Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 301/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(195/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.301/
Ședința publică de la 24 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție A - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - A și petenta împotriva sentinței penale nr.1480/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta petentă, lipsă fiind, avocat ales împuternicire avocațială nr.16/24.02.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr.1480/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală.
Arată că a criticat sentința penală pentru nelegalitatea, dat fiind că petenta nu a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Menționează că art.192 alin.2 Cod procedură penală, prevede că în cazul declarării recursului sau al introducerii oricărei cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea.
Față de împrejurarea că petentei i s-a respins cererea, în mod firesc ar fi trebuit a se da eficiență disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, în sensul obligării la cheltuieli judiciare către stat.
Concluzionând, solicită în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, desființarea în parte a sentinței penale pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală și obligarea petentei la cheltuieli judiciare către stat.
Apărătoarea recurentei petente, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
În ceea ce privește recursul declarat de petentă, arată că acesta se întemeiază pe prev.art.385/6 alin.3 rap. la art.385/10 alin.3 Cod procedură penală.
Menționează că în repetate rânduri instanța a pus în vedere intimatului a atașa dosarul de la.A, acesta după acordarea a mai multe termene, pentru acest motiv, a depus numai anumite acte din dosar și nu întregul material probator aflat la dosar, consideră că instanța nu a avut posibilitatea a se pronunța asupra cauzei, în mod corect și legal.
Solicită admiterea recursului declarat de petentă, astfel cum a fost formulat.
Apreciază plângerea formulată de petenta, ca fiind admisibilă, dat fiind că apreciază că instanța putea să se pronunțe chiar dacă legiuitorul nu prevede, în mod expres, că și aceste rezoluții pot fi atacate.
Consideră că instanța avea posibilitatea a se pronunța asupra temeiniciei și legalității acelei rezoluții a procurorului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra recursului declarat de petentă.
Arată că potrivit art.278/1 Cod procedură penală sunt susceptibile de control judiciar numai soluțiile de netrimitere în judecată.
Menționează că există și un recurs în interesul legii, decizia penală 57/24.09.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Mai arată că dosarul se află în prezent pe rolul Tribunalului București și poartă nr-, având termen de judecată la 23.03.2009,în acest dosar petenta are calitatea de inculpată, fiind trimisă în judecată la Tribunalul București.
Concluzionând, solicită respingerea recursului declarat de petentă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.1480 din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, a fost admisă excepția inadmisibilității plângerii invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției din data de 11.08.2008 dată în dosarul nr.48/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din data de 24.07.2008 emisă în nr.48/P/2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de:
1., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de trafic de influență prev. de art.61 din Legea nr.78/2000 constând în aceea că, la data de 29.05,2007 a dat suma de 180.000 Euro, direct, prin încheierea contractului nr.16/2007, învinuitului G care a lăsat să se înțeleagă că are influență asupra înv., primar al orașului, prin prisma faptului că într-adevăr se afla în relații amicale cu acesta, pentru ca înv. să emită, certificatul de urbanism și autorizația de construcție, acte administrative ce intră în sfera atribuțiilor de serviciu specifice instituției primarului, necesare învinuitului, pentru construirea unui complex rezidențial (Complex ), compus din 2 imobile de câte 8 etaje, amplasat pe terenul situat la adresa-, din orașul.
2., fiica lui și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la cumpărare de trafic de influenta, prev.de art.26 rap.la Cod Penal art.6/1 din Legea nr.78 2000 constând în aceea că, în calitatea sa de director general la firma SC COMPANIES SA, aparținând înv., l-a sprijinit pe acesta în activitatea infracțională de cumpărare de trafic de influență, contribuind în acest sens la redactarea contractului nr.16/2007 încheiat la data de 9.05.2007, prin care învinuitului G i-a fost dată suma de 180.000 euro, acesta lăsând să se înțeleagă că are influență asupra înv., primar al orașului, prin prisma faptului că, într-adevăr se afla în relații amicale cu acesta, pentru ca înv. să emită, certificatul de urbanism și autorizația de construcție, acte administrative ce intră în sfera atribuțiilor de serviciu specifice instituției primarului, necesare învinuitului, pentru construirea unui complex rezidențial (Complex ), compus din două imobile de câte 8 etaje, amplasat pe terenul situat la adresa-, din orașul,
3. G, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev.de art.6 din Legea nr.78/2000 rap. la art.257 Cod penal constând în aceea că, la data de 29.05.2007, a primit suma de 180.000 Euro, direct prin încheierea contractului nr. 16/2007, de la înv., căruia i-a lăsat să se înțeleagă că are influență asupra înv., primar al noului, prin prisma faptului că într-adevăr se afla în relații amicale cu acesta, pentru ca înv. să emită, certificatul de urbanism și autorizația de construcție, acte administrative ce intră în sfera atribuțiilor de serviciu specifice instituției primarului, necesare învinuitului, pentru construirea unui complex rezidențial (Complex ), compus din 2 imobile de câte 8 etaje, - amplasat pe terenul situat la adresa-, din orașul,
4. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prev.de art.289 Cod Penal, constând în aceea că, în calitatea sa de funcționar public - primar al orașului la data de 25.09.2007 a emis autorizația NR.314/2007 pentru înv., în vederea construirii de către acesta a unui complex rezidențial (Complex ), compus din două imobile de câte 8 etaje, amplasat pe terenul situat la adresa-, din orașul, atestând în conținutul acestei autorizații împrejurări necorespunzătoare, în sensul ca acest act administrativ ar îndeplini condițiile cerute de lege pentru emitere, deși acest fapt nu era adevărat, autorizația în cauză fiind emisă fără ca înv. să fi realizat -ul (Planul Urbanistic ), condiție obligatorie, impusă prin chiar Certificatul de Urbanism nr. 349/05.06.2007, emis pentru proiectul imobiliar vizat spre a fi construit la adresa menționată.
5., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la fals intelectual prev. de art.26 Cod penal rap. la art.289 Cod penal, constând în aceea că, în calitatea sa de funcționar public și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind arhitect șef al Direcției Urbanism din cadrul Primăriei orașului, jud.I, l-a sprijinit pe înv., primar al acestei localități, pentru ca la data de 25.09.2007, să emită autorizația nr.314/2007, pentru înv., în vederea construirii de către acesta a unui complex rezidențial ( Complex ), compus din 2 imobile a cite 8 etaje, amplasat pe terenul situat la adresa-, din orașul, atestând în conținutul acestei autorizații împrejurări necorespunzătoare în sensul ca acest aer administrativ ar îndeplini condițiile cerute de lege pentru emitere, deși acest fapt nu era adevărat, autorizația în cauză fund emisă fără ca înv. să fi realizat -ul (Planul Urbanistic ), condiție obligatorie, impusă prin chiar Certificatul de Urbanism emis pentru proiectul imobiliar vizat spre a fi construit la adresa menționată.
6., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate Ia fals intelectual prev. de art.26 Cod penal rap. la art.289 Cod penal, constând în aceea că, în calitatea sa de funcționar public și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de Secretar General al Primăriei orașului, județul I, girând totodată și funcția de șef al compartimentului juridic, l-a sprijinit pe înv., primar al acestei localități, pentru ca la data de 25.09.2007, să emită autorizația nr.314/2007, pentru înv., în vederea construirii de către acesta a unui complex rezidențial (Complex ), compus din 2 imobile de câte 8 etaje, amplasat pe terenul situat la adresa-, din orașul, atestând în conținutul acestei autorizații împrejurări necorespunzătoare în sensul ca acest act administrativ ar îndeplini condițiile cerute de lege pentru emitere, deși acest fapt nu era adevărat, autorizația în cauză fiind emisă fără ca înv. să fi realizat -ul (Planul Urbanistic ), condiție obligatorie, impusă prin chiar Certificatul de Urbanism emis pentru proiectul imobiliar vizat spre a fi construit la adresa menționată.
Petenta a formulat în baza art.278/1 Cod procedură penală, plângere împotriva rezoluției din 11.08.2008 dată în nr.48/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, rezoluție prin care s-a respins plângerea formulată împotriva rezoluției din data de 24.07.2008, prin care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva petentei.
Tribinalul a reținut că prin decizia nr.LVII/24.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în recursul în interesul legii, s-a stabilit că "plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror, ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art.278/1 al.1 Cod procedură penală, este inadmisibila". In contextul în care Codul d e procedura penala prevede expres și limitativ situațiile în care actele procurorului pot fi atacate la instanța și având în vedere și decizia nr.LVII/2007 a ICCJ - Secțiile Unite, tribunalul a admis excepția inadmisibilității invocată de reprezentantul Ministerului Public și respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției din data de 11.08.2008 data în dosarul nr.48/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursur Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și intimata. Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate, sub aspectul neobligării petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat, solicitând admiterea recursului, iar prin desființarea în parte a sentinței penale, să fie obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Intimata a criticat hotărârea recurată solicitând să fie admis recursul său și casată hotărârea pronunțată de tribunal deoarece chiar și în condițiile în care legea nu prevede expres posibilitatea atacării în instanță a ordonanței prin care s-a început urmărirea penală, instanța poate să examineze legalitatea și temeinicia respectivului act întocmit de procuror. Totodată a criticat faptul că instanța nu a stăruit în a solicita dosarul de urmărire penală integral și s-a pronunțat doar în baza unor fotocopii după anumite înscrisuri înaintate de parchet. A mai solicitat respingerea recursului declarat de procuror.
Examinând hotărârea recurată prin raportare la motivele invocate de către recurenți dar și din oficiu, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat deinculpata, în acord cu tribunalul, și Curtea apreciază că plângerea formulată nu este admisibilă.
Petenta a formulat plângere împotriva rezoluției din data de 11.08.2008 dată în dosarul nr.48/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost începută împotriva sa urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la fals intelectual prev. de art.26 Cod penal rap. la art.289 Cod penal.
Curtea reține că prin decizia nr. LVII/24.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în recursul în interesul legii, s-a stabilit că "plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror, ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art.278/1 al.1 Cod procedură penală, este inadmisibila", iar art. 414/2 alin. 3 cod de procedură penală stabilește că " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
În raport de dispozițiile normei legale sus-amintite în mod corect tribunalul a respins plângerea formulată ca inadmisibilă. Art. 278^1 din Codul d e procedură penală instituie, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată, în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispozițiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu poate avea loc în această fază procesuală.
În ceea ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Curtea îl apreciază ca fiind fondat și urmează să îl admită. Într-adevăr, respingând plângerea formulată de către petenta instanța de judecată trebuia să dispună obligarea sa la plata de cheltuieli judiciare către stat, aceasta deoarece potrivit art. 192 alin. 2 cod de procedură penală în cazul introducerii oricărei cereri cheltuielile se suportă de persoana căreia respectiva cerere i-a fost respinsă.
Drept urmare, în baza art.38515pct.2 lit.b Cod procedură penală va admite recursul declarat de Parchet, va casa în parte sentința penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat petenta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă.
Văzând și dispozițiile art. 192 cod de procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Casează în parte sentința penală nr.1480 din 12.12.2008 a Tribunalului București - secția a II-a penală și rejudecând:
Obligă petenta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia judecării în fond a cauzei.
Respinge recursul declarat de petenta, ca nefondat.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat avansate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.L:2 ex./25.03.2009
- II.pen. - jud.
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru
