cu viteza legală, marja de 10 km/h, fiind permisă și de aparatul, motive pentru care acesta a fost surprins de apariția victimei în traversare, astfel cum evidențiază și expertizele criminalistice, efectuate în cauza.
Menționează că inculpatul circulat în condiții regulamentare, că accidentul s-a produs urmare a apariției, bruște, a victimei pe carosabil, în traversare, că viteza folosită de inculpat a avut o valoare rezonabilă și constituind numai o împrejurare, urmare a căreia, accidentul s-a produs.
Concluzionând, arată că inculpatul a avut o conduită corectă, de respectare a prevederilor legale, că nu se face vinovat de producerea accidentului, considerente pentru care solicită respingerea recursului, concluziile expertizei efectuate la laboratorul interjudețean de expertize criminalistice fiind în concordanță cu cele ale primei expertize efectuate în cauza.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul asupra recursului declarat de partea civilă, arată că are aceleași concluzii, în sensul incidenței cazului de casare prev. de art.385/9 pct.18 cod procedură penală, apreciind că trebuie acordate pretenții civile, că acțiunea civilă este fondată.
Consideră că trebuie acordată suma de 5000 lei RON.
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul asupra recursului declarat de partea civilă, apreciază că și pe latură civilă recursul nu este fondat.
Menționează că după producerea accidentului, inculpatul ajutat familia victimei, din punct de vedere material.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat, regretă cele întâmplate.
Menționează că a ajutat, din punct de vedere material, familia victimei și considera suma solicitată pe latură civilă ca fiind exagerată.
Arată c ă se raliază susținerilor avocatului său și lasă soluționarea cauzei la aprecierea Curții.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la 24 februarie 2009.
Dată în ședință publică azi, 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - -
DOSAR NR-(839/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.302/
Ședința publică de la 24 februarie 2008
Curtea constituită din:
PRESEDINTE - - - -
JUDECATOR - - -
JUDECATOR - -
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IALOMIȚA și partea civilă împotriva sentinței penale nr.845/25.04.2007 pronunțată de Judecătoria Slobozia și a deciziei penale nr.27/A/08.02.2008 pronunțată de TRIBUNALUL IALOMIȚA - Secția Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 17 februarie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea,având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 24 februarie 2009, când decis;
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.845 din 24.04.2007, Judecătoria Slobozia, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la 29.08.1971, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.178 alin.1 și 2 Cod penal (ucidere din culpă).
S-a respins acțiunea civilă alăturată acțiunii penale de partea civilă, domiciliat în S, str. -, -.19,.B,.86, jud. I, fără
forme legale în S,-.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel instanța de prim grad a reținut că inculpatul, în dimineața zilei de 04.04.2005, în jurul orelor 9,00, aflându-se la volanul autoturismului Daewoo Tico cu nr. de înmatriculare - a fost implicat într-un accident de circulație, context în care a lovit cu autoturismul pe numita, în vârstă de 78 de ani care se angajase în traversarea străzii prin loc nepermis fără să se asigure, aceasta decedând. Culpa în producerea accidentului rutier revine, a mai arătat prima instanță, exclusiv victimei, inculpatul putând evita impactul doar dacă circula la o viteză de 30 Km/ (aproape la J din viteza maximă legală admisă pe sectorul de drum respectiv). Inculpatul a efectuat toate manevrele posibile pentru evitarea accidentului, nu a avut o atitudine indiferentă, de acceptare a rezultatului faptei, nu avea cum să anticipeze intenția victimei de a traversa prin loc nepermis, iar când aceasta s-a angajat în traversare, singura posibilitate de evitare a accidentului ar fi fost dacă se circula cu maximum 33 km/ sau dacă victima respecta regulile de circulație.
Cât privește acțiunea civilă, aceasta a fost respinsă întrucât inculpatului nu i se poate imputa culpa în producerea accidentului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia și partea civilă.
Parchetul a considerat sentința nelegală întrucât instanța a reținut o situație
de fapt greșită. S-a arătat că victima a ieșit prin porțile metalice aparținând curții depozitului de fier vechi după care s-a angajat în traversarea străzii General. Starea de pericol s-a declanșat atunci când victima a ieșit pe carosabil, deși în zonă se afla trotuar special amenajat pentru deplasarea pietonilor, iar traversarea trebuia efectuată numai în temeiul art.205 al.3 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței nr. 195/2002. nculpatul a claxonat chiar în momentul declanșării stării de pericol, or potrivit art.41 din Regulament trebuia să claxoneze pentru evitarea pericolului iminent. Parchetul a arătat că apărarea inculpatului privind apariția bruscă a victimei în fața mașinii nu poate fi primită întrucât victima se deplasa fiind în vârstă de 78 ani.
Partea civilă a solicitat reținerea culpei fără prevedere și obligarea inculpatului la despăgubiri civile.
Tribunalul, verificând sentința apelată, având în vedere actele și lucrările dosarului, criticile formulate precum și dispozițiile art.371 al.2 și art.378 Cod pr. penală a apreciat că probele administrate nu conduc la reținerea în sarcina inculpatului a unei culpe în producerea evenimentului rutier ce a avut ca urmare decesul victimei.
În drept, instanța de apel a arătat că, potrivit art.178 al.l Cod penal, uciderea din culpă a unei persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, se pedepsește cu închisoare de la 2 ani Ia 7 ani (art. 178 al.2 Cod penal). Culpa ca formă a vinovăției presupune că infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-1 acceptă socotind fără temei că el nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-1 prevadă, potrivit art. 19 pct.2 Cod penal. Or lipsind culpa nu se poate reține răspunderea penală a inculpatului.
Din analiza mijloacelor de probă administrate, tribunalul a reținut că victima a apărut brusc în fața autoturismului condus de inculpat, iar nu în mod previzibil, cum se reține de către parchet.
Intenția victimei de a traversa a fost percepută de inculpat,în mod logic, nu în momentul în care acesta a zărit-o în câmpul vizual, ci în momentul în care aceasta s-a angajat în traversare, când autoturismul se afla la maxim 20 metri față de axa centrală a intrării la SC, iar victima se afla la 13 metri față de această axă. Aceasta s-a deplasat 1 în aceeași bandă de mers, după care 1,5 a pătruns în de mers a inculpatului, în total victima parcurgând 2,5 față de momentul când s-a angajat în traversare și s-a declanșat starea de pericol (pct.II.d) din raportul de expertiză.
Pentru șoferul inculpat s-a stabilit că între momentul declanșării stării de pericol și până la impact i-a fost necesar un timp de 2,24 secunde.
Apoi expertiza tehnică arată că "prin modul în care a fost surprins și prin modul în care a acționat asupra sistemului de frânare, conducătorul auto nu a mai avut nici o posibilitate pentru evitarea accidentului. accidentului putea veni din partea victimei, dacă respecta regulile de deplasare pe drumul public și pe cele privind traversarea".
Potrivit art.72 al.l din OUG 195/2002, modificată și completată "pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia pe acostamentul din partea dreaptă a drumului, în direcția lor de mers. Când acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea a părții carosabile, în direcția lor de mers". Or, în speța de față, pe acel sector de drum exista trotuar.
Potrivit al.3 din același articol "traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locuri special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzilor, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic".
5 stabilește faptul că "pietonii surprinși și accidentați ca urmare traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora sau nerespectării altor obligații stabilite în normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația pe acel cu sector".
Aceste dispoziții își găsesc corespondent și în art.167 lit.d din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 cu modificările ulterioare.
Cât privește viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpat, s- reținut că a fost în limitele legale - sub 50 KM/, pe sectorul de drum în cauză unde s-a produs impactul.
Astfel, în procesul verbal de cercetare la fața locului s-a consemnat că "vizibilitatea era redusă, cer înnorat și ceață", iar inculpatul a declarat că circula cu aproximativ 50 km/, carosabilul fiind "umed și cu carii", situație care rezultă și din planșele fotografice obținute în cadrul cercetării la fața locului; după impact victima a căzut lângă mașină, lovită fiind cu farul stânga, în caz contrar victima ar fi fost luată pe mașinii sau "azvârlită" la distanță.
Susținerea parchetului privind momentul declanșării stării de pericol atunci când victima a ieșit pe carosabil nu poate fi primită întrucât în lipsa schimbării în scurt a direcției de mers a victimei, nu se crea nici un pericol pentru circulație, victima având posibilitatea să circule, chiar neregulamentar pe partea carosabilă.
S-a reținut că victima a parcurs aproximativ un metru pe carosabil după care a traversat oblic pe de mers a inculpatului.
Cum acesta a luat toate măsurile de prevedere nu poate fi socotit culpabil de producerea evenimentului rutier ce a condus la decesul victimei, singura vinovată pentru încălcarea regulilor de circulație.
A ezultat așadar că soluția de achitare pronunțată de judecătorie este legală și temeinică, astfel că a fost menținută, iar apelul parchetului a fost respins ca nefondat potrivit art.379 pct.l lit.b Cod pr. Penală.
Cât privește acțiunea civilă formulată de partea civilă, tribunalul a avut în vedere temeiul achitării inculpatului art. 10 lit.d Cod pr. penală și dispozițiile permisive ale art.346 al.2 Cod procedură penală considerând că se impune obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri pentru daune morale potrivit legii civile.
S-a constatat că victima a decedat urmare evenimentului rutier, autoturismul fiind condus de inculpat. Pentru cesta din urmă deși nu este angajată răspunderea penală, poate fi obligat la repararea pagubei, potrivit art.998 și urm. Cod civil, existând legătură de cauzalitate între paguba produsă și accidentul de circulație soldat cu decesul victimei,
În consecință, tribunalul a apreciat că suma de 1000 RON, despăgubiri pentru daune morale este necesară și suficientă pentru atenuarea suferințelor pricinuite părții civile urmare decesului mamei sale.
Prin decizia penală nr.27/A din 8.02.2008, pronunțată de TRIBUNALUL IALOMIȚA, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.845 din 25.04.2007, pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care a desființat-o în ceea ce privește soluția acțiunii civile și rejudecând, a obligat inculpatul la 1000 RON despăgubiri pentru daune morale către partea civilă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva aceleiași sentințe.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs:
1. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IALOMIȚA, pe motiv că instanța de fond, în urma unei erori grave de fapt rezultate din interpretarea necorespunzătoare a probatoriului, a pronunțat soluția de achitare. Astfel, expertiza criminalistică efectuată în cauză de laboratorul interjudețean a concluzionat că accidentul soldat cu decesul victimei putea fi evitat de inculpat dacă adapta viteza de mers la condițiile de trafic și, în plus, victima nu a apărut intempestiv pe direcția de deplasare autovehiculului ci, inculpatul a zărit-o înainte, fără însă a reduce viteza pentru a putea evita un posibil impact.
2. artea civilă, fără preciza motivele.
În cursul judecății recursului s-a procedat la audierea inculpatului în ședința publică din 20.05.2008, dar și după depunerea noii expertize, respectiv în ședința din 17.02.2008, acesta arătând, în esență, că la momentul incidentului rutier carosabilul era umed și cariat, iar viteza sa de deplasare era de până în 59 km/. În prima declarație menționată, inculpatul mai arătat că a zărit victima în timp ce aceasta se deplasa pe carosabil numărând bani, fiind aproape de axul drumului.
Expertiza efectuată în cauză în faza de recurs a concluzionat în sensul că viteza inițială autoturismului cu care circula inculpatul a fost de circa 60 km/, iar la impact de circa 38 km/ S-a mai subliniat faptul că viteza de la care s-ar fi putut evita lovirea victimei ar fi fost de circa 55 km/.
Ca urmare, noua expertiză a ajuns la concluzia că atât victima cât și conducătorul auto au încălcat norme privitoare la circulația pe drumurile publice care au concurat la producerea accidentului rutier, respectiv faptul că victima traversat drumul public fără a se asigura și prin loc nepermis, iar inculpatul nu a respectat viteza maximă legală de deplasare.
Se constată că declarația inculpatului în sensul că a circulat cu circa 59 km/ se coroborează cu concluziile la care a ajuns expertiza efectuată în faza de recurs.
În ceea ce privește forța probantă a acestei expertize, se apreciază că, spre deosebire de cea efectuată în faza de urmărire penală, aceasta a avut în vedere vârsta părții vătămate relevantă pentru viteza sa de deplasare cu influență asupra dinamicii producerii accidentului. De altfel și expertiza efectuată în faza de urmărire penală (fila 39 și urm.) a determinat viteza de deplasare a autoturismului la 60 km/. Diferența constă însă în faptul că noul raport de expertiză a stabilit aceea că dacă s-ar fi circulat cu viteza legală, putea fi evitată accidentarea victimei.
Astfel, instanța văzând conținutul noului raport de expertiză, va reține ca dovedite aspectele privitoare la viteza de deplasare și la posibilitatea evitării accidentului rutier de către conducătorul auto dacă s-ar fi deplasat cu viteza legală, înlăturând din ansamblul probator susținerea din suplimentul de expertiză tehnică judiciară efectuat în faza de urmărire penală, în care se arată că numai la viteză inferioară celei de 33km/h s-ar fi putut evita lovirea victimei.
În concluzie, noua expertiză reține printr-un raționament riguros contribuția comună a inculpatului și a victimei la producerea evenimentului rutier soldat cu decesul acesteia din urmă.
De altfel, atât din prima declarație dată de inculpat în recurs, cât și în cele date în faza de urmărire penală, rezultă că inculpatul a văzut anterior victima în timp ce aceasta se deplasa pe mijlocul carosabilului fără a fi atentă la trafic, motiv pentru care acesta a atenționat-o claxonând, a frânat și a virat spre dreapta (fila 32). Succesiunea demersurilor efectuate de inculpat în vederea opririi autoturismului, subliniază faptul că victima nu a apărut intempestiv în fața autoturismului, ci aceasta a fost anterior observată, conducătorul auto având posibilitatea de aoa tenționa prin semnal sonor.
Sinceritatea declarației inculpatul în care acesta precizează că a frânat și a claxonat anterior impactului sunt subliniate și de expertizele efectuate care atestă că, inițial, inculpatul rula cu 60 km/ însă, la impact acesta avea în jur de 30 km/.
Ca urmare, atât victima care s-a angajat în traversare prin loc nepermis și fără să se asigure, cât și inculpatul care circulat cu o viteză superioară celei legale și neadaptată condițiilor de meteo și de trafic concrete, au încălcat dispoziții privitoare la circulația pe drumul public, respectiv art. 205 alin 1 și 3, 207 punctele b și c și art. 155 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, fapt ce conduce la reținerea unei culpe comune în cote egale la producerea accidentului rutier.
Fapta inculpatului constând în accidentarea victimei cu autoturismul condus de acesta cu o viteză superioară limitei legale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzute de art.178 alin.1 și 2 Cod penal.
La individualizarea judiciară pedepsei, vor fi avute în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei expuse anterior, dar și circumstanțele personale. Sub acest ultim aspect se vor reține atitudinea sa în cursul procesului penal concretizată într-o relativă recunoaștere a activității infracționale, și aspectele de ordin socio-profesional, constând în aceea că inculpatul este căsătorit, are doi copii minori în întreținere, își desfășoară activitate în calitate de medic veterinar la. Aceste aspecte susțin necesitatea reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare. La alegerea sancțiunii instanța va avea în vedere și faptul că deși procedura judiciară s-a întins până în prezent pe o perioadă de peste 3 ani, durata acesteia s-a datorat, în parte, necesității efectuării expertizelor tehnice judiciare pentru determinarea dinamicii producerii accidentului rutier.
Ca urmare, punând în balanță ansamblul acestor considerații, Curtea apreciază că o pedeapsă orientată sub minimul special ca urmare a incidenței circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit.a și c și 76 lit.d Cod penal, cu suspendarea condiționată executării pedepsei, în temeiul art.81 și 82 Cod penal sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, Curtea apreciază că natura faptei reținute în sarcina inculpatului relevă necesitatea interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal însă, executarea acestei pedepse urmează a fi suspendată, în baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Se va atrage atenția inculpatului asupra condițiilor în care poate interveni revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei conform art.359 Cod procedură penală și art.83 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, Curtea va reține culpa concurentă a inculpatului și victimei, astfel cum s-a arătat anterior, aspect ce va conduce la obligarea inculpatului la o cotă de din cuantumul prejudiciului dovedit. Astfel, având în vedere înscrisurile de la dosar, precum și poziția părții civile și declarațiile de martori, Curtea reține că prejudiciul dovedit este în cuantum de 50.000 lei, din care inculpatul a achitat suma de 10.000 lei (34 și 57 și urm. dosar fond).
Ca urmare, reținând culpa comună și având în vedere dispozițiile art.14 și 346 Cod procedură penală, art.998 și 999 Cod civil, Curtea va obliga inculpatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale se reține că partea civilă a solicitat acordarea sumei de 50.000 lei. Curtea apreciază că urmare a accidentului rutier s-a produs decesul victimei, rudă apropiată cu partea civilă, situație în care, în mod evident s-au produs intense suferințe psihice ce pot fi complinite prin acordarea daunelor morale. Față de culpa comună evidențiată anterior și în baza temeiurilor de drept menționate, Curtea va obliga inculpatul la plata unei cote de 1/2 din această sumă, respectiv la plata sumei de 25.000 lei către partea civilă cu titlu de daune morale.
Ca urmare, în baza art.38515pct.2 lit. Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IALOMIȚA și partea civilă, va casa în totalitate hotărârile pronunțate, procedând la rejudecare în sensul menționat anterior.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IALOMIȚA și partea civilă împotriva sentinței penale nr.845 din 25.04.2007 pronunțată de Judecătoria Slobozia și a deciziei penale nr.27/A din 7.02.2008 a tribunalului Ialomița - Secția Penală.
Casează în totalitate hotărârile pronunțate și, rejudecând în fond:
În baza ar.178 alin.1 și2 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a,c - 76 lit.d Cod penal condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Face aplicarea art.71-64 lit.a teza a II-a și Cod penal.
În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei se suspendă și pedepsele accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de daune materiale și 2500 lei, daune morale către partea civilă.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./13.03. 8.04.09
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Daniel Grădinaru, Niculina
